the-romanian-latvian-relations.-diplomatic-documents-281918-195829

0 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 1
Ministry of Foreign Affairs of Latvia
Ministry of Foreign Affairs of Romania
Honorary Consulate of Latvia in Bucharest
The Romanian Association for Baltic and Nordic Studies
THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS
DIPLOMATIC DOCUMENTS
(1918-1958)
Edited by
Silviu Miloiu, Ēriks Jēkabsons
Laima Jēkabsone, Alexandru Ghişa

Translations:
Eva Eihmane: Latvian to English
S.C. Acta.Doc SRL: Romanian to English
Cover: Dan Mărgărit
Desktop-publishing: Mihaela Moagher
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
The Romanian-Latvians relations : diplomatic documents : 1918-
1958 /
Silviu Miloiu, Ēriks Jēkabsons, Laima Jēkabsone, Alexandru Ghişa
–
Târgovişte : Cetatea de Scaun, 2012
ISBN 978-606-537-149-1
I. Miloiu, Silviu
II. Jēkabsons, Ēriks
III. Jēkabsone, Laima
IV. Ghişa, Alexandru
327(498:474.3)
94(498:474.3)
Volumul apare cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național
Prețul unui exemplar este de: 40,60 ron fara tva
© ARSBN, Targoviste, 2012
ISBN 978-606-537-149-1
Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012
Tel./Fax.: 0245 218318; email: editura@cetateadescaun.ro www.cetateadescaun.ro

Table of Contents
Preface ..................................................................................................................................... 5
Editors’ note and acknowledgements ............................................................................ 17
List of documents ............................................................................................................... 19
Documents ........................................................................................................................... 39
Proper Names Index ....................................................................................................... 480

Preface
By the mid of the 1920s the concept of Border States had already been established in the
political and diplomatic vocabulary of European chancelleries. It referred to the belt of
countries from Finland to the north and down to Romania to the south, neighbouring the
most ideologically charged border of Europe. It stood witness of a divided Europe,
functioning at differing speeds and acting based on most urgent security needs and
concerns. While the dialogue between Western and Central Europe was unlocked at least
temporarily following the Locarno Pact (1925), the Border States persisted to be widely seen
as a locus of clash between the old bourgeoisie world and the rising communist one. The
countries situated on this belt were still in search of diplomatic and political tools to back
up stability and regional balance. The Polish-Romanian and the Latvian-Estonian political
and military alliances, set up in 1921, were the foundations of international order in the
area, and plans to merge them into a grand Border States league continued to be nurtured
although with less enthusiasm than it had been done a few years earlier. The Declaration of
Common Aims of the Independent Mid-European nations adopted in the convention
assembled at Independence Hall of Philadelphia in 1918 remained a generous statement of
goodwill but a chimera in practical terms. Particularly the Polish-Lithuanian confrontation with
regard to the belonging of the historical capital of the Grand Duchy of Lithuania proved to be
Achilles' heel of Border States solidarity. It paved the way to German and Soviet policy of Divide
et Impera and backfired the creation of a Baltic union or a Border States league spanned
between Helsinki and Bucharest. The lack of mutual knowledge, particularly when it comes to
Romanian-Baltic or Romanian-Finnish relation, the divergent national aspirations, the
ideological clashes, Polish bossy attitude in the region stood in the way of reaching an
agreement between the small and mid-sized nations situated in the area. The answer to the
question what to do with Soviet Russia also evoked conflicting answers. The Right typically
believed that Russia should be closely monitored but surrounded by a cordon sanitaire. It
should not be allowed to participate in decisions either at regional or European level. The Left
customarily had a different opinion. It sought for rapprochement between East and West in
order to safeguard not solely their independence but their economy and trade, too. The
Baltic Left placed emphasis on the economic gains to be achieved from the restoration of
trade between Europe and Russia. Torn between conflicting aspirations, it was never easy
to find a lasting reconciliation between the Border States and the USSR. The Soviet policy
would not encourage that, too, transmitting conflicting signals to its neighbours also given
the twofold policy of the Soviet state and the Third International. Even when the Soviet
Union proclaimed its support for the international order based on Paris peace treaties, the
Komintern continued to be perceived as an instrument devised to weaken resistance of the
Border States from inside. By 1928, the Briand-Kellogg Pact was signed and the same year
Romania opened a Legation in Riga, the biggest town in Baltic States, centrally located on
the flow of information concerning the Soviet Union. But what was the intention behind
Romania’s interest to establish a permanent legation on the eastern shores of the Baltic?

6 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
To answer this question, we have to fare ten years back in time when the independent
states of Latvia and the Moldovan Democratic Republic were given birth from the ashes of
the succumbing empire of Russia. The former emerged as an independent state from a
combination of domestic ideological clashes and armed expulsion of foreign intruders. The
young state gained international recognition from, inter alia, the inheritor of the former
mother country, Soviet Russia, according to the Peace Treaty of August 11 th , 1920. The
Supreme Council of Allied Powers (Great Britain, France, Italy, Japan, and Belgium) on
January 26 th , 1921, the Kingdom of Romania on February, 15 th 1921 (communicated to Latvia
on February 26 th ), the United States of America (July 1922) and the other sovereign nations
on the globe gave a few years later their diplomatic recognition to the country situated on
the eastern shores of the Baltic Sea. The Moldovan Democratic Republic had but a brief
existence and grasped the first opportunity to join their fellow Romanians in the Kingdom
of Romania on April 9 th (or Old Calendar: March 27 th ) 105 years after their separation from
the Principality of Moldova. The unification was backed at the time by the Central Powers
in their power game in the Balkans and in Eastern Europe. It was eventually recognized
internationally by the Treaty of Paris of October 28 th , 1920 signed by France, Great Britain,
Italy, Japan and Romania, but never ratified by the Land of Rising Sun and strongly
denounced by Soviet Russia. In fact, the need to secure the belonging of Bessarabia to
Romania and the ideological threat posed by the Soviet policy by spreading its ideological
values constituted the fundamentals of Bucharest’s eastern policy. This created immediate
incentives of cooperation with the states situated on the western border of Soviet Russia,
and not in the least with Latvia.
When the inter-state dialogue between Latvia and Romania begun in the early 1920s, it
already had incentives and needs of two societies to answer. One of the first areas of
cooperation was in terms of humanitarian relief granted to the large number of soldiers
and civilians caught by the Civil War on Russian territory. With the support of the Nansen
Commission, various relief agencies and the Baltic States 18,373 Romanians, 88% of whom
had travelled through the Baltic Sea, reached their homes in the aftermath of World War I. 1
Similarly Latvian refugees were repatriated to their country using Romanian territory, as
this volume of documents demonstrates.
As the atrocities of the Russian Civil War threatened the very existence of these refugees
and POWs, the Soviet policy of “export of revolution” endangered the stability and
sovereignty of the neighbouring countries which sought means to safeguard their
existence. Their geopolitical position was not enviable by any possible means. Latvia,
central among the Baltic States, sometimes considered as the only Baltic nation due to
Estonia’s bonds to Northern Europe and Lithuania’s connections to Central Europe, is
linked up with the sea and with the river of Daugava which connects it to the inner areas of
western Russia. This historically encouraged the inflow of people towards and from the
Baltic Sea. Latvia’s situation was also affected by the fact that it possessed the only western
ice-free ports for the Russian hinterland. The Latvian harbours of Ventspils, Riga and
Liepāja have traditionally played an important role in connecting the Baltic Sea human
1
Silviu Miloiu, "The Baltic escape from hell. The Nansen Office and the Romanian POWs (1919-1921)." Valahian
Journal of Historical Studies 15 (2011): 65-82.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 7
communities. 1 It must also be emphasized that in the case of Latvia a large share of its
population lived in one single city, the capital Riga.
On the other hand, Romania, although a larger (295,000 sq.km), better populated (over
19 million inhabitants in 1939) country enjoying wider recognition on international arena,
was not faring better during the interwar period. The length of its frontiers was no less than
3,400 km and three of its neighbours harboured revisionist aims against Romanian
territory: the USSR, Hungary and Bulgaria. Moreover, its natural riches attracted the
interest of other powers such as Germany. 2
Alike Latvia, Romania also placed its trust in the League of Nations and concluded
regional alliances such as the Little Entente (1920-1921), the Romanian-Polish Alliance
(March 1921) and the Balkan Entente (February 1934), some of which served as a model for
the Baltic Entente which will be finally concluded among the Baltic States in 1934. It, too,
lost its trust into the League of Nations by the end of the 1930s and attempted a policy of
balance between the Great Powers. 3 Romania was the Little Entente’s most devoted
member just like Latvia was the most faithful member of the Baltic Entente. Romania
shared the concern of both Soviet and German designs, although it was more afraid of
Soviet revisionism than of German imperialism. Control over the Black Sea was also a long
term concern of the Soviet Union as it was the case of the Baltic Sea. Both Romania and
Latvia’s interests were better served if the sea was not under the control of any Great Power
and the connection to wide sea was maintained. Latvia could but remember that it was by
sea that it had received the essential British help that supported it safeguard its
independence in the aftermath of WWI.
Given these prerequisites, Latvia and Romania had a rich common agenda. Indeed, at
the beginning of the interwar period projects had been under way for concluding a grand
alliance binding Poland, the Baltic States and Finland together, sometimes talks being held
on joining the Romanian-Polish alliance to this system. Between 1919 and 1926 thirty-one
conferences were held among the Baltic States, Finland and Poland (or some of these
countries) at various levels, only one of which, held in September 1922 in Warsaw, was
attended by Romania. 4 Romania and Latvia were co-signatories on April 1 st 1925 of The
protocol concerning informative cooperation against Soviet Union and started to exchange
information about issues such as the Soviet Union’s troop deployment, the strategic
situation thereof etc. 5 Talks about an extension of the Romanian-Polish alliance to the
eastern Baltic shores or the merging of the aforementioned alliance with a Baltic Union
were topical at the beginning of 1920s and continued to be so for a decade despite the
Finnish decision to pull out of this cooperation in 1922. Public speeches, newspapers
interviews, handling of ceremonies such as the award of credentials to the Heads of States
1
Joseph S. Roucek, “Geopolitical Trends in Central-Eastern Europe”, The Annals of the American Academy of
Political and Social Science 271 (1950): 12-13.
2
Petre Otu, “Situaţia geopolitică a României în anii 1939-1940. Consideraţii de ordin militar,” E.I. Emandi, Gh.
Buzatu, V.S. Cucu , eds, Geopolitica, vol. 1 (Iaşi: Glasul Bucovinei 1994): 476-477.
3
This is treated in Rebecca Haynes, Romanian Policy Towards Germany, 1936-40 (Basingstoke: Macmillan, 2000).
4
Marko Lehti, A Baltic League as a construct of the New Europe. Envisioning a Baltic region and small state
sovereignty in the aftermath of the First World War (Frankfurt am Main: Peter Lang, 1999), 547-548
5
Centrul pentru Studierea şi Păstrarea Arhivelor Militare Istorice, Piteşti [Center for the Study and Preservation of
Historical Military Archives], Fund Ministerul Apărării, Cabinetul Ministrului [Defence Ministry. The Cabinet of
the Minister], vol. 91/1925, sheets 18-29

8 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
occasioned the voicing of the shared aims of these nations. They professed “Soviet
exception” with regard to disarmament plans put forward in the 1920s. Thereby, the Border
States underlined the huge risk of their disarming in a situation where Soviet Union was
undertaking a rearming policy and where the Soviet arsenal could not be assessed in any
possible way. Moreover, the Border States insisted on a common handling of their relations
with the Soviet Union, although this gentlemen’s agreement looked better on paper than in
reality.
Nevertheless, this solidarity did not restrain the Border States when the need was felt
for negotiating and concluding separate treaties or economic agreements with the Soviet
Union. Sometimes a certain Border State had to hold out to the pressure exerted on them
by others as it was the case with the diplomatic demarche of Romanian, Polish, Estonian
and Finnish envoys in early February 1932 designed to postpone Latvia’s signing of nonaggression
treaties with Soviet Union (documents 64 and 65 in this volume).
As a new state on the international arena, Latvia was interested after 1918 in integrating
itself into the existing system of international relations before attempting to domesticate
them based on Latvian interests. The Romanian Government also approved Latvia’s
proposal to appoint a diplomat to Bucharest in the person of its envoy with residence in
Warsaw. This was achieved in May 1922 and the Latvian representation in Romania will
remain entrusted to the Legation in Warsaw for much of the interwar period. 1 The first
Latvian diplomat to fill the position of envoy to Bucharest was Martiņš Nukša (1878-1942).
An architect by training 2 , Nukša commenced his diplomatic career in 1920 with an
appointment to Paris as First Secretary of the Latvian Legation. He was eventually assigned
in 1921 as envoy to Warsaw. After having been appointed to Romania (where he was
accredited until March 1930), he also received the credentials for serving his country’s
interests in Czechoslovakia in 1923 and Austria in 1925 with residence in the capital of
Poland. When he started his diplomatic mission in Romania, this country had concluded,
in March 1921, an alliance with Poland 3 and the possibility of enlarging this alliance along
the Baltic Sea shore was being assessed.
Nukša will eventually be appointed for six years as the envoy of his country in
Czechoslovakia (1933-1939) and in this capacity he was re-appointed to Bucharest in 1935
with residence in Prague (November 1935 to May 1939). 4 Perhaps, this decision was taken as
recognition of Romania’s worsening relations with Poland and the enhancing Romanian-
Czechoslovakian bonds. By then, Poland had improved its relations with Germany
following the Non-Aggression Pact signed in January 1934 and Romania gravitated around
the French-Czechoslovakian-Soviet constellation of powers. Being represented by the
1
Arhivele Ministerului Afacerilor Externe ([The Diplomatic Archives of the Ministry of Foreign Affairs] hereafter,
DARMFA), fund 71/1920-1944, Latvia. General, vol. 1, s. 2-4, Alexandru Florescu’s dispatch no. 12 of 11 July 1924;
Idem, fund 82, Latvia, 1925-1940, The Legation, vol. 93, s. 1; Florin Anghel, “O încercare românească de politică
baltică. România şi Letonia în perioada interbelică”, in Gheorghe Lazăr, Ovidiu Cristea, coord., Naţional şi
universal în istoria românilor (Bucureşti: Editura Enciclopedică 1998), 437; Silviu Miloiu, România şi Ţările Baltice
în perioada interbelică (Târgovişte: Ed. Cetatea de Scaun, 2003).
2
He is the author of an elegant apartment building in Art Nouveau fashion on Strēlnieku Street 2 in Riga
3
Pe larg la Florin Anghel, Construirea sistemului „Cordon sanitaire”. Relaţii româno-polone, 1919-1926 (Cluj-
Napoca: Editura Nereamia Napocae, 2003).
4
Arhivele Naţionale Istorice Centrale (The Romanian National Archives hereafter, RNA), fund Casa Regală-Regele
Carol al II-lea. Mareşalat, file 140/1935, s. 251, Pro Memoria Martiņš Nukša; Ē. Jēkabsons, V. Ščerbinskis, Latvijas
ārlietu dienesta darbinieki. 1918 – 1991 (Rīga, 2003), 217-218, 367.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 9
envoy in Czechoslovakia was likely to be tantamount to receiving better information with
regard to Romania’s foreign policy. Therefore, Nukša established a long-standing relation
with Romania where he travelled every now and then and reported to Riga based mostly on
information he received from the Polish and eventually Czechoslovak political and
diplomatic circles.
As Nukša was travelling only seldom to Romania in order to solve the current issues
involving citizens of the two countries and their businesses, a network of consulates was
established. The Consulate in Bucharest was funded in December 1923 and turned into a
General Consulate in November 1928 until incorporation of the Baltic States into Soviet
Union in August 1940, when it was closed down. The position was held all these years by
Theodor Orghidan (born 1888) 1 . Orghidan was often delegated to attend public ceremonies
on behalf of Latvia such as, for instance, the burial of King Ferdinand I in 1927. 2 In his
capacity of Chairman of the Trade Chamber, he was also assigned the duty of strengthening
the Latvian export to Romania and solving the difficult bureaucratic hindrances standing in
the way of its progress. Also, a Vice-Consulate was set up in Bucharest in November 1928 at
the head of which Iuliu Sfetea (born 1898) was assigned. Consulates were also established
for a short while in the Bessarabian city of Chişinău (August 1921-July 1922) with Jänis
Viksne at its lead, in the Danubian harbour of Galaţi (November 1925-1940) headed by
Panait Avghenio (born 1885) and in the Black Sea harbour of Constanţa (November 1926-
1940) under Constantin Constantinescu (born 1883). The location of these consulates
reflect Latvian state’s interests in promoting to the maximum possible extent commercial
ties with Romania given that exports of these two countries where partly overlapping. 3
The need to open a Romanian diplomatic and consular office was felt already in 1921
when Romanian Bessarabians residing temporarily in the Baltic States (perhaps, among
them, also former POWs) were asking for visas to travel to Romania in order to regulate
their juridical status. The Ministry of Foreign Affairs empowered the Romanian Legation of
Helsinki under the head of Dimitrie Plesnilă to deal with these issues. 4 Soon, other issues
surfaced that required the presence of a Romanian representative. Such was the case of a
Romanian citizen expropriated without compensation according to the Latvian land
reform. 5
The Romanian envoy to Warsaw Alexandru Florescu (1863-1925) also pressed for the
opening of a legation in the Baltic States. Instead, the Romanian Government appointed
1
He may be one and the same person with Teodor Orghidan, descend of a well-known Transylvanian family, the
founder in 1919 of the first Romanian-US Chamber of Commerce where the most important banks where
represented, Ion Stanciu, În umbra Europei. Relaţiile României cu Statele Unite în anii 1919-1939 (Bucureşti, 1996),
37.
2
RNA, fund Casa Regală-Regele Ferdinand I, file 54/1925, Notification no. 41.558 of 24 July 1927 of the Direction of
Personal, Protocol and Chancellary of the Orders to the Marshal of the Royal House.
3
DARMFA, fund 71/1920-1944, Latvia. Legation, Vol. 88 bis; Ē. Jēkabsons and V. Ščerbinskis, 387.
4
DARMFA, fund 82, Estonia, 1925-1940, vol. 88 bis, Tel. no. 466 of 26 August 1921 from the Romanian Legation in
Stockholm (signed I.D. Conduraki).
5
Idem, fund 71/1920-1944, Latvia. General, vol. 1, s. 2-4, dispatch no. 12 of 11 July 1924 from Romanian Legation in
Riga. In fact, the Latvian land reform was one of the most radical in Europe, the manorial estates (belonging
mostly to Baltic Germans) being distributed to as many Latvians as possible “for all Latvian farmers to feel at
home”, Katrina Z. S. Schwartz, ''The Occupation of Beauty'': Imagining Nature and Nation in Latvia, East European
Politics and Societies 21 (2007), 265.

10 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Florescu by Royal decree of March 21 st , 1924 as the first Romanian envoy to Riga with
residence in the Polish capital. His mandate started on April 1 st . 1
In a report of August 3 rd , 1924, the experienced diplomat Florescu confessed to the
Ministry of Foreign Affairs that the Baltic States constituted a “marvellous observation
point not only for what is going on in Russia but also in-between Germany and Russia”.
Already in this report Florescu emphasized the geopolitical pressure over the Baltic States.
He insisted for a legation to be established in Riga consisting of an envoy and a Legation
secretary. In his opinion, Riga was best suited for this purpose because it was “more
civilized” and centrally located. Florescu had been accredited to Warsaw from 13 August
1921 and will be replaced in January 1925 by his deputy, Alexandru Iacovaky. 2
In his first diplomatic dispatch from Riga, a copy of which was circulated to King
Ferdinand I and to Prime Minister Ioan I.C. Brătianu, Florescu finds new arguments for
opening a permanent Romanian legation in Riga. Some countries such as France, Italy,
Germany, Russia, Great Britain, the USA, the Netherlands had appointed a representative
for all Baltic States in Kaunas or Riga. Poland had an envoy in Riga and another envoy in
Tallinn (for obvious reasons due to the Vilnius dispute it was not represented in Kaunas),
while Hungary had a representative for Estonia and Latvia (Budapest’s good relations with
Poland prevented the appointment of an envoy to Kaunas). Only Austria and Belgium had
appointed their envoys to Warsaw in the same capacity in the Baltic States, but, as he
rightly concluded, the interests of those states in the area could not be compared with the
interests of Romania. 3
However, the Romanian diplomacy seemed still unresolved over its interests in the
Baltic States. The international situation was gradually improving and one may say that the
period from 1925 (when the Locarno Agreements were signed) to 1929 (at the advent of the
world depression) was the most peaceful throughout the entire interwar period.
Alexandru Iacovaky (1876-1949) was appointed to Latvia and Estonia in January 1925 4
and presented his credentials to the first President of Latvia Jānis Čakste (1859-1927) on
March 5 th . While Iacovaky stressed in his discourse the common interests of the two
countries and the idea of peace, President Čakste was more unreserved when arguing that
countries situated on the Western borders of Russia ought to struggle to ensure the peace
they needed for their free development. He insisted that his country’s efforts were to be
directed towards founding a Baltic union because “union means strength”. 5 Thus, President
Čakste employed an “Otherness” discourse referring to Soviet Union 6 and included the
Estonia and Lithuania in the inner circle of Latvia’s foreign policy and Romania and the
other Border States (as the countries surrounding the USSR on its Western border were
1
Idem, fund 82, Latvia, 1925-1940. The Legation, s. 2.
2
Anuar diplomatic şi consular (Bucureşti: Imprimeria Naţională, 1942), 185.
3
Idem, fund 71/1920-1944, Lithuania. Relations with Germany, Italy, Romania, Sweden, USA, Vatican, vol. 4, s. 255-
256, Forescu’s dispatch no. 3358 of 3 August 1924. A resolution on the document required its expedition to the
King Ferdinand I and to Prime Minister Ioan I.C. Brătianu.
4
DARMFA, fund 82, Estonia, 1925-1940, vol. 88 bis, s. 9.
5
DARMFA, fund 71/1920-1944, Latvia. Relations with Lithuania, Poland, Romania, vol. 8, s. 53-54, Iacovaky’s
dispatch from Riga no. 4 of 5 March 1925.
6
Even nowadays such a otherness discourse deemed as “cultural geopolitics” is blamed on Central European
intellectuals (who also hold political power), Merje Kuus, “Intellectuals and geopolitics: The ‘cultural politicians’
of Central Europe”, Geoforum 38 (2007), 241–251

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 11
called) in the outer (or surrounding) circle. The signal was clear and required a more
decisive step to be taken in the cooperation between these states with regard to the USSR.
One of the most influential Latvian politician, Foreign Minister Zigfrīds Anna
Meierovics (1887-1925), was even more outspoken in a private conversation when he
confessed his opinion that when Soviet Union will attack one of its Western neighbours the
war will spread in the whole Border States area. He remarked that the Soviet Union only
cared for power and insisted on the importance of unity among the Border States.
Meierovics also stressed the importance of exchanging information about Russia’s politics
as part of an anti-Communist cooperation with Romania. 1 Opposing to rumours circulating
in Riga that between May and August a Soviet attack on Romania to retake Bessarabia was
forthcoming, Meierovics calmed down the Romanian diplomat’s apprehensions by arguing
that a rapprochement was in progress between the Soviet Union and France and thus an
attack was excluded. 2 No clearer signal could have been sent to Bucharest from Riga.
However, due to the lack of knowledge about the Baltic States both within political circles
and public opinion, there was almost no person prepared to hear it and thus the signal was
not translated into activation of Romania’s policy vis-à-vis the Baltic States.
When Iacovaky travelled again to Latvia to participate in this country’s celebration of its
independence on 18 November 1925, he was again offered a long talk to President Čakste
who proved his interest in Romanian developments. 3 The conversation occasioned the
Latvian President the expression of hopes that a bond similar to the Romanian-Polish
alliance will be created among the eastern Baltic States, too. The President of Latvia
confessed his wish of seeing Latvia consolidating the defence line against the Soviet Union.
Čakste also recognized Poland’s “pivot” role in the eastern Baltic, but he complained of
Polish aggressive policy towards Lithuania and of Polish inability to turn its potential into
power. 4
During Iacovaky’s mandate to Estonia and Latvia the Romanian Consulate to Riga was
created on May 1 st , 1925 in order to deal with the current issues of the Latvian-Romanian
relations and encounters. The first Romanian consul to Riga from August 1925 to 1927 was
Jänis Zebergs (1871-1927) who will be succeeded by Alexandre Percy von Zimmrmann or
under his Latvian name Aleksandrs Persijs Cimmermans from November 1927 to 1940. 5
Carol Davilla (1886-1963) was the last Romanian envoy residing in Warsaw to represent
the interests of his country in Latvia and Estonia, his appointment starting November 10 th ,
1927. 6 Nicolae Titulescu who started his first mandate as Minister of Foreign Affairs of
Romania on November 24 th , 1927 was resolute to open the Legation in the Baltic States for
which Alexandru Florescu and Alexandru Iacovaky had so eagerly insisted. While writing in
his recount of his foreign policy handling in 1937, he notices that by 1928 only the common
vicinity of the Soviet Union marked the relations with these countries. Instead, he
recognized in these countries “elements of the first order” in Europe given the level of
1
DARMFA, fund 71/1920-1944, Latvia. Relations with Lithuania, Poland, Romania, vol. 8, s. 44-49, Iacovaky’s
dispatch from Riga no. 9 of 9 March 1925.
2
Ibid., s. 50-52, Iacovaky’s dispatch from Riga no. 3 of 3 March 1925.
3
Ibid., s. 65-66, Iacovaky’s dispatch from Riga no. 64 of 19 November 1925.
4
Ibid., s. 67-69, Iacovaky’s dispatch from Riga no. 67 of 21 November 1925.
5
Idem, fund 82, Latvia, 1925-1940, vol. 93, s. 21; Idem, fund 71/1920-1944, Latvia. Relations with Lithuania, Poland,
Romania, vol. 8, s. 127-132, Vasile Stoica’s dispatch no. 86 of 27 February 1937 from Riga.
6
Anuar diplomatic…, 185.

12 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
civilization they had reached and confessed that he wanted a “business card” of Romania (a
legation) in this area. 1 Foreign Minister Titulescu initiated the opening of this legation
approved by the Parliament on December 21 st and by the Regency on December 31 st , 1927 2 .
This was devised to increase Romania’s ability to project its influence among the Border
States. On December 26 th , Titulescu requested the Romanian Legation in Warsaw to
inform the Latvian authorities on the decision of Romanian authorities to open a legation
in Riga, a piece of news that enjoyed a good reception in Latvia. 3
The Legation was officially set up on January 1 st , 1928 4 , but the first Romanian diplomat
to reside in Latvia, Charge d’Affaires Prince Mihail R. Sturdza travelled to Riga only in May.
He was assisted in his diplomatic tasks by Legation secretary Eugeniu Lukasiewicz. This
was exactly the arrangement Alexandru Florescu had pleaded for in 1924. Mihail R. Sturdza
(1886–1980), a former diplomat in the United States and a future Iron Guard Foreign
Minister of Romania in 1940-1941, held conservative and right-wing political views prone to
see the international scene in a Cold War dichotomist tone. His first diplomatic report
bears witness to his world views. He saw his diplomatic assignment at the head of a
Legation as an occasion to affirm himself and assumed that the most important task laying
ahead was to gather information about Soviet Union from local politicians, diplomats,
traders, travellers, local press and from diplomatic missions established in Riga. In this
purpose, he acknowledged “the extraordinary richness of this land” and the espionage and
counter-espionage in which the bigger legations of the USSR, the USA and Great Britain
and the locals were engaged. 5 In his memoirs, he also recalls the informational support he
had received from local politicians, intellectuality, clerks, etc. who were familiarized with
the situation and state of affairs in the Soviet Union. 6
Sturdza’s assessment is partly supported and party invalidated from other sources.
George F. Kennan who spent few years (1931-1933) in the Russian Section of the US Legation
in Riga terms the section “a research unit” and remembers the guidelines of his activity as
being more routine-like than Sturdza believed. They read newspapers and other written
sources and acquired information from the local diplomats and reported to the US
Government to the best of their ability about the situation in the USSR and especially
about economic developments. He denies that this unit was “a sinister espionage centre” as
accused by the Soviet Union and underlined that there were no spies employed at the
Legation. 7 This assertion is confirmed by researches of historian Eero Medijainen who
emphasized the lack of involvement of the members of this section in Baltic affaires. 8
1
Nicolae Titulescu, Politica externă a României (1937), ed. De George Potra, Constantin Turcu şi Ion M. Oprea
(Bucureşti: Ed. Enciclopedică, 1994), 224.
2
Constantin I. Turcu, “Nicolae Titulescu – promotor al largirii relatiilor diplomatice ale Romaniei,” in Gh. Buzatu
coord., Nicolae Titulescu si strategia pacii (Iasi: Ed. Junimea, 1982), 96.
3
DARMFA, fund 82, Latvia, 1925-1940, vol. 93, s. 5, 7, Titulescu’s address of 26 Dcember 1927 to Carl Davilla,
Warsaw and Gheorghe Davidescu’s dispatch no. 5268 of 30 December 1927 to Titulescu.
4
Ibidem, s. 8-9, Decree of the Regency no. 3809 of 31 December 1927.
5
Idem, fund 71/1920-1944, Latvia. Relations with Lithuania, Poland, Romania, vol. 8, s. 76-79.
6
Mihail Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din ţara pierdută (Alba Iulia-Paris: Editura Fronde, 1994),
65.
7
George F. Kennan, Memoirs 1925-1950 (Boston, Toronto: Little, Brown and Company, 1967), 47-48.
8
Eero Medijainen, „The Riga Group” and the Origins of the Cold War”, în „Muille maille vierahille…”.Kalervo Hovi
ja yleinen historia” (Vaasa: Julkaisija Turun Historiallinen Yhdistys, 2002), 73-90.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 13
During Sturdza’s appointment in Riga, Romania and Latvia were among the cosignatories
on February 9 th , 1929 of the agreement on putting into effect ahead of schedule
the Kellogg-Briand Pact (1928) on the renunciation of war as an instrument of national
policy. Eventually, in 1932 Finland (January 21 st ) 1 , Latvia (February 5 th ) 2 and Estonia ( May
4 th ) 3 , the three countries where Sturdza was accredited, signed non-aggression treaties with
Soviet Union to the dismay of Romanian diplomat.
After a failed attempt to appoint the Bessarabian politician Ion Pelivan as envoy to Riga
in 1930, the Romanian Government finally raised Sturdza to the position of envoy
extraordinary and minister plenipotentiary on June 1 st , 1932. 4 Sturdza had just been
involved in the Riga-held failed negotiations of 1932 with the USSR. Despite the USSR’s
promises that it would not bring into discussion the Bessarabian issue, the Bulgarian born
Soviet diplomat Boris Spiridonovich Stomoniakov (1882–1941) did not hold on to that
promise which he wanted to address in a preamble to the treaty. 5 This will leave Sturdza
with a lasting grievance towards Titulescu who opposed to the negotiations with the USSR
in the way they were conducted by foreign ministers Dimitrie Ghica (1931-1932) and
Alexandru Vaida-Voevod (1932). In his memoirs, Sturdza bluntly accuses Titulescu of being
“Moscow’s Trojan Horse”. 6
To replace Nukša, Oļģerds Grosvalds was selected (1884-1962), who represented his
country in Romania starting with March 1930. Similar to his predecessor, he also started his
diplomatic career in France in 1919 as a secretary of the Latvian Delegation to the Peace
Conference before being appointed as a diplomat in Belgium and the Netherlands and
eventually posted to Warsaw in 1930. According to Latvian Foreign Ministry publications,
Grosvalds ended his assignment in Romania in September 1934. 7 However, he was
designated as Latvia’s representative at the Romanian National Holiday celebration of May
10 th , 1935. 8 Already at the time he was the envoy of his country in France, Spain and
Portugal with residence in Paris. 9 During the tenure of their position as envoys by
Grosvalds and Sturdza, Romania and Latvia were again co-signatories of an important
international instrument, the Convention for the Definition of Aggression signed in
London on July 3 rd , 1933. 10 The Romanian Foreign Minister Titulescu interpreted this
document as a new unbeatable juridical guarantee for his country’s integrity.
Whereas in November 1935 Nukša was re-appointed as envoy to Bucharest, Romania
chose to entrust the head of the Legation to Constantin Văllimărescu (1896-1972) who will
also be the first Romanian envoy accredited to Kaunas in January 1936. 11 In fact, President
Kārlis Ulmanis of Latvia will be numbered among the personalities who insisted for a
Romanian diplomatic presence in Kaunas. Ulmanis was assessing favourably in September
1
The American Journal of International Law, Vol. 27, No. 4, Supplement: Official Documents (Oct., 1933), 171-174.
2
Ibid., 182-184.
3
Ibid., 167-169.
4
DARMFA, fund 82, Latvia, 1925-1940, vol. 93, s. 10, King Carol II’s decree no. 1762 of 20 May 1932.
5
Sturdza, 69-71.
6
Ibid., 73-75.
7
Ē. Jēkabsons and V. Ščerbinskis, 367.
8
RNA, fund Casa Regală- Regele Carol al II-lea, file 140/1935, s. 142-147.
9
Ē. Jēkabsons and V. Ščerbinskis, 126.
10
The Soviet designs are approached in Christi Scott Bartman, Lawfare. Use of the Definition of Aggressive War by
the Soviet and Russian Federation Governments (Cambridge Scholars Publishing, 2010), 36-41.
11
DARMFA, fund 71/1920-1944, Lithuania, vol. 4, s. 265, 141-145.

14 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1935 the development of relations with Romania in a speech occasioned by the cessation of
Sturdza’s mandate in Riga, while Sturdza emphasized ideals of peace, harmony, order and
frontier stability as a basis for the progress of relations between the two countries. 1 At the
beginning of Văllimărescu’s diplomatic mission in Riga in November 1935, Ulmanis also
remarked the “perfect harmony” between two states that support peace and stability in
Europe. 2
Eventually, Vasile Stoica (1895-1967) will be the dissatisfied but effective envoy of
Romania in the Baltic States. 3 Stoica’s feeling of being side-lined by his posting to Riga
resonated perhaps to the perception of many a Romanian diplomat at the time. Although
he will soon be charmed by the good organization and progress of these countries, he was
still complaining to Foreign Minister Nicolae Petrescu-Comnen in September 1938 that “I
cannot shake off the feeling that I‘m wasting my time”. 4 Despite his continuous complaints,
Stoica’s contribution to the development of Romania-Latvian relations until spring 1939
when he ended his mission was notable. 5 He will also insist for the maintenance of a
legation in Riga at least under the head of Chargé d'Affaires, a proposal that will be
accepted by the Ministry of Foreign Affairs. 6
At the end of the 1930s, the Soviet diplomacy and espionage agreed to the conclusion
that Germany planned the attack of Soviet Union through the Baltic States and therefore
regarded this area as being of a key strategic importance. Soon, news arrived at Kremlin
informing that Estonia and Lithuania were almost ready to accept an inevitable German
occupation, while Latvia was engaged in secret talks with the Reich. Although such
apprehensions were greatly exaggerated as we know it today, the Soviet leaders were very
concerned and decided to slow down the process by inviting in 1936 the heads of the
general staffs of the Baltic States to Moscow for “consultations”. In 1937, Foreign Minister of
Latvia Vilhelms Munters visited Moscow and held a long talk with Stalin. 7
To some extent Soviet Union’s evaluations of German interests were well placed and
Germany did look at the Baltic States as a part of the German Lebensraum. Nevertheless,
by 1939 these states were “fairly incidental among Hitler’s concerns and objectives” as
noted by Alexander Dallin. 8 The Germans were also prepared to trade the fate of Baltic
States as they will soon give ample proof. Nevertheless, it is impossible to document any
Baltic governments’ plan of giving up sovereignty to Germany, nor any proof can be found
to state that Baltic nations’ public opinion was pro-German. On the contrary, as a result of
previous tensions between German Balts minority and local majorities, even in what
Moscow considered the most pro-German state of Estonia, a survey of April 1939
1
Idem, fund 71/1920-1944, Latvia. Relations with Lithuania, Poland, Romania, vol. 8, s. 93, Sturdza’s dispatch no.
86 of 13 September 1935.
2
Ibid., s. 127-132, Stoica’s dispatch no. 86 of 27 February 1937; RNA, fund Casa Regală-Regele Carol II, file 145/1930,
s. 15.
3
He complained on 23 February 1937 about being “thrown up” to the Baltic States to his friend, historian Charles
Upson Clark, Idem, fund Vasile Stoica, file I/69, s. 16.
4
DARMFA, fund 71/1920-1944, Latvia, vol. 3, s. 138-141, Stoica’s letter of 8 September 1938.
5
Ioan Opriş, Vasile Stoica în serviciul României (Bucureşti: Ed. Oscar Print, 2008), 220-253; Miloiu 2003, 188-194.
6
DARMFA, fund 71/1920-1944, Latvia. Relations with other states, vol. 7, Stoica’s dispatch no. 152 of 4 February
1939.
7
L Sotskov, “The Baltics and Geopolitics”, International Affairs 53 (2007), 105-107.
8
Alexander Dallin, “The Baltic States between Nazi Germany and Soviet Russia,” in V. Stanley Vardys, Romuald J.
Misiunas eds., The Baltic States in Peace and War, 1917–1945 (The Pennsylvania State University Press, 1990), 102.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 15
discovered that in nine out of eleven counties Germany was considered the bigger threat
and the population believed that it was better to accept the arrival of the Russians than the
arrival of the Germans. 1 As regards the foreign policy of Latvia and Estonia, especially, after
placing their trust for a long time in the League of Nations, at the end of the 1930s they
began recognizing the failure of the League and started to move into the direction of
neutrality. As Munters confessed to British envoy to Riga Charles William Orde in February
1939, “Latvia has always said, and proved, that it would join no bloc, and its independent
stance has preserved it from getting involved in the conflicts of others.” Therefore, Latvia
and the other Baltic States, members of the Baltic Entente, decided in September 1938 that
they will take part in the sanctions imposed by the League of Nations only on a case by case
basis. 2
At the end of the 1930s Romania will be represented in the Baltic States by chargé
d’affaires, first by Marcel Romanescu, the gifted son of a Craiova magnate and former
mayor family, from July 1 st 1939 3 , and after his nervous breakdown by chargé d’affaires
Grigore Niculescu-Buzeşti (from September 1 st 1939) 4 who will witness Latvia’s
incorporation by the Soviet Union. His testimonies are included in this volume. It is ironic
that Vice-Chairman of the Council of the People's Commissaries, Andrey Januarevich
Vyshinsky, was the main actor of the play designed to incorporate Latvia in the Soviet
Union and communize Romania. The first event found Grigore Niculescu-Buzeşti as
Chargé d’Affaires in Riga, the second one as Foreign Minister of Romania.
The German conquest of Czechoslovakia and Poland in 1939 will open the possibility of
setting up a permanent Latvian diplomatic mission in Bucharest, which was first brought
into discussion in November 1938 soon after the Munich Agreement. 5 In a conversation
with envoy Stoica, Foreign Minister Munters had expressed his intention to upgrade the
relations with Romania. 6 Indeed, on October 18 th , 1939 a new Latvian envoy, Ludvigs Ēķis
(1892-1943), a former Finance Minister of Latvia, presented his credentials to King Carol II,
his residence being set in Bucharest. 7 Ēķis was very energetic and tried to be involved as
much as possible with his colleagues in order to understand the nature of the Soviet-
German relations and the consequences on small and mid-sized nations of Eastern
Europe. 8 He happened to be the last Latvian diplomat appointed to Romania and
important accounts of the closing of the Latvian diplomatic mission in Bucharest are
included in this volume.
1
Olaf Mertelsmann, “How the Russians turned into the image of the “national enemy” of the Estonians”, Pro
Ethnologia 19 (2005), 48.
2
John Hiden, Patrick Salmon, editors, British Documents on Foreign Affairs: reports and papers from the Foreign
Office Confidential Print, Part II: From the First to the Second World War, Series F, Europe, 1919-1939, Vol. 67,
Scandinavia and the Baltic States, 1938-1939 (University Publications of America, 1996), 29-30.
3
DARMFA, fund Marcel Romanescu, Vol. II, Royal decree no. 2229 of 30 May 1939.
4
Ibid., Royal decree of 30 August 1939.
5
Idem, fund 71/1920-1944, Latvia. Relations with Lithuania, Poland, Romania, vol. 8, s. 157, Stoica’s dispatch no.
1254 of 14 November 1938.
6
Ibid., s. 158, Stoica’s dispatch no. 152 of 4 February 1939.
7
RNA, fund Preşedinţia Consiliului de Miniştri, file 269/1939, s. 45, Grigore Niculescu-Buzeşti’s dispatch no. 1263
of 4 October 1939; Regele Carol al II-lea al României, Însemnări zilnice, vol. II, 13 martie – 15 decembrie 1939
(Bucureşti: Ed. Scripta, 1997), 253; Ē. Jēkabsons and V. Ščerbinskis, 95-97.
8
Ulkoasiainministeriön arkisto [The Archives of the Finnish Ministry of Foreign Affairs], fund 5 C14, Ensio
Hiitonen’s dispatch no. 27 of 4 December 1939.

16 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
The annexation of the Latvia to the Soviet Union and the communization of Romania
created a half a century hiatus in the relations between the two states. Moreover, according
to a protocol signed in Moscow on March 7 th 1958 between the Government of the Popular
Republic of Romania and the Government of the Union of the Socialist Soviet Republics
regarding the regulation of their mutual claims related to Lithuania, Latvia and Estonia,
included in this volume, Romania consented to give its recognition, implicitly though, to the
Soviet incorporation of the Baltic States.
Several decades later, when Latvia re-proclaimed its independence according to the
Constitutional Law of the Republic of Latvia "On the Statehood of the Republic of Latvia"
of August 21 st , 1991, Romania numbered among the first countries to give international
recognition to the reborn Baltic state on August 26 th by a note from the Minister of Foreign
Affairs of Romania, Adrian Năstase 1 . This formed the basis of the relations between the two
states, which are today partner countries in the EU and the NATO.
Silviu Miloiu
1
Ministry of Foreign Affairs of Latvia, http://www.mfa.gov.lv/en/ministry/exhibitions/20-anniversary/ (accessed,
10.10.2012).

Editors’ note and acknowledgements
This volume of documents appears as a pay tribute to the 90 th anniversary of the
establishment of the first Latvian Legation in Romania with residence in Warsaw. Martiņš
Nukša, the first Latvian Minister in Romania, presented his credentials to King Ferdinand I on
May 31 st , 1922. Two years later, on March 21 st , 1924, Romania also appointed its first Envoy
Extraordinary and Minister Plenipotentiary to Latvia in the person of its experienced diplomat
settled in Warsaw Alexandru G. Florescu. It was not by chance that the first envoys of the two
countries resided in Poland. The reborn state of Poland, winner over the Red Army, was at the
time the strongest political actor in the region and the mediator of the relations between
Romania and the Baltic States. To a large extent the Romanian Baltic policy, subordinated to
the larger Romanian Eastern policy, was subsumed to the priorities of its alliance with Poland
set up in March 1921. Nevertheless, the Romanian-Latvian relations also had their own agenda,
extending from the collective security centred around the League of Nations, the trade relations
between the two countries, the travellers or scientists’ interactions, the connections between
the radical right-wing movements to the bonds between the German and Jewish minorities.
When Czechoslovakia and Poland fell pray to the aggressive goals of Nazi Germany in 1939,
Latvia decided to appoint a former distinguished Finance Minister Ludvigs Ēķis as its Envoy
Extraordinary in Romania and Hungary with residence in Bucharest.
A significant part of this complex reality is incorporated into this volume. The selected 205
documents are presented in full in Romanian and Latvian language original and their English
language translation in order to provide access to a larger audience from Romania, from Latvia
and from abroad to their content. The editors’ interventions in the text are minor and are only
meant to correct some obvious grammar or spelling mistakes. Whenever it was deemed
necessary, the editors inserted footnotes with additional explanations or comments meant to
facilitate a better understanding of the context of the respective documents. A list containing a
brief description of each of the selected documents was integrated into this volume in order to
give readers an overview of the content of this book and to facilitate their access to the desired
material. A proper names index was also appended with the purpose of giving the readers a
leisurely access to information.
The editors would like to express their gratitude to a number of institutions and persons
who contributed to the publication of this volume. We would like to express the earnest
gratitude to the Latvian and Romanian Ministries of Foreign Affairs and especially to His
Excellency Mr. Einars Semanis for their patronage of this book. The main support into
completing it came from the Honorary Consulate of Latvia in Bucharest and Niro Investment
Group. His Excellency Ambassador Ioan Donca, The Honorary Consul of Latvia in Bucharest,
and Mr. Nicolae Dumitru, President of Niro Investment Group, extended their generous
support to this project and made it possible to be accomplished. The National Cultural Fund
Administration deserves the merit of showing their awareness to the significance of this project
and offering their full assistance and sponsorship.
The editors wish to seize this opportunity to express to all these highly respected
institutions and persons the deepest appreciation and reverence.

18 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Our gracious gratefulness also goes to Latvian historian Eva Eihmane, for the marvellous
adaptation of Latvian documents into English language. We would also like to thank the
Romanian company S.C. Acta.Doc SRL for their consistent translation of Romanian documents
into English language. Mihaela Moagher and Laima Jēkabsone did an excellent job as regards
the transcription of the archival documents enclosed in this volume. I would also like to
express my gratitude to Magdalena Ionescu who helped translating some documents from
French language into Romanian.
Last but not least, we would like to express our appreciation to our collaborators of the
Cetatea de Scaun Publishing House for their commitment and assistance in the appearance of
this book.
This volume continues the consistent efforts of The Romanian Association for Baltic and
Nordic Studies (www.arsbn.ro) of bringing the Baltic sea region nations and the Romanians
closer together by means of enriched knowledge, awareness and interchange.

19189
1920
1921
LIST OF DOCUMENTS
Document 1 ......................................................................................................................... 39
Declaration of Common Aims of the Independent Mid-European nations in convention
assembled at Independence Hall Philadelphia, Pennsylvania, United States of America,
1918
Document 2 ........................................................................................................................ 40
January, The Latvian diplomatic representative in Warsaw to the Foreign Ministry
informing on the transit through Romanian territory of Latvian refugees from Russia
Document 3 ......................................................................................................................... 41
16 January, The Chief of Staff of the Supreme Commander of the Army of Latvia to Latvia’s
military representative in Poland with regard to the transit through Romanian territory of
Latvian refugees from Russia
Document 4 ......................................................................................................................... 41
24 February, The Ministry of Foreign Affairs of Romania to representative of the Army of
Latvia in the Caucasus granting permission to Latvian nurses and officers to travel from
Russia to Latvia through Romania
Document 5 ........................................................................................................................ 42
2 March, The Representative of the Army of Latvia in the Caucasus to the Chief of the
General Staff of Romania with respect to the permission granted to Latvian nurses and
officers to travel from Russia to Latvia through Romania
Document 6 ........................................................................................................................ 42
2 March, Representative of the Army of Latvia in the Caucasus to the Prime Minister of
Romania with respect to the permission granted to Latvian nurses and officers to travel
from Russia to Latvia through Romania
Document 7 ........................................................................................................................ 43
2 March, The Representative of the Army of Latvia in the Caucasus to the Military Attaché
of Poland in Romania with regard to the permission granted to Latvian nurses and officers
to travel from Russia to Latvia through Romania
Document 8 ........................................................................................................................ 43
26 February, Envoy of Romania in Copenhagen to Ministry of Foreign Affairs of Latvia
communicating the fact that the Government of Romania has recognised Latvia’s
independence
Document 9 ........................................................................................................................ 43
15 April, The Envoy of Latvia in Finland to the Ministry of Foreign Affairs of Latvia
following a conversation with the new Minister of Romania in Helsinki with regard to the
Romanian-Polish alliance and the creation of a Border States defence union against Russia

20 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1922
1923
1924
Document 10 ....................................................................................................................... 44
16 April, The Minister of Romania in Finland to Foreign Ministry about the Latvian appeal
to Romania to contribute to the lowing of the political tension between Poland and
Lithuania
Document 11........................................................................................................................ 45
23 April, Director of the Politico-Economic Department of the Ministry of Foreign Affairs
of Latvia to Envoy of Latvia in Helsinki commenting on Latvia’s position in regard to
Romania, Poland and the Border States’ cooperation
Document 12 ....................................................................................................................... 47
20 May, The Envoy of Latvia in Helsinki to Ministry of Foreign Affairs concerning the
Romanian-Latvian political and diplomatic relations and the Romanian desire to support
the Border States cooperation
Document 13 ....................................................................................................................... 49
22 May, The Romanian Minister in Finland to the Foreign Ministry following talks with
the Latvian Minister concerning the cooperation of the Border States
Document 14 ........................................................................................................................52
26 May, The interim head of the Legation of Latvia in Poland to the Ministry of Foreign
Affairs about the prospects of a Border States defence union, the Romanian-Latvian
diplomatic relations and the situation in Bessarabia and Ukraine
Document 15 ........................................................................................................................ 53
28 May, The Politico-Economic Department of the Ministry of Foreign Affairs of Latvia to
the Legation in Warsaw about the Latvian diplomatic representation in Romania
Document 16 ....................................................................................................................... 54
31 May, The speech of Martiņš Nukša, the first Minister Plenipotentiary appointed in
Romania with residence in Warsaw, on the occasion of the presentation of his credentials
in the hands of King of Romania Ferdinand I
Document 17 ....................................................................................................................... 56
4 November, Envoy of Latvia in Warsaw to the Ministry of Foreign Affairs with regard to
the coronation of the sovereigns of Romania
Document 18 ....................................................................................................................... 63
14 December, The Romanian Minister in Poland to the Foreign Ministry concerning a
Soviet proposal of Non-Aggression Pact with Latvia
Document 19 ....................................................................................................................... 64
21 March, The decree of King Ferdinand I of appointing a Romanian Minister in Latvia and
Estonia

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 21
1925
1926
1927
Document 20 ...................................................................................................................... 66
March, Report by Envoy in Warsaw to Ministry of Foreign Affairs about his visit to
Romania in February 1925 and the talks with Romanian leading politicians about the
diplomatic, consular, political and economic relations between Romania and Latvia and
the Border States cooperation
Document 21 ....................................................................................................................... 79
2 March, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry regarding the Soviet
menace to the Border States and the latter’s cooperation in order to keep the Soviet threat
at bay
Document 22 ....................................................................................................................... 85
3 March, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry with respect to an
interview given to Latvian newspaper Rīgas Ziņas on the Romanian-Latvian relations
Document 23 ....................................................................................................................... 87
4 April, The Latvian Minister in Poland and Romania to Ministry of Foreign Affairs with
regard to the Riga Military Conference (March-April 1925) of the Border States designed to
improve the exchange of information among the participating countries concerning Soviet
Union
Document 24 ...................................................................................................................... 88
24 April, Latvia’s Minister of War to Minister of Foreign Affairs in order to sound the
opinion of the Romanian party on the entrusting of the acting military agent in Poland
also with the duties of military agent in Romania
Document 25 ....................................................................................................................... 89
28 July, The Latvian Minister in Poland and Romania to Ministry of Foreign Affairs about
the Soviet proposals to Poland and the Baltic States of mutual non-aggression treaty
Document 26 ...................................................................................................................... 89
21 November, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry following a
conversation with the Latvian President Jānis Čakste on the role of Latvia, Romania, Soviet
Union and Poland in the Border States area
Document 27 ....................................................................................................................... 94
19 August, The Latvian Minister in Poland and Romania to Ministry of Foreign Affairs with
respect to the prospect of the Romanian-Latvian trade relations and the economic
situation of Romania
Document 28 ...................................................................................................................... 95
9 May, The Latvian Minister in Poland and Romania to Ministry of Foreign Affairs on the
Latvian-Romanian trade relations

22 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1928
1929
1930
Document 29 ...................................................................................................................... 96
11 June, The Latvian Minister in Poland and Romania to Ministry of Foreign Affairs
informing about his talks in Bucharest concerning the appointment of a new Romanian
envoy in Latvia
Document 30 ...................................................................................................................... 97
22 February, The instructions of the Ministry of Foreign Affairs of Romania to the
Romanian Legation in Latvia restricting its ability to issue visas to former Bessarabian
subjects of the Russian Empire
Document 31 ....................................................................................................................... 97
2 March, The Latvian Minister in Poland and Romania to Ministry of Foreign Affairs
analysing the visit of Romania’s Minister of Foreign Affairs to Warsaw and the Romanian-
Polish relations
Document 32 ....................................................................................................................... 98
June, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry approaching the
perspectives of regional cooperation in the Baltic Sea rim area and the choices opened to
Latvia in this respect
Document 33 ...................................................................................................................... 104
30 June, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry dealing with the
role of plaque tournante of Riga as a center of diplomacy and espionage with regard to
Soviet Union
Document 34 ...................................................................................................................... 107
28 September, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry,
miscellaneous: the Romanian-Latvian prospects of a trade and financial agreement, the
reflection of Romania in Latvian press, the evolutions in Lithuania and the regional
implications
Document 35 ...................................................................................................................... 110
October, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry following a
meeting with the Latvian Prime Minister on the spontaneous solidarity of Border States
against the Soviet menace
Document 36 ..................................................................................................................... 110
November, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry concerning a
Latvian proposal of concluding a trade treaty with Romania
Document 37 ....................................................................................................................... 111
4 March, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry dealing with
the regional policy in the Baltic Sea area with effect on the solidarity of the Border States
against the Soviet Union
Document 38...................................................................................................................... 114

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 23
14 March, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry concerning the
anti-Soviet cordon sanitaire and the Achilles' heel of the defense, Bessarabia
Document 39 ..................................................................................................................... 116
20 March, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry emphasizing
the necessity of continuity at the Romanian Legation in Riga due to the pivotal role of tthe
diplomatic mission situated at the crossroads of the bourgeoisie and communist systems
Document 40 ...................................................................................................................... 117
24 March, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry regarding the
appointment of a new Latvian envoy to Romania with residence in Warsaw
Document 41 ...................................................................................................................... 118
5 June, Instructions of the Romanian Foreign Minister to the chargé d'affaires in Latvia
asking him to summon Latvia’s support for the Romanian candidate for the Permanent
Court of International Justice
Document 42 ..................................................................................................................... 120
9 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry conveying the
positive answer of the Latvian authorities for the support of the Romanian candidate for
the Permanent Court of International Justice
Document 43 ...................................................................................................................... 120
15 July, The Latvian Minister in Poland and Romania to Prime Minister and Minister of
Foreign Affairs describing the enthronement of King Carol II, the Romanian domestic and
foreign policies and the Latvian-Romanian relations
Document 44 ..................................................................................................................... 126
9 September, The Romanian legation secretary in Latvia to the Foreign Ministry with
respect to the reflection in the Latvian press criticism of the treatment by Romanian
authorities of Latvian pilots in Bucharest
Document 45...................................................................................................................... 127
22 September, The Romanian Foreign Ministry to the chargé d'affaires in Latvia with
regard to the circumstances leading to the troubled reception of Latvian pilots in
Bucharest
Document 46 ..................................................................................................................... 128
24 September, The Romanian legation secretary in Latvia to the Foreign Ministry
informing on the explanations given to the Latvian Foreign Ministry concerning the visit
of Latvian pilots to Bucharest accepted by the Latvian authorities
Document 47...................................................................................................................... 129
23 October, Commercial agreement between Romania and Latvia
Document 48 ..................................................................................................................... 132
9 December, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry with regard
to Polish-Romanian alliance and possibilities to improve it modeled on the Estonian-
Latvian treaty, thus strengthening the Baltic Sea – Black Sea anti-Soviet front

24 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1931
Document 49 ..................................................................................................................... 138
15 February, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry informing
on the Border States cooperation with regard to Soviet Union
Document 50 ..................................................................................................................... 139
13 April, The Latvian Minister in Poland and Romania to Ministry of Foreign Affairs with
regard to the prospects of a Little Entente customs union and the evolutions of the
Romanian-Polish relations
Document 51 ...................................................................................................................... 140
14 April, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry regarding the
Soviet attempts to fragment the Border States bloc and the financial incentives given to
Latvia in this respect
Document 52 ...................................................................................................................... 145
15 May, The Romanian Foreign Ministry to the chargé d'affaires in Latvia detailing the
Romanian-Polish plans of having the non-aggression treaties between Soviet Union and
the Border States signed concomitantly
Document 53 ...................................................................................................................... 146
17 June, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry detailing the
economic bases of Soviet growing influence in the Baltic States and the interest of
Romania of keeping tightly united the Border States group in order to avoid diplomatic
isolation
Document 54....................................................................................................................... 151
June, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry dispatched in the
circumstances of the preparations for the opening of the disarmament conference,
emphasizing the necessity of Border States cooperation and outlining the alleged Soviet
secret plans of divide et impera
Document 55 ...................................................................................................................... 155
July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry informing on the
Latvian General Staff commitment to maintain the Border States solidarity
Document 56 ..................................................................................................................... 156
6 October, The Romanian Foreign Ministry to the chargé d'affaires in Latvia concerning
the Romanian-German trade agreement and the need for Latvian consensus of the
provisions of this treaty
Document 57 ...................................................................................................................... 157
12 October, The Romanian chargé d'affaires ad interim in Latvia to the Foreign Ministry
concerning the Romanian-German trade settlement and the need for Latvian consensus of
the provisions of this treaty
Document 58 ..................................................................................................................... 158
October, The Romanian Foreign Ministry to the chargé d'affaires in Latvia concerning the
Romanian-German trade agreement and the need for Latvian consensus of the provisions
of this treaty

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 25
1932
Document 59 ..................................................................................................................... 158
October, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry on the
Romanian-Latvian trade relations
Document 60 ..................................................................................................................... 159
16 December, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry informing
about the Latvian wholehearted endorsement of Romanian-Soviet negations to take place
in Riga
Document 61 ...................................................................................................................... 159
8 January, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry informing on
the Latvian Foreign Minister support for a common Border States policy in dealings with
Moscow
Document 62 ..................................................................................................................... 160
16 January, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry with respect
to the Polish withdrawal from a common position of the Border States in negotiations
with Soviet Union and the consequences for the Baltic States
Document 63 ..................................................................................................................... 161
30 January, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Prime Minister emphasizing
the necessity of a common standing of the Border States on the issue of ratifying the nonaggression
treaties with Soviet Union
Document 64 ..................................................................................................................... 163
4 February, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Prime Minister detailing the
diplomatic demarche of Romanian, Polish, Estonian and Finnish envoys in order to
postpone Latvia’s signing of non-aggression treaties with Soviet Union
Document 65 ..................................................................................................................... 164
5 February, The Romanian Prime Minister to the legations in Paris and Geneva asking the
French support for the diplomatic demarche of Romanian, Polish, Estonian and Finnish
envoys in Riga in order to postpone Latvia’s signing of non-aggression treaties with Soviet
Union
Document 66 ..................................................................................................................... 165
7 February, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Prime Minister informing on
the concluding of the non-aggression pact between Latvia and the USSR
Document 67 ..................................................................................................................... 166
12 February, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Prime Minister evoking the
evolution of the Romanian-Soviet negotiations in Riga, the atmosphere in which they took
place and the regional implications of the failure of these discussions
Document 68 ..................................................................................................................... 173
11 April, The Latvian Minister in Poland and Romania to Minister of Foreign Affairs
sketching out the main topics of conversation between Romanian Foreign Minister and
the Polish leaders during the former’s visit to Poland

26 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1933
Document 69 ..................................................................................................................... 174
15 April, The Romanian Foreign Minister to the chargé d'affaires in Latvia about the
Romanian-Polish exchange of views, occasioned by a visit of Marshal Józef Piłsudski to
Bucharest, on the Polish position towards the non-aggression pacts proposed by Soviet
Union
Document 70 ..................................................................................................................... 176
3 May, The Romanian chargé d'affaires ad interim in Latvia to the Foreign Ministry about
the dissolution of the Border States’ common stance with regard to Soviet Union
Document 71 ...................................................................................................................... 180
16 June, The Romanian Minister in Latvia to the Prime Minister regarding the Soviet
interest in Bessarabia and the desire to dissolving the Border States bloc
Document 72 ...................................................................................................................... 185
31 December, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry concerning the
Soviet economic and political pressure on Latvia
Document 73 ...................................................................................................................... 187
10 February, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry dealing with the
Soviet menace and the debates on disarmament
Document 74...................................................................................................................... 191
20 March, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry outlining the first
consequences in Latvia following Hitler’s appointment as chancellor of Germany
Document 75 ...................................................................................................................... 193
April, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry regarding the security
concerns in the Baltic States and the growing Latvian interest in the Little Entente
Document 76 ..................................................................................................................... 194
3 April, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry sketching the German-
Latvian tensions and the lowering of the prospects of a Baltic alliance
Document 77 ...................................................................................................................... 195
15 April, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry analyzing the renewed
interest in the neutrality of the Baltic States
Document 78 ..................................................................................................................... 197
4 June, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry on the personality and
political views of the new Latvian Minister in France
Document 79 ..................................................................................................................... 198
26 July, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry regarding the common
demarche with the Czechoslovak Minister in protest of a defamatory article on a gathering
of veterans to be held in Cluj-Napoca published by a Riga German right-wing newspaper . 3

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 27
1934
Document 80 ..................................................................................................................... 201
2 October, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry on the leading
Latvian domestic and foreign evolutions and the Romanian-Latvian relations in
September 1933
Document 81 ....................................................................................................................... 211
30 October, The Romanian chargé d'affaires ad interim in Latvia to the Foreign Ministry
dealing with the appointment of a new Soviet Minister and his political views as expressed
in an interview given to the Latvian press
Document 82 ..................................................................................................................... 214
1 November, The Romanian chargé d'affaires ad interim in Latvia to the Foreign Ministry
on the leading Latvian domestic and foreign evolutions and the Romanian-Latvian
relations in October 1933
Document 83...................................................................................................................... 222
21 November, The Latvian Minister in Poland and Romania to Minister of Foreign Affairs
detailing the evolutions of the relations between the Little Entente and the Soviet Union
and the developments in the Balkans
Document 84 .....................................................................................................................228
2 December, The Romanian chargé d'affaires ad interim in Latvia to the Foreign Ministry
on the main Latvian domestic and foreign evolutions and the Romanian-Latvian relations
in November 1933
Document 85 ..................................................................................................................... 234
18 January, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry with regard to the
consequences of the various European and regional projects of the Great Powers and the
Romanian interest in bringing about a Scandinavian-Baltic union
Document 86 ..................................................................................................................... 236
29 January, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry about the
consequences in the Baltic States of the German-Polish Non-Aggression Pact (26 January) .
Document 87 ..................................................................................................................... 239
20 February, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry about the extension
of the Latvian-Estonian alliance and its regional implications
Document 88 .................................................................................................................... 240
3 March, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry on the main Latvian
domestic and foreign evolutions and the Romanian-Latvian relations in February 1934
Document 89 ..................................................................................................................... 247
6 April, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry about the extension of
the non-aggression pacts between Soviet Union and the Baltic States until 1945
Document 90 .................................................................................................................... 249
18 May, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry describing the
circumstances leading to Kārlis Ulmanis’s coup d’etat in Latvia

28 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1935
Document 91 ...................................................................................................................... 252
4 June, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry describing the nature of
the new political regime in Latvia and its foreign policy orientation
Document 92 ..................................................................................................................... 255
13 July, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry analyzing the ideas
circulated in the Baltic States about a North-Eastern mutual assistance pact
Document 93 ..................................................................................................................... 257
5 August, The Romanian chargé d'affaires ad interim in Latvia to the Foreign Ministry on
the main Latvian domestic and foreign evolutions and the Romanian-Latvian relations in
July 1934
Document 94 .................................................................................................................... 260
14 August, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry about the prospects of
a mutual assistance pact in eastern Baltic and Latvian attitude in this respect
Document 95 .................................................................................................................... 262
27 August, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry analyzing the Baltic
position towards the various projects of regional security and their reluctance to accept a
scheme which will leave Germany and Poland among the non-signatory powers or to
approve the passage of Red Army through their territory
Document 96 .....................................................................................................................265
3 September, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry concerning the
content of the Agreement of Solidarity and Cooperation between Estonia, Latvia and.
Lithuania initialed on 29 August 1934, in Riga, which will be signed on 12 September
Document 97 .................................................................................................................... 270
18 September, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry detailing the
content of the Agreement of Solidarity and Cooperation between Estonia, Latvia and.
Lithuania
Document 98 ..................................................................................................................... 273
25 September, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry on the
appointment of a new Latvian Minister in Poland
Document 99 ..................................................................................................................... 274
9 October, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry about the Polish and
Latvian views of the projected French-Soviet alliance
Document 100 ....................................................................................................................276
December, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry regarding the Eastern
Pact project and the Latvian views in this respect
Document 101 .................................................................................................................... 283
23 January, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry dealing with the
German reintegration of Saar territory and the implications for the evolutions in the Baltic
States, especially given the prospects of an Eastern Locarno

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 29
Document 102 ................................................................................................................... 286
2 April 1935, The Latvian Minister in Poland and Romania to Minister of Foreign Affairs
following talks with Romanian Minister in Poland regarding the issue of Klaipeda, the
Polish foreign policy and the regional security in Central Europe
Document 103 ................................................................................................................... 289
5 July, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry concerning the Latvian
position towards the Franco-Czechoslovak-Soviet constellation of powers
Document 104 ................................................................................................................... 290
24 July, The Ministry of Commerce and Industry of Latvia to the Western Department of
the Ministry of Foreign Affairs with respect to the Romanian-Latvian trade relations and
the regime of import taxation in Romania
Document 105 .................................................................................................................... 291
15 August, The Romanian chargé d'affaires ad interim in Latvia to the Foreign Ministry
about the prospects of a Latvian agreement with the Franco-Czechoslovak-Soviet alliance
Document 106 ................................................................................................................... 292
30 August, Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry with regard to Latvian
position towards the Italian-Abyssinian international tensions
Document 107 .................................................................................................................... 293
5 October, The Romanian chargé d'affaires ad interim in Latvia to the Foreign Ministry on
the main Latvian domestic and foreign evolutions in September 1934
Document 108 ....................................................................................................................295
14 October, The Romanian chargé d'affaires ad interim in Latvia to the Foreign Ministry on
the prospects of a Latvian-Soviet consultation agreement and the Italian-Abyssinian
conflict
Document 109 ................................................................................................................... 296
21 October, The Latvian Minister in Poland and Romania to Minister of Foreign Affairs on
Romanian-Polish relations and Germany’s policy in the Balkans following the Latvian
military attaché attending of Romanian military manoeuvres
Document 110 ....................................................................................................................297
25 November, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry detailing his
conversations with Latvian Prime Minister about the Latvian-Romanian relations and the
regional implications of the majority/minority tensions in Lithuania
Document 111 .................................................................................................................... 298
4 December, The Latvian Minister in Czechoslovakia to Ministry of Foreign Affairs of
Romania concerning the new regime of external trade of Romania and the impact on the
Latvian-Romanian commercial relations
Document 112 ..................................................................................................................... 303
7 December, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry describing the
presentation of his credentials to the President of Latvia and the conversations about the
Romanian-Latvian relations with the Latvian political leaders

30 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1936
1937
Document 113 .....................................................................................................................305
7 December, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry about an interview
given to the newspaper Rigasche Rundschau regarding the Romanian-Latvian relations
Document 114 .................................................................................................................... 306
21 February, The Latvian Minister in Poland to Secretary General of the Ministry of
Foreign Affairs revealing the subject of his talks to the new Romanian representative in
Warsaw and the directions of Polish foreign policy and the Romanian-Polish relations
Document 115 .................................................................................................................... 309
10 June, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry about the role of a
model of the Little Entente for the Baltic Entente
Document 116..................................................................................................................... 310
22 October, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs with regard to
Nicolae Titulescu’s sacking from the position of Minister of Foreign Affairs and changes in
the Romanian diplomatic apparatus
Document 117 ..................................................................................................................... 312
26 November, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs concerning
the visit of Minister of Foreign Affairs of Romanian Victor Antonescu to Warsaw and the
restoration of confidence in the Romanian-Polish relations
Document 118 ..................................................................................................................... 316
27 February, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry with regard to the
presentations of his credentials to the Latvian Head of State and the political
conversations with respect to the Latvian-Romanian relations with Latvian leaders
Document 119.................................................................................................................... 320
24 March, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry requesting printed
material for the Latvian and Lithuanian newspapers showing an interest in publishing
articles about Romanian issues
Document 120 .................................................................................................................... 321
10 April, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry analyzing the British
policy in the Baltic States aiming at maintaining peace and political stability in the area
Document 121 ..................................................................................................................... 323
27 April, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs on the diplomatic
comments with regard to Polish Foreign Minister visit to Bucharest
Document 122 .................................................................................................................... 324
10 May, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs on the premises of
Polish Foreign Minister visit to Bucharest
Document 123 .................................................................................................................... 325
13 May, The Latvian Minister in Czechoslovakia to head of the Law Department of the
Ministry of Foreign Affairs about trade negotiations with Romania

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 31
1938
Document 124 .................................................................................................................... 325
20 May, The Latvian Minister in Czechoslovakia to head of the Law Department of the
Ministry of Foreign Affairs about trade negotiations with Romania
Document 125 .................................................................................................................... 326
7 June, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs on the reflection in
the diplomatic circles of the visit of Polish President in Romania and the future directions
of Romanian foreign policy
Document 126 .................................................................................................................... 327
12 June, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry dealing with the visit of
the British Under-Secretary of State for Foreign Affairs Ivor Miles Windsor-Clive, 2nd Earl
of Plymouth to the Baltic States and the message of economic, cultural and political
support conveyed by the United Kingdom to Estonia, Latvia and Lithuania
Document 127 .................................................................................................................... 336
28 June, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs with respect to the
visit of Romanian King in Poland
Document 128 .................................................................................................................... 337
30 June, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs with regard to the
Polish-Romanian plan to upgrade their diplomatic missions to the rank of embassies
Document 129 .................................................................................................................... 338
3 July, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs about the
strengthening of the position of the belt between Soviet Russia and Germany as a
consequence of the improved Romanian-Polish relations
Document 130 .................................................................................................................... 341
17 September, Administrative and Protocol Department of the Ministry of Foreign Affairs
of Latvia to the Law Department about the agreement on holding trade negotiations
between Latvia and Romania
Document 131 ..................................................................................................................... 341
30 December, First Secretary of Latvia’s Legation in Prague to Envoy M. Nukša detailing
the Latvian-Romanian Bucharest trade negotiations which settled favourably for the
Latvian interests
Document 132 ....................................................................................................................344
12 January, The Latvian Minister in Czechoslovakia to Minister of Foreign Affairs analysing
the visit of Romanian Foreign Minister to Prague and the state of Romanian-
Czechoslovakian relations
Document 133.................................................................................................................... 348
5 February, Director of Trade and Industry Department of the Ministry of Finance to
Acting Director of Legal and Administrative Department of the Ministry of Foreign Affairs
concerning the Latvian-Romanian trade relations

32 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1939
Document 134 ................................................................................................................... 348
31 May, Agent “Liepa” of the Political Authority of Latvia’s Ministry of Interior to Chief of
the Authority’s Jelgava division about a meeting between the extreme right-wing Latvian
and Romanian leaders Gustavs Celmiņš and Corneliu Zelea Codreanu
Document 135 ................................................................................................................... 349
4 June, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs concerning the
Romanian-Polish military relations and the position of Romania in case of a Red Army
transit request in order to give assistance to Czechoslovakia
Document 136 ....................................................................................................................350
22 August, Latvia’s Ministry of Foreign Affairs to Legation in Prague about the business
trip of Latvian administrator of State Sugar Monopoly to Poland, Romania and Bulgaria
Document 137 .................................................................................................................... 351
13 September, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry concerning the
information that Latvian, Lithuanian and Polish Jews travelling to Palestine by Romanian
territory settled in Romania
Document 138 .................................................................................................................... 351
21 October, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs analysing the
results of Polish Foreign Minister visit to Romania and the latter’s position with regard to
the consequences of the Munich Agreement
Document 139 .................................................................................................................... 353
25 October, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry informing on the
Latvian and Lithuanian perception of Romania’s international behavior in respect to its
ally Czechoslovakia dismembered according to the Munich Agreement
Document 140 .................................................................................................................... 353
6 November, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry requesting the
mandate to represent Romania at the 20 th anniversary of Latvia’s independence and
suggesting a music program dedicated to Latvia at Radio Romania
Document 141 ..................................................................................................................... 354
4 February, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry on the diplomatic
representation of Latvia in Bucharest and of Romania in Riga
Document 142 .................................................................................................................... 355
8 March, The Latvian Minister in Poland to Minister of Foreign Affairs about the visit of
Romania’s Minister of Foreign Affairs Grigore Gafencu to Poland, the Romanian-Polish
relations project of a waterway channel to connect the Baltic and the Black Seas
Document 143 .................................................................................................................... 358
5 May, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry on the prospect of
a German-Latvian non-aggression pact

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 33
Document 144 .................................................................................................................... 359
28 June, The Romanian Minister in Latvia to the Foreign Ministry with regard to the
Romanian-Latvian relations and Latvia’s perspectives on the Anglo-French-Soviet
negotiations in Moscow
Document 145 ................................................................................................................... 360
11 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry with respect to
the visit of the Latvian Foreign Ministry Political Director Artūrs Stegmanis to Bucharest
Document 146 .................................................................................................................... 361
12 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry on Latvia’s
approach with respect to the Anglo-French-Soviet negotiations in Moscow
Document 147 .................................................................................................................... 361
14 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry outlining the
perfect symmetry of Romania and Baltic States’ policies toward the Anglo-French-Soviet
negotiations in Moscow
Document 148 .................................................................................................................... 362
8 August, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry with regard to
the visit of the Latvian Foreign Ministry Political Director Artūrs Stegmanis to Bucharest
Document 149 .................................................................................................................... 362
8 September, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry dealing
with the Latvian perspectives of the Ribbentrop-Molotov Pact and the beginning of World
War II
Document 150 ................................................................................................................... 364
14 September, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry requesting
the Romanian agreement for a Latvian Minister to be posted in Bucharest
Document 151 ..................................................................................................................... 365
18 September, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry evoking
the Latvian and Baltic States concerns following the Red Army aggression against Poland
Document 152 ................................................................................................................... 366
21 September, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry informing
about the Soviet accusations against alleged Baltic States’ violations of neutrality rules
Document 153 .................................................................................................................... 367
29 September, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry describing
the Latvian perceptions of the Soviet-Estonian Mutual Assistance Treaty (28 September)
and the hopes that Latvia will get better deal from its big neighbor
Document 154 ................................................................................................................... 368
6 October, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry analysing and
comparing the Soviet-Latvian and the Soviet-Estonian mutual assistance treaties
Document 155 ................................................................................................................... 369
8 October, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry about the
repatriation of Baltic Germans to the Reich

34 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Document 156 ....................................................................................................................370
9 October, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs with respect to
Latvia’s diplomatic representation in Romania and Hungary
Document 157 .................................................................................................................... 371
23 October, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry detailing the
new economic and commercial understandings between the Baltic States and the Soviet
Union and their implications
Document 158 .................................................................................................................... 375
24 October, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry informing
on the agreement to put into force the Soviet-Latvian Mutual Assistance Treaty
Document 159 .................................................................................................................... 375
26 October, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs with respect to
Latvia’s diplomatic representation in Romania
Document 160 .................................................................................................................... 376
4 November, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry passing the
information leaks from the Latvian party concerning the Soviet plan to move against
Romania after the completion of the Winter War
Document 161..................................................................................................................... 377
9 November, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs about the
developments in South-eastern Europe at the beginning of World War II and the
Romanian perceptions of developments in the Eastern Baltic
Document 162 .................................................................................................................... 381
17 November, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs following a
meeting with the Romanian Prime Minister about the Romanian external and internal
stakes
Document 163 .................................................................................................................... 385
4 December, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs concerning
the impact of the Soviet attack against Finland on Romanian foreign policy and the
German growing influence in the Balkans
Document 164 ................................................................................................................... 389
9 December, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs with respect
to the perception of the Winter War in Romania and the defence preparations in
Bessarabia
Document 165 .................................................................................................................... 391
9-19 December, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs following a
meeting with the Romanian Prime Minister about Romanian foreign and domestic
policies and the Romanian-Latvian relations
Document 166 ................................................................................................................... 394
19 December, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs describing
the handing of his letters of credence to King of Romania Carol II

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 35
1940
Document 167 ................................................................................................................... 396
10 January, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry regarding the
perception of Baltic States of the Winter War and their support for a pacific resolution of
the conflict
Document 168 .................................................................................................................... 397
15 January, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs assessing the
mood of Romanian ruling circles about the Winter War
Document 169 ................................................................................................................... 399
18 January, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs about
Romanian foreign policy and the situation of Polish refugees
Document 170 ................................................................................................................... 402
29 January, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs about
Romanian neutrality and the Romanian-German trade relations
Document 171 .................................................................................................................... 403
31 January, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs about
Romanian external and internal policies and the Romanian-German trade relations
Document 172 ................................................................................................................... 406
13 February, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs with regard to
the Balkan Entente meeting and the Romanian foreign policy goals
Document 173 .................................................................................................................... 410
23 February, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry on the
relations between Soviet Union and the Baltic States in the context of the Winter War
Document 174 .................................................................................................................... 411
6 March, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs about Romanian
foreign policy and the rumours circulating in Bucharest in this respect
Document 175 .................................................................................................................... 415
13 March, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry detailing the
views of Baltic governments of the Winter War and the subsequent Moscow Peace Treaty
and the interests of the two war coalitions in the war unfolding in Northern Europe
Document 176 .................................................................................................................... 416
15 March, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs about Romanian
foreign policy concerns and the lesson of Finnish resistance
Document 177 .................................................................................................................... 418
26 March, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs about Romanian
foreign and economic policy
Document 178 .................................................................................................................... 423
27 March, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs describing the
diplomatic environment in Romania and the censorship of the press

36 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Document 179 .................................................................................................................... 425
4 April, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs about Latvia’s
Honorary Consul T. V. Orghidan
Document 180 .................................................................................................................... 427
13 April, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs on the impact of
the German attack on Norway and Denmark, Romania’s military preparations the British-
German economic war on the Danube and the Romanian perception of the Baltic States
Document 181 ..................................................................................................................... 431
22 April, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs about Romanian-
Soviet and Baltic States-Soviet relations
Document 182 ....................................................................................................................434
27 April, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs on Romanian-
German trade relations and miscellaneous
Document 183 .................................................................................................................... 435
2 May, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry pointing out to
the views of Baltic governments of the war scenarios and drawing parallels with the
international behavior of Balkan states
Document 184 ................................................................................................................... 436
14 May, The Latvian Minister in Romania to Minister of Foreign Affairs regarding the
impact of the German attack on France, Belgium and Netherlands on Romanian decisionmakers
and the Romanian domestic and foreign policies
Document 185 ................................................................................................................... 442
3 June, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry about
information leaks from the Latvian General Staff with regard to the Soviet troop
concentrations at the border with Romania
Document 186 ....................................................................................................................443
13 June, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry informing about
the political contacts between Soviet Union and the Baltic States preliminary to a possible
strengthening of Soviet military presence on the eastern shores of the Baltic Sea
Document 187 ................................................................................................................... 444
14 June, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry about
information leaks from the Latvian General Staff with regard to the Soviet troop
concentrations at the border with Romania
Document 188 ................................................................................................................... 445
18 June, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry describing the
atmosphere surrounding the Soviet military occupation of Latvia
Document 189 ................................................................................................................... 446
21 June, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry on the new
Latvian puppet government installed into power by Andrey Januarevich Vyshinsky

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 37
Document 190 ................................................................................................................... 447
4 July, The Latvian Minister in Romania to Secretary General of the Ministry of Foreign
Affairs regarding the new security regulations issued by the military commandant’s office
of Bucharest in preparation for war
Document 191.................................................................................................................... 449
5 July, The Latvian Minister in Romania to Prime Minister about the evacuation of
Bessarabia and the new foreign policy of Romania
Document 192 ................................................................................................................... 450
10 July, Note of conversation between Romanian Foreign Minister Mihail Manoilescu and
Latvian Minister in Romania Ludvigs Ēķis with respect to the Soviet occupation of Latvia
Document 193 ................................................................................................................... 450
11 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry concerning the
Soviet style elections designed to pave the way to the Soviet takeover of Baltic States
Document 194 .................................................................................................................... 452
15 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry analyzing the new
political climate in the Baltic States and the process of Soviet annexation
Document 195 .................................................................................................................... 453
16 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry on the Soviet
arrest of Latvian former Minister of Foreign Affairs Vilhelms Munters
Document 196 ................................................................................................................... 454
19 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry predicting the
Soviet annexation of Baltic States and the closing up of foreign diplomatic and consular
missions in these states
Document 197 .................................................................................................................... 455
21 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry regarding the
Soviet-imposed Parliament decisions of communization and annexation of Latvia to
Soviet Union
Document 198 ................................................................................................................... 456
21 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry emphasizing the
Baltic States achievements in 22 years of independence before the Soviet annexation
Document 199 ................................................................................................................... 456
26 July, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry on the end of
Baltic States’ independence and the preparations to be made in order to close up the
foreign legations and consulates in these states
Document 200 ................................................................................................................... 457
12 August, The Romanian Foreign Ministry’s instructions to the chargé d'affaires in Latvia
to close up the Romanian Legation in Riga
Document 201 ................................................................................................................... 458
13 August, Decree of King Carol II of recalling diplomat Grigore Niculescu-Buzeşti from
the position of Romania’s chargé d'affaires in Riga

38 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1942
1957
1958
Document 202 .................................................................................................................. 459
21 August, The Romanian chargé d'affaires in Latvia to the Foreign Ministry about the
Soviet arrests and deportations of Latvian political and national elites
Document 203 ................................................................................................................... 460
23 December, Latvia’s former Envoy in Bucharest L. Ēķis to Head of Latvia’s diplomatic
service K. Zariņš, Washington, D.C. giving an account of his diplomatic mission in
Bucharest and the closing down of the local Latvian Legation he headed
Document 204 ................................................................................................................... 477
26 August, Note of conversation between a Romanian Foreign Ministry diplomat and a
diplomat of the Soviet Embassy in Romania with regard to the mutual renouncing of all
patrimonial and financial claims between Romania and the Soviet Union resulting from
the interwar Romania’s relations with former republics of Estonia, Latvia and Lithuania
Document 205 .................................................................................................................... 477
7 March, Moscow Protocol between the Government of the Romanian People’s Republic
and Government of the Union of Soviet Socialist Republics on the settlement of mutual
claims related to Lithuania, Latvia and Estonia

1. Declaration of Common Aims 1 of the Independent Mid-European 2 nations in
convention assembled at Independence Hall Philadelphia, Pennsylvania, United States
of America, 1918 3
We, representing together more than fifty million people constituting a chain of nations
lying between the Baltic, the Adriatic and the Black Seas, comprising Czecho-Slovaks, Poles,
Jugoslavs, Ukrainians, Uhro-Rusyns, Lithuanians, Roumanians and Italian Irredentists,
Unredeemed Greeks, Albanians, Zionists and Armenians, wholly or partly subject to alien
domination, deeply appreciating the aid and assistance given our peoples by the government
and people of America and of the entente allies, on behalf of ourselves and our brethren at
home, do hereby solemnly declare that we place our all - peoples and resources - at the disposal
of our allies for use against our common enemy, and in order that the whole world may know
what we deem are the essential and fundamental doctrines which shall be embodied in the
constitutions hereafter adopted by the peoples of our respective independent nations, as well as
the purpose which shall govern our common and united action, we accept and subscribe to the
following as basic principles for all free peoples.
First. That all governments derive their just power from the consent of the governed.
Second. That it is the inalienable right of every people to organize their own government on
such principles and in such form as they believe will best promote their welfare, safety and
happiness.
Third. That the free and natural development of the ideals of any state should be allowed to
pursue their normal and unhindered course unless such course harms or threatens the
common interest of all.
Fourth. That there should be no secret diplomacy, and all proposed treaties and agreements
between nations should be made in public - prior to their adoption and ratification.
Fifth. That we believe our peoples, having kindred ideals and purposes, should coordinate
their efforts to insure the liberties of their individual nations for the furtherance of their
common welfare, provided such a union contributes to the peace and welfare of the world.
Sixth. That there should be formed a league of the nations of the world in a common and
binding agreement for genuine and practical cooperation to secure justice and therefore peace
among nations.
In the course of our history, we have been subject to, and victims of aggressive and selfish
nations and autocratic dynasties, and held in subjection by force of arms.
We have suffered destruction of our cities, violation of our homes and lands, and have
maintained our ideals only by stealth, and in spite of the tyranny of our oppressors.
We have been deprived of proper representation and fair trial. We have been denied the
right of free speech, and the right freely to assemble and petition for the redress of our
grievances. We have been denied free and friendly intercourse with our sister states, and our
men have been impressed in war against their brothers and friends of kindred races.
1
Elaborated on 26 October at the meeting of the Democratic Mid-European Union held at Independence Hall of
Philadephia between 23-26 October 1918, Romanian National Archives, fund Vasile Stoica, file I/137, sheets 1-36
2
The Democratic Mid-European Union was founded in Washington on 2 October 1918. Vasile Stoica, future
Romanian envoy to Latvia, was First Vice-President of the organisation.
3
http://www.archive.org/stream/1919internationa01carnuoft/1919internationa01carnuoft_djvu.txt (accesed on
12.09.2012).

40 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
The signers of this declaration, and representatives of other independent peoples, who may
subscribe their names hereunto, do hereby pledge on behalf of their respective nations, that
they will unitedly strive to the end that these wrongs shall be righted, that the sufferings of the
world war shall not have been in vain, and that the principles here set forth shall be
incorporated in the organic laws of whatever governments our respective peoples may hereafter
establish.
2. Latvijas diplomātiskā pārstāvja Varšavā 1 A. Ķeniņa 2 1920. g. janv. (bez datuma)
raksta ārlietu ministram Z. Meierovicam 3
Jūsu rakstu no 20. novembra p[agājušā] g[ada] saņēmu tikai 1. janvārī š. g. 4 Stājos tūliņ
sakaros ar vietējo Rumānijas priekšstāvi Floresku kungu, lai panāktu no Rumānijas valdības
atļauju mūsu Dienvidu-Krievijas bēgļu caurbraukšanai. Floresku kungs laipni apsolījās mūsu
rakstu nosūtīt tālāk viņa valdībai, bet aizrādīja uz ārkārtīgi lielām transporta grūtībām
Rumānijā. Kad poļu valdība griezusies pie Rumānijas valdības ar līdzīgu lūgumu, pēdējā
apsolījusi palīdzību tikai ar noteikumu, ja Polija nodos Rumānijas valdības rīcībā vajadzīgos
vagonus, lokomotīves, smēreļļas un ogles.
Neskatoties uz to, daži mūsu Dienvidu-Krievijas bēgļi laimīgi izbrauc Rumāniju un ierodas
Varšavā. Ar pietiekošiem naudas līdzekļiem apgādātas personas sekmīgi pārvar pat Rumānijas
ārkārtīgi grūtos transporta apstākļus.
LVVA, 2575. f., 15. apr., 11. l., 69. Lp.
2. Note by Latvia’s diplomatic representative in Warsaw 5 A. Ķeniņš 6 to Minister of
Foreign Affairs Z. Meierovics 7 , January 1920 (undated)
Your note of 20 th November l[ast] y[ear] I received only on 1 st January, this year. 8 I
immediately contacted the local representative of Romania Mr. Florescu, in order to obtain
from Romania’s government a transit permit for our refugees from Southern Russia. Mr.
Florescu kindly promised to forward my note to his government but mentioned the extreme
transport difficulties in Romania. When Poland’s government turned to Romania’s government
with a similar request, the latter promised assistance only on condition that Poland provides
Romania’s government with the required number of wagons and carriages and the necessary
amount of lubricants and coal. In spite of that some of our refugees from Southern Russian
1
Šeit un turpmāk diplomātisko pārstāvju gadījumā virsrakstos minēta viņu rezidences jeb sēdekļa vieta.
2
Atis Ķeniņš (1874–1961), Latvijas dzejnieks, diplomāts. 1919.–1921. g. diplomātiskais pārstāvis Varšavā, 1941.–1944.
un 1951.–1955. g. padomju apcietinājumā.
3
Zigfrīds Anna Meierovics (1887–1925), Latvijas valstsvīrs. 1918.–1924. g. ārlietu ministrs, 1921.–1922. un 1923.–1924.
g. Ministru prezidents.
4
1919. gada otrajā pusē aktualizējās jautājums par latviešu bēgļu, karagūstekņu un dažādu armiju karavīru
atgriešanos dzimtenē no dažādām Krievijas un Eiropas vietām, turklāt viens no lielākajiem šādiem centriem bija
Dienvidkrievija. Tādēļ šajā laikā Latvijas Ārlietu ministrija sāka kārtot minēto jautājumu.
5
Here and hereinafter the diplomatic representatives are listed after their place of residence.
6
Atis Ķeniņš (1874–1961), Latvian poet and diplomat. 1919–1921 diplomatic representative in Warsaw, 1941–1944
and 1951–1955 – in Soviet imprisonment.
7
Zigfrīds Anna Meierovics (1887–1925), Latvian statesman. 1918–1924 Minister of Foreign Affairs, 1921–1922 and
1923–1924 Prime Minister.
8
In the second half of 1919 the issue of the repatriation of Latvian refugees, prisoners of war and soldiers serving in
different armies from different places in Russia and Europe became topical. Southern Russia was among the
largest of such centres. For this reason in the respective period the Ministry of Foreign Affairs of Latvia began to
deal with the respective issue.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 41
successfully travel through Romania and come to Warsaw. Persons who have sufficient amount
of money successfully overcome even the extremely difficult transport conditions in Romania.
State Historical Archives of Latvia (hereinafter SHAL), fund (hereinafter f.) 2575, description
(hereinafter d.) 15, file 11, sheet (hereinafter s.) 69.
3. Latvijas armijas virspavēlnieka štāba priekšnieka P. Radziņa 1 1920. g. 16. janv.
raksts militārajam pārstāvim Varšavā M. Hartmanim 2
Latvijas sūtnim Varšavā ir uzdots stāties sakarā ar Rumānijas sūtni dēļ Latvijas pavalstnieku
caurlaišanas caur Rumāniju. Gadījumā, ja būtu vajadzīgs vest sarunas tieši ar Rumānijas valdību
Bukarestē, uzdodu Jums tādā gadījumā doties uz turieni un tur atrisināt minēto jautājumu vai
arī sūtīt savu palīgu.
LVVA, 3601.,1. apr., 469. l., 59. lp.
3. Note by Chief of Staff of the Supreme Commander of the Army of Latvia
P.Radziņš 3 to Latvia’s military representative in Warsaw M. Hartmanis 4 , 16 th January,
1920
The Envoy of Latvia in Warsaw is instructed to contact the Envoy of Romania on the matter
of the permission of transit of Latvia’s citizens through Romania. In case direct negotiations
with Romania’s government in Bucharest become necessary, I instruct you to go there in person
or to send your assistant there and to resolve the above-mentioned issue.
SHAL, f. 3601, d. 1, file 469, s. 59.
4. Rumānijas Ārlietu ministrijas 1920. g. 24. febr. raksts Latvijas armijas pārstāvim
Kaukāzā H. Rācenim 5
Ārlietu ministrija pagodinās paziņot Latvijas armijas pārstāvim Kaukāzā kapteinim H. L.
Rācenim, ka viņa griezusies pie attiecīgām iestādēm, lai tiktu sperti attiecīgi soļi priekš
apmēram 40–50 žēlsirdīgo māsu un 200–250 virsnieku caurbraukšanai Rumānijai. Virsnieki
brauks partijās pa 15–20 vīru, pie kam tiem jābūt atbruņotiem.
LVVA, 3601. f., 1. apr., 469. l., 163. lp. (1920. g. veikts tulkojums no franču valodas).
1
Pēteris Radziņš (1880–1930), Latvijas armijas ģenerālis (1920). 1919.–1920. g. Armijas virspavēlnieka štāba
priekšnieks, no 1924. g. armijas komandieris, no 1928. g. – Virsnieku akadēmisko kursu priekšnieks.
2
Mārtiņš Hartmanis (1882–1941), Latvijas armijas ģenerālis (1929). 1919.–1921. g. militārais pārstāvis Polijā. 1934.–
1939. g. Armijas štāba priekšnieks. 1940.–1941. g. padomju apcietinājumā, nogalināts.
3
Pēteris Radziņš (1880–1930), general of the Army of Latvia (1920). In 1919–1920 Chief of Staff of the Supreme
Commander of the Army, from 1924 Commander of the Army, from 1928 – chief of Academic officers’ course.
4
Mārtiņš Hartmanis (1882–1941), general of the Army of Latvia (1929). 1919–1921 military representative in Poland.
1934–1939 Chief of Staff of the Army. 1940-1941 in Soviet imprisonment, executed.
5
Herberts Leo Rācenis (1894–1960), Latvijas armijas kapteinis, diplomāts. No 1919. g. Latvijas armijā, 1920.–1921. g.
Armijas virspavēlnieka štāba pārstāvis Kaukāzā. No 1924. g. sekretārs, atašejs diplomātiskajā un konsulārajās
pārstāvniecībās Vācijā, 1939.–1940. g. goda vicekonsuls Antverpenē.

42 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
4. Note by the Ministry of Foreign Affairs of Romania to representative of the Army
of Latvia in the Caucasus H. Rācenis 1 , 24 th February, 1920
The Ministry of Foreign Affairs has the honour to inform representative of the Army of
Latvia in the Caucasus Captain H. L. Rācenis that it has addressed the relevant institutions to
ensure that adequate steps are taken for approximately 40–50 sisters of mercy [nurses] and
200–250 officers to have the permission to travel through Romania. Officers will travel in
groups of 15–20 and they must be disarmed.
SHAL, f. 3601, d. 1, file 469, s. 163 (translated from French in 1920).
5. Latvijas armijas pārstāvja Kaukāzā H. Rāceņa 1920. g. 2. marta raksts Rumānijas
armijas Galvenā štāba priekšniekam
Ar savu lēmumu Nr. 3809 Ārlietu ministrija man ziņo par no viņas spertiem soļiem, lai
nodrošinātu Sulinā apmēram 250–300 virsnieku caurbraukšanu cauri Rumānijai partijās pa 15–
20 cilvēku. Es ceru, mans ģenerāli, ka jūs būsiet labvēlīgi pret šo priekš mums tik svarīgo
lēmumu, kurš dod latviešiem iespēju atgriezties pēc ilgas prombūšanas dzimtenē, lai strādātu
Latvijas un viņas draugu labā.
Es ceru, ka visi jautājumi, kuri varētu celties sakarā ar šo lietu, tiks nokārtoti starp Jūsu
Galveno štābu un Polijas sūtni Rumānijā, kurš laipni uzņēmies vadīt latviešu tranzītu.
LVVA, 3601. f., 1. apr., 469. l., 163. lp. (1920. g. veikts tulkojums no franču valodas).
5. Note by representative of the Army of Latvia in the Caucasus H. Rācenis to the
Chief of the General Staff of Romania, 2 nd March, 1920
By its resolution No. 3809 the Ministry of Foreign Affairs informs me of the measures it has
taken to ensure the transit of approximately 250–300 officers through Sulina in Romania in
groups of 15–20. I hope, my General, that you will consider favourably this resolution, which is
so important for us and gives Latvians the chance after a long absence to return to their
motherland in order to work for the good of Latvia and its friends.
I hope that all issues that may arise in connection with this matter will be resolved between
Your Main Staff and the Envoy of Poland to Romania who has kindly assumed the management
of the transit of Latvians.
SHAL, f. 3601, d. 1, file 469, s. 163 (translated from French in 1920).
6. Latvijas armijas pārstāvja Kaukāzā H. Rāceņa 1920. g. 2. marta raksts Rumānijas
Ministru Prezidentam
Pagodinos paziņot par raksta Nr. 3809 saņemšanu un reizē ar to izsaku Jūsu personā
pateicību Karaliskajai valdībai par lietas ātru izšķiršanu.
Es ceru, ka nākotnē Jūs izpalīdzēsiet mums tikpat labvēlīgi kā līdz šim un paziņoju Jums, ka
Polijas atašejs laipni uzņēmies rūpēties par latviešu caurbraukšanu.
LVVA, 3601. f., 1. apr., 469. l., 163. lp. (1920. g. veikts tulkojums no franču valodas).
1
Herberts Leo Rācenis (1894–1960), Captain of the Army of Latvia, diplomat. In the Army of Latvia as of 1919, 1920–
1921 representative of the staff of the Supreme Commander in the Caucasus. From 1924 Secretary and attaché in
the diplomatic and consular missions in Germany, 1939–1940 Vice Consul in Antwerp.

6. Note by representative of the Army of Latvia in the Caucasus H. Rācenis to the
Prime Minister of Romania, 2 nd March, 1920
I have the honour to inform you of the receipt of note No. 3809 and at the same time
through you, I thank the Royal Government for the speedy resolution of the matter.
I hope that you will continue to assist us with the same benevolence and I inform you that
the Attaché of Poland has kindly assumed care for the transit of Latvians.
SHAL, f. 3601, d. 1, file 469, s. 163 (translated from French in 1920).
7. Latvijas armijas pārstāvja Kaukāzā H. Rāceņa 1920. g. 2. marta raksts Polijas
militārajam atašejam Rumānijā
Nosūtu Jums raksta Nr. 3809 norakstu un, tā kā man jābrauc darīšanās uz Kaukāzu, tad
laipni lūdzu Jūs uzņemties latviešu tranzīta nokārtošanu.
LVVA, 3601. f., 1. apr., 469. l., 163. lp. (1920. g. veikts tulkojums no franču valodas).
7. Note by representative of the Army of Latvia in the Caucasus H. Rācenis to the
Military Attaché of Poland in Romania, 2 nd March, 1920
Hereby I forward to you a copy of note No. 3809 and as I have to go to the Caucasus on
business, I kindly ask you to assume the organisation of the transit of Latvians.
SHAL, f. 3601, d. 1, file 469, s. 163 (translated from French in 1920).
8. Rumānijas sūtņa Kopenhāgenā M. Păclianu 1921. g. 26. febr. telegramma Latvijas
ārlietu ministram Z. Meierovicam
Priecājos paziņot Jūsu Ekselencei, ka Karaļa Valdība man uzdevusi Jums darīt zināmu, ka
Rumānijas Valdība ir atzinusi Latvijas neatkarību. Izmantoju gadījumu, lai izteiktu Viņa
Ekselencei manus personīgos vēlējumus Jūsu valsts labklājībai. Lūdzu apstipriniet šīs
telegrammas saņemšanu.
LVVA, 2570. f., 3. apr., 1148. l., 60. lp.
8. Telegram by Envoy of Romania in Copenhagen M. Păclianu to Minister of Foreign
Affairs of Latvia Z. Meierovics, 26 th February, 1921
I have the pleasure to inform Your Excellency that the King’s Government has instructed me
to communicate to you the fact that the Government of Romania has recognised Latvia’s
independence. I avail myself of the opportunity to convey to Your Excellency my personal best
wishes for the welfare of your country. Please confirm the receipt of this telegram.
SHAL, f. 2570, d. 3, file 1148, s. 60.
9. Latvijas sūtņa Helsinkos K. Zariņa 1 1921. g. 15. apr. ziņojums ārlietu ministram
Šodien legācijā ieradās jaunais Rumānijas pilnvarotais sūtnis Somijā Plesnilă, iepazinušies ar
viņu bijām jau agrāk, un izteica prieku, ka Rumānijai izdevies tagad Latviju atzīt de iure.
1
Kārlis Reinholds Zariņš (1879–1963), Latvijas diplomāts, valstsvīrs. No 1919. g. sūtnis Somijā, no 1923. g. – arī
Zviedrijā, Norvēģijā un Dānijā ar sēdekli Helsinkos, 1925.–1930. g. sūtnis Zviedrijā, Norvēģijā un Dānijā ar sēdekli
Stokholmā, 1930.–1933. g. sūtnis Igaunijā, 1931.–1933. g. arī ārlietu ministrs. No 1933. g. sūtnis Lielbritānijā. 1940. g.
piešķirtas ārkārtējās pilnvaras pārstāvēt valsts intereses ārvalstīs valdības darbības ierobežošanas dēļ. Latvijas
diplomātiskā un konsulārā dienesta vadītājs. Miris Lielbritānijā.

44 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Plesnilă kungs aizrādīja, ka viņu valdība ar Poliju noslēgušas vienību, tagad gribot to pašu
darīt ar Somiju, Igauniju un Latviju. Kā Ār[lietu] ministrijā, tā arī citur Plesnilă ir uzstājies
vienmēr par Baltijas valstu savienību, sākot no Somijas un ejot uz dienvidiem līdz Rumānijai un
vēl tālāk.
Sūtnis Plesnilă izteicās, ka viņu zeme vēl ļoti maz mūs pazīstot, un tamdēļ būtu no liela
svara, ja mēs ieceltu sūtni Bukarestē, to pašu arī viņu valdība darīšot attiecībā pret Latviju.
Sūtnis noteikti uzstājas par defensīvu apvienību pret Krieviju, jo kāda vara Krievija pie stūres
arī nebūtu, nedz tagadējai Rumānijai, kurā ietilpstot agrākā Besarābija, nedz pārējām jaunām
valstīm viņa labvēlīga nebūs.
Sūtnis Plesnilă ļoti lūdza arī viņu informēt par mūsu ieskatiem Krievijas jautājumos, kā arī,
kā mēs skatāmies par ciešākas draudzības noslēgšanu ar Rumāniju.
Lūdzu dodat man kādus aizrādījumus attiecībā uz mūsu jauno draugu Rumāniju.
LVVA, 2575. f., 15. apr., 3. l., 66. Lp.
9. Report by Envoy of Latvia in Helsinki K. Zariņš 1 to the Minister of Foreign Affairs
of Latvia, 15 th April 1921
Today Romania’s new Plenipotentiary Envoy to Finland Plesnilă came to me on a legation
visit, we had met already before, and he voiced his pleasure with the fact that Romania had now
succeeded to recognise Latvia de iure.
Mr. Plesnilă remarked that his government had concluded an alliance with Poland and
wanted to do the same with Finland, Estonia and Latvia. Both in the Foreign [Affairs] Ministry
and elsewhere Plesnilă had always spoken in favour of a union with the Baltic States that would
stretch southwards from Finland to Romania and beyond.
Envoy Plesnilă said that his country still knew very little about us and therefore it would be
very important if we appointed an Envoy in Bucharest, his country would do the same with
regard to Latvia.
The Envoy firmly spoke in favour of a defence union against Russia, because no matter what
kind of government stood at the helm of Russia, it would not be favourable either to Romania
that encompasses the former Bessarabia, or to the other young states.
Envoy Plesnilă entreated me to share with him our views on the issue of Russia and to voice
our position on making friendship with Romania closer.
Please give me some kind of instructions with regard to our new friend Romania.
SHAL, f. 2575, d. 15, file 3, s. 66.
10. Raportul diplomatic al ministrului României la Helsinki Dimitrie Plesnilă 1 nr. 24
către Ministrul Afacerilor Străine al României Take Ionescu 2 , 16 aprilie 1921
Ministrul Letoniei care mi-a mărturisit dorința întregii sale națiuni de a-și apăra
independența pănă la ultima picătură de sânge, crede că România ar trebui să-și folosească
1
Kārlis Reinholds Zariņš (1879–1963), Latvian diplomat and statesman. From 1919 Envoy to Finland, from 1923 –
also to Sweden, Norway and Denmark with seat in Helsinki. In 1925–1930 Envoy to Sweden, Norway and Denmark
with seat in Stockholm, in 1930-1933 Envoy to Estonia, 1931–1933 – also Minister of Foreign Affairs, from 1933 –
Envoy to the UK. In 1940 he was vested with extraordinary authority to represent the interests of Latvia abroad
due to the restricted possibilities of action of Latvia’s government. Head of the diplomatic and consular service of
Latvia. Died in the UK.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 45
toată influența în Polonia aliată pentru ca aceasta din urmă să ajungă cât mai repede la o
înțelegere amiabilă cu Lituania pentru a o împiedica să se alieze cu Germania sau Rusia. 3
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, fila 38.
10. Report by Envoy of Romania in Helsinki Dimitrie Plesnilă 4 no. 24 to Minister of
Foreign Affairs Take Ionescu 5 , 16 th April 1921
The Minister of Latvia, who confessed to me the determination of his entire nation to
defend its independence to the last drop of blood, believes that Romania should use all its
influence with its ally Poland in order to bring about an early rapprochement with Lithuania
with the purpose of preventing it from joining ranks with Germany or Russia.
The Diplomatic Archives of the Romanian Ministry of Foreign Affairs (hereinafter
DARMFA), fund (hereinafter f.) 71/1920-1944, Latvia, 1921-1940. Relations with Lithuania,
Poland, Romania, Sweden, Turkey, Hungary, Vatican (hereinafter 71, Latvia), volume
(hereinafter vol.) 8, sheet (hereinafter s.) 38.
11. Latvijas Ārlietu ministrijas Politsiski-ekonomiskā departamenta direktora L.
Sējas 6 1921. g. 23. apr. raksts sūtnim Helsinkos K. Zariņam
Ar savu 15. apr. ziņojumu par satikšanos ar Rumānijas sūtni Jūs mūs tā pārsteidzāt, ka
negribas pat ticēt tam, ka Plesnilă kunga domas par defensīvu apvienību no Somijas līdz
Rumānijas ir ņemamas pilnīgi nopietni. Vēl pagājušā ziemā, kad Ķeniņš ar līdzīgu pret Krieviju
vērstas defensīvas apvienības projektu iepazīstināja Rumānijas toreizējo ārlietu ministru, tad tas
ar sevišķu interesi un labvēlību bija uzklausījis, bet atbildējis, ka praktiski rumāņu tauta nekad
nesapratīšot, ja to nosūtīšot karā par Latviju, kuru tā vēl nepazīstot pat vārda pēc. Mēs esam šīs
apvienības piekritēji. Bet pagaidām varētu notikt tikai savstarpēja iepazīšanās, informēšanās un
defensīvas draudzības politikas vešana. Tikai pēc krievu – rumāņu miera noslēgšanas varēsim
sākt nopietnas sarunas par apvienības slēgšanu. Nelabvēlīgo finansiālo apstākļu dēļ mums grūti
būtu uzturēt savu sūtni Rumānijā. Tamdēļ minētais informēšanās un politikas veids pagaidām
jāuzņemas mūsu jau pastāvošām sūtniecībām Somijā, Polijā un citur. Ar lielāko prieku un
gandarījumu mēs redzētu Rumānijas priekšstāvja ierašanos Rīgā. Tas atvieglotu priekšdarbus
apvienības slēgšanai un minētais priekšstāvis varētu arī savu valdību par mums skaidri
1
Dimitrie Plesnilă a fost un ziarist român apropiat de Take Ionescu. Primul ministru plenipotențiar al României la
Helsinki (1921-1922).
2
Take Ionescu (1858-1922) a fost un om se stat și diplomat român. Inițial membru al Partidului Național-Liberal,
ulterior s-a alăturat Partidului Conservator (1886) pentru ca mai târziu să fondeze și să conducă Partidului
Conservator-Democrat. Președinte al Consiliului de Miniștri (Dec. 1921 – Ian. 1922), ministru al afacerilor străine
(1920-1922), deținător al mai multor portofolii de ministru în diverse guverne. A fost unul dintre fondatorii Micii
Înțelegeri. S-a stins din viață la Roma.
3
Originalul în limba franceză.
4
Dimitrie Plesnilă was a Romanian journalist and the first Romanian Minister in Finland (1921-1922).
5
Take Ionescu (1858-1922), Romanian statesman and diplomat. Initially a member of the National-Liberal Party,
he joined the Conservative Party in 1886 and founded the Conservative-Democrat Party in 1908. President of the
Council of Ministers (Dec. 1921 – Jan. 1922), minister in various governments, Minister of Foreign Affairs (1920-
1921). One of the founders of the Little Entente. Died in Rome.
6
Ludvigs Kārlis Sēja (1885–1962), Latvijas diplomāts, valstsvīrs. 1920.–1921. g. Ārlietu ministrijas Politiskiekonomiskā
departamenta direktors. No 1921. g. pārstāvis ASV, no 1923. g. sūtnis Lietuvā, 1924. g. – ārlietu
ministrs, no 1925. g. – sūtnis ASV, no 1927. g. ģenerālkonsuls Londonā, 1933.–1934. g. departamenta direktors,
1934.–1940. g. sūtnis Lietuvā.1945.–1954. g. padomju ieslodzījumā, miris Latvijā.

46 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
informēt. Interesanti būtu noskaidrot rumāņu–ukraiņu attiecības. Poļu nedraudzīgā iekšējā
politika pret ukraiņiem un baltkrieviem un arī leišiem bez šaubām ir traucēklis apvienības
realizēšanai. Mēs vēlētos, lai šie jautājumi tiktu visās apvienības valstīs nokārtoti puslīdz
vienādi, jo sevišķi tamdēļ, ka ukraiņi var izvērsties par mūsu daudz aktīvākiem draugiem kā
rumāņi. Vispār Ukraina jāuzskata par zemi, kura var lielā mērā bremzēt Lielkrievijas agresivitāti
un ekspansijas kāri. Tamdēļ taisni šīs tautības apspiešana Rumānijā un Galīcijā skalda un dala
viņas nacionālo enerģiju un līdz ar to pamazina spiedienu uz Lielkrieviju kā galveno
ienaidnieku.
Tagadējā brīdī mums šķiet šai jautājumā būtu jārīkojas sekojoši:
1) Jānoskaidro, cik Plesnilă kunga projekti tiek ņemti nopietni.
2) Kādi būtu Rumānijas priekšnoteikumi šīs apvienības dibināšanā.
3) Mūsu priekšnoteikums būtu godīga miera noslēgšana ar Krieviju.
4) Jānoskaidro, kā Rumānija skatās uz Ukrainas neatkarību un tālāku bijušās Krievijas
dalīšanu patstāvīgās valstīs.
Jūsu ziņojumu, kā arī mūsu atbildes norakstu piesūtam arī mūsu sūtniecībai Polijā.
LVVA, 2575. f., 15. apr., 3. l., 65. Lp.
11. Note by Director of the Politico-Economic Department of the Ministry of Foreign
Affairs of Latvia L. Sēja 1 to Envoy of Latvia in Helsinki K. Zariņš, 23 rd April, 1921
You surprised me so much by your report of 15 th April about your meeting with the Envoy of
Romania that I can hardly believe that Mr. Plesnilă’s ideas about a defensive union stretching
from Finland to Romania are to be taken entirely seriously. Still last winter when Ķeniņš
presented a project of a similar defensive union targeted against Russia to the then Minister of
Foreign Affairs of Romania, the latter listened to him with great interest and benevolence but
replied that in practice the Romanian people would never understand it if they were sent to war
to fight for Latvia, which they did not know yet even by name. We are in favour of such a union.
But for the time being only mutual becoming acquainted, exchange of information and
pursuance of defensive policy of friendship are possible. Only after the Russian–Romanian
peace is concluded we will be able to start serious negotiations on creating such a union. Due to
an unfavourable financial situation it would be difficult for us to have an envoy in Romania. For
this reason for the time being the mutual exchange of information and pursuance of the abovementioned
type of policy have to be assumed by our existing legations in Finland, Poland and
elsewhere. It would be with greatest pleasure and satisfaction that we would welcome a
representative of Romania in Riga. It would facilitate the preparation for the conclusion of such
a union and such a representative could also provide clear information about us to his/ her
government. It would be interesting to inquire into Romanian–Ukrainian relations. Poland’s
domestic policy, which is unfriendly to ethnic Ukrainians and Byelorussians as well as to
Lithuanians, is no doubt an obstacle to such a union. We would like to see these issues resolved
in more or less the same way in all the member states of the union especially because the
Ukrainians may become much more active friends to us than Romanians. In general Ukraine
1
Ludvigs Kārlis Sēja (1885–1962), Latvian diplomat and statesman. 1920–1921 Director of the Politico-Economic
Department of the Ministry of Foreign Affairs. From 1921 – Latvia’s representative in the USA, from 1923 – Envoy to
Lithuania, in 1924 – Minister of Foreign Affairs, from 1925 – Envoy to the USA, from 1927 – General Consul in
London, in 1933–1934 – Director of a Department, in 1934–1940 Envoy to Lithuania. 1945–1954 – in Soviet
imprisonment, died in Latvia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 47
should be regarded as a country, which can to a great extent hamper the aggression and
expansion-craze of the Great-Russia. It is for this reason that the oppression of this ethnic group
in Romania and Galicia splits and divides its national energy and thus lessens pressure on the
Great-Russia as the main enemy.
Thus at the present moment we believe that we should act in the following way with regard
to this issue:
1) We should find out how seriously Mr. Plesnilă’s projects are perceived.
2) [We should find out] what preconditions Romania sets for creating such a union.
3) Our precondition would be fair peace with Russia.
4) We should find out Romania’ position on Ukraine’s independence and on further division
of the former Russia into independent states.
We forward your report as well as a copy of our reply to it to our Legation in Poland.
SHAL, f. 2575, d. 15, file 3, s. 65.
12. Latvijas sūtņa Helsinkos K. Zariņa 1921. g. 20. maija ziņojums ārlietu ministram Z.
Meierovicam
Sakarā ar ministrijas š. g. 26. aprīļa rakstu man šodien bija atkal garāka saruna ar Rumānijas
ministru Somijā Plesnilu.
Sūtnis Plesnilă man noteikti paskaidroja, ka, lai gan viņam nav bijis tieši uzdots Rumānijas
valdības vārdā runāt ar Latvijas valsts priekšstāvi, bet viņš kā ilggadīgs Rumānijas ār[lietu]
ministra Jonesku draugs un tuvākais līdzstrādnieks ļoti labi zinot Rumānijas ārpolitikas ieskatus
un centienus. Plesnilă 25 gadus strādājis kopā kā jurists un žurnālists ar ār[lietu] ministru
Jonesku.
Viņš, sūtnis, zinot, ka Rumānija visu Pasaules kara laiku ar lielu sajūsmu apbrīnojusi latvju
kareivju varonību. Tāpat pēc mūsu patstāvības proklamēšanas pastāvīgi sekojusi mūsu ārlietu
politikai, apsveikusi mūsu panākumus un noteiktu virzienu. Tamdēļ Rumānijas simpātijas
bijušas sevišķi par Latviju un vispār par Baltijas savienību.
Augšējo kopā ņemot, sūtnis Plesnilă nepielaiž domas, ka Rumānijas ārlietu ministrs varētu
vienaldzīgi izturēties attiecībā pret Latviju. Bet viņš pielaiž divas varbūtības – 1. varbūtība, ka
mūsu sūtnis būtu viņu ār[lietu] ministru pārpratis, resp., pesimistiski uzķēris Jonesku vārdus un
2., ka varbūt arī ministrs Jonesku, lai piespiestu Latviju drīzāki akreditēt sūtni pie Bukarestes
valdības, teicis, ka rumāņu tauta un zaldāti vēl nezin, ko nozīmē vārds Latvija.
Tālāk sūtnis aizrāda, cik liela nozīme tam, lai Latvijai tiešām būtu sūtnis Bukarestē. Nevar
būt šaubu, saka sūtnis, ka Rumānijas viskarstākā vēlēšanās ir savienība ar Latviju un pārējām
Baltijas valstīm, bet, lai savienība būtu reāla, ir nepieciešami vajadzīgs, lai rumāņu tauta,
inteliģence un sabiedrība vairāk zinātu par Latviju. Nav vairs tie laiki, kur savienības un
konvencijas noslēdz ministri aiz slēgtām durvīm, vajadzīgs, lai arī pašas tautas viena otru
pabalstītu. Latvijas eventuālam sūtnim Rumānijas sabiedrībā, presē u. t. t. būtu ļoti labvēlīgs
darba lauks, jo visur atrastu vislielāko pretimnākšanu. Arī Rumānijas karaļa nama durvis būtu
atvērtas Latvijas sūtnim.
Plesnilă vēl piebilda, ka sabiedrības dzīve Rumānijā esot stipri attīstīta un tamdēļ viņu
informācijai liela nozīme.
Sūtnis Plesnilă domā, ka vajadzētu Bukarestē pastāvīgu Latvijas sūtni, bet, ja nu tas nemaz
nebūtu iespējams, tad varētu savienot ar mūsu Varšavas sūtniecību.

48 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Lai apstiprinātu viņa ieteiktos ieskatus, tad sūtnis apsolīja mūsu sarunas telegrāfiski paziņot
Ār[lietu] ministrijai Bukarestē un atbildi man nekavējoties paziņot. Viņš arī domāja, ka vai nu
Ār[lietu] ministrija uzdošot viņam jeb viņa kolēģim Varšavā, nobraukt uz Rīgu un tuvāk
parunāt un informēties vienam par otru jeb varbūt arī tūliņ akreditēšot kādu personu pie
Latvijas valdības. Sūtnis pilnīgi tam piekrīt, ka mums vēl daudz kas jāpārrunā un vairākos
jautājumos jāsaprotas, lai varētu stāties pie savienības noslēgšanas sarunām. Bet šai pirmai
stadijai viņš piegriež lielu vērību. Par konkrētiem jautājumiem runājot, sūtnis aizrādīja, ka
Rumānija labvēlīgi skatoties kā uz Ukrainas patstāvību, tā arī uz citām patstāvīgām valstīm,
kuras jau atdalījušās no Krievijas un vēl atdalīties varētu.
Par augšminētiem un vēl dažiem citiem jautājumiem sūtnis solījās pieprasīt tuvākas
informācijas no Bukarestes.
Arī Igaunijas ār[lietu] ministrs Pīps 1 bija vakar apmeklējis sūtni. Sarunas vilkušās vairāk par
stundu. Plesnilă ļoti apmierināts ar sarunu gaitu. Runāts apmēram par Baltijas savienību un
Rumānijas ieiešanu viņā.
Ja Plesnilă brauktu uz Rīgu savas valsts uzdevumā speciālā misijā jeb nodot akreditīvus, vai
man viņš jāpavada jeb ne?
LVVA, 2575. f., 15. apr., 3. l., 45. lp.
12. Report by Envoy of Latvia in Helsinki K. Zariņš to Minister of Foreign Affairs Z.
Meierovics, 20 th May, 1921
Owing to the Ministry’s note of 26 th April, this year today I again had a lengthy discussion
with Romania’s minister [Envoy] in Finland Plesnilă.
Envoy Plesnilă explained to me in a decisive manner that, although he had not been directly
assigned to speak to a representative of the state of Latvia on behalf of Romania’s government,
as a friend of many years standing of Romania’s Foreign [Affairs] Minister Ionescu and his
closest colleague he knew very well the foreign policy views and aspirations of Romania.
Plesnilă worked for 25 years together with Foreign [Affairs] Minister Ionescu as a lawyer and
journalist.
He, the Envoy, said he knew that during all the years of the World War Romania with great
enthusiasm admired the heroism of Latvian soldiers. After the proclamation of our
independence it likewise constantly followed our foreign policy and congratulated us on our
achievements and the determined course. For this reason Romania felt special affinity for Latvia
and for the Baltic union in general.
Considering the above-said, Envoy Plesnilă does not admit a possibility that Romania’s
Minister of Foreign Affairs could be indifferent vis-à-vis Latvia. However, he admits two
possibilities: 1 st possibility: our Envoy could have misunderstood their Foreign [Affairs] Minister,
i.e. has interpreted Ionescu’s words in a pessimistic manner and 2 nd : probably Minister Ionescu
said that the Romanian people and soldiers did not know yet what the name Latvia meant in
order to force Latvia as soon as possible to accredit an envoy with the government in Bucharest.
Further the Envoy remarked how important it would be for Latvia to have an envoy in
Bucharest. There was no doubt, the Envoy said, that union with Latvia and the other Baltic
States was Romania’s most ardent desire, but for the union to be realistic, it was absolutely
1
Ants Pīps (Piip; 1884–1942), Igaunijas literāts, valstsvīrs, diplomāts. 1920.–1921. g. Ministru prezidents, 1921.–1922.,
1925.–1926., 1932., 1933., 1939.–1940. g. ārlietu ministrs, 1923.–1925. g. sūtnis ASV.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 49
necessary for the Romanian people, intellectuals and the society [in general] to know more
about Latvia. It was no longer the time when unions and conventions were concluded by
ministers behind a closed door, it was necessary for the peoples themselves to support each
other. The eventual Envoy of Latvia would have a very friendly working atmosphere in
Romania’s society, the press etc., because everywhere he would encounter the greatest possible
responsiveness. The doors of the house of the King of Romania would also be open to the Envoy
of Latvia.
Plesnilă added that social life in Romania was very well developed and thus its information
[information obtained and spread in Romania] was of very great importance.
Envoy Plesnilă thinks that there is a need for a residing envoy of Latvia in Bucharest, but if
that is not possible at all, representation of Latvia in Romania] could be combined with our
legation in Warsaw.
In order to give weight to the views that he had expressed, the Envoy promised by telegraph
to inform the Foreign [Affairs] Ministry in Bucharest about our discussions and to advise me of
its reply immediately. He also thought that the Foreign [Affairs] Ministry would either instruct
him or his colleague in Warsaw to go to Riga and to have a more detailed discussion and to
share information about each other [‘s country] or probably would accredit a person with the
government of Latvia without any further delay. The Envoy fully agrees that we still have many
things to discuss and several issues to agree on before launching negotiations about the
conclusion of the union. But he attributes great attention to this first phase. Speaking about
concrete issues, the Envoy noted that Romania regarded favourably the independence of
Ukraine and other independent states, which had already seceded from Russia or could yet
secede from it.
On the above-mentioned and some other issues the Envoy promised to request more
detailed information from Bucharest.
Foreign [Affairs] Minister of Estonia Piip 1 had visited the Envoy yesterday. The discussion
had lasted for more than an hour. Plesnilă is very satisfied with the course of the discussion.
They had talked about the Baltic union and Romania’s joining it.
If Plesnilă went to Riga on a special mission on instruction of his government or to submit
the letter of credence, should I accompany him or not?
SHAL, f. 2575, d. 15, file 3, s. 45.
13. Raportul diplomatic al ministrului României la Helsinki Dimitrie Plesnilă fără
număr către Ministrul Afacerilor Străine al României Take Ionescu, 22 mai 1921 2
La câteva zile după sosirea mea am avut o întrevedere cu Ministrul Letoniei asupra
intereselor noastre comune. Într-unul din rapoartele sale, Ministrul Letoniei, între altele, a
comunicat guvernului său sosirea mea la Helsingfors 3 și bunele sentimente pe care le-am arătat.
Ieri după-amiază Ministrul Letoniei a venit să mă vadă și fără niciun caracter oficial mi-a arătat
o scrisoare primită de la Riga, în care Ministrul Afacerilor Străine spunea, printre altele, că este
mulțumit de bunele sentimente ale Ministrului Românei la Helsingfors pentru Letonia, cu atât
1
Ant Piip (1884–1942), Estonian writer, statesman, diplomat. 1920–1921 Prime Minister, 1921–1922, 1925–1926, 1932,
1933, 1939–1940 Minister of Foreign Affairs, 1923–1925 Envoy to the USA.
2
Originalul raportului este în limba franceză.
3
Denumirea suedeză a orașului Helsinki.

50 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
mai mult cu cât el credea că România aproape ignoră existența Letoniei, întrucât în luna
noiembrie a anului trecut domnul Take Ionescu, în timpul călătoriei sale la Varșovia, a declarat
Ministrului Letoniei din Polonia, care era acolo pentru a participa la Conferința de la Dresda, că
România nu este o țară care se conduce după himere, că Letonia este o țară necunoscută în
România și că, în consecință, românii nu înțeleg de ce trebuie să lupte împotriva Rusiei dacă
aceasta din urmă atacă Letonia.
I-am răspuns imediat Ministrului Letoniei că nu știu nimic despre această pretinsă
întrevedere de la Varșovia și nici despre ceea ce Ministrul leton din acest oraș ar fi putut să-l
întrebe pe domnul Take Ionescu, dar i-am promis să vă comunic telegrafic chestiunea. I-am
adăugat că în așteptarea răspunsului dumneavoastră nu pot decât să-mi manifest îndoiala
asupra autenticității cuvintelor atribuite domnului Take Ionescu. I-am spus că ceea ce știam eu
era că domnul Take Ionescu a fost unul dintre primii Miniștri ai Afacerilor Străine care au
recunoscut oficial independența Letoniei a doua zi după decizia Societății Națiunilor și mi se
pare că un om care a avut asemenea sentimente pentru Letonia nu ar putea în niciun caz să dea
un răspuns care ar fi putut să-l autorizeze pe Ministrul Letoniei în Varșovia să concluzioneze și
să comunice guvernului său că Ministrul Afacerilor Externe al României ar ignora existența sa.
Trec la a doua problemă: Finlanda dorește să încheie cât mai repede un tratat de comerț;
dacă acest lucru este adevărat sau dacă nu este decât o intrigă germană, a ajuns la urechile
guvernului finlandez că Franța cere în schimb abolirea legii finlandeze care interzice consumul
cu alcool. Guvernul finlandez acordă o mare importanță acestei legi și toate țările limitrofe
Rusiei trebuie să-i fie recunoscătoare deoarece asigură menținerea ordinii împotriva anarhiei.
În acest moment se află la Paris, cu scopul de a încheia tratatul comercial, o comisie
finlandeză, sub președinția domnului Procopé 1 , fost ministru al Comerțului, un tânăr de viitor
din care Franța trebuie să-și facă un prieten. Ministrul Franței la Helsingfors tocmai s-a întors
de la Paris unde a fost în concediu. Am vorbit despre asta. El mi-a zis că a vorbit la Paris, dar
crede că nu ar fi rău dacă domnul Daeschner 2 , Ministrul Franței la București, ar telegrafia la
Paris, pentru a sfătui guvernul francez să menajeze sensibilitatea guvernului finlandez și, în
scopul menținerii ordinii la granița Rusiei, să renunțe pentru moment la beneficiile celor câteva
sute de mii .....(lipsă text) pe care producătorii de alcool francezi i-ar putea face pe piața
finlandeză și să nu facă greșeala de a-l lăsa pe domnul Procopé 3 să plece cu mâinile goale de la
Paris.
Vă rog să binevoiți a comunica aceste lucruri domnului Daeschner..
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, filele 39-40.
1
În text, Regcope.
2
Émile Daeschner (1863-1928) a fost un om politic și diplomat francez. Ministru plenipotentiar al Franței în
Portugalia (1913-1920), România (1920-1924), S.U.A. (1924-1925) și Turcia (1926-1928).
3
Hjalmar Johan Fredrik Procopé (1889-1954) a fost un om politic și diplomat finlandez. Ministru al Comerțului și
Industriilor (1920-1921, 1924), Ministru al Afacerilor Externe (1924-1925, 1927-1931) și Ministru Plenipotențiar al
Finlandei la Washington (1939-1944).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 51
13. Diplomatic Report of the Romanian Minister in Helsinki Dimitrie Plesnilă to the
Romanian Minister of Foreign Affairs I.G.Duca, Unnumbered, 22 nd May 1921 1
A few days after my arrival I had a meeting with the Minister of Latvia concerning our
common interests. In one of his reports, the Minister of Latvia announced my arrival to
Helsingfors 2 and my good intentions. Yesterday afternoon the Minister of Latvia came to
see me and unofficially showed me a letter that he had received from Riga, in which the
Minister of Foreign Affairs stated, among others that he was content about the good
intentions of the Minister of Romania at Helsingfors concerning Latvia, the more so as he
thought Romania almost ignored the existence of Latvia because during his trip to Warsaw
from last November, Mr. Take Ionescu declared to the Minister of Latvia in Poland, who
was there to participate at the Dresden Conference, that Romania was not a country ruled
based on chimeras, that Latvia was an unknown country for Romania, and that, as a
consequence, Romanians did not understand why they should fight against Russia, if the
latter attacked Latvia.
I immediately answered the Minister of Latvia that I did not know a thing about this so
called meeting of Warsaw, nor what the Latvian Minister of this city could have asked Mr.
Take Ionescu, but I promised him to telegraph you this information. I added that while
waiting for your reply I could only express my doubt regarding the accuracy of the words
that are attributed to Mr. Take Ionescu. I told him that I knew that Mr. Take Ionescu was
one of the first ministers of foreign affairs who officially recognized the independence of
Latvia the day after the release of the decision of the League of Nations, and I believe that –
under no circumstance – could a man who nurtured such feelings for Latvia give an answer
meant to allow the Minister of Latvia in Warsaw to conclude and communicate to his
Government that the Minister of Foreign Affairs of Romania would ignore its existence.
On to the second issue: Finland wants to sign a trade agreement as soon as possible; if
this is accurate or if this is only a German intrigue, the information about France
demanding the abolition of the Finnish law, which forbids the consumption of alcohol
reached the Finnish Government. The Finnish Government considers that this law is
extremely valuable, and all the countries neighboring Russia have to be grateful because
this country maintains order against the anarchy.
At this moment a Finnish committee, led by Mr. Procopé 3 , former Minister of Trade, a
promising young man whom France must be a friend with is in Paris to sign the trade
agreement. The Minister of France in Helsingfors has just returned from Paris where he
was on vacation. We conversed about this. He told me that he talked in Paris but that he
thinks that it would not be a worthless idea if Mr. Daeschner 4 , the Minister of France in
Bucharest dispatched a telegram to Paris, in order to advise the French government to be
careful about the sensibility of the Finnish Government and, in order to maintain the order
at the Russian borders, to give up for a moment the benefits of some few hundred
1
Hjalmar Johan Fredrik Procopé (1889-1954) was a Finnish politician and diplomat. Minister of Trade and Industry
(1920-1921, 1924), Minister of Foreign Affairs (1924-1925, 1927-1931), Finland’s Envoy to the United States (1939-
1944).
2
The Swedish name for Helsinki.
3
In original, Regcope.
4
Émile Daeschner (1863-1928) was a French politician and diplomat. France’s envoy in Portugal (1913-1920),
Romania (1920-1924), USA (1924-1925) and Turkey (1926-1928).

52 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
thousand ….(missing text) that could be earned by the French alcohol producers on the
Finnish market and not to make the mistake of allowing Mr. Procopé to leave Paris empty
handed.
Please be kind enough and communicate these matters to Mr. Daeschner.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 39-40.
14. Latvijas sūtniecības pagaidu vadītāja Varšavā P. Oliņa 1 1921. g. 26. maija raksts
Ārlietu ministrijai
Sakarā ar Jūsu rakstu no 26. aprīļa apmeklēju vietējo Rumānijas sūtni Floresku. Līdz šim
sūtnim nekas vēl neesot zināms par viņa valdības nodomiem censties noslēgt defensīvu
apvienību ne tikai ar Poliju, bet arī ar Baltijas valstīm – kā to Plesnilă kungs Helsingforsā 2 ziņojis
sūtnim Zariņam, somu Ārlietu ministrijai un citur. Tamdēļ sūtnis Floresku pieprasīšot savai
valdībai vajadzīgos norādījumus. Lūdzu tajā pašā reizē izteikt Rumānijas valdībai mūsu prieku,
redzot viņas pastāvīgā diplomātiskā priekšstāvja ierašanos Rīgā, kaut gan paši pagaidām esam
spiesti – budžeta grūtību dēļ – atturēties no sava priekšstāvja iecelšanas Bukarestē.
Sūtnis konstatē, ka Rumānijai neesot vajadzības slēgt mieru ar padomju Krieviju, jo ar
pēdējo viņa nekad nekarojusi. Tamdēļ arī Rumānijas delegāts Rēvelē 3 priekš sarunu vešanas ar
padomju valdību esot bijis pilnvarots vienoties tikai par bēgļu repatriēšanas, par navigācijas un
citiem jautājumiem. Attiecībā uz Besarābijas jautājumu Rumānijas valdība kategoriski noraidot
katru apspriešanas priekšlikumu, jo Besarābijas iedzīvotāji esot jau reiz galīgi izteikušies par
pievienošanos Rumānijai; bez tam līdzīgu lēmumu esot pieņēmusi arī Sabiedroto Augstākā
padome.
Ukrainas 4 jautājumu sūtnis apzīmē kā „delikātu”. Rumānija labprāt redzētu sev kaimiņos
neatkarīgu Ukrainu un tamdēļ ar simpātijām sekojot notikumu attīstīšanai šajā virzienā. Bet
Rumānijas valdība uzmanīgi atturoties no aktīvas Ukrainas politikas: pirmkārt, tamdēļ, ka
Rumānijas politika esot tomēr subordinēta Sabiedroto politikai, un pēdējā labprāt redzētu
Ukrainas federāciju ar Krieviju; otrkārt, tamdēļ, ka Ukrainas aktuālais stāvoklis esot par daudz
haotisks un nenoteikts, lai varētu šeit paredzēt notikumu gaitu.
LVVA, 2575. f., 17. apr., 44. l., 257. lp.
14. Note by interim Head of the Legation of Latvia in Warsaw P. Oliņš 5 to the
Ministry of Foreign Affairs, 26 th May, 1921
Owing to your note of 26 th April I visited Envoy of Romania to this country Florescu. The
Envoy said he did not know anything yet about his government’s intention of trying to
conclude a defensive union not only with Poland, but also with the Baltic States – as Mr.
1
Pēteris Ziedonis Oliņš (1890–1962), Latvijas diplomāts.1919.–1921. g. Latvijas pārstāvniecības Polijā I šķiras
sekretārs. Vairākkārt Ārlietu ministrijas nodaļas vadītājs, no 1935. g. pilnvarotais lietvedis Argentīnā un Brazīlijā ar
sēdekli Buenosairesā. Miris Brazīlijā.
2
Helsingforsa – Helsinku oficiālais nosaukums līdz 1917. g.
3
Rēvele – Tallinas oficiālais nosaukums līdz 1918. g.
4
Runa ir par aplūkojamajā laikā savu teritoriju de facto nekontrolējošo, neatkarīgo Ukrainas Tautas Republiku,
kuras valdība atradās Rietumos.
5
Pēteris Ziedonis Oliņš (1890–1962), Latvian diplomat. 1919–1921 First Secretary of Latvia’s mission in Poland. Head
of several departments of the Ministry of Foreign Affairs, from 1935 – charge d’affaires in Argentina and Brazil with
seat in Buenos Aires. Died in Brazil.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 53
Plesnilă reported to Envoy Zariņš in Helsingfors 1 , to the Ministry of Foreign Affairs of Finland
and other instances. Thus Envoy Florescu said he would request the necessary instructions
from his government. I asked him at the same time to tell Romania’s government that we are
pleased with the arrival of its permanent diplomatic representative in Riga although we
ourselves are forced – due to budgetary difficulties – for the time being to restrain from
appointing our representative in Bucharest.
The Envoy has come to the conclusion that Romania has no need to sign peace with Soviet
Russia as it has never been at war with the latter. For this reason the Romanian delegate sent to
Reval 2 for negotiations with the Soviet government has been authorised to reach an agreement
only on the repatriation of refugees, on navigation and other issues. As concerns the issue of
Bessarabia, Romania’s government categorically rejects any proposal to discuss it, because the
population of Bessarabia has once and for all spoken in favour of joining Romania; besides, the
Allies’ Supreme Council has also adopted a similar decision.
The Envoy describes the issue of Ukraine 3 as “sensitive”. Romania would be glad to have
independent Ukraine as its neighbour and thus with feelings of affinity it followed the
developments in that direction [he said]. However, the Romanian government carefully
restrained itself from an active Ukrainian policy: firstly because Romania’s policy was still
subordinated to the Allies’ policy and the latter would prefer seeing Ukraine in Federation with
Russia; secondly, because the actual situation in Ukraine was too chaotic and uncertain for the
eventual course of developments to be predicted [said the Envoy].
SHAL, f. 2575, d. 17, file 44, s. 257
15. Latvijas Ārlietu ministrijas Politiski-ekonomiskā departamenta 1921. g. 28. maija
raksts sūtniecībai Varšavā
Piesūtam Jums informāciju dēļ K. Zariņa kunga ziņojuma par sarunām ar rumāņu sūtni
Plesnilă kungu ar piezīmi, ka mūsu Rumānijas sūtņa uzdevumus Ministra kungs ir ar mieru
uzlikt mūsu Varšavas sūtniecībai un šai ziņā ir sagaidāms attiecīgs rīkojums. Tamdēļ lūdzam arī
Jūs interesēties par šo svarīgo jautājumu un par saviem novērojumiem un uzskatiem informēt
Ārlietu ministriju.
LVVA, 2575. f., 15. apr., 3. l., 44. lp.
15. Note by the Politico-Economic Department of the Ministry of Foreign Affairs of
Latvia to the Legation in Warsaw, 28 th May, 1921
We are hereby sending you information with regard to Mr. K. Zariņš’ report about his
discussion with Romanian Envoy Mr. Plesnilă with a comment that Mr. Minister agrees to
assigning the duties of our Envoy to Romania to our Legation in Warsaw and a relevant
resolution is to be expected. For this reason we ask you, too, to take interest in this very
important issue and to inform the Ministry of Foreign Affairs about your observations and
views.
SHAL, f. 2575, d. 15, file 3, s. 44.
1
Helsingfors – the official name of the present-day Helsinki until 1917.
2
Reval – the name of the present-day Tallinn until 1918.
3
What is meant here is the Independent People’s Republic of Ukraine, which at that time was not in de facto
control over its territory and had its government residing in the West.

54 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
16. Discursul lui Martiņš Nukša, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al
Letoniei la București, rostit cu ocazia ceremoniei prezentării scrisorilor de acreditare în
mâinile regelui Ferdinand I 1 , 31 mai 1922
Sire,
Am onoarea de a prezenta Majestății Voastre scrisorile prin care Președintele Adunării
Constituante a Letoniei mă acreditează pe lângă Augusta Dumneavoastră persoană în calitate
de Trimis Special și Ministru Plenipotențiar.
Permiteți-mi, Sire, să fiu interpretul sentimentelor de mare stimă pe care șeful statului leton
mărturisește a le manifesta într-o înaltă măsură pentru Majestatea Voastră și al dorințelor
sincere pe care acesta le nutrește pentru prosperitatea Regatului României și a oamenilor care o
locuiesc.
Sunt extrem de încântat că am onoarea de a fi desemnat pentru înalta misiune care mă face
primul reprezentant al țării mele în această frumoasă țară românească, leagăn al anticii
civilizații latine de pe malul Mării Negre.
Purtat de o vie simpatie pentru România, voi face uz de toate eforturile mele pentru a
consolida și mai mult relațiile de prietenie și interes reciproc care unesc deja cele două națiuni
și sper că îngăduința Majestății Voastre și sprijinul guvernului regal îmi vor facilita realizarea
acestei înalte misiuni.
AMAE, Fond 24/Reprezentanți străini, N. 1.
16. The speech of Martiņš Nukša, the first Minister Plenipotentiary appointed in
Romania with residence in Warsaw, on the occasion of the presentation of his
credentials in the hands of King of Romania Ferdinand I 2 , 31 st May 1922
Sire,
I have the honor to tender to Your Majesty the letters by which the President of the
Constituent Assembly of Latvia accredits me to your Augusta person as Special Envoy and
Minister Plenipotentiary.
Allow me, Sire, to be the interpreter of the feelings of high esteem that the Latvian president
testifies to cherish for Your Majesty and of the sincere desire that he fosters for the prosperity of
the Kingdom of Romania and the people who inhabit it.
I am extremely delighted that I am honored to be nominated for the high mission that
makes me the first representative of my country in this beautiful Romanian country, cradle of
ancient Latin civilizations on the shores of the Black Sea.
Worn by a living sympathy for Romania, I shall use all my efforts to further strengthening
the friendly relations and common interests that already unite the two nations, and I hope that
Your Majesty’s indulgence and the support of the Royal Government will help me achieve this
high mission.
DARMFA, f. 24, Foreign Representatives, N. 1.
1
Ferdinand I (născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, 1865-1927) a fost rege al
României (1914-1927), jucând un rol important în alăturarea țării sale Antantei și în crearea României Mari.
2
Ferdinand I (born Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, 1865-1927) was the King of
Romania (1914-1927), playing an essential role in Romania’s joining of the Entente and the creation of Greater
Romania.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 55
Document 1:
The speech of Martiņš Nukša on the occasion of the presentation of his credentials

56 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
17. Latvijas sūtņa Varšavā M. Nukšas 1 1922. g. 4. novembra ziņojums Ārlietu
ministrijai
Rumānijas karaļa kronēšanas svētki. Par izpildīto uzdevumu reprezentēt Latviju Rumānijas
karaļa kronēšanas svētkos, atļaujos sniegt īsu pārskatu, atzīmējot raksturīgākās vietas.
Izbraucu no Varšavas apmēram nedēļu iepriekš, dabūjis zināt, ka karalis pieņems ārzemju
misijas un priekšstāvjus dažas dienas pirms kronēšanas svētkiem, lai tie nodotu viņam pilnvaru
grāmatas.
Rumāņi izrādīja retu uzmanību pret viesiem. Jau tūliņ aiz Rumānijas robežas vagonā pie
manis ienāca kāds augstāks policijas ierēdnis un paziņoja, ka viņam uzdots būt manā rīcībā līdz
Bukarestei. Šo laipnību man nenācās izlietot. Bukarestē izkāpjot, ierēdnis atkal bija klāt un
paziņoja, ka man istaba jau rezervēta viesnīcā.
Divas dienas priekš kronēšanas, visas delegācijas izbrauca uz karaļa vasaras rezidenci
Sinaiju, ļoti skaistā kalnu apgabalā, Karpatos, stundas 4 no Bukarestes. Nodevām savas pilnvaras
un tikām ieaicināti pilī uz brokastīm. Visu misiju priekšnieki saņēma karaļa dāvātos ordeņus, to
starpā arī Latvijas reprezentants – Grand Croix de la Couronne Roumaine. 2 Reprezentētas bija
visas Eiropas valstis, Ziemeļamerikas Savienotās Valstis, Japāna un Persija, no Baltijas valstīm
trūka Igaunijas, jo uzaicinājums viņai bija nonācis par vēlu. No delegātiem sevišķu vērību uz
sevi vērsa maršals Fošs 3 un ģenerālis Vegāns. 4 Pirmais ar savām strupām, noteiktām replikām,
otrais – ar lielo vienkāršību, klusumu un kautrību, īpašībām, kuras labi sakrīt ar savu sīko stāvu.
Angliju reprezentēja Duke of York 5 – viens no prinčiem, Itāliju – Duc de Gênes, 6 kurš esot
radnieciskos sakaros ar Rumānijas karaļa namu.
Tās pašas dienas vakarā bijām atpakaļ Bukarestē un jau nākošā pēcpusdienā, sestdienā,
izbraucām vairākos vilcienos uz Alba Juliju – priekš kara viņu sauca par Karlsburgu –
Transilvānijā, kur notika kronēšana. Alba Julija ir maza provinces pilsētiņa, bet toties lielāka ir
viņas nozīme Rumānijas tautas un valsts vēsturē. Nosaukums Alba Julija cēlies romiešu laikos,
kad tie zem Trajana valdības še uzcēla vienu no tiem apcietinājumiem, kuri garā rindā stiepās
caur veco Dačiju līdz pat Melnai jūrai.
Alba Julija glabā Rumānijas vecākās tradīcijas jau tādēļ, ka rumāņi uzskata sevi par latīņu
tautu un seno romiešu pēcnācējiem, bet jo vairāk aiz tā iemesla, ka taisni no šīs pilsētas Mihai
Viteazul (Drosmīgais) ap 1600. gadu, kaut arī uz īsu laiku, apvienoja visas rumāņu apdzīvotās
zemes, tās pašas, kuras no jauna sakusušas kopā tagad pēc pagājušā pasaules kara. Rumānija
tura Mihai Viteazul par savu nacionālo varoni un viņa ģīmetni sliktā reprodukcijā sastop
gandrīz katrā rumāņu būdā vai darbnīcā. Alba Julijā turēja apcietinājumā un notiesāja 1784. un
1848. gadā rumāņu revolucionāru varoņus. Beidzot Alba Julijā proklamēja visu rumāņu zemju
apvienošanu 18. novembrī 1918. gadā. Rumāņi bija patīkami aizkustināti, kad viņiem aizrādīju,
ka taisni šinī pašā dienā Latvija pasludināja savu neatkarību.
1
Mārtiņš Augusts Nukša (1878–1942), Latvijas diplomāts. 1921.–1930. g. sūtnis Polijā, no 1922. g. – arī Rumānijā, no
1925. g. – arī Austrijā ar sēdekli Varšavā, 1930.–1933. g. sūtnis Zviedrijā, Dānijā un Norvēģijā ar sēdekli Stokholmā,
1933.–1939. g. sūtnis Čehoslovākijā, no 1935. g. – arī Rumānijā ar sēdekli Prāgā, 1939.–1940. g. Ārlietu ministrijas
ģenerālsekretārs. Nogalināts padomju apcietinājumā.
2
Grand Croix de la Couronne Roumaine (franču val.) – Rumānijas Kroņa Lielkrusts.
3
Ferdināns Fošs (Fosh; 1851–1929), Francijas armijas maršals.
4
Maksims Veigāns (Weygand; 1876–1965), Francijas armijas ģenerālis.
5
Duke of York (angļu val.) – Jorkas hercogs.
6
Duc de Gênes (franču val.) – Dženovas hercogs.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 57
Pēc svinīgā dievkalpojuma jaunuzceltā katedrālē gājiens iznāca ailu iežogotā baznīcu
pagalmā, kur uz īpaša paaugstinājuma notika kronēšanas ceremonija. No karaļa proklamācijas
tautai, ko nolasīja 4 ziņneši uz četrām debesu pusēm, atzīmēšu vietu attiecībā uz zemes
reformu, kuru arī Rumānijā izved diezgan radikāli: „Es vēlos, lai zemnieki, pilntiesīgi īpašnieki
par to zemi, kuru viņi saņēmuši, dod tai visu ražīguma spēju, kā savā, tā sabiedrības labā.”
Ar proklamācijas nolasīšanu, kronēšanas ceremonija bija beigusies. Sākās apsveikumi no
ārvalstu misijām, tad nāca brokastis galvenām oficiālām personām ar apmēram 400 kuveriem 1 ,
kamēr kādās citās telpās mielojās dažāda līmeņa rumāņu delegācijas, ap 2000 personas. Pēc
brokastīm – spīdoša karaspēka parāde, vakars un atgriešanās uz Bukaresti, kur nonācām otrā
rītā.
Lietaina diena lielā mērā traucēja svinības Bukarestē. Programma: iebraukšana Bukarestē,
dievkalpojums katedrālē, brokastis parlamentā, vēsturisks gājiens gar Mihai Viteazul
pieminekli, vakara dineja pilī. Sevišķu interesi skatītājos modināja vēsturiskais gājiens, kur
hronoloģiskā kārtībā paslīdēja garām rumāņu tautas dzīves svarīgākie momenti, sākot no
seniem dačiešiem, pāri viduslaikiem un nacionālās brīvības cīnītājiem 1784. un 1848. gadā, līdz
pat tagadnei. Gājienu noslēdza 10.000 pilsētu un lauku komūnu vecākie (maires) no visas
Rumānijas, grupējušies pēc provincēm un apvidiem, savos nacionālos izrakstītos kostīmos,
kuros, skatoties pēc apgabaliem, ir liela dažādība krāsu un formu ziņā.
Trešās svētku dienas rītā, karalis pieņēma visas ārzemju misijas atvadīšanās audiencē, pēc
tam bija intīmas brokastis Kotrokeni pilī, Bukarestes priekšpilsētā. Vakarā – svinīga izrāde
Nacionālā teātrī ar gadījumam piemērotu programmu. Ar to triju dienu ilgās kronēšanas
svinības beidzās.
Austrumu jautājums. Pirms aizbraukšanas no Rumānijas, man bija garāka saruna ar ārlietu
ministru I. Duku par dažiem politiskiem un saimnieciskiem jautājumiem.
Ministrs izteicās diezgan optimistiski par Dardaneļu un Bosfora jautājumu nokārtošanu,
būdams pārliecināts, ka sarunu neitralitāti izdosies izvest priekšā stāvošā konferencē, kurā
piedalīsies arī Rumānija (domājams, ka turp brauks pats ārlietu ministrs). Tomēr viņš neslēpa,
ka Rumānija ar visu uzmanību sekos spēku pārgrupējumiem Austrumos: Francijas attiecībām
pret Turciju un it īpaši pret Krieviju, sakarā ar Erio 2 sarunām Maskavā. Jo, ja Francijai un
Krievijai ir kopīgas intereses Austrumos, kā izteicies Erio Maskavā, Francijai ir arī, kā to pierāda
Ankāras norunas – tāda paša interešu kopība Tuvajos Austrumos ar Turciju. Vēl gan starp
Krieviju un Franciju nekas nav izdarīts: sarunās ir liela daļa koķetēšanas, kaut arī uz
saimnieciskiem pamatiem. Rumānijā valda uzskats, ka Erio ceļojums, ja arī nenesīs tūliņ tieši
taustāmus rezultātus, tad tomēr jau tagad dod pilnīgu iemeslu domāt, ka Francijas vadošo
personu līdzšinējā politiskā sistēmā notiek milzīga pārmaiņa. Un bez šaubām, tas ceļš, kuru
patlaban taisa starp Parīzi un Maskavu, iet caur Ankāru, kas varbūt dos pirmo reizi vēsturē
gadījumu redzēt ap šaurumiem, starp Melno un Vidusjūru, Krieviju un Turciju kopā ar Franciju.
Rumānijai nāksies pielikt daudz pūļu, lai noturētu savu tagadējo privileģēto stāvokli pie Melnās
jūras un viņas izejas plašākos ūdeņos.
1
Kuvers – aploksnes apzīmējums, acīmredzot domātas saskaņā ar etiķeti uz galda izvietojamās aploksnes ar
brokastu dalībnieku vārdiem katram paredzētajā vietā.
2
Edvārs Erio (Herriot; 1872–1957), Francijas valstsvīrs, Lionas pilsētas galva. Radikālās partijas priekšsēdētājs,
1924.–1925., 1926. un 1932. g. premjerministrs. Realizēja Padomju Savienībai labvēlīgu politiku.

58 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Zemes reforma. Pārrunājām arī par zemes reformu. Rumānija to izved plašos apmēros, īsā
uzmetumā stāvoklis un reformas principi ir šādi.
Bezzemnieku Rumānijā priekš kara bija ap 600 000 ģimeņu uz 6 milj. iedzīvotājiem. Lielās
latifundijas atradās nedaudzu laimīgo rokās, kuri bieži vien ar zemkopību nemaz nenodarbojās
un Rumānijā pat nedzīvoja, bet visu laiku uzturējās, skatoties pēc sezonas, Nicā, Parīzē vai
Dovilā. Zemi izdeva apstrādāšanai zemes strādnieku asociācijām (arteļiem).
Zemes reformu sāka izvest tūliņ pēc vācu karaspēka izvākšanas un, kā man stāstīja, pats
karalis te devis pirmo priekšzīmi, sadalīdams savas muižas. Reformas iesākuma darbi tūliņ
izvesti uz visas teritorijas, atdalot atsavināmās daļas no neatsavināmām un nododot atsavinātās
plašības, vispirms bez sīkākas parcelācijas, 1 zemes strādnieku asociāciju apstrādāšanā. Tāds
paņēmiens Rumānijā bija samērā viegli izvedams, jo ļaudis te dzīvo ciematos (sādžās) un šo
ciematu iekārtu rumāņi paturēs arī pie galīgās zemes sadalīšanas individuālos gabalos. Iesākt ar
sīku parcelāciju jau no paša pirmā gala nav bijis iespējams mērnieku, taksatoru un visu pārējo
kompetento darbinieku trūkuma dēļ. Reformu galīgā veidā vispirms izvedīs tā sauktā karalistē
un tad pāries uz Besarābiju un Transilvāniju.
Agrākam īpašniekam tiesības paturēt vismazākais 100 hekt[āru] pēc pašas izvēles, bet
vispārīgi, atstāj, skatoties pēc zemes pieprasījuma daudzuma, zemes labuma un stādu kultūras
iespējamības 200–250–400 hekt[āru], bet nekādā ziņā ne vairāk par 500 hekt[āriem]. Tiem
zemes īpašniekiem, kuru dēli studē zemkopību, ir tiesības vēl ņemt klāt priekš katra tāda dēla
50 hekt[āru] ar noteikumu, ka šis dēls piecu gadu laikā pabeigs studijas un pēc tam tiešām pats
sāks kopt viņam atstātos 50 hekt[ārus]. Zināmus atvieglojumus neatsavināmas plašības ziņā dod
arī priekšzīmīgām saimniecībām. Visu zemi atsavina ārzemniekiem un tā sauktiem
„promesošiem” t. i. Rumānijas pavalstniekiem, kuri, kā jau teikts, paši dzīvoja ārzemēs un par
zemi neinteresējās. Pret pēdējiem zemē bijis zināms īgnums. Atmaksa ārzemniekiem tāda pati
kā Rumānijas pavalstniekiem, izņemot Besarābiju, kuru pievienojot, angļu un franču valdības
pieprasījušas no Rumānijas citu, stipri augstāku, zemes taksāciju. Bet angļu īpašumi Besarābijā
kādi 3, franču – laikam 7.
Zemnieks, kas 5 gadu laikā rentējis un pastāvīgi apstrādājis zināmu gabalu zemes, ja viņš tur
uzcēlis ēkas, iekopis augļu jeb vīna dārzu, saņem šo gabalu par savu īpašumu.
Zemes saņēmēji maksā atlīdzību agrākajiem īpašniekiem, izmaksāšana notiek 40 gados.
Maksā pēc priekš kara vērtības. Agrākie īpašnieki, protams, nemierā, atzīdami atmaksu par
mazu. Jāievēro tas, ka lielās latifundijas priekš kara atrada samērā ļoti maz pircēju, zeme reti
kad pārgāja no rokas rokā un tādēļ arī tirgus vērtība zemei priekš kara bija maza. Bez tam,
maksāšanu izdara ar tagadējo rumāņu leju, kura līdzinājas apmēram 2 L[atvijas] r[ubļiem].
Vispārīgi ministrs, kurš, blakus piezīmējot, ir bijis galvenais zemes likuma izstrādātājs, atzīst, ka
lielgruntnieki nav sevišķi daudz protestējuši pret reformu, nojauzdami viņas sociālo
neizbēgamību. Ministrs vēl piebilda, ka likums par zemes reformu pieņemts agrākajā, cenza
parlamentā.
Lai jaunsaimniekiem nāktu palīgā ar kredītu, visā zemē nodibināts šim nolūkam īpašs banku
tīkls.
Produktivitāte šim brīžam nav tik liela, kā priekš kara, uz ko sevišķi aizrāda zemes reformas
pretinieki. Bet, vai neatsavinot zemi un neizvedot reformu, būtu sasniegti labāki rezultāti? Maz
cerams. Ražīguma pamazināšana izskaidrojama nevis ar reformas izvešanu, bet gan ar citiem
1
Domāta sadalīšana.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 59
apstākļiem, kurus radījis karš, izpostīdams zemi, sagraudams mājas, iznīcinādams lopus,
izklīdinādams un padarīdams nabagus iedzīvotājus. Šie apstākļi izsauktu ražīguma
pamazināšanos tādā pat mērā, ja būtu palikušas agrākās lielsaimniecības.
Uz priekšdienām ministrs sagaida produktivitātes pieaugšanu pāri pār priekš kara ražīgumu,
ievērojot to, ka priekš kara lielsaimniecības Rumānijā veda visai ekstensīvu saimniecību.
Mazsaimnieki turpretim ievedīs intensīvas saimniecības veidu. Mājlopu skaits arī Rumānijā,
tāpat kā Latvijā, dažos apvidos jau esot pārsniedzis priekškara laika normu.
Blakus ministra informācijai, iepazīstināju viņu ar zemes reformas stāvokli Latvijā, ko viņš
uzklausījās ar lielu interesi.
Šķiroties ministrs griezās pie manis ar uzaicinājumu nākošā braucienā uz Rumāniju atlicināt
vairāk laika un apsolījās gādāt par to, lai tad mani iepazīstinātu uz vietas tieši darbā uz laukiem,
ar Rumānijas zemes reformas stāvokli un panākumiem ar zemes sociālo iekārtu, parašām un ar
galvenām industrijas nozarēm.
Vai tas mums izdosies, to grūti pareģot, neskatoties uz optimismu no abām pusēm. Pa šo
laiku Rumānijas liberāļiem, kuri ir šimbrīžam pie valsts stūres, gatavojās stiprs uzbrukums, jo
opozīcijas partijas ved sarunas par apvienošanos, par kopīgu taktiku pret valdību un varbūt jau
arī par nākamo kabinetu.
LVVA 2575. f., 2. apr., 130. l., 37.–39. lp.
17. Report by Envoy of Latvia in Warsaw M. Nukša 1 to the Ministry of Foreign Affairs,
4 th November, 1922
The Coronation Festivities of the King of Romania. I take the liberty of giving a brief survey
about the fulfilled task of representing Latvia in the festivities of the coronation of the King of
Romania with focus on the most distinctive aspects.
I left Warsaw about a week before [the festivities] because I had learned that a few days
before the coronation festivities the King would receive the missions and representatives of
foreign countries, so that they can hand him their books [letters] of credence.
The Romanians treated their guests with rarely surpassed attention. Right after we crossed
the Romanian border a high-ranking police officer entered the railway coach, approached me
and announced that he had been assigned to be at my command until we reach Bucharest. I did
not need to use this kindness. As I got off the train in Bucharest, the officer approached me
again and announced that a hotel room had already been reserved for me.
Two days before the coronation all the delegations left for the King’s summer residency in
Sinaia, a very beautiful region in the Carpathian Mountains, 4 hours drive from Bucharest. We
handed in our credentials and were invited to breakfast in the palace. The heads of all missions
received from the King official decorations, among them the representative of Latvia – Grand
Croix de la Couronne Roumaine. 2 All European countries, the United States of North America,
Japan and Persia were represented, among the Baltic States Estonia was missing because the
invitation had reached them too late. Among the delegates Marshal Foch 3 and General
1
Mārtiņš Augusts Nukša (1878–1942), Latvian diplomat. 1921–1930 Envoy to Poland, from 1922 – also to Romania,
from 1925 – also to Austria with seat in Warsaw, 1930–1933 Envoy to Sweden, Denmark and Norway with seat in
Stockholm, 1933–1939 Envoy to Czechoslovakia, from 1935 – also to Romania with seat in Prague, 1939–1940
Secretary General of the Ministry of Foreign Affairs. Executed in Soviet imprisonment.
2
Grand Croix de la Couronne Roumaine (French) – The Grand Cross of the Crown of Romania.
3
Ferdinand Foch (1851–1929), Marshal of the Army of France.

60 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Weygand 1 drew special attention to themselves. The former with his abrupt, resolute remarks,
the latter – with his great simplicity, calm and shyness, features that match well his small
stature. England was represented by Duke of York – one of the princes and Italy – by Duc de
Gênes 2 who is said to be a kinsman of the Royal House of Romania.
In the evening of the same day we went back to Bucharest and already in the afternoon of
the next day, which was Saturday, we left by several trains to Alba Iulia, before the war called
Karlsburg, in Transylvania, where the Coronation Ceremony took place. Alba Iulia is a small
provincial town, the importance of which for the people and in the history of Romania is
however greater than its size. The name Alba Iulia comes from the Roman times when under
the rule of Trajan they built here a fortification, one in the long row stretching through the old
Dacia to the Black Sea.
Alba Iulia guards the most ancient traditions of Romania if only because the Romanians
regard themselves as a Latin people and descendants of the ancient Romans, but even more so
because it was from this town that around the year 1600 Mihai Viteazul (the Courageous) 3 ,
although only for a short period, united all the lands inhabited by the Romanians, the same
lands that now, after the last war have again melted together. Romania regards Mihai Viteazul
as its national hero and his portrait, in a poor-quality reproduction, can be seen almost in any
Romanian hut and workshop. It was in Alba Iulia that the revolutionary heroes were kept under
arrest and convicted in 1784 and 1848. Finally it was in Alba Iulia that the unification of all
Romanian lands was proclaimed on 18 th November, 1918. The Romanians were pleasantly
touched when I remarked that it was on this very day that Latvia, too, proclaimed its
independence.
After a solemn public worship in a newly built cathedral the procession walked into a
churchyard, surrounded by aisles, where the coronation took place on a special podium. Of the
King’s Proclamation to the People read out by four messengers [turned] towards the four
cardinal directions, I will note the section, which concerns the land reform that Romania, too,
carries out in a rather radical manner: “I wish farmers, full-fledged owners of the land, which they
have received, to fully utilize the potential of its productivity, both for their own and the public
good.”
The reading of the Proclamation concluded the Coronation Ceremony. Then followed
congratulations from foreign missions and breakfast for the key officials with approximately
400 envelopes 4 , while in some other rooms Romanian delegations of various ranks feasted,
around 2000 persons in total. After the breakfast – a lustrous military parade, evening and
departure for Bucharest where we arrived on the next morning.
Rain to a large extent interfered with the celebrations in Bucharest. The programme: arrival
in Bucharest, public worship in the Cathedral, breakfast in the Parliament, a historical pageant
past the monument to Mihai Viteazul, dinner in the palace. The onlookers were particularly
interested in the historical pageant, which in a chronological order let slip by the most
important moments in the life of the Romanian people, from the ancient Dacians, through the
1
Maxim Weygand (1876–1965), General of the Army of France.
2
Duc de Gênes (French) – Duke of Genoa.
3
Michael the Brave (1558-1601) was the Prince of Wallachia (1593–1601), of Transylvania (1599–1600), and of
Moldavia (1600). He ruled the three principalities in a personal union for a short period of time.
4
By „envelope” the Envoy obviously meant envelopes that in compliance with etiquette were placed on the table
with names of the guests on them to indicate where the respective person was to be seated.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 61
Middle Ages and the national freedom fighters in 1784 and 1848 until our time. The pageant was
tailed by the elders (maires) of 10 000 towns and rural communities from all over Romania,
grouped according to their respective provinces and regions, dressed in their embroidered
national costumes, which, depending on the region, display a great variety of colours and
shapes.
On the morning of the third day of festivities the King received all foreign missions on a
farewell audience, followed by intimate breakfast in Cotroćeni palace in the outskirts of
Bucharest. In the evening – a festive performance in the National Theatre with a programme
that matched the occasion. With it the three days long Coronation Festivities were over.
The Eastern issue. Before leaving Romania I had a lengthy discussion with Minister of
Foreign Affairs I. Duca on miscellaneous political and economic issues.
Minister spoke rather optimistically about the resolution of the Dardanelles and Bosporus
issues, being confident that in the upcoming conference, where Romania, too, will take part
(the Minister of Foreign Affairs himself is expected to attend it) the neutrality would be
affirmed. Yet he did not conceal that Romania with full attention would follow the re-grouping
of forces in the East: the relations of France with Turkey and especially with Russia in
connection with Herriot’s 1 talks in Moscow. Because, if France and Russia had shared interests
in the East, as Herriot said in Moscow, in the Middle East France – as demonstrated by the
Ankara agreements – shared interests with Turkey, too. Nothing yet is done between Russia
and France: the negotiations largely consist of coquetry, although on economic foundations. In
Romania the opinion dominates that Herriot’s visit, even if it will not bring tangible result
immediately, already now gives a good reason to believe that a huge change is taking place in
the existing political system of the leading officials of France. And no doubt, the road, which is
now being paved between Paris and Moscow, goes through Ankara that probably for the first
time in history will give us a chance to see Russia and Turkey standing together with France
around the straits, between the Black and the Mediterranean Seas. Romania will have to exert
much effort to safeguard its privileged position by the Black Sea and its access to the high
waters.
Land reform. We discussed the land reform, too. Romania carries it out on a large scale, in
brief the situation and the principles of the reform are as follows:
Before the war in Romania with the population of 6 million there were about 600 000
landless households. The large latifundia were in the hands of a few lucky ones, who often did
not deal with agriculture at all and even did not live in Romania but spent all their time,
depending on the season, in Nice, Paris or Doville. The land was rented to associations of rural
workers (artels) for cultivation.
The land reform was launched right after the withdrawal of the German troops and, as I was
told, the King himself showed an example by distributing his manors. The first steps of the
reform were taken on the whole territory right way: the plots that were to be expropriated were
separated from the ones that were not to be expropriated and the expropriated land was given
to co-operative associations of workers for cultivation, at first without further parcellation 2 . This
1
Edward Herriot (1872–1957), French statesman, head of the city of Lyon. Chairman of the Radical Party, 1924–
1925, 1926 and 1932 Prime Minister. Pursued a policy favourable to the Soviet Union.
2
This word is of the Envoy’s own choosing and was placed by him in the Latvian text, meaning dividing into
smaller plots (translator’s note).

62 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
method was rather easy to be carried out in Romania, because here people live in villages and
the Romanians will keep this village system also after the final division of land into individual
plots. It had been impossible to start with smaller parcellation from the very beginning due to
the lack of surveyors, cruisers and other competent specialists. First of all the reform will be
carried out to the completion in the-so-called kingdom and then they will turn to Bessarabia
and Transylvania.
The former owner has the right to keep at least 100 hect[ars], if he chooses to, but in general
they leave him 200–250–400 hect[ars], depending on the quantity of requests for land, the
quality of soil and the possible type of crop [that can be grown in the respective soil], but never
more than 500 hect[ars]. Those landowners whose sons study agriculture have the right to
receive 50 additional hect[ars] for each such son on condition that the son finishes his studies in
five years and after that starts to cultivate the 50 hect[ars] left for him. Model farms also are
given certain privileges in terms of non-expropriated land. Foreigners and the so-called
“absentees”, i.e. citizens of Romania who, as mentioned before, lived abroad and did not take
any interest in their land, are expropriated all of it. Towards the latter there has been certain
resentment in the country. Foreigners receive the same size of compensation as the citizens of
Romania, except in Bessarabia, upon the incorporation of which the English and French
governments required from Romania a different, much higher taxation of land. But in
Bessarabia there were about 3 English-owned estates and I guess 7 French-owned ones.
The farmer who has rented and constantly cultivated a plot of land for five years, if he has
built buildings on it, cultivated an orchard or a vineyard, receives the respective plot as his
property.
Those who receive land pay compensation to the former owners, the payment [of the value
of the plot] takes place over 40 years. Payment is based on the pre-war value. The former
owners certainly are dissatisfied, considering the compensation too small. It should also be
considered that before the war the large latifundia found rather few buyers, plots of land
seldom changed hands and for this reason before the war the market value of land was low.
Furthermore, paying is done in the current Romanian lei, one leu being approximately 2
L[atvian] r[oubles]. The Minister who, by the way, has been the main author of the Law on
Land, admits that on the whole the large landowners have not protested much against the
reform, sensing its social inevitability. The Minister also added that the Law on Land was
adopted by the former, the census parliament.
To assist the new farmers with a bank loan, a special network of banks has been established
for this purpose all over the country.
The productivity so far has not been as good as before the war, which fact is especially
remarked on by the opponents of the reform. But would the result have been better if the land
was not expropriated and the reform not carried out? Unlikely. The decrease of productivity is
due not to the reform but to other circumstances caused by the war that devastated land,
ruined homes, killed cattle, dispersed and impoverished people. These circumstances would
have caused decrease of productivity to the same degree, even if the large farms continued to
exist.
In the future the Minister expects the increase of productivity above the pre-war level,
considering that in Romania before the war large farms pursued rather extensive agriculture.
The small owners in contrast will introduce intensive type of agriculture. The numbers of cattle

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 63
in Romania, same as in Latvia, in some regions is said to have already exceeded the pre-war
figures.
Apart from listening to the Minister I informed him about the situation with the land
reform in Latvia that he listened to with great interest.
As we were saying good-bye the Minister urged me to spare more time for my next trip to
Romania and promised to arrange it that I am acquainted directly on site, in countryside with
the situation of the Romanian land reform and achievements in the country’s social system,
customs and the main branches of industry.
Whether we shall be able to do it, it is difficult to predict, in spite of optimism from both
sides. Meanwhile the Romanian liberals, who are currently at the helm of the state, are
expecting a powerful attack as the opposition parties are negotiating a merger, a joint tactics
against the government and perhaps already a new cabinet [of ministers] also.
SHAL, f. 2575, d. 2, file 130, s. 37–39.
18. Telegrama ministrului României la Varșovia Alexandru Florescu 1 nr. 6086 către
Ministrul Afacerilor Străine al României I.G. Duca 2 , 14 decembrie 1923
Confidențial
Subsecretarul de Stat la Ministerul Afacerilor Străine m-a informat că guvernul leton trebuia
să răspundă chiar azi Sovietelor că propunerea ce i s-a făcut a unui pact de neagresiune nu se
poate examina decât în urma unei discuții generale între puterile adunate la Moscova în
decembrie anul trecut adică Finlanda, Estonia, Letonia și Polonia.
Se pare că nu s-ar vorbi în acest răspuns de Lituania. Nici numele României nu este
pronunțat.
Nota de răspuns propune orașul Riga pentru o eventuală întrunire.
Întrunirea însă ar fi [programată] ulterior Conferinței Statelor Baltice, care trebuie să aibă
loc la Tallinn 3 la 21 ianuarie viitor.
AMAE, fond 71/1918-1944, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, fila 10.
18. Telegram no. 6086 of the Romanian Minister in Warsaw Alexandru Florescu 4 to
the Romanian Minister of Foreign Affairs I.G. Duca 5 , 14 th December 1923
Confidential.
The Undersecretary of State at the Ministry of Foreign Affairs informed me that the
Latvian Government should have answered already today to the Soviets that the proposal
concerning the non-aggression pact can only be examined following a general discussion
1
Alexandru G. Florescu (1867-1925) a fost un politician conservator, diplomat și autor dramatic. Secretar General
la Ministerului Afacerilor Străine (1899-1901), numit în 1911 Ministru Plenipotenţiar la Atena, iar în 1919 a fost
desemnat în calitate de cel dintâi Ministru Plenipotentiar al României la Varșovia (până în 1925).
2
I.G. Duca (1879-1933) a fost un om politic român, președinte al Partidului Național Liberal (1930-1933). A fost
Președinte al Consiliului de Miniștri (1933) și Ministru al Afacerilor Străine (1922-1926). S-a stins din viață la Sinaia
la 29 decembrie 1933 fiind asasinat la ordinele Legiunii Arhanghelului Mihail.
3
În text, Teheran.
4
Alexandru G. Florescu (1867-1925) was a conservative politician, diplomat and drama playwriter. Secretary
General of the Ministry of Foreign Affairs (1899-1901), appointed Envoy to Greece (1911) and to Poland (1919-1925).
5
I.G. Duca (1879-1933) was a Romanian politician, President of the National Liberal Party (1930-1933). President of
the Council of Ministers (1933) and Minister of Foreign Affairs (1930-1933). Murdered in Sinaia by members of the
right-wing Legion of Archangel Michael.

64 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
between the powers that met in Moscow in December last year, namely: Finland, Estonia,
Latvia and Poland.
It seems that this answer makes no reference to Latvia. Romania’s name is not
mentioned either. The response note proposes the city of Riga for a possible meeting. The
meeting is supposed to take place after the Conference of the Baltic States, which should
take place in Tallinn 1 next year on January 21 st .
AMAE, f. 71, Latvia, 1923-1940. USSR, vol. 9, s. 10.
19. Decretul regelui Ferdinand I nr. 1074 de acreditare a lui Alexandru G. Florescu
din ziua de 1 aprilie 1924 în calitate de ministru plenipotențiar pe lângă Guvernele
Republicilor Letoniei și Estoniei, 21 martie 1924
Ferdinand I
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României
La toți de față și viitori Sănătate
Asupra raportului Ministrului NOSTRU Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor
Străine, sub nr. 15143
AM DECRETAT ȘI DECRETĂM:
ART.I. – Domnul Alexandru G. Florescu, Trimis extraordinar și Ministru plenipotențiar al
NOSTRU pe lângă Președintele Republicii Statului Polon, este acreditat pe ziua de 1 aprilie 1924
în aceeași calitate și pe lângă Guvernele Republicilor Letoniei și Estoniei.
ART.II. - Ministrul NOSTRU Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Străine este
însărcinat cu executarea acestui decret.
AMAE, Problema 77/Dosare personale, F. 13, vol. II, Alexandru G. Florescu
19. Decree no. 1074 of King Ferdinand of April 1 st 1924 concerning the Accreditation of
Alexandru G. Florescu as a Plenipotentiary Minister to the Governments of the
republics of Latvia and Estonia, 21 st March 1924
Ferdinand I
By the grace of God and the national will
King of Romania
Bless you all here present and those to come
On the report no. 15143 of OUR Minister Secretary of State of the Department of
Foreign Affairs
I DECREED AND WE DECREE:
ART.I. – Mr. Alexandru G. Florescu, Envoy Extraordinary and OUR Plenipotentiary
Minister to the President of the Polish Republic, is accredited on April 1 st , 1924 in the same
capacity to the governments of the republics of Latvia and Estonia.
ART.II. – OUR Minister State Secretary of the Department of Foreign Affairs is
instructed to execute this decree.
DARMFA, f. 77, Personal Files, F. 13, vol. II, Alexandru G. Florescu.
1
In the text, Teheran

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 65
Document 2
Decree of King Ferdinand concerning the Accreditation of Alexandru G. Florescu as
a Plenipotentiary Minister of the Governments of the Republic of Latvia and Estonia

66 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
20. Sūtņa Varšavā M. Nukšas 1925. g. marta ziņojums ārlietu ministram Z.
Meierovicam par savu vizīti Rumānijā februārī
[..] Iesākšu šo ziņojumu ar tā beigām – ar tiem slēdzieniem, pie kādiem nonācu. Tas
vajadzīgs tādēļ, ka gribētos vispirms īsumā aizrādīt uz Rumānijā iegūtiem uzskatiem un
izklaidēt jau pašā sākumā to tendenciozo, naidīgo informāciju, ko par Rumāniju snieguši vācu
un krievu avoti.
Sociālais stāvoklis Rumānijā jāatzīst par stabilu, no lieliniecisma izaugšanas valsts iekšienē
nav daudz jābaidās. Zemnieki, galvenā iedzīvotāju masa, dabūjusi zemi, pēc kuras tie bija gadu
desmitiem prasījuši un kuras dēļ tie bija pat reizēm dumpojušies. Zemnieku interese piegriezta
zemei un savas iedzīves ierīkošanai. Tādēļ lielinieku aģitācijai, kura intensīva, ir maz panākumu.
Pat Besarābijā, kur iedzīvotāji pieder pie vairākām tautībām, rumāņu un vācu elements
izturoties naidīgi pret lieliniecismu.
[..] Saimnieciskais stāvoklis Rumānijā grūts: trūkst naudas, trūkst kredītu [..]. Zemes reforma
ir labi pavirzīta uz priekšu [..]. Nekāda politiskā pārgrupēšanās Balkānu valstu starpā nav
paredzama; Mazās Antantes nozīme nav palikusi mazāka.
Rumānijas strīds ar Vāciju nokārtosies bez muitas kara; pret šādu karu ir visas saimnieciskās
aprindas. Pretēji vācu informācijas apgalvojumiem, Rumānija līdz šim nav lietojusi pret Vāciju
vai vācu pilsoņiem nekādus spaidus, ne politiskus, ne ekonomiskus.
No pārējām Balkānu valstīm stāvoklis politiskā ziņā visnedrošākais ir Bulgārijā, mazāk
Jugoslāvijā un Grieķijā. Rumānijā pastāv uzskats, ka visās šinīs valstīs līdzšinējais režīms ņems
virsroku pār nemiera kustību.
Pēc šāda nomierinoša ievada varu pāriet pie stāstīšanas.
Ceļā no Polijas robežas līdz Bukarestei jau var konstatēt, ka rumāņiem daudz darāms, lai
uzlabotu dzelzceļu satiksmi; redzams, ka trūkst vagonu un lokomotīves, ka kara laikā
uzspridzinātie tilti vēl nav atjaunoti pat uz galvenām līnijām. Iztiek ar vācu okupācijas varas
celtiem dzelzs pagaidu tiltiem. Personāla un ierēdņu daudz, bet tie bieži vien nezin, kas viņiem
darāms. Rodas tāds iespaids, ka, ja Rumānija būtu pret pašas gribu spiesta karot ar Krieviju
Besarābijas dēļ, tad viena no viņas pirmajām un galvenajām grūtībām būtu nenoorganizētā un
nepietiekošā dzelzceļa satiksme.
Nobraucis Bukarestē, tūliņ pirmā dienā nodevu savu karti pie ārlietu ministra. Jau nākošā
rītā no Protokola direkcijas man zvanīja un ziņoja, ka ministrs labprāt vēlētos mani redzēt
zināmā stundā pie sevis. Tur nogājušu, ministrs Duka mani bez kavēšanās pieņēma un jau pie
pirmiem vārdiem centās pastrīpot Rumānijas simpātijas priekš Latvijas, kuras attīstībai
Rumānijā sākot sekot ar pastāvīgi augošu interesi; viņš ļoti priecātos, ja abu valstu kopdarbība jo
vairāk izveidotos. Atbildēju ministram, ka tādas pat jūtas visā Latvijā ir pretim Rumānijai, un, ka
arī mans uzdevums un mana vēlēšanās ir – strādāt pie šīs kopdarbības padziļināšanas. Abi par
to priecājāmies. Pēc šī sirsnīgā ievada Duka steigšus uzstādīja jautājumu: Kādas Jums ziņas par
Krieviju? Kas tur notiek, vai Jūs domājiet, ka viņa mums uzbruks, vai nē? Varēja redzēt, ka šis
jautājums rumāņus jo sevišķi interesē; izrādījās arī, ka viņi ļoti maz par Krieviju informēti. Tas
pilnīgi saprotams, jo Rumānijai pašai nav nekādu attiecību ar Krieviju, un visi Krievijas
satiksmes ceļi ar Vakareiropu atrodas tālu no Rumānijas. Manu sniegto informāciju un uzskatus
par Krieviju ministrs noklausījās, cik varēju redzēt, ar lielu interesi. Mūsu saruna šoreiz nebija
gara, jo pienāca ziņa, ka karalis, kurš bija saslimis, vēlētos ministru tūliņ redzēt. Vēl Duka mani

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 67
informēja īsumā par Rumānijas apstākļiem un šķiroties izteica vēlēšanos drīzumā redzēties, lai
tuvāk pārrunātu mūs interesējošos jautājumus.
Satiku ministru pēc tam pie viņa mājās brokastīs, kuras viņš man deva. Bez manis bija vēl
klāt daži ministri un pāris sūtņi ar kundzēm.
Norunājām satikties nākošā dienā ministrijā. Šoreiz Duka mani iepazīstināja vispārīgos
vilcienos ar stāvokli Balkānos. Pēc viņa domām, visvairāk bažas rada Bulgārija. Komunistu
aģitācija tur laidusi dziļas saknes Stambolijska 1 valdības laikā. Tauta esot tik tāl saviļņota, ka
tagadējam kabinetam nākoties ļoti grūti atrast ceļu, pa kuru tikt pie zināma nomierinājuma [..].
Tomēr, pēc ministra pēdējām informācijām, viņam liekoties, ka tagadējā valdība varēšot aso
nemieru kustību noslāpēt, tā, ka līdz režīma apvērsumam nenonākšot.
Bez Bulgārijas Rumānija lielu vērību piegriež ari kroātu 2 kustībai Jugoslāvijā. Duka
neuzkrauj visu vainu kroātiem. Viņš atrod, ka kroātu tautas masa nebūt nesimpatizējot
lieliniecismam. Kroātu zemnieks esot samēra turīgs un ja viņš pabalstot Radiču 3 ar tā
politiskajiem draugiem, kuriem, bez šaubām, esot sakari ar Maskavu, tad šī pabalstīšana
notiekot aiz tā iemesla, ka kroāti esot stipri nemierā ar līdzšinējo sastingušo Pašiča 4 režīmu.
Pašičs esot stūrgalvīgs un vecs, tik vecs, ka ar viņu netiekot galā Serbijā neviens; pat karalim
nākoties ārkārtīgi grūti sarunās ar viņu tikt pie kāda rezultāta. Duka domā, ka Jugoslāvijā
stāvoklis drīzumā noskaidrošoties un zaudēšot asumu.
Par Grieķiju komunistiskās imunitātes ziņā Duka izteicās vēl optimistiskāk. Viļņošanās un
kustības, kas tur notiek, esot pazaudētā kara sekas. Arī Mazāzijas grieķu emigrantu novietošana
darot lielas rūpes. Turcijā visi grieķi bijuši tirgotāji. Tagad, pārnākuši tēvijā, tie radot nevēlamu
konkurenci. Grūtības viņai esot arī vēl ar Jugoslāviju; Rumānija mēģinot iespaidot abas valstis
uz saprašanos. Tieši noteiktas komunistiskas kustības Grieķijā, pēc ministra domām, neesot.
Komunistu aģitācijas centrs, kurš līdz šim atrodas Vīnē, tikšot pārnests uz Balkāniem, tomēr
tas tur atradīšoties laikam zem Berlīnes centrālās vadības.
Tā, visumā kopā ņemot, Rumānija mazāk baidoties no komunisma izcelšanās pie sevis, nekā
pie saviem kaimiņiem, caur ko Rumānija būtu ielenkta no lieliniecisma. Pašā Rumānijā
komunisti varot radīt atsevišķus terora aktus, bet ne vairāk. Lielinieku iebrukumu Tatarbunārā
pagājušā gadā vietējie iedzīvotāji paši palīdzējuši atsist.
Šādu ministra informāciju pēc tam apstiprināja vietējie ārvalstu sūtņi; arī tie atzina
Rumānijas sociālo stāvokli par stabilu. Ja Besarābijā visas lietas nenorisinās gludi, tad tas, pēc šo
kolēģu domām, notiekot trūcīgās administrācijas un pērkamo ierēdņu dēļ. Uz Besarābiju esot
sūtīti par administratoriem ļaudis ar sakariem, bet ar pasīvu materiālu un morālu bilanci; savu
materiālo bilanci viņi tur drīz uzlaboja, bet morālo – nē. Tas pilnīgi saprotams, jo pie zemā
vispārīgā kultūras līmeņa valdībai nācās ļoti grūti atrast ierēdņus iegūtām provincēm Besarābijā
un Transilvānijā. Ierēdņi saņem niecīgu atalgojumu; kā vācu sūtnis man teica, policists saņemot
800 lejas (Ls 20) mēnesī. Ar šādu algu nav iespējams dzīvot, neskatoties uz to, ka dzīve
Rumānijā ir lētāka nekā Latvijā.
1
Aleksandars Stambolijskis (1879–1923), Bulgārijas valstsvīrs. 1919.–1923. g. premjerministrs, nogalināts valsts
apvērsumā.
2
Kroāti – horvāti.
3
Stepjans Radičs (Radić; 1871–1928), horvātu politisks darbinieks, Serbu, horvātu un slovēņu karalistes
(Dienvidslāvijas) valstsvīrs. 1925.–1927.g. izglītības ministrs.
4
Nikola Pašičs (Pašić; 1845–1926), Serbijas, pēc tam Serbu, horvātu un slovēņu karalistes (Dienvidslāvijas)
valstsvīrs. 1921.–1926. g. premjerministrs.

68 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Kad ievaicājos ministram, cik taisnības ir ziņām par jaunas pretlielinieciskas valstu koalīcijas
dibināšanos Balkānos, pie kam Anglija iegūtu tur lielāku iespaidu, Duka ļoti noteikti atbildēja,
ka no kādas jaunas grupēšanās Balkānos neesot un nevarot būt runas. Anglija, kura labprāt
pavisam atteiktos no aktīvas politikas uz Eiropas cietzemes, neesot i domājusi ņemt dalību
Balkānu politikā. Mazā Antante paliek joprojām kā aktīvs politisks faktors: sargāt Viduseiropā
to stāvokli, kādu tur radījuši pēc lielā kara noslēgtie miera līgumi. Drīzumā Bukarestē jāsanāk
Mazās Antantes valstu ārlietu ministriem un tur es varēšot pārliecināties, ka nekādu nesaskaņu
starp viņiem nav [..].
Pārgājām uz jautājumu par tirdzniecības līgumu. Uz manu ierosinājumu Duka atbildēja ar
lielāko pretimnākšanu un, man liekas, neliekuļotu prieku. Man gribētos apgalvot, ka rumāņi
šimbrīžam politiskā ziņā jūtas stipri vientuļi un tādēļ katru draudzības žestu, katru vēlēšanos
stāties ar viņiem tuvāk attiecībās tie jo silti apsveic. Iepazīstināju ministru ar mūsu līdz šim
noslēgtiem līgumiem, ar šo līgumu pamatprincipiem un īpatnībām – klauzulām, atbalstot tās ar
attiecīgiem argumentiem. Pēc ministra uzskatiem, Rumānija pret šīm klauzulām iebildumus
necelšot, tomēr viņš nevarot dot galīgu atbildi, jo viņam esot jāsazinās ar saviem kolēģiem –
finanšu un tirdzniecības ministru. Tomēr, kā vēlāk sarunā ar ministrijas ģenerālsekretāru
Filodoru noskaidrojās, Rumānija līdz šim nav tirdzniecības līgumus, vārda pilnā nozīmē,
slēgusi; viņa šīs attiecības nokārtojusi vienkāršā īsu notu apmaiņas ceļā, piemērojot savstarpēji
lielākās labvēlības principu. Tādā veidā Rumānijas tirdzniecības attiecības nokārtotas ar
daudzām valstīm. Apmainījāmies iepazīšanās nolūkā ar dokumentiem. Savu atturību tuvāk
precizēta tirdzniecības līguma slēgšanā rumāņi izskaidro ar nenokārtoto saimniecisko stāvokli
zemē ar tarifu trūkumu un ekonomiskās politikas neizveidotību.
Iztikām vispārīgos vilcienos arī jautājumu par juridiskās palīdzības konvenciju un par
konvenciju, zīmējoties uz ekstradīciju. Juridiskās palīdzības konvencija mums vairāk vajadzīga
nekā rumāņiem. Mūsu pilsoņu Rumānijā ir diezgan prāvs skaits un, kā mūsu konsuls Orgidans 1
apgalvo, tie ieņemot tur diezgan labu stāvokli. Juridiskās palīdzības konvenciju Rumānija šī
gada februārī parakstījusi ar Austriju. Vienu eksemplāru no tās paņēmu līdzi; tāpat arī no
ekstradīcijas konvencijas, ko Rumānija pagājušā gadā noslēgusi ar Ziem[eļamerikas] Savienotām
Valstīm. Pēdējā atzīmējams tas, ka Rumānija neapņemas izdot Amerikas Savienotām valstīm
tos noziedzniekus, kam draud nāves sods. Rumānijā nāves sods nepastāv.
Savā laikā jau ziņoju ministrijai Rīgā, ka Rumānija atvērs pie mums goda konsulātu. Izejot
no šī nodoma un atbalstoties uz maniem novērojumiem, ka Duka un Filodors ir ļoti trūcīgi
informēti par Krievijas apstākļiem – gandrīz vienīgi no poļu avotiem, novedu viņus pamazām
pie domām par sūtniecības ierīkošanu Rīgā. Aizrādīju, ka šimbrīžam Rīga ir tas centrs, kurā
saplūst visa informācija no Krievijas. Caur Rīgu notiek Krievijas satiksme ar Vakareiropu. Visi
ārvalstu sūtņi pie padomju valdības brauc uz Maskavu un no turienes caur Rīgu; Rīgā pastāvīgi
uzturas ārzemju laikrakstu un lielo telegrāfa aģentūru korespondenti; dažas sūtniecības uztur
speciālu plašu ierēdņu štatu Krievijas novērošanai.
Vēlāk kādā sarunā Filodors man pastāstīja, ka ministrs Duka gribot ar 1926. budžeta gadu
atvērt Rīgā pastāvīgu sūtniecību un tam nolūkam nolēmis uzņemt budžeta projektā attiecīgās
summas. Rumānijai bijusi sūtniecība Helsingforsā, bet to viņa likvidējusi priekš pāris gadiem.
Kad satikos ar pašu ministru, tad neslēpu to, ko ģenerālsekretārs Filodors man bija teicis par
1
Teodors Orgidans (Orghidan; 1888 – pēc 1940), Rumānijas uzņēmējs, no 1923. g. Latvijas goda konsuls, 1928.–
1940. g. goda ģenerālkonsuls Bukarestē.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 69
sūtniecības atvēršanu. Duka šo ziņu apstiprināja, uz ko es reaģēju ar attiecīgu frāzi par labo
iespaidu un jo dziļākām simpātijām, ko šāds Rumānijas valdības solis izsauks Latvijā un arī
pārējās Baltijas valstīs.
Mūsu uzaicinājums sūtīt delegātu uz kopējo apspriedi atbruņošanas jautājumā atstāja
Bukarestē ļoti labu iespaidu. Tiklīdz Duka bija saņēmis šo ziņu, viņš bija licis aicināt mani uz
Ārlietu ministriju, kur man paziņoja, ka Rumānija savu delegātu sūtīs un lūdza mani to darīt
zināmu manai valdībai, kā arī izzināt apspriedes atklāšanas dienu. Diemžēl mans sekretariāts
Varšavā man bija iedevis līdzi šifru nepilnīgā veidā (bez instrukcijas), tā kā nevarēju šifrēt.
Sazināšanos bija jāizdara ar abu Varšavas sūtniecību starpniecību, kas aizņēma vairāk laika.
Ziņu par nolikto apspriedes dienu rumāņi saņēma par vēlu, lai varētu laikā ierasties. Starp
Bukaresti un Varšavu tiešā satiksmē ir tikai divi vilcieni nedēļā; arī gaisa satiksme vēl nav
ierīkota. Tādēļ rumāņi nāca ar lūgumu atlikt apspriedi par dažām dienām vēlāk. Rumānijas
delegāts ir pulkvedis Kenesku, bijušais ķēniņa adjutants, kurš tagad komandē pulku
Transilvānijā. Pie delegāta izraudzīšanas, kā liekas, ir ņēmis dalību arī ķēniņš. Cik varēju manīt,
tad poļiem šis delegāts nepatīk vai vismaz viņi bija vēlējušies redzēt citu personu, jo poļu kara
priekšstāvis Rumānijā, Dzeržikraj-Moravskis 1 bija atnācis pie manis, teikdams, ka caur šādu
izlasi delegāta sūtīšana novēlošoties. Kenesku neesot nemaz ar Baltijas valstīm pazīstams; viņu
ģenerālštāba priekšnieks nebūtu sūtījis, bet pēdējais nemaz neesot ticis prasīts un tādēļ tas esot
briesmīgi noskaities. Štāba priekšnieka kandidāts esot pulkvedis Dimitresku, kurš pārrunājamos
jautājumus labi pārzinot. Ko lai darot. Izteicos, ka šī lieta ir rumāņu mājas lieta, kurā man, kas
te tikai retumis ierodos, nav nekādi iespējams iejaukties, pat ne indirekti. Ar to jautājumu
izbeidzām; palika, ka brauks Kenesku.
Uzturēdamies Bukarestē, apmeklēju vairākas reizes mūsu konsulātu, kuru vada Teodors V.
Orgidans, veikls, nepilnus 40 gadus vecs, neliela auguma vīrs, kurš pieder jau kopš vairākām
paaudzēm pie turīgas tirgotāju ģimenes; pie tādas pat ģimenes, cik zinu, pieder arī viņa kundze.
Studējis Vācijā. Bijis neilgi atpakaļ Bukarestes Tirdzniecības kameras viceprezidents un stāvējis
rumāņu delegācijas priekšgalā pie sarunu vešanas Anglijā par privātparādu konsolidāciju, ko
izvedis ar labām sekmēm. Tirdzniecības sakarus viņš uzturot galvenā kārtā ar Angliju (audumi
vairumā).
Konsulāts darbojas no 18. aprīļa 1924. g. Konsuls piegriezis atzīstamu vērību un uzmanību
savam oficiālam pienākumam, piem[ēram]: neizdod vīzas, neapprasījies iepriekš policijā, tā
vispārīgā, kā politiskā, vai vīzas lūdzējam tur nav kāds dossier. 2 Darbvedība norit kārtīgi. Daži
sīki pārpratumi, kas notikuši, darbību uzsākot, izskaidrojami ar tuvāku instrukciju trūkumu
tobrīd; tie tagad novērsti.
Noskaidroju jautājumu par konsulārā tīkla paplašināšanu Rumānijā. Saņēmu arī ziņu, ka to
vēloties saimniecisko organizāciju apspriede. Pēc mana ieskata, konsulāti būtu atverami Galacā
un Konstancā. Abās pilsētās ieceļami goda konsuli. Galaca ar 73 000 iedzīvotājiem ir lielākā
Rumānijas ostas pilsēta uz Donavas, augstāk par otru ostas pilsētu Brailu ar 67 000
iedzīvotājiem [..]. Uz Melnās jūras krasta guļ Konstanca (28 000 iedzīvotāju). Tā ir ierīkota
vispirms kā naftas osta; uz turieni iet tieši vadi no naftas apgabaliem. Kad Galacas osta ziemā
nav pieejama, kustība pārceļas uz Konstancu.
1
Vitolds Dzeržikrajs-Moravskis (Dzierżykraj-Morawski; 1895–1944), Polijas armijas pulkvedis. 1923.–1926. g.
militārais atašejs Rumānijā.
2
Dossier (franču val.) – dosjē, šajā gadījumā domātas kompromitējošas ziņas.

70 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Kas attiecas uz konsulāta ierīkošanu Kišiņevā, tad lai man būtu atļauts izteikties pagaidām
pret to. Iemesli tam sekojošie: Kišiņeva ir galvenā pilsēta Besarābijā, kuras piederību pie
Rumānijas Padomju Krievija, kā tas visiem zināms, ļoti skaļi apstrīd. Ja mēs tur atvērtu
konsulātu, jau tuvākās dienās padomju valdība mums iesniegtu protesta notu, kuru pavadītu
rinda uzbrukumu Maskavas presē. Citas valstis arī vēl nav steigušās atvērt konsulātus Kišiņevā.
Bez tam, Kišiņevā vēl ir ļoti grūti atrast konsula amatam piemērotu personu. Tirdzniecība
atrodas žīdu un pa daļai arī krievu rokās; kā vieni, tā otri ar Rumāniju tikpat kā nemaz nav
saistīti. Par rumāņu firmām, kas tur beidzamā laikā nometušās, labākā gadījumā nevar teikt ne
labu, ne ļaunu. Šaubīgu elementu ļoti daudz.
Konsulāti tātad būtu atverami Galacā un Konstancā. Esmu jau interesējies par piemērotām
personām, sazinoties ar attiecīgām saimnieciskām organizācijām un ar Rumānijas Ārlietu
ministriju.
Biju ļoti sagatavojies uz atgriešanos Varšavā, apgādājies ar dzelzceļa biļeti, kad saņēmu no
galma maršala, ķēniņa uzdevumā, uzaicinājumu uz dineju pilī. Noskaidroju apstākļus, nācu pie
slēdziena, ka izbraukšana jāatliek. Tādas dinejas misiju priekšniekiem un viņu kundzēm notiek
tikai reizi gadā. Man, kas reti ierodas Rumānijā, bija jo sevišķi neērti braukt prom, kad ielūgumu
jau biju saņēmis; to Rumānijā nesaprastu vai pārprastu. Pie dinejas ķēniņš nepiedalījās; bija
saslimis. Prezidēja ķēniņiene un princese héritière, 1 kamēr pats kroņprincis sēdēja ķēniņienei pa
labi. Pēc dinejas bija rauts ar koncertu. Viss galms un viņa iekārta ir visai demokrātiska, tomēr
atstatums personīgās attiecībās starp valdošā nama locekļiem un pilsoņiem ir stipri lielāks, nekā
starp republikas prezidentu un pilsoņiem.
Pirms aizbraukšanas biju atvadīties no ārlietu ministra, pateikties par laipnu pretimnākšanu
no Rumānijas iestāžu puses un par parādītām simpātijām pret Latviju. Ministrs vēlreiz un jo
sevišķi uzsvēra, ka šīs simpātijas ir īstas un nevis konvencionālas, jo Rumānija, lai gan vecāka
par Latviju, tomēr ļoti dzīvi vēl atceras, cik dārga ir neatkarība tiem, kas pēc viņas centušies un
beidzot ieguvuši; aizrādīja, ka Rumānija ar patiesu prieku raugās uz Latvijas un pārējo Baltijas
valstu attīstību un tautas enerģisko darbu; lūdza mani darīt zināmu manai valdībai un pastrīpot
jo sevišķi, ka Rumānija vēlas strādāt arvienu jo lielākā un ciešākā kopdarbībā ar Latviju. Ar to
šķīrāmies.
[..]. Sakarā ar teritorijas paplašināšanu no kādiem 140 000 kv. kilometriem uz 295 000
kilometriem Rumānija ir spiesta paplašināt arī savas politiskās darbības apvārsni. Agrāk Karpati
šķīra Rumāniju no Viduseiropas, tagad viņa sevi uzskata kā pie tās piederošu. Tādēļ, kādas arī
nebūtu viņas domstarpības ar dažām agrākās Austro-Ungārijas mantiniecēm, Rumānijai ir ar
tām daudz kopēju interešu. Rumānija nevar palaist vienaldzīgi garām vācu–angļu–franču
sarunas par drošības līgumu vakaros. 2 Viņas politiķi ne bez iemesla aizrāda, ka, ja Vakareiropā
pastāv domstarpības par dažiem robežas punktiem, tad austrumos no Reinas nav vairs gandrīz
nevienas drošas robežas, kaut gan tās ar līgumu atzītas. Attiecībā uz Rumānijas robežām
Krievija, Ungārija, Bulgārija protestē katra izdevīga gadījuma. Lai tagadējo robežu aizsargāšanas
iespēja būtu nodrošināta, Rumānija noslēgusi divas sabiedrības: ar Poliju un ar Mazo Antanti;
viņa arī rēķinās ar Tautu Savienības pakta 10. pantu. 3 Bet tagad no 10. panta daudz vairs neatliek
1
Héritière (franču val.) – mantiniece.
2
Runa ir par t. s. Lokarno sarunām, kuru rezultātā tika noslēgti Vācijas Rietumu robežu garantējošie līgumi. Ar
vārdu „vakari” domāti rietumi.
3
Tautu Savienības statūtu 10. pants uzlika dalībvalstīm par pienākumu aizstāvēt pret ārējiem uzbrukumiem visu
savienības dalībvalstu teritoriālo neaizskaramību un politisko neatkarību.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 71
pāri [..]. Principā Rumānija neceļ iebildumus pret atsevišķu valstu grupu izlīgumiem. Pēc viņas
domām, angļu–vācu projektam ir zināmas pozitīvas vērtības. Šis priekšlikums ir nopietns
mēģinājums organizēt Eiropu, iesākot no vakariem, kur grib ieviest kārtību, drošību un
autoritāti, kas tad no šī centra izplatītos tālāk uz visu Eiropu. Rumānijā izsaka domas, ka caur
šādu paktu Vācija tiks tuvāk saistīta ar Vakareiropas demokrātijām, ka līdz ar to lielā mērā
mazināsies viņas revanša tieksmes un cenšanās šinī nolūkā saprasties ar Padomju Krieviju. Bez
tam, Rumānija grib redzēt šajā solī Anglijas saistīšanos ar Eiropas kontinentu, caur ko tā
uzņemtos līdz arī atbildību par šī kontinenta politisko un ekonomisko organizāciju. No Reinas
tad miera attiecību organizēšanai būtu pakāpeniski jāattīstās uz austrumiem. Bet vai tas notiks,
tā visi Rumānijā jautā. Atbildēs izskan šaubas. Politiskā doma še nosveras uz to, ka ja piecu
valstu pakts garantē vienīgi rietumu robežu neaizskaramību, ja viņš pielaiž principā, atklāti vai
aizklāti, iespējamību revidēt robežas austrumos, viņš ar to dos iespēju uzstādīt visas prasības,
uzkūdīs visas tieksmes un pacels kājās visus tos, kas nemierā ar līgumiem, slēgtiem pēc lielā
kara [..].
Jāatzīst, ka Rumānija ar lielu neatlaidību mēģina organizēt un apvienot Balkānu valstis
zināmā interešu kopībā. Pirmie mēģinājumi bija vairāk dinastiska rakstura: Rumānija saistījās
tādā veidā ar Grieķiju un ar Jugoslāviju; no tā sagaidīja šo abu valstu attiecību uzlabošanos. Pēc
dinastijas neveiksmes Grieķijā, kā dzirdams, šis plāns vēl nav atmests [..].
Rumānijas attiecības ar Padomju Krieviju smaguma punkts guļ Besarābijas jautājumā, kura
atrisināšana nebūt nav pavirzījusies uz priekšu. Arī Maskavas nodibinātā Moldāvijas republika
viņpus Dņestras rada rumāņiem rūpes. Šinī republikā gan neesot vairāk kā 300 000–400 000
iedzīvotāju, bet viņai ir nozīme kā propagandas centram. Maskava tur dibina skolas ar rumāņu
valodu, atver mājturības kursus, ierīko zemkopības skolas priekš zemniekiem un arodu skolas
priekš strādniekiem: dod visu to, ko Rumānija tādos apmēros nav spējīga sniegt otrā Dņestras
krastā. Rumāņiem ir lielas bažas, ka ar šādas Moldāvijas republikas nodibināšanu Kominterne 1
nesāk attīstīt vēl intensīvāku propagandu Besarābijā, nekā līdz šim; no tā var celties incidenti,
no incidentiem var izaugt konflikts; Sarkanā armija var vēl lielākā daudzumā nostāties gar
robežu. Rumānija ļoti baidās no bruņota konflikta; Padomju valdība to labi zin un tādēļ var sev
visu atļauties. Tā rīkodamās, tā sasniedz jau ārpus tiešā Besarābijas jautājuma divus mērķus:
pirmkārt, pabalsta komunistisko kustību Rumānijā un Balkānos; otrkārt, traucē Rumāniju
dabūt kārtējo aizņēmumu [..].
No lielvalstīm visiespaidīgākā Rumānijā vēl arvien ir Francija. Zināmu lomu te spēlē atmiņas
par kara laikā sniegto palīdzību, kad sevišķi franču ģenerālis Bertlo 2 ieguvis lielu popularitāti, pa
daļai tas izskaidrojams ar franču kultūras dziļo iespaidu rumāņu inteliģencē. Man liekas,
Rumānijā daudz vairāk lasa franču grāmatu, nekā rumāņu. Pie katra avīžu pārdevēja var dabūt
Parīzes laikrakstus samērā bagātā izvēlē. Satiekoties savā starpā, rumāņi bieži vien sarunājas
franciski, gluži tāpat, kā pie mums Latvijā, teikšu, agrāk – vāciski. Daudzi no rumāņu
valstsvīriem, juristiem studējuši Francijā. Viss tas rada dabiskas saites, kas franču iespaidam
Rumānijā palīdz nostiprināties [..]
Pāris reizes nogāju uz parlamentu – apakšnamu, lai gūtu vispārīgu iespaidu par viņa darba
veidu. Apakšnams atrodas speciāli šim nolūkam celtā ēkā ar amfiteātra veidīgu sēžu zāli. Uzkrīt
1
Kominterne – Komunistiskās internacionāles nosaukuma saīsinājums.
2
Anrī Bertlo (Berthelot; 1861–1931), Francijas armijas ģenerālis. 1916.–1919. g. Francijas militārās misijas vadītājs
Rumānijā.

72 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
tas, ka priekš publikas ir sevišķi daudz telpu, kuras triju rangu veidā apliecas ap sēžu zāli.
Deputātu bija maz; lielākā daļa no tiem ir pilsētnieki – inteliģenti; īstus zemniekus redzēju
retumis. Iekšējā disciplīna dienvidnieciska [..].
No manām sarunām ar parlamenta locekļiem un politiķiem dabūju iespaidu, ka Rumānijā
vispārīgi partiju fizionomija nav noteikta un programma nav precizēta. Es to gribu izskaidrot ar
vēlētāju masas zemo izglītības līmeni un politisko neattīstību. Kad par šo jautājumu sāku tuvāk
interesēties, tad no rumāņu puses nāca atbilde, ka tagad parlamentārisma ziņā jau sperts liels
solis uz priekšu. Agrāk opozīcijas cīņa ar pozīciju notikusi mazāk parlamentāriskā formā [..].
LVVA, 2574. f., 3. apr., 398. l., 35.–70. lp.; 2575. f., 15. apr., 18. l., 197.–213. lp.
20. Report by Envoy in Warsaw M. Nukša to Minister of Foreign Affairs Z. Meierovics
about his visit to Romania in February 1925, March 1925
[..] I will start the report with [what should have stood at] the end of it – with the
conclusions that I reached. It is necessary because I would like first of all briefly to point out the
views that I developed in [on] Romania and at the very beginning to refute the biased, hostile
information that German and Russian sources have provided on Romania.
The social situation in Romania should be described as stable, the growth of Bolshevism in
the country is not to be feared much. The farmers – the largest part of the population, have
received land, which they had demanded for years and for which they had sometimes even
rebelled. The farmers’ interest is now focused on land and the organisation of their households.
For this reason the Bolshevik propaganda, which is intensive, has little success. Even in
Bessarabia, a home of several ethnic groups, the Romanian and the German elements are said
to be hostile against Bolshevism.
[..] The economic situation in Romania is difficult: money is scarce, bank-loans are scarce
[...] The land reform is well advanced [...] No political re-grouping among the Balkan states is to
be expected; the importance of the Little Entente has not decreased.
Romania’s discords with Germany will get settled without a customs war; all economic
circles are against such a war. Contrary to German information statements, so far Romania has
not exerted any pressure, either political or economic, against Germany or German citizens.
Among the other Balkan states situation in political sphere is most precarious in Bulgaria
and least so in Yugoslavia and Greece. In Romania they believe that the existing regimes will get
the upper hand over the insurgence movements in all these states.
After such a reassuring introduction I may now proceed with my story.
Already on the way from the Polish border to Bucharest one can see that the Romanians still
have much work to do to improve the railway service; the lack of wagons and engines is
obvious, same as the fact that the bridges, which had been blown up during the war, have not
been renovated yet even on the main communication lines. They get along with temporary iron
bridges built by the German occupation authorities. The personnel and civil servants are
numerous, but they often do not know their job. One gets the impression that if against its will
Romania was forced to make war against Russia for Bessarabia, one of the first and foremost
difficulties that it would face would be the ill-organized and inadequate railway service.
On the very first day after arriving in Bucharest I sent my card to the Minister of Foreign
Affairs. Already on the next morning I got a call from the Protocol Department and was told
that the Minister would be glad to see me in his office at a concrete hour. When I arrived there,

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 73
Minister Duca received me right away and with his very first words tried to underline
Romania’s affinity for Latvia whose development they in Romania had started to follow with
constantly growing interest; he would be very happy if the co-operation between the two
countries developed further. I replied that all over Latvia there were similar feelings towards
Romania and that it was my task and my wish, too, to work on the deepening of such cooperation.
We both were pleased about it. After the cordial introduction Duca hurried to ask
me the question: What news do you have about Russia? What is going on there and what do
you think – will they attack us or not? It was obvious that this issue was of particular interest to
the Romanians; it also turned out that they are very poorly informed about Russia. It is fully
understandable because Romania does not have any direct relations with Russia and all the
communication lines between Russia and Western Europe are far from Romania. As much as I
could see the Minister listened to the information that I gave him and to my views with great
interest. This time our discussion was not long because a message came that the King, who had
fallen ill, wanted to see the Minister immediately. Duca also briefly informed me about the
situation in Romania and on parting expressed a wish to see me again soon in order to discuss
the issues of mutual interest in more detail.
Later I met the Minister at breakfast that he hosted in his home. Apart from me there were
some Ministers and a couple of envoys with their spouses present.
We arranged a meeting on the next day at the Ministry. This time Duca along the general
lines informed me about the situation in the Balkans. He believes that Bulgaria gives the
greatest reason for concern. The Communist propaganda had laid deep root there during the
Stamboliyski’s 1 government [he said]. According to him, the people are so agitated [there] that
it is very difficult for the existing cabinet to find a way to some kind of appeasement [...] Yet
based on the latest information at the Minister’s disposal, he thought that the existing
government would be able to stifle the movement of acute unrest so that it would not go as far
as the overthrowing of the regime.
Romania, as he told me, besides Bulgaria attributed great attention also to the Croatian
movement in Yugoslavia. Duca does not put all the blame entirely on the Croatians. He thinks
that the mass of the Croatian people does not like Bolshevism at all. The Croatian farmer,
according to him, is rather well-off and if he does support Radić 2 and his political friends, who
no doubt have contacts with Russia, it is because the Croatians are very dissatisfied with the
existing stiff [conservative] Pašić’s 3 regime. Pašić is said to be stubborn and old, so old that
nobody can cope with him in Serbia; even the King has extremely difficult time to come to any
result in a discussion with him. Duca thinks that the situation in Yugoslavia will soon become
clear and will lose the edge.
About Greece Duca spoke even more optimistically in terms of its immunity to
Communism. The agitation and movement taking place there was the consequence of the lost
war, he said. The settlement of Greek emigrants from Asia Minor also caused much concern. In
Turkey all Greeks had been merchants. Now, having returned to their fatherland they caused
undesirable competition. [The Minister said that] it [his country] also had difficulties with
1
Aleksandar Stamboliyski (1879–1923), Bulgarian statesman. 1919–1923 Prime Minister, killed during a coup d’etat.
2
Stepjan Radić (1871–1928), Croatian politician, statesman in the Kingdom of Serbians, Croatians and Slovenians
(Yugoslavia). 1925–1927 Minister of Education.
3
Nikola Pašić (1845–1926), statesman in Serbia, later in the Kingdom of Serbians, Croatians and Slovenians.
(Yugoslavia). 1921–1926 Prime Minister.

74 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Yugoslavia; Romania was trying to sway both countries towards a mutual agreement. According
to the Minister there is no direct and established Communist movement in Greece.
The Communist propaganda centre, which is currently located in Vienna, [he believes], will
be transferred to the Balkans, yet there it will probably be subordinated to the central
administration in Berlin.
Thus, all in all, [he told me], Romania was less afraid of the emergence of Communism at
home than in the neighbouring countries because in such case Romania would be surrounded
by Bolshevism. In Romania itself the Communists were in the capacity to organise individual
acts of terror, but not more than that. In Tatar-Bunar the local population had themselves
helped to fight back a Bolshevik attack last year.
The foreign envoys to Romania later confirmed the information that the Minister gave me;
they, too, recognised Romania’s social situation as stable. If not all things happen smoothly in
Bessarabia, it, according to these colleagues of mine, is because of the poor administration and
the corrupt civil servants. To Bessarabia as administrators were sent people with contacts but
with passive material and moral balance; there they soon improved their material balance but
not the moral one. It is fully understandable because in the conditions of the low overall
cultural level it was very difficult for the government to find civil servants for the acquired
provinces in Bessarabia and Transylvania. Civil servants have low salaries: as the German Envoy
told me, the policeman earned 800 lei (20 LVL) per month. It is not possible to live on such a
salary although in Romania living is cheaper than in Latvia.
When I asked the Minister how much truth there was in the talks about the creation of a
new anti-Bolshevism coalition of states in the Balkans through which, moreover England would
acquire greater influence there, Duca answered very firmly that no new grouping in the Balkans
had been discussed and that it was out of the question. England, which [according to him]
would prefer withdrawing from active politics on the continent of Europe altogether, had not
even considered taking active part in the Balkan politics. The Little Entente still remained an
active political factor: [its function was] to safeguard in Central Europe the situation created
there by the peace treaties concluded after the Great War. The Ministers of Foreign Affairs of
the Little Entente were to meet in Bucharest soon and there [the Minister said] I would be able
to see for myself that there were no discords among them [...]
Then we turned to the issue of a trade agreement. Duca took my proposal in an extremely
responsive manner and, it seemed to me, with true joy. I dare say that at present the Romanians
feel very lonely in political sense and for this reason they very warmly welcome any gesture of
friendship, any wish to establish closer relations with them. I informed the Minister about the
agreements that we have concluded to date, about the basic principles and specifics of these
agreements – the clauses and justified them with relevant arguments. The Minister believes
that Romania will not object to such clauses, however he said that he could not give a final reply
yet because first he had to contact his colleagues – the ministers of finance and trade. However
as it later turned out in a discussion with Ministry’s Secretary General Filodor 1 , to date Romania
has not concluded any trade agreement, in the full sense of the word, yet; it [Romania] has
organised such relations by way of a simple exchange of brief memoranda [and] by mutual
application of the principle of most-favoured nation. In this way Romania’s trade relations have
1
Nicolae N. Filodor was a Romanian diplomat who accomplished diplomatic missions in Athens (1913-1920)
Prague (1925-1928). He was Secretary General of Romanian Foreign Ministry.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 75
been settled with many countries. In order to become acquainted, we exchanged documents.
The Romanians say that their reticence with regard to conclusion of a detailed trade agreement
is due to the unsettled economic situation in their country, lack of tariffs and underdeveloped
economic policy.
In general lines we addressed also the issue of the convention on legal assistance and the
convention pertaining to extradition. We need the convention on legal assistance more than
the Romanians do. There are a rather large number of our citizens in Romania and, as our
consul Orghidan 1 said, they are in a rather good situation there. This February Romania signed
a convention on legal assistance with Austria. I took a copy of it with me; same as of the
convention on extradition that Romania signed with the United States of North [America] last
year. Concerning the latter one should note that Romania does not commit itself to extradition
of the criminals who are punishable with death to the United States of America. Death penalty
does not exist in Romania.
I already informed the Ministry in Riga that Romania was planning to open an honorary
consulate in our country. Following from this intention and based on my observations that
Duca and Filodor are very poorly informed about the situation in Russia – [they rely] almost
solely on Polish sources – I gradually led them to the thoughts about opening a legation in Riga.
I noted that Riga currently was the centre where all information from Russia flowed together. It
was through Riga that Russia’s communication with Western Europe was taking place. All
foreign envoys to the Soviet government went to Moscow and from there [travelled] through
Riga; correspondents of foreign newspapers and large telegraph agencies were permanently
stationed in Riga; some legations kept a large staff of special civil servants [in Riga] to observe
Russia.
Later in a discussion Filodor told me that Minister Duca wanted to open a residing legation
in Riga with the budget of the year of 1926 and for this purpose had decided to include the
required amount of money into the draft budget. Romania had a legation in Helsingfors but
closed it a couple of years ago. When I met the Minister, I did not keep back what Secretary
General Filodor had told me about the opening of a legation. Duca confirmed this information
and I reacted to it with an adequate phrase about a good impression and even deeper feelings of
affinity that such a step by the Romanian government would cause in Latvia and also in the
other Baltic States.
Our invitation to send a delegate to the joint meeting on the disarmament issue left a very
good impression in Bucharest. As soon as Duca was informed about it, he had me invited to the
Ministry of Foreign Affairs where he announced that Romania would send its delegate there
and asked me to inform my government about it and to find out the opening date. Regretfully
my secretariat in Warsaw had given me an incomplete cipher (without an instruction) so I
could not decipher it. Communication had to be made via the two legations in Warsaw that
required more time.
The information about the planned date of the opening of the meeting reached the
Romanians too late for them to be able to come in time. Between Bucharest and Warsaw there
are only two direct trains per week; air traffic has not been opened yet either. For this reason
the Romanians came out with the request to postpone the meeting for a few days. The
1
Theodor Orghidan (1888 – after 1940), Romanian entrepreneur, from 1923 Honorary Consul of Latvia, 1928–1940,
Honorary General Consul in Bucharest.

76 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Romanian delegate is Colonel Cenescu, the former aide-de-camp to the King who now
commands a regiment in Transylvania. It seems that the King has participated in selecting the
delegate. As much as I could see the Poles do not like the delegate or at least they would have
preferred to see a different person instead: military representative of Poland in Romania
Dzierżykraj-Morawski 1 visited me and said that such a choice would delay the sending of the
delegate. Cenescu [he told me] was not familiar with the Baltic States at all; the Chief of the
General Staff would not have sent him but the latter’s opinion had not even been asked and it
had made him horribly angry. The Chief of Staff’s preferred candidate was colonel Dimitrescu
who was well familiar with the issues to be discussed. Nothing doing. I remarked that it was
Romanians’ internal matter, in which I, as a person who came here only from time to time, had
no possibility to intervene, not even indirectly. With this we closed the issue; it remained so
that Cenescu will go.
During my stay in Bucharest I several times visited our consulate headed by Theodor V.
Orghidan, an agile less than 40 years old short man who belongs to a family of wealthy
merchants in several generations; as far as I know, his spouse comes from a similar family. [He]
has studied in Germany. Not so long ago he was vice-president of the Bucharest Chamber of
Commerce and headed the Romanian delegation in negotiations in England on consolidation
of private debt that he had run successfully. He is said to maintain trade contacts mostly with
England (wholesale of textiles).
The Consulate is open as of 18 th April, 1924. The Consul is said to have attributed laudable
attention and care to his official duties, for example: he does not issue visas without beforehand
making inquiries in the Police, both in the general as well as in the political one, if there is any
dossier 2 on the visa-applicant there. The clerical work is in good order. A few minor
misunderstandings, which had taken place in the beginning of his work, were due to the lack of
more detailed instructions; now they [the flaws] have been rectified. I clarified the issue of the
extension of the consular network in Romania. I also received information that the meeting of
business organisations wanted it. In my opinion consulates should be opened in Galați and
Constanța. In both these towns Honorary Consuls should be appointed. Galați with the
population of 73 000 is the largest Romanian port town on the Danube, higher upstream than
the other port city Brăila with 67 000 residents [..] Constanța (population 28 000) lies on the
shore of the Black Sea. At first it was meant to serve as an oil port; direct pipes from oil regions
go there. When Galați port is inaccessible in winter, the traffic moves to Constanța.
As concerns the opening of a consulate in Chișinău, if I may, I would opt against it for the
time being. My reasons are following: Chișinău is the key city in Bessarabia, the belonging of
which to Romania, as we all know, is very loudly contested by Soviet Russia. If we opened a
consulate there, already on the first days the Soviet government would hand us a note of protest
followed by a range of attacks on us in the Moscow press. Other countries, too, have not
hurried to open their consulates in Chișinău. Moreover in Chișinău it is still very difficult to find
a suitable person for the consul’s job. Trade there is in the hands of Jews and partly also
Russians; both have almost no connections with Romania. About the Romanian companies that
had perched there lately in the best case nothing good or bad can be said. There are very many
shady elements there.
1
Witold Dzierżykraj-Morawski (1895–1944), Colonel of the Army of Poland. 1923–1926 military attaché in Romania
2
Dossier (French) – dossier, in this case meant as compromising information.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 77
Thus consulates should be opened in Galați and Constanța. I have already made inquiries
about suitable persons by contacting the relevant business organisations and the Ministry of
Foreign Affairs of Romania.
I had very much prepared myself for returning to Warsaw and had acquired a train ticket
when through the Marshal of the Court I received an invitation from the King to a dinner in the
palace. I investigated the circumstances and came to the conclusion that my departure had to
be postponed. Such dinners are hosted for heads of missions and their spouses once a year. I,
[as a person] who seldom comes to Romania, felt especially uneasy about leaving after having
already received the invitation; they in Romania would not understand or would
misunderstand it. The King did not attend the dinner; he had been taken ill. The Queen and
princess héritière 1 were presiding [at the dinner], the crown prince himself sitting to the right of
the Queen. After the dinner there was a rout [reception] with a concert. The entire court and its
structure is rather democratic, however the distance in the personal relations between the
members of the ruling house and the citizens is much larger than between the President and
citizens in a republic.
Before departure I paid a farewell visit to the Minister of Foreign Affairs to thank him for the
kind co-operation from the part of Romania’s authorities and for the affinity demonstrated
towards Latvia. The Minister emphasised once again and strongly so that the affinity was
genuine rather than conventional because Romania, although older than Latvia, still vividly
remembered how precious freedom was to those who had strived for it and finally acquired it;
[he] remarked that it was with true joy that Romania was following the development of Latvia
and the other Baltic States and the energetic work of the people; [he] asked me to inform my
government and to underline particularly to it that Romania wished to work in ever closer cooperation
with Latvia. With this we parted.
[..] Due to the extension of its territory from around 140 000 sq. kilometres to 295 000 [sq.]
kilometres Romania is forced to extend the horizon of its political activities as well. Earlier the
Carpathian Mountains separated Romania from Central Europe, now it [Romania] regards itself
as part of it [Central Europe]. Thus, in spite of its controversies with a few heirs of former
Austro-Hungary, Romania shares many interests with them. Romania cannot observe
indifferently the German–English–French negotiations on a security treaty in the West 2 . Its
[Romania’s] politicians remark not without a reason that, while in Western Europe there are
controversies about some border issues, to the east of the Rhine there is almost no secure
border left although they had been recognised in a treaty. Russia, Hungary and Bulgaria protest
against Romania’s borders on every opportune occasion. In order to safeguard the existing
borders, Romania has concluded two societies [unions]: with Poland and with the Little
Entente; it takes into consideration Clause 10 of the League of Nations’ Pact. 3 Now however
nothing much is left of Clause 10 [..] On principle Romania does not raise objections against
reconciliation among separate groups of countries. It believes that the English–German project
has some positive values. This proposal is a serious attempt to organise Europe, starting from
the West where they want to introduce order, security and authority, which would then spread
1
Héritière (French) – heiress.
2
The author means the-so-called Locarno talks, as a result of which treaties that guaranteed the Western border
of Germany were concluded.
3
Clause 10 of the Statutes of the League of the Nations obliged the member states to defend the territorial
integrity and political independence of any member state of the League against external threats.

78 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
further from this centre all over Europe. Views are being voiced in Romania that through such a
pact Germany would be tied closer together with the West European democracies that would
largely curb the former’s disposition to revenge and its aspirations to come to understanding
with the Soviet Russia towards this purpose. Besides, Romania wants to see England through
this step binding itself with the European continent and assuming also liability for the political
and economic organization of this continent. Then from the Rhine the organisation of peace
relations should gradually develop eastwards. But will it indeed happen, this is what everybody
is asking in Romania. In the answers doubt can be discerned. The political opinion leans
towards the belief that the pact of the five countries guarantees only the inviolability of the
western borders, if in principle, directly or indirectly, it [the pact] allows the possibility of the
revision of borders in the East, it will thus allow bringing forward all kinds of claims, will incite
all kinds of aspirations and will rouse everyone who is dissatisfied with treaties concluded after
the Great War [..]
It must be admitted that Romania with great tenacity tries to organize and unite the Balkan
states in a certain community of interests. The first attempts were mostly of a dynastic nature:
in this way Romania communicated with Greece and Yugoslavia; it expected from it the
improving of relations between these countries. They say that after the failure of the dynasty in
Greece the plan has not been altogether dropped yet [..]
The centre of gravity of Romania’s relations with Soviet Russia lies on the issue of
Bessarabia, the resolution of which has not moved forward at all. The Republic of Moldavia,
established by Moscow on the other side of the Dniester, also causes concern for the
Romanians. Although this republic is said to have less than 300 000 – 400 000 inhabitants, it
has importance as a centre of propaganda. There Moscow opens schools with the Romanian
language of instruction, organises courses in home economics, establishes agricultural schools
for farmers and vocational schools for workers: it gives everything that Romania is unable to
give on such a scale on the other side of the Dniester. Romanians have great concern that with
the foundation of such a republic of Moldavia the Comintern 1 could launch even more intensive
propaganda in Bessarabia; incidents might spring up from it, from incidents a conflict may
grow; the Red Army might take positions along the border in even greater numbers. Romania is
very much afraid of an armed conflict; the Soviet government knows it very well and for this
reason it ventures to do whatever it pleases. By acting this way it reaches two goals apart from
the direct issue of Bessarabia: firstly, it supports the Communist movement in Romania and the
Balkans [in general]; secondly, it makes it more difficult for Romania to receive another loan [..]
Of the great powers France is still the most influential in Romania. A certain role here is
played by memories of the assistance received during the war when French General Berthelot 2
became especially popular; partly it is due to the deep influence of the French culture on the
Romanian intellectuals. It seems to me that French books are much better read in Romania
than the Romanian ones. Each newspaper vendor offers a rather rich choice of Paris
newspapers. Romanians often communicate with each other in French, I would say same as we
at home in Latvia – in German. Many Romanian statesmen and lawyers have studied in France.
All this create natural ties that help the French influence to take root in Romania [..]
1
Comintern – abbreviation for the Communist International.
2
Henri Berthelot (1861–1931), General of the Army of France. 1916–1919 head of the Military mission of France in
Romania.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 79
I went several times to the Parliament – to the Lower House, in order to get a general
impression of its style of work. The Lower House sits in a building specially built for it with a
meeting room in the style of an amphitheatre. What is striking is that there are especially many
rooms for the public, making a circle in three rows around the meeting room. There were few
members of parliament there; the majority of them are city dwellers – intellectuals; it was only
rarely that I saw real farmers. The internal discipline is of a southern style [..]
From my discussions with members of parliament and politicians I got an impression that in
Romania in general the physiognomy of parties is uncertain and their programmes have not
been elaborated in detail. I would like to ascribe it the low educational level and political
underdevelopment of the mass of electorate. When I started to make inquiries about this issue,
an answer came from the Romanian side that a large step forward had been made in terms of
parliamentarianism. Previously the opposition’s struggle with the position had taken place in a
less parliamentary form [..]
SHAL, f. 2574, d. 3, file 398, s. 35–70; f. 2575, d. 15, file 18, s. 197–213.
21. Raportul diplomatic al ministrului României la Riga Alexandru Iacovaky 1 nr. 2
către Ministrul Afacerilor Străine al României I.G. Duca, 2 martie 1925
A se aduce la cunoștința Regelui Ferdinand I și Președintelui Consiliului de Miniștri I.I.C.
Brătianu 2
Părerile Domnului Meierovics asupra chestiunilor de politică externă care interesează
Letonia și România
Știrea pe care am avut onoarea a o comunica Excelenței Voastre prin telegrama mea cifrată
nr. 1 din 28 februarie anul curent mi-a fost adusă de Directorul Presei din Ministerul Afacerilor
Străine, din partea Domnului Pusta 3 , în momentul plecării mele din Reval, unde am avut
plăcerea de a fi întovărășit la gară de câteva persoane între care: subsecretarul de stat de la
Ministerul Afacerilor Străine, Domnul Tofer 4 , și de toți directorii de servicii din acel minister.
Știrea cum că Comitetul executiv al partidului comunist ar fi hotărât, sub îndemnul lui Frunză 5
și al lui Zinoviev 6 , să decidă prin război soarta Basarabiei, reîncorporând-o la Rusia, cu
precizarea că operațiunile militare de care depinde soarta acestei provincii se vor desfășura între
lunile mai și august anul curent, mi s-a părut destul de importantă pentru a o controla prin
mijloacele de care pot dispune aci. Ziariștii pe care i-am întâlnit mi-au spus lămurit că credința
1
Alexandru N. Iacovaky (1876-1949) a fost un diplomat român care s-a alăturat Ministerului Afacerilor Străine la
începutul sec. al XX-lea și a lucrat în subordinea lui Alexandru Florescu căruia i-a succedat în calitate de ministru
al României la Varșovia (1925-1927).
2
Ion I.C. Brătianu (1864-1927) a reprezentat personalitatea cea mai impozantă a Partidului Național Liberal din
primul sfert al secolului al XX-lea. Președinte al acestui partid (1909-1927), a fost Președinte al Consiliului de
Miniștri în mai multe rânduri (1914-1916, 1918-1919, 1922-1926, 1927). A jucat rolul determinant în intrarea României
în Primul Război Mondial, realizarea Marii Uniri de la 1918 și reformele agrară și electorală elaborate după război.
3
Kaarel Robert Pusta (1883-1964) a fost un politician și diplomat estonian, Ministru al Afacerilor Externe (1920,
1924-1925), ministru plenipotențiar în Franța, Polonia și România.
4
Karl Tofer (1885-1942) a fost un diplomat estonian, Ministru al Estoniei în Italia și Ungaria (cu sediul la Roma) –
1927-1931, Polonia, Cehoslovacia și România (cu sediul la Varșovia) – 1930-1932, Uniunea Sovietică (1933-1936) și
Germania (1936-1939). A murit într-un lagăr din Rusia.
5
Mihail Vasilievici Frunze (1885-1925), ortografiat și – sau Frunză, tatăl său fiind de origine română. A fost un
politician comunist rus, lider al forțelor militare roșii care și-au înfrânt adversarii în timpul Războiului Civil.
Președinte al Consiliului Militar Revoluționar.
6
Grigori Zinoviev (1883-1936) a fost un conducător politic comunist rus, membru al Politburo, lider al
Kominternului și membru al troicăi care a preluat puterea în Uniunea Sovietică după moartea lui Lenin.

80 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
lor este că Rusia ne va ataca mai curând sau mai târziu, pentru a ne relua Basarabia. Verificând
aceeași știre prin mijlocirea organelor Ministerului de Externe, am avut impresia unui pericol
mai puțin iminent.
Domnul Meierovics, Ministrul Afacerilor Străine, căruia am avut onoarea a-i remite, în
dimineața zilei de 28 februarie, copia scrisorilor de rechemare a Domnului Alexandru Florescu,
copia propriilor mele scrisori de acreditare, precum și a discursului ce voi rosti în ziua de joi, 6
martie, cu ocazia remiterii acelor scrisori Președintelui Republicii în audiență solemnă, mi-a
spus că deocamdată nu vede niciun indiciu care să-l îndemne a crede la o asemenea
eventualitate. Domnia sa a adăugat că, din informațiile pe care le-a primit de la reprezentantul
său din Moscova, rezultă că în momentul de față politica Rusiei tinde la o apropiere de Franța,
că în decursul acestor zile au avut loc la Moscova importante conferințe între ambasadorul
Franței și dirigenții politicii sovietice, între care și Krasin 1 , care vor avea ca rezultat probabil o
încercare de apropiere, mai ales economică, cu Franța. Domnul Meierovics nu cunoștea
obiectul prim al acestor conferințe, dar mi-a spus că faptul în sine i-ar fi fost confirmat de
Ministrul Germaniei, domnul Köster 2 , personaj asupra a cărui importanță domnul Meierovics a
insistat, care i-ar fi spus că balanța politicii Rusiei se apleacă acum spre Franța, după cum
oscilase odinioară spre Germania, sau spre Anglia, știut fiind că Rusia găsește întotdeauna
argumente pentru a deștepta speranțele Guvernelor care cred că cu dânsa s-ar putea întemeia
ceva durabil, după cum o crezuse și Rathenau 3 , în momentul când semnase cu Rusia convenția
de la Rapallo 4 . Din aceste încercări de apropiere economică cu Franța, fapt care mi-a fost
confirmat de altfel și la Legația Franței, cu singura deosebire că domnul Barret, reprezentantul
Franței, crede că Rusia încearcă să înșele pe toată lumea, primind totul și nedând nimic în
schimb, Domnul Meierovics trage însă concluzia că politica sovietelor față de statele mărginașe
Rusiei va avea în viitor un caracter mai puțin agresiv și aceasta din cauză că Franța va cere
Rusiei să renunțe la politica ei de azi față de aceste state și că, prin urmare, evenimentele care se
desfășoară la Moscova trebuie să ne bucure.
Am avut grijă să insist pe lângă Secretarul General al Ministerului, rugându-l să controleze
știrea ce aveam despre politica războinică pe care Rusia ar avea intenția să o desfășoare față de
noi, și Domnia sa mi-a promis că o va face, adăugând că în ce privește Basarabia de câtva timp
încoace nu mai aflase nimic de la informatorii săi, și a adăugat că până acum știrile acestea
fuseseră confirmate de realitatea faptelor.
Examinând interesele permanente care leagă Letonia de România, Domnul Meierovics a
constat că aceste interese sunt în perfectă concordanță și mi-a mulțumit pentru expresia
simpatiei sincere pe care i-o exprimasem din partea Guvernului Regal, și a adăugat că apreciază
cu atât mai mult declarațiile mele cu cât Domnia sa era de părere că numai atunci când Rusia va
ajunge la convingerea că în ziua când va ataca unul din statele ce alcătuiesc cordonul de apărare
1
Leonid Borisovici Krasin (1870-1926) a fost un membru al Comitetului Central al P.C.U.S. și diplomat sovietic.
2
Adolf Köster (1883-1930) a fost un politician social-democrat, Ministru de Externe (1920) și ulterior Ministru de
Interne al Republicii de la Weimar (1921-1922). A fost Ministru al Germaniei în Letonia (1923-1928) și Iugoslavia
(1928-1930).
3
Walther Rathenau (1867-1922) a fost un politician german membru al Partidului Democrat German. În calitate de
Ministru de Externe al Germaniei a semnat Tratatul de la Rapallo cu Rusia Sovietică (1922) prin care încerca să
scoată Germania din izolarea internațională. A murit ucis de naționaliștii extremiști germani.
4
Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922) a fost un tratat complex ce a vizat reluarea legăturilor diplomatice dintre
Germania și Rusia Sovietică, renunțarea la pretențiile financiare una față de celalaltă, precum și colaborarea în
spirit de bună înțelegere între acestea.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 81
antibolșevic războiul se va întinde pe tot frontul, atunci numai am putea spera la ceva liniște,
știut fiind că forța este singurul argument de care Rusia ține seamă și că în situația prezentă nu
vom putea în adevăr fi tari, decât numai dacă vom fi uniți.
În această ordine de idei domnul Meierovics a emis părerea că participarea unui expert
militar român la conferința pentru limitarea armamentelor care se va întruni la Riga la 24
martie anul curent ar fi o măsură bine chibzuită. Domnia sa, ca și contele Skrzyński 1 , crede că
participarea unui delegat al României la aceste dezbateri – care vor avea un caracter cu totul
secret – ar fi utilă intereselor noastre comune; că departe de a conchide la putința micșorării
armamentelor noastre, conferința experților militari va conchide din contră, după examinarea
forțelor de care dispunem față de cele mereu crescânde ale Rusiei, care tinde la înarmarea
întregii națiuni, că este nevoie să sporim armamentele noastre. Văzând dorința pe care
Ministrul de Externe al Letoniei o avea de a cunoaște părerea Guvernului nostru în această
privință, l-am sfătuit a se folosi de prezența actuală a domnului Nukša la București pentru a ști
dacă Guvernul nostru este dispus a trimite un delegat la acea Conferință, pe care domnul
Meierovics l-ar fi văzut în persoana însuși a șefului Marelui nostru Stat Major.
În dorința de a stabili relații cât mai intime pentru apărarea noastră contra propagandei
comuniste, pe care Domnul Meierovics mi-a spus că Letonia o combate prin mijloace cât se
poate de energice, Ministrul de Externe m-a rugat să întreb pe Excelența Voastră dacă o
asemenea colaborare nu ar fi potrivită, știut fiind că Letonia ar pune la dispoziția noastră toate
informațiile de care dispune. Încheind această parte a conversației noastre, Ministrul de Externe
al Letoniei a exprimat dorința de a stabili cu Polonia legături politice cât mai intime; această
țară fiind astăzi legată de noi printr-o convenție militară, în modul acesta Republicile baltice
sunt legate și de România și s-ar putea stabili astfel un front unic de la Marea Neagră până la
Baltică. Realizarea acestui stăvilar menit să apere statele direct interesate ar asigura și Europei
apusene un sprijin pe care din nenorocire aceasta din urmă nu-l apreciază îndestul. Domnul
Meierovics a găsit astfel prilej de a se plânge de politica afară din cale de mercantilă a statelor
Europei Occidentale care consimt chiar să înarmeze sovietele numai pentru a desface produsele
propriei lor industrii.
În ceea ce privește flota rusă de la Baltica, Ministrul Afacerilor Străine al Letoniei a luat act
cu mulțumire de declarația făcută de Domnul Herriot 2 în fața comisiei afacerilor străine a
Senatului francez, conform căreia flota Wrangel va servi Franței ca garanție până când Rusia va
da soluții satisfăcătoare cererilor pe care ea se crede în drept a le ridica contra fostei ei aliate.
Această amânare „sine die” a liniștit deocamdată pe domnul Meierovics, care a adăugat că
predarea flotei Wrangel nu s-ar putea face fără pericol decât numai în Marea Albă sau la
Vladivostok. Aici, ca și la Reval și la Stockholm, apariția flotei de la Bizerte în Marea Baltică era
considerată ca o catastrofă, cu toate că în trecerea sa prin Riga Domnul Herbette 3 o calificase de
„pușcoci de ciocolată”, apreciere la care domnul Meierovics a răspuns că în acest caz ar fi fost
mult mai logic ca Franța să păstreze la dânsa această indezirabilă jucărie.
1
Aleksander Józef Skrzyński (1882-1931) a fost Ministru al Poloniei în România (1919-1923), Prim-Ministru al țării
sale (1925-1926) și Ministru al Afacerilor Externe (1922-1923, 1924-1926).
2
Édouard Marie Herriot (1872-1957) a fost politician radical fracez, Președinte al Consiliului de Ministru al Franței
(1924-1925, 1926, 1932), Președinte al Camerei Deputaților (1925-1926, 1936-1940) și Președinte al Adunării
Naționale a Franței (1947-1954), cunoscut pentru simpatiile sale pentru Uniunea Sovietică.
3
Jean Herbette (1878-1960) era Ministrul Franței în Uniunea Sovietică (1924-1931).

82 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Încheind convorbirea sa, Domnul Meierovics m-a însărcinat să fiu pe lângă Excelența
Voastră interpretul mulțumirilor sale sincere pentru simpatia și interesul pe care țara noastră îl
arată Letoniei, care apreciază cu atât mai mult atitudinea noastră, cu cât ea rezultă din însăși
firea lucrurilor și nu poate avea decât rezultatele cele mai favorabile pentru apărarea intereselor
ambelor noastre țări.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, filele 44-47.
21. Diplomatic Report no. 2 of Alexandru Iacovaky 1 , Minister of Romania in Riga, to
I.G. Duca, Minister of Foreign Affairs in Romania, 2 nd March 1925
To be notified to King Ferdinand I and to the President of the Council of Ministers I.I.C.
Brătianu 2
The opinions of Mr. Meierovics on foreign policy matters of interest for Latvia and
Romania.
The news that I had the honour to communicate to Your Excellency in my telegram no.
1 dated February 28 th current year was brought to me by the Press Director of the Ministry
of Foreign Affairs, Mr. Pusta 3 , on my departure from Reval, where I had the pleasure to be
accompanied to the railway station by a few persons among whom: Mr. Tofer 4 , the
Undersecretary of State of the Ministry of Foreign Affairs and by all services directors of
that ministry. The news according to which the Executive Committee of the Communist
Party, prompted by Frunză 5 and Zinoviev 6 , had decided to resolve the fate of Bessarabia by
war, with the purpose of reattaching it to Russia, mentioning that military operations on
which the fate of this province depends were to be carried out between May - August
current year, seemed to be important enough to be controlled by those means that are
available to me here. The journalists whom I met told me loud and clear that they believed
that sooner or later Russia would attack us as they want to retake Bessarabia. When
checking the same piece of news using the bodies of the Ministry of Foreign Affairs, I had
the sense of a less imminent danger.
Mr. Meierovics, the Minister of Foreign Affairs, to whom I had the honour to relegate
the copy of the recall letter of Mr. Alexandru Florescu, the copy of my own letters of
accreditation, as well as the copy of the speech that I will deliver on Thursday, March 6 th ,
1
Alexandru N. Iacovaky (1876-1949) was a Romanian diplomat who joined the Foreign Ministry early in the
Twentieth Century and worked under the authority of Alexandru Florescu whom he succeeded as Minister of
Romania in Warsaw (1925-1927).
2
Ion I.C. Bratianu (1864-1927) was a towering personality of the Liberal National Party in the first quarter of the
twentieth century. Chairman of the party (1909-1927), President of the Council of Ministers on several occasions
(1914-1916, 1918-1919, 1922-1926, 1927). He played the decisive role in Romania's entry into World War I, the Great
Union of 1918 and agrarian and electoral reforms enacted after the war.
3
Kaarel Robert Pusta (1883-1964) was an Estonian politician and diplomat, Minister of Foreign Affairs (1920, 1924-
1925), Minister of Estonia in France and eventually in Poland and Romania.
4
Karl Tofer (1885-1942) was an Estonian diplomat, Minister of Estonia in Italy and Hungary (based in Rome) –
1927-1931, Poland, Czechoslovakia and Romania (based in Warsaw) – 1930-1932, the Soviet Union (1933-1936) and
Germany (1936-1939). He died in a camp in Russia.
5
Mikhail Vasilyevich Frunze (1885-1925), also spelled Frunză – because of his father of Romanian origin. He was a
Russian Communist politician, military leader who defeated Red Army opponents during the Civil War. Chairman
of the Revolutionary Military Council.
6
Grigory Zinoviev (1883-1936) was a Russian communist political leader, member of the Politburo, the leader of
Comintern and member of the troika that took power in the Soviet Union following Lenin's death.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 83
with the occasion of presenting of those letters to the President of the Republic in solemn
hearing, told me during the morning of February 28 th that, for now, he did not see any
indication leading him to believe in such possibility. He added that information that he
had received from his representative in Moscow showed that, currently, the Russian policy
tends towards an approach to France, and that these days important conferences are held
in Moscow between the French ambassador and the leaders of Soviet policy, Krasin 1 among
others, conferences that might result in a rapprochement to France, especially of
economical nature. Mr. Meierovics had no information on the main theme of these
conferences, but he told me that aforementioned fact was confirmed by Mr. Köster 2 , the
German Minister, a character thought by Mr. Meierovics to be of importance, who had told him
that the balance of Russia’s policy is now leaning towards France, as it once did towards
Germany or England, Russia being known to always find arguments to raise the hopes of
Governments that think they could build lasting relations with it, as Rathenau 3 also used to
think, when he signed the Rapallo convention 4 with Russia. Based on these economical
rapprochement attempts to France, which were also confirmed by the French Legation with the
only difference that Mr. Barret, the French representative, considers Russia to be misleading
while getting what it wants and giving nothing in exchange, Mr. Meierovics concludes that in
the future the policy of the Soviets will be less aggressive as France shall ask Russia to give up its
current policy towards its neighbouring states and therefore events currently under way in
Moscow should please us.
I insisted on the General Secretary of the Ministry asking him to control the news which
I received on the war policy that Russia intends to pursue towards us, and His Excellency
promised me to act consequently, adding that with regard to Bessarabia his informers had
not been telling him anything for some time, and he added that until now this news was
confirmed by actual facts.
Assessing the permanent interests that connect Latvia and Romania, Mr. Meierovics
remarked that they were in perfect harmony and thanked me for conveying to him the
sincere sympathy of the Royal Government, adding that he was fond of my declarations
even more as His Excellency thought that only when Russia would come to believe that the
day when it attacked one of the states in the anti-Bolshevik defence belt the war would
extend on the entire front, only then we can hope to find peace, knowing that force is the
only argument that Russia has in mind and also that presently we are not strong enough
unless we are united.
In this context, Mr. Meierovics issued the opinion that the participation of a Romanian
military expert to a conference of weapons restriction which is to be held in Riga on March
24 th current year, would be a well inspired measure. His Excellency, together with count
1
Leonid Borisovich Krasin (1870-1926) was a member of the Central Committee of the CPSU and Soviet diplomat.
2
Adolf Köster (1883-1930) was a Social-Democrat politician, Foreign Minister (1920) and later Minister of the
Interior of the Weimar Republic (1921-1922). He was the Minister of Germany in Latvia (1923-1928) and Yugoslavia
(1928-1930).
3
Walther Rathenau (1867-1922) was a German politician, member of the German Democratic Party. As Foreign
Minister of Germany he signed the Treaty of Rapallo with Soviet Russia (1922) trying to pull Germany out of
international isolation. He was murdered by German extremist nationalists.
4
The Treaty of Rapallo (April 16th, 1922) was a complex treaty aimed at resuming diplomatic ties between
Germany and Soviet Russia, renouncing at financial claims against each other and working in a spirit of mutual
understanding between them.

84 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Skrzyński 1 , think that the attendance of a Romanian delegate to in these debates – which
will have a completely confidential character – could be necessary for our common
interests; that, far from deciding on possibility to cut down our weaponry, the conference
of military experts will, on the contrary, conclude, after examination of our current forces
against the increasing strength of Russia, which tends to arm the whole nation, that we
need to supplement our weapons. Considering the Latvian Minister of Foreign Affairs’
desire to be informed on our Government’s opinion, I advised him to make use of the
presence of Mister Nukša in Bucharest in order to find out whether our Government is
willing to send to that Conference a delegate, whom Mr. Meierovics had considered in the
person of the Chief of our General Staff.
Based on the desire to establish the most intimate possible relations for our defence
against communist propaganda, on which Mr. Meierovics told me that Latvia was fighting
against using very energetic methods, the Minister of Foreign Affairs charged me with
asking Your Excellency if such collaboration would not be appropriate, knowing that Latvia
would provide us with all information it possesses. Ending this part of our conversation,
the Latvian Minister of Foreign Affairs expressed his will to establish more intimate
political connections with Poland; as this country is nowadays linked to us by a military
convention, therefore Baltic Republics are also bounded to Romania and therefore a
common front from the Black Sea to the Baltic Sea could be established. The development
of such barrier destined to protect interested states would also support Western Europe,
which unfortunately fails to provide the appreciation such support deserves. Mr.
Meierovics found the opportunity to complain on the trading activities of Western
European states that have even agreed to arm the Soviets in order to sell the products of
their own industry.
In what the Russian fleet in the Baltic Sea is concerned, the Latvian Minister of Foreign
Affairs gladly noticed the declaration made by Mr. Herriot 2 before the French Senate’s
Committee of Foreign Affairs , based on which the Wrangel fleet will serve France as a warranty
until Russia gives course to the request that it thinks itself entitled to take against its former
ally. This sine die delay has calmed Mr. Meierovics down for now, who added that surrender of
the Wrangel fleet could not be done without any danger, unless carried out in the White Sea or
Vladivostok. Here, just like in Reval and Stockholm, the apparition of Bizerte fleet into the
Baltic Sea was considered to be a catastrophe, although when he passed through Riga Mr.
Herbette 3 qualified it as a “big chocolate gun”, appreciation to which Mr. Meierovics responded
that in this case it would have been logical for France to keep this undesirable toy.
Closing his conversation, Mr. Meierovics instructed me to be, near Your Excellency, the
conveyor of his sincere thanks for the sympathy and interest that our country shows to Latvia,
that he appreciates our position even more as it comes naturally and it can only reveal
favourable results when defending the interest of both countries.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 44-47.
1
Aleksander Józef Skrzyński (1882-1931) was Minister of Poland in Romania (1919-1923), Prime Minister of his
country (1925-1926) and Foreign Minister (1922-1923, 1924-1926).
2
Édouard Marie Herriot (1872-1957) was a French Radical politician, President of the Council of Minister of France
(1924-1925, 1926, 1932), President of the Chamber of Deputies (1925-1926, 1936-1940) and Chairman of the National
Assembly of France (1947-1954), known for his sympathies for the Soviet Union
3
Jean Herbette (1878-1960), journalist and diplomat, was Minister of France in the Soviet Union (1924-1931).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 85
22. Raportul diplomatic al ministrului României la Riga Alexandru Iacovaky nr. 3
către Ministrul Afacerilor Străine al României I.G. Duca, 3 martie 1925
Am onoarea a trimite Excelenței Voastre, alăturat, traducerea în română a interviului pe
care l-am dat aici ziarului Rīgas Ziņas, al cărui redactor politic mi-a fost recomandat de
Directorul Protocolului din Ministerul Afacerilor Străine.
Ziarul Rīgas Ziņas, destul de răspândit în Riga, este un ziar de informație în felul ziarului Le
Matin.
Declarațiile pe care am crezut că este locul a le face au fost apreciate de Ministerul Afacerilor
Străine, fiind considerate ca mărturia concretă a cordialității relațiilor româno-letone, pe care
guvernul din Riga dorește să o aducă cât mai des la cunoștința vecinilor noștri de la est.
Traducerea română a interviului dat de Ministrul României în Letonia ziarului independent
Rīgas Ziņas:
Un stat prieten în sudul Europei
- O întrevedere cu ministrul României –
Ministrul României de curând sosit aici, Domnul Iacovaky, a avut o convorbire cu unul
dintre colaboratorii noștri în cursul căreia i-a spus:
„Instrucțiunile mele tind la crearea unor relații de prietenie sinceră și cordială între România
și poporul leton și guvernul său. La baza simpatiilor noastre se găsesc interesele comune care
unesc România de Estonia și Letonia. România vede în colaborarea ei cu aceste două popoare o
garanție a păcii dorită de toate națiunile Europei. România resimte nu numai o simpatie adâncă
pentru Letonia, dar chiar un simțământ de respect, deoarece poporul leton vrea să trăiască liber
și este hotărât, la nevoie, să își apere libertatea cu prețul sângelui său. Am fost martorul marilor
manifestații de simpatie estono-letonă care s-au desfășurat la Reval 1 . Aceste manifestații sunt,
după părerea mea, cea mai bună garanție nu numai pentru menținerea păcii, dar chiar și pentru
libera dezvoltare a acestor două tinere țări.
România dorește să apere alături de Dvs. civilizația și ordinea și de a face față alături de Dvs.
la orice pericol care v-ar amenința. România nu are în politica ei alt scop, în Țările Baltice, decât
o colaborare amicală la menținerea păcii pe care o dorește.”
Este cunoscută Letonia în România?
„Statele baltice sunt puțin cunoscute în România deoarece știrile despre Țările Baltice ne
veneau înainte de război prin mijlocirea Rusiei. Acum suntem la curent în România cu situația
Dvs. atât din punct de vedere geographic, cât și etnic; cunoaștem vechea Dvs. civilizație, marile
progrese pe care le-ați realizat ne sunt de asemenea cunoscute și sperăm că în curând vom
putea să înțelegem mai bine viața Dvs. politică și intelectuală. Din partea mea voi face tot ce-mi
stă în putință pentru a apropia Letonia de România și sper că ne vom putea înțelege cu ușurință
și în privința dezvoltării relațiilor noastre comerciale.”
Care sunt mărfurile pe care România le poate exporta?
„În genere vorbind: petrolul, grâul, lemnul, lâna, sarea și pieile brute. Mărfurile noastre pot fi
exportate către Țările Baltice prin Polonia, ca țară de tranzit, sau pe mare.”
Care vă sunt relațiile cu Rusia și cum stă azi chestiunea Basarabiei?
1
Denumirea germană, suedeză și daneză a capitalei Estoniei, Tallinn.

86 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
„Situația în Basarabia este cu totul liniștită. Reformele economice și sociale săvârșite de
guvernul român au dovedit fraților noștri din Basarabia că vrem să întemeiem viitorul țării
noastre nu pe fraze goale, dar pe reforme politice, economice și sociale matur cugetate.”
Care sunt principiile politicii românești?
„Înțelegându-și bine datoria, guvernul român dorește să întrețină relații corecte și normale
cu toți vecinii săi. Programul său politic exclude ura față de orișice popor, singurul lucru pe care
România îl cere este ca drepturile ce-i sunt recunoscute prin tratate, să fie respectate.”
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, filele 51-52.
22. Diplomatic report no. 3 of Alexandru Iacovaky, Minister of Romania, to I.G.Duca,
Minister of Foreign Affairs in Romania, 3 rd March 1925
I have the honor to send Your Excellency, appended, the translation in Romanian of the
interview that I gave here to Rīgas Ziņas newspaper, the political editor of which the
Director of the Protocol from the Ministry of Foreign Affairs recommended to me.
Fairly widespread in Riga, Rīgas Ziņas newspaper is an information newspaper of the
kind of Le Matin.
The Ministry of Foreign Affairs appreciated the statements that I appreciated worth
delivering, considering them a concrete testimony of the cordiality of the Romanian-
Latvian relations, which the Riga government wishes to communicate to our Eastern
neighbors as often as possible.
The Romanian translation of the interview given by the Minister of Romania in Latvia,
Rīgas Ziņas newspaper.
A friend state in the South of Europe
- A meeting with the Minister of Romania –
Mr. Iacovaky, the Minister of Romania, who arrived here recently, entertained a
conversation with one of our collaborators during which he told him:
“My instructions tend to the establishment of genuine friendly relations between
Romanian and the Latvian people and its government. At the heart of our sympathies lie
the common interests that unite Romania with Estonia and Latvia. Romanian sees in this
collaboration with these two countries a warranty of the peace all of Europe’s nations
desire. Romania experiences not only a deep sympathy for Latvia, but even a feeling of
respect because the Latvian people want to live freely and they are determined, if needed,
to protect their freedom with the cost of their own blood. I was the witness of the great
manifestations of Estonian-Latvian sympathy that took place in Reval 1 . These
manifestations are, in my opinion, the best warranty not only for maintaining the peace,
but even for the free development of these two young countries.”
Romania wishes to protect, as you also want, the civilization and order, and to face
together with you any danger that could threaten you. The policy of Romania does not
have another purpose, in the Baltic countries, but a friendly collaboration in order to
maintain the peace that it genuinely seeks.
Is Latvia known in Romania?
1
The German, Swedish and Danisg name for the capital of Estonia, Tallinn.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 87
“The Baltic states are poorly known in Romania because the news about the Baltic
countries reached us before the war by mediation of Russia. Nowadays, in Romania we are
aware of your situation both from a geographical point of view as well as from an ethnical
point of view; we know your ancient civilization, the great progresses that you have
accomplished are also known to us and we hope that soon we will understand your
intellectual and political life better. As far as I am concerned, I will do my best to get Latvia
closer to Romania, and I hope that we can easily understand each other concerning the
development of our commercial relations.”
Which are the goods that Romania may export?
“Generally speaking: oil, wheat, wood, wool, salt and raw leather. Our merchandise may
be exported to the Baltic countries through Poland, as a transit country, or by sea.”
Which are the relations with Russia and what is new with respect to Bessarabia?”
“The situation in Bessarabia is perfectly calm. The economic and social reforms
performed by the Romanian government proved to our brothers from Bessarabia that we
want to build the future of our country based not on empty words, but on well thought out
politic, economic and social reforms.
Which are the principles of the Romanian policy?
“Understanding its mission very well, the Romanian Government wishes to maintain
fair and normal relations with all of its neighbors. Its political program excludes hate
towards any other people, the only thing that Romania asks for is that its rights recognized
by treaties to be respected.”
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 51-52
23. Sūtņa Varšavā M. Nukšas 1925. g. 4. apr. ziņojums ārlietu ministram Z.
Meierovicam
[..] Militārapspriede 1 uzbudinājusi šejienes Padomju sūtniecību. Politiskā departamenta
direktors Dr. Baders 2 man Ārlietu ministrijā teica, ka pie viņa ieradies SSSR 3 sūtniecības
padomnieks Besjadovskis 4 un oficiālā kārtā, svinīgā tonī prasījis, kas tā par kara apspriedi, kura
patlaban notiekot Rīgā un kur ņemot dalību Polija, Rumānija un Baltijas valstis. Dr. Baders uz
to atbildējis, ka šī apspriede notiek uz Tautu Savienības pamatiem un tur apskata vienīgi
tehniskas dabas jautājumus, šī vārda šaurākā nozīmē. Tie attiecoties uz vispārīgo atbruņošanos
un par tiem būšot drīzumā runa Ženēvā. Par apspriedes tīri tehnisko raksturu liecinot tas fakts,
ka tur ņem dalību tikai pa vienam virsniekam un pie tam ar samērā zemu dienesta pakāpi [..].
LVVA, 2575. f., 15. apr., 18. l., 180. lp.
1
1925. g. 30. martā – 3. apr. Rīgā kā atbruņošanās ekspertu apspriede notika Igaunijas, Latvijas, Polijas un
Rumānijas armiju izlūkdienestu pārstāvju apspriede (piedalījās arī Somijas armijas pārstāvis kā novērotājs). Cita
starpā apspriedē tika nolemts informācijas apmaiņas uzlabošanai iecelt Latvijas militāro atašeju (kara aģentu)
Rumānijā.
2
Karols Baders (1887–1957), Polijas diplomāts. 1924.–1931. g. Ārlietu ministrijas Politiskā departamenta direktors.
3
Domāta PSRS.
4
Grigorijs Besjadovskis – PSRS diplomāts, sūtniecības padomnieks Polijā.

88 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
23. Report by Envoy in Warsaw M. Nukša to Minister of Foreign Affairs Z. Meierovics,
4 th April, 1925
[..] The military conference 1 has alarmed the local Soviet Legation. In the Ministry of Foreign
Affairs Director of Political Department Dr. Bader 2 told me that Councillor of the SSSR 3
Legation Besjadovsky 4 had visited him and in a solemn voice officially demanded what kind of
war [military] meeting was that, which was taking place in Riga at that time with the
participation of Poland, Romania and the Baltic States. Dr. Bader had replied that the meeting
was taking place on the foundations of the League of Nations and that only issues of technical
nature, in the narrowest sense of the word, were being addressed there. They concerned general
disarmament and would soon be addressed in Geneva. The purely technical nature of the
meeting was attested to by the fact that only one officer [per country], of a rather low rank at
that, was taking part in it [...]
SHAL, f. 2575, d. 15, file 18, s. 180.
24. Latvijas kara ministra R. Bangerska 5 1925. g. 24. apr. raksts ārlietu ministram Z.
Meierovicam
Sakarā ar to, ka kara resors nodomājis uzdot tagadējam kara aģentam Polijā pulkvedimleitnantam
Grīnbergam 6 izpildīt tanī pašā laikā arī kara aģenta pienākumus Rumānijā, lūdzu
neatteikt noskaidrot un paziņot, vai Rumānijas valdība neceltu iebildumus pret minētā
virsnieka iecelšanu kara aģenta amatā Rumānijā. 7
LVVA, 2570. f., 1. apr., 179. l., 2. lp.
24. Note by Latvia’s Minister of War R. Bangerskis 8 to Minister of Foreign Affairs Z.
Meierovics, 24 th April, 1925
Due to the fact that the war [military] department has decided to charge the acting war
[military] agent in Poland Colonel-Lieutenant Grīnbergs 9 also with the duties of war [military]
agent in Romania, please, do not refuse finding out and informing me whether the government
1
In Riga on 30 th March – 3 rd April, 1925 in the capacity of experts of disarmament met representatives of
intelligence services of the armies of Estonia, Latvia, Poland and Romania (a representative of the Army of Finland
also attended the meeting as an observer). Among other things the participants decided to send a military attaché
(called war agent) of Latvia to Romania in order to improve exchange of information.
2
Carol Bader (1887–1957), Polish diplomat. 1924–1931 Director of the Political Department of the Ministry of
Foreign Affairs.
3
Meaning the USSR.
4
Grigory Besjadovsky – USSR diplomat, Councillor of Legation in Poland.
5
Rūdolfs Bangerskis (1878–1958), Latvijas armijas ģenerālis (1925), valstsvīrs. 1924.–1925., 1926.–1928. g. kara
ministrs.
6
Gustavs Jēkabs Grīnbergs (1884–1981), Latvijas armijas pulkvedis (1931). 1924.–1927. g. kara aģents Polijā, no 1925.
g. arī Rumānijā.
7
1925. g. 3. nov. Rumānijas sūtniecība Varšavā informēja Latvijas sūtniecību, ka nav nekādu šķēršļu G. Grīnberga
iecelšanai par militāro atašeju (kara aģentu) Rumānijā (LVVA, 2574. f., 1. apr., 179. l., 13. lp.).
8
Rūdolfs Bangerskis (1878–1958), General of the Army of Latvia (1925), statesman. 1924–1925, 1926–1928 Minister of
War.
9
Gustavs Jēkabs Grīnbergs (1884–1981), Colonel of the Army of Latvia (1931). 1924–1927 war [military] agent in
Poland, from 1925 also in Romania.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 89
of Romania would not object to the appointment the above-mentioned officer to the position of
war [military] agent in Romania. 1
SHAL, f. 2570, d. 1, file 179, s. l–2.
25. Sūtņa Varšavā M. Nukšas 1925. g. 28. jūl. ziņojums ārlietu ministram Z.
Meierovicam
[..] Rumānijas sūtnis Jakovaki man stāstīja, ka Pad. Krievija esot pavasarī griezusies pie
Polijas ar priekšlikumu noslēgt savstarpēju neuzbrukšanas līgumu. Nesastapusi pie Polijas
gaidīto pretimnākšanu, SSSR esot tad taisījusi tādu pat priekšlikumu Baltijas valstīm, bet, viņš
cerot, ka tā tur atradusi līdzīgu noraidījumu. Pēc tam SSSR esot savu priekšlikumu Polijai
atkārtojusi, bet ar tikpat maz sekmēm, kā pirmo reiz; Polija esot prasījusi, lai SSSR formulē
noteiktāk savu priekšlikumu; līdz ar to no poļu puses esot aizrādīts, ka bez Rumānijas viņi
nekādas sarunas nevedīšot. Jakovaki bija laimīgs par tādu Polijas atbildi; neiespējama tā nav.
Ārlietu ministrija no savas puses nenoliedza šādus SSSR soļus: taisni otrādi, aiz iemesliem, kuri
ir visai saprotami, viņa pati labprāt šīs ziņas izplata. Pēc tiem pašiem avotiem, Padomju valdība,
saņēmusi tādu Polijas atbildi, neesot pēc tā vairs ar līguma projektu nākusi; tā esot devusi
saprast, ka ar Rumāniju nevēlas neuzbrukšanas līgumu slēgt Besarābijas jautājuma dēļ. Zināmas
šaubas par visas šīs versijas pareizību ir vietā [..].
LVVA, 2575. f., 15. apr., 18. l., 24.–25. lp.
25. Report by Envoy in Warsaw M. Nukša to Minister of Foreign Affairs Z. Meierovics,
28 th July, 1925
[..] Envoy of Romania Iacovaky told me that in the spring Sov[iet] Russia had turned to
Poland with a proposal to conclude a mutual non-aggression treaty. Not having been met with
the expected responsiveness from Poland, the USSR had then made the same proposal to the
Baltic States, but he hopes that there it was met with similar rejection. After that the USSR had
repeated its proposal to Poland, but with as little success as the first time; Poland had required
the USSR to formulate its proposal in more detail; simultaneously the Polish part had also
pointed out that they would not engage in any negotiations without Romania. Iacovaky was
happy about such an answer from Poland; such an answer is not impossible. The Ministry of
Foreign Affairs of Poland on its part did not deny that the USSR had taken such steps: on the
contrary, due to reasons that are well understandable it willingly spreads such information
itself. According to the same sources, the Soviet government, having received such a reply from
Poland, had not returned with a draft treaty; it had alluded that it did not want to conclude a
non-aggression treaty with Romania due to the issue of Bessarabia. Certain doubt about the
accurateness of this entire version is in place. [..]
SHAL, f. 2575, d. 15, file 18, s. 24–25.
26. Raportul diplomatic al ministrului României la Riga Alexandru Iacovaky nr. 67
către Ministrul Afacerilor Străine al României I.G. Duca, 21 noiembrie 1925
A se aduce la cunoștința Regelui Ferdinand I și Președintelui Consiliului de Miniștri I.I.C.
Brătianu
1
On 3 rd November, 1925 the Legation of Romania in Warsaw informed the Legation of Latvia that there were no
obstacles for G. Grīnbergs to be appointed military attaché (war agent) in Romania (SHAL, f. 2574, d. 1, file 179, s.
13).

90 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Audiența ministrului României la Riga la Președintele Republicii Letone
Am avut onoarea de a fi primit astăzi în audiență de Excelența Sa Domnul Čakste 1 ,
Președintele Republicii Letone.
La începutul convorbirii Președintele Republicii și-a exprimat regretul de a vedea că
părăsesc așa de curând Letonia; am răspuns Șefului Statului că întoarcerea mea la Varșovia era
motivată de faptul că eram dator să mă întorc acolo, pentru a lua contact cu noul Guvern, care
se va forma după limpezirea actualei crize ministeriale.
Conversația s-a legat atunci de situația în Polonia care după părerea Președintelui Republicii
lasă mult de dorit căci – zicea Domnul Čakste – „în Polonia se muncește prea puțin și se
cheltuiește prea mult. Polonia, a adăugat domnul Čakste, este o țară mare, dar nu este
puternică, ea este în genere prost administrată. Mă mir cum polonezii nu au învățat mai mult
din timpul cât au stat sub dominație rusă. Se cheltuiește prea mult pentru armată, și armata
polonă a fugit în fața rușilor, pe când armata letonă a ținut piept trupelor de elită germane și a
învins cu ușurință pe bolșevici în războiul pentru independența țării noastre.”
Am considerat că aceste păreri severe erau defavorabile scopului ce-mi propusesem, adică
de a arăta că Polonia este singurul factor pe care Letonia poate conta în eventualitatea unui
război cu Rusia. Președintele m-a întrebat apoi care erau legăturile care ne unesc cu Polonia; i-
am spus că se semnase acum cinci ani un tratat de alianță care era completat printr-o convenție
militară ale căror detalii erau ținute la curent de Statele majore ale ambelor țări, că situația în
ceea ce privește frontul polono-român mi se părea asigurată și că ar fi de dorit ca o situație
identică să se înfăptuiască până la Golful Finlandei. Președintele mi-a spus apoi: „valoarea
politicii scandinave este slăbită din cauza îngustimii de vedere care caracterizează politica
Suediei și a Norvegiei și prin abținerea Finlandei de la ideea realizării „Uniunii Baltice”, care, la
rândul ei, este slăbită prin atitudinea Lituaniei și de diferendul care desparte această țară de
Polonia. Lituania duce – mi-a spus Domnul Čakste – o politică de neînduplecată rezistență; dar
și Polonia a greșit atunci când și-a apropiat Vilna prin forța armelor (acțiunea întreprinsă în
februarie 1921 de generalul Želigovskį 2 ). Am căutat întotdeauna să mijlocim o apropiere între
Polonia și Lituania; la chemările noastre, Polonia a răspuns întotdeauna, Lituania s-a abținut
sistematic de la orice împăcare, ba chiar ne-a acuzat că lucrând pentru rezolvarea diferendului
polono-lituanian, urmărim o hegemonie asupra poporului lituanian înrudit nouă, care este mai
puțin dezvoltat pe teren cultural. Acuzația este neîntemeiată și am impresia că „degetul
Germaniei nu este străin acestei politici”. Totuși, mi-a zis domnul Čakste, „nimeni nu pune la
îndoială la noi că pivotul situației Europei Orientale este Polonia și înțelegem că trebuie să ne
apropiem de această țară pentru a consolida linia de apărare care eventual urmează a fi opusă
Rusiei.”
„Situația în Rusia, mi-a spus Domnul Čakste, este caracterizată prin slăbiciunea actualului
Guvern care prezintă pentru vecinii Rusiei mai puțin pericol decât oricare altul, fie bolșevic,
dacă acest regim s-ar consolida, fie țarist, dacă vechiul regim ar putea să revină la cârma
Statului.”
1
Jānis Čakste (1859-1927) a fost un avocat și politician leton, Președinte al Consiliului Național (sau Popular) –
Tautas Padome care a declarat independența Letoniei, Președinte al Adunării Constituante (1920-1922) și primul
Președinte al Letoniei (1922–1927).
2
La 7 octombrie 1920 s-au semnat acordurile polono-lituaniene de la Suwałki. În aceeaşi noapte, generalul Lucjan
Żeligowski, la ordinele Varșoviei, a început operațiunea de ocuparea a Vilniusului și a proclamat Republica
Lituania Centrală (teritoriu de 13.500 km 2 şi populaţie de 500.000 locuitori).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 91
Oricare ar fi situația de astăzi, trebuie să ne gândim la cea care va fi peste câțiva ani, când se
vor ivi partidul, oamenii sau omul „care va aduna sub o conducere energică poporul rus, incult
și răbdător”. Zic că regimul Sovietic, ca și cel țarist, este un regim slab pentru că el nu este în
stare să ducă un război ofensiv.
Sunt convins – mi-a spus Președintele – că un asemenea război ar aduce cu sine prăbușirea
regimului sovietic. Ca și armata țaristă, armata sovietică poate înăbuși numai răscoale sporadice
și să stăpânească prin teroare masele amorfe ale unui popor care nu se gândește mai departe
decât să-și asigure traiul, și dacă e vorba de o preocupare politică, aceasta se limitează numai
strict la interesele comunei (Mir), sau cel mult ale provinciei.
Dar în ziua când Rusia va fi guvernată de un dictator sau de un țar, prima grijă a noului
regim va fi de a-și mări prestigiul printr-un război de cucerire. De aceea Statele mărginașe
amenințate toate de un pericol identic trebuie să se pregătească pentru ziua când Rusia va fi din
nou supusă unui om sau unui grup de oameni care vor tinde spre cuceriri. Dacă examinez
fruntaria care desparte astăzi Statele mărginașe de Rusia sovietică trebuie să mărturisesc că
aceste hotare nu mi se par cu totul stabile și trebuie să ne pregătim pentru ziua când
independența țărilor noastre va fi amenințată. Privesc, ca și toți concetățenii mei, politica
României față de Rusia cu cel mai viu interes, urmărind neîncetat dezvoltarea chestiunii
Basarabiei și suntem perfect conștienți că un război pentru cucerirea acestei provincii ar
influența foarte mult propria noastră situație.
S-a urmărit la noi cu mult interes războiul dus de georgieni pentru independența lor. Nu am
putut să-i ajutăm deoarece Caucazul este o regiune care iese cu totul din cadrul posibilităților
noastre. Pentru România însă interesul este mult mai viu: avem puțină știință despre țara
Dumneavoastră și despre trecutul ei, dar ne dăm seama de forța ce reprezintă, de continuitatea
politicii sale, al cărui singur scop este consolidarea păcii.
Președintele Čakste s-a interesat apoi despre sistemul nostru de alianțe care constituie Mica
Înțelegere, despre rostul și însemnătatea ei. Chestiunile balcanice fiindu-i străine, m-a rugat să i
le lămuresc. Când eram la Paris – mi-a zis Domnia Sa – pentru a apăra interesele țării mele
renăscute, ni se arunca adeseori învinuirea că vroim să balcanizăm Nordul Europei; nu
înțelegeam atunci ce însemna această comparație, de atunci însă i-am înțeles sensul. La
rugămintea Domnului Čakste, i-am explicat politica urmărită de România în Balcani, politică
care tinde la menținerea păcii și a echilibrului politic stabilit de tratate. Președintele a ascultat
cu mult interes expunerea ce i-am făcut, cu atât mai mult cu cât mi-am permis a-i face o scurtă
descriere a istoriei contemporane a țării noastre, de la Tratatul de la Paris (1856) până în zilele
noastre, punând în legătură dezvoltarea noastră politică cu dezvoltarea noastră economică,
pentru deplina lămurire a căreia am luat ca subiect chestiunea Dunării și a strâmtorilor,
arătându-i că dacă sforțările noastre au fost câteodată încoronate cu succes, datorăm această
izbândă faptului că am făcut întotdeauna o politică europeană, al cărei scop tindea la
armonizarea propriilor noastre interese cu interesele Marilor Puteri.
Interesat de expunerea mea, Președintele Čakste a spus:
„Mă ocup mult cu studiul istoriei, îmi lipsesc însă cărți despre viața și istoria poporului
român.” Cum este firesc m-am grăbit a spune Președintelui că-mi voi face o plăcere din a-i oferi
câteva cărți care ar putea să formeze miezul informațiilor sale despre România. Îmi permit deci
a ruga pe Excelența Voastră să binevoiască a dispune ca Direcția Presei și Propagandei să-mi

92 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
pună la dispoziție materialul de cărți care ar putea interesa pe Domnul Čakste și pe care îmi voi
face o plăcere a i le oferi din partea Excelenței Voastre cu ocazia viitoarei mele vizite la Riga.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, filele 67-69.
26. Diplomatic report no. 67 of Alexandru Iacovaky, the Minister of Romania in Riga,
to I.G.Duca, the Minister of Foreign Affairs in Romania, 21 st November 1925
To be notified to King Ferdinand I and to the President of the Council of Ministers I.I.C.
Brătianu
The audience of the minister of Romania in Riga to the President of the Republic of Latvia.
At the start of conversation, the President of the Republic expressed his regret in seeing
that I had to leave Latvia so soon; I answered the Chief of State that my return to Warsaw
was motivated by the fact that it was my duty to go back there, in order to contact the new
Government that would be established after the settlement of current ministerial crisis.
We discussed the situation in Poland which, according to the President of the Republic,
is disappointing as – based on Mr. Čakste 1 ’s words – Poland works less and spends too
much. Poland, Mr. Čakste added, is a large but weak country, and it is generally poorly
administered. I am surprised that the Polish did not learn more while they were under
Russian control. Too much money is spent on army, and the Polish army fled when faced
with the Russians, while the Latvian army fought against the elitist German troops and
easily defeated the Bolsheviks in our country’s war for independence.
I have considered that these severe opinions were not favourable to my goals, meaning
that I intended to show that Poland was the only factor which Latvia may counted on in
case of a war against Russia. The president asked me what were the links connecting us to
Poland; I told him that five years ago, an alliance treaty had been signed, that was
supplemented by a military convention whose details were kept up to date by the general
staffs of both countries, that the situation of Polish-Romanian front seemed to be secured
and it would be desirable for an identical situation to be developed up to the Gulf of
Finland. The president then told me that: the quality of Scandinavian policy was reduced
by their narrow perception that characterized the policy of Sweden and Norway and
because Finland held itself against the idea of developing the “Baltic Union”, which was in
turn weakened by the attitude of Latvia and the disagreement that separated this country
from Poland. Latvia carries – I was told by Mr. Čakste – a policy of strong resistance, but
Poland also made a mistake when it got close to Vilna through the force of weapons (an
action that was carried out in February 1921 by general Želigovskį 2 ). We have always wanted
to mediate a relation between Poland and Lithuania; Poland always answered our calls,
Lithuania refrained systematically from any reconciliation, furthermore it even accused us
that working for settlement of Polish – Lithuania differences, our intention would be to
achieve a hegemony on Lithuania people which is related to our people, yet less developed
1
Jānis Čakste (1859-1927) was a Latvian lawyer and politician, President of the National (or People’s) Council –
Tautas Padome who declared independence of Latvia, Chairman of the Constituent Assembly (1920-1922) and first
President of Latvia (1922-1927).
2
On 7 October 1920, Polish-Lithuanian agreements were signed in Suwalki. That night, General Lucjan Želigovskį,
ordered by Warsaw, began the occupying of Vilnius and proclaimed the Republic of Central Lithuania (territory of
13,500 km 2 and population of 500,000 inhabitants).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 93
on a cultural level. This accusation is ill-founded and I sense that “the finger of Germany is
not unacquainted with this policy”. Even though, Mr. Čakste said, nobody doubts that
Poland is pivotal for the situation in Eastern Europe and we understand that we need to get
closer to this country in order to consolidate the defence line that is to be raised against
Russia.
“The situation in Russia, Mr. Čakste said, is characterized by the weakness of the
current Government, who poses, to its neighbours, less danger than any other, whether
Bolshevik, if this regime consolidates, or tsarist, if the old regime would be reinforced in
the State.”
Regardless of today’s situation, we have to think what would be like in a few years, when
the party, the people or the man shall rise “to gather illiterate and patient Russian people
under a dynamic command”. I say that the Soviet regime, as well as the Tsarist one, is a
weak regime because it cannot carry on an offensive war.
I am convinced – the President told me – that such war would bring along the fall of the
Soviet regime. Like the case of the Tsarist army, the Soviet army may only suppress
sporadic riots and command, through terror, armed masses of people that are only
concerned with securing their own living, and as for the political concern, this is limited
strictly to the interests of the commune (Mir), or at best to the province’s.
But on the day when Russia will be governed by a dictator or tsar, the first concern of
the new regime will be to increase its prestige through a war of conquest. That is why the
Border States that are threatened by a similar danger have to prepare for the day when
Russia will be again submitted to a man or a group of men who want to conquest
territories. If I examine the border that separates today the Border States from Soviet
Russia, I would have to say that these areas do not seem entirely solid and we have to
prepare ourselves for the day when independence of our country will be threatened. I
watch Romania’s policy concerning Russia with the liveliest interest, just like my fellow
countrymen, continuously checking the development of the Bessarabian issue, and we are
perfectly aware that a war for the conquest of this province would be of high influence on
our own situation.
We watched closely the war carried out by the Georgians for their independence. We
could not help them as Caucasus is a region that is completely out of our reach. For
Romania, this concern is more lively: we know little about your country and about its past,
but we are aware of the force that it represents, of the continuity of its policy, which has
the only purpose to consolidate peace.
President Čakste further asked about our alliance system that constitutes the Little
Entente, about its purpose and its meaning. As the Balkan matters were unknown to him,
he asked me to explain it. When I was in Paris –His Excellency said – to defend the
interests of my reborn country, we were always accused to be pursuing Balkanization of the
Northern Europe; back then, I did not understand this comparison, but since then I came
to apprehend its meaning. Upon Mr. Čakste’s demand, I explained the Romanian policy’s
goals in the Balkans, policy that aims maintaining the peace and the political balance as set
forth in treaties. The President heard my speech with great interest, all the more so as I
took the permission of providing a short description of our country’s modern history,
between the Paris Treaty (1856) and current time, linking the political development of our

94 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
country with our economic development, for whose full description I approached the
matter of Danube and of the Straits, showing that if our endeavours were sometimes
successful, we owe this to always making European-wide politics, pursuing harmonization
of our own interests with the interest of the Great Powers.
Interested in my speech, President Čakste said:
“I dedicate a lot of time to the study of history, but I need books on the history and life
of the Romanian people.” Naturally, I hurried to tell the President that it will be my
pleasure to offer him some books that could form the core of his information about
Romania. I therefore took the liberty of asking Your Excellency to request that the Media
and Propaganda Direction shall offer books that could prove of interest to Mr. Čakste and
that I will be glad to offer them in the name of Your Excellency upon my next visit in Riga.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 67-69.
27. Sūtņa Varšavā M. Nukšas 1926. g. 19. aug. ziņojums ārlietu ministram K. Ulmanim
Atļaujos Jūs informēt par to stāvokli, kādā atrodas iekustinātie jautājumi par tirdzniecības
līgumiem ar Balkānu valstīm un par konsulāro pārstāvību tīkla izveidošanu šinīs zemēs.
Sarunās ar sūtni Jakovaki pilnīgi apstiprinājās no jauna, ka Rumānijas viedoklis nav grozījies.
Rumānija joprojām neslēdz tirdzniecības līgumus parastā kārtā, bet veido savas ekonomiskās
attiecības ar citām valstīm vienīgi notu apmaiņas ceļā, pie kam abas puses garantē viena otrai
vislielāko labvēlību. Šo pašu atbildi biju dabūjis jau agrāk Bukarestē. Esmu pārliecināts, ka
tālākas sarunas šimbrīžam nav iespējamas, ja negribam apmierināties ar notu apmaiņu. Vēl
vairāk, – ja sarunas notiktu ar sūtni Jakovaki Varšavā vai Rīgā, tad paredzu pat, ka grūtības
rastos pie klauzulu ievietošanas notu tekstā. Jakovaki jau agrāk man izteicās, ka trūkst līdzsvara
starp Rumānijas vislielāko labvēlību un Latvijas ierobežoto labvēlību. Jakovaki pēc dabas ir
bailīgs, ietiepīgs un sīks; ar tādu sarunas neveiktos. Bukarestē, Dukas laikos, bija daudz vieglāk
tikt pie rezultāta, jo ministrs pats mīlēja izlemt jautājumus ātri un noteikti. Tagad, sakarā ar
kabineta maiņu, Bukarestē Ārlietu ministrijā ir nākuši jauni ļaudis, kurus tuvāk nepazīstu. Esmu
pārliecināts, ka Rumānijas principiālais uzskats – neslēgt tirdzniecības līgumus parastā veidā,
bet apmierināties, pagaidām, ar notu apmaiņu – paliek joprojām spēkā; to prasa nenokārtotais
ekonomiskais stāvoklis valstī un iekšējo saimniecisko attiecību neskaidrība, kas cēlusies,
pievienojot Rumānijai lielās provinces: Besarābiju, Bukovinu, Transilvāniju.
Jakovaki aizbraucis atvaļinājumā; nesagaidu no viņa pēc atgriešanās citas atbildes.
Rumānijas tirgus līdz šim interesējis mūsu gumijas un linoleuma rūpniecību. Šīm nozarēm
tagad nebūs iespējams konkurēt ar citām valstīm, jo, kā dzirdu, tad, uz šī gada jūnija dekrēta
pamata, pastāvošā muitas tarifa likmes tām valstīm, kuras nav nokārtojušas savas ekonomiskās
attiecības ar Rumāniju ar notām, tiek dubultotas.
Paceļas jautājums, vai mums ir no svara pieturēties tik neatlaidīgi pie uzskata, ka notu
apmaiņas ceļā mēs savas ekonomiskās attiecības ar citām valstīm nekārtojam. Austrumu zemēs
tāda neatlaidība novedīs pie tādiem ieilgumiem, pie kādiem neesam pieraduši. Zīmējoties uz
Rumāniju, ir grūti paredzēt, kad viņa būs gatava slēgt tirdzniecības līgumu parastā kārtībā [..].
LVVA, 2574. f., 3. apr., 505. l., 3.–5. lp.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 95
27. Report by Envoy in Warsaw M. Nukša to Minister of Foreign Affairs K. Ulmanis,
19 th August, 1926
I take the liberty to inform you about the current status of the raised issues regarding trade
agreements with the Balkan states and about the creation of the network of consular
representation in these states.
In discussions with Envoy Iacovaky it was reaffirmed that Romania’s position had not
changed. Romania still does not conclude any trade agreements in the customary form, but
instead develops its economic relations with other countries only by way of exchanging notes,
both parties, furthermore, guaranteeing each other the most-favoured-nation treatment. I had
received the same reply in Bucharest earlier. I am sure that further negotiations are not possible
at the moment, if we do not agree to make a shift with an exchange of notes. Even more – if
negotiations took place through Envoy Iacovaky either in Warsaw or in Riga, I expect
difficulties to arise even with inserting clauses in the text of the notes. Iacovaky mentioned to
me earlier that there was a lack of balance between most-favoured-nation treatment from
Romania’s side and limited favour Latvia’s side. Iacovaky is by nature timid, stubborn and petty;
with such a man negotiations would not get on well. In Bucharest, in Duca’s time, it was much
easier to achieve a result, because the Minister liked to make decisions himself quickly and
firmly. Now, due to the change of Cabinet, new people whom I do not know have joined the
Ministry of Foreign Affairs in Bucharest. I am sure that Romania’s principal position – not to
conclude trade agreements in the customary form but, for the time being, to make shift with an
exchange of notes – is still in force; it is dictated by the unsettled economic situation in the
country and the uncertainty of the domestic economic relations that arouse when Romania
annexed the large provinces: Bessarabia, Bukovina and Transylvania.
Iacovaky has left on a vacation; I do not expect a different answer from him when he comes
back.
So far Romania’s market has attracted our rubber and linoleum industries. Now these
branches will not be able to compete with [those of] other countries because, as I hear,
pursuant to a decree of this June, the existing rate of customs tariff is doubled for those
countries, which had not regularized their economic relations with Romania by way of notes.
A question arises whether it is important for us to keep that consistently to the position that
we do not settle our economic relations with other countries by way of exchanging notes. In
oriental countries such persistence will lead to delays that we are not accustomed to. As
concerns Romania, it is difficult to predict, when it will be ready to conclude a trade agreement
in the customary form […]
SHAL, f. 2574, d. 3, file 505, s. 3–5.
28. Latvijas sūtņa Varšavā M. Nukšas 1927. g. 9. maija ziņojums ārlietu ministram F.
Cielēnam 1
Saņēmu Jūsu telegrammu, kurā Jūs piekrītat 5 dienu komandējumam uz Rumānijas valsts
svētkiem. Tik īsā laikā šis brauciens nav izdarāms. Tiešas satiksmes vilcieni starp Varšavu un
Bukaresti neiet ik dienas. Jau aiz tā tehniskā iemesla man būtu vajadzīgas vismaz 9 dienas. Bet
patiesībā ar tām vēl nepietiek. Neesmu pēdējos divi gados, darba apstākļu dēļ, bijis Rumānijā.
1
Fēlikss Cielēns (1888–1964), Latvijas kreisais politiķis, valstsvīrs, diplomāts. 1923. g. bijis ārlietu ministra biedrs,
1926.–1928. g. ārlietu ministrs, 1933.–1934. g. sūtnis Francijā, Spānijā un Portugālē ar sēdekli Parīzē. Miris Zviedrijā.

96 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Tagad es būtu spiests palikt tur vismaz pāris nedēļas, ņemot vērā īpatnējos vietējos apstākļus,
galma formālismu un gausību. Beidzot atradu par labāku uz Bukaresti nebraukt, jo dabūju
zināt, ka ārlietu ministram Mitilineu jābūt jau 12. maijā Čehoslovākijā uz Mazās Antantes
konferenci. Tādā gadījumā man nebūtu bijis iespējams runāt ar viņu par tirdzniecības līgumu.
LVVA, 2574. f., 3. apr., 573. l., 137. lp.
28. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Nukša to Minister of Foreign Affairs F.
Cielēns 1 , 9 th May, 1927
I received your telegram whereby you approve a 5-day official trip to Romania’s National
Day celebrations. This trip cannot be made in such a short time. It is not every day that there
are direct trains between Warsaw and Bucharest. For this reason alone I would need at least 9
days. But in fact that, too, would be insufficient. I have not been to Romania in the last two
years, due to work. Now I would have to stay there at least a couple of weeks, considering the
specific local conditions, the formalism and slowness of the court. Finally I came to the
conclusion that it would be better not to go to Bucharest because I heard that already on 12 th
May Minister of Foreign Affairs Mitilineu had to be in Czechoslovakia to attend the conference
of the Little Entente. In such case I would not have had the chance to talk to him about the
trade agreement.
SHAL, f. 2574, d. 3, file 573, s. 137.
29. Latvijas sūtņa Varšavā M. Nukšas 1928. g. 11. jūn. ziņojums ārlietu ministram A.
Balodim 2
Bukarestē uzstādīju jautājumu, kad tiks iecelts Rumānijas sūtnis Latvijā. Ministrs Duka man
atbildēja, ka viņš tikai atvieto savu kolēģi Titulesku un tādēļ jautājuma izšķiršanu atstāj
ministram pašam. Duka domā, ka Titulesku varēšot atgriezties Bukarestē ap jūnija vidu. Pēc
tam jautājums par sūtņa iecelšanu Rīgā tikšot visā drīzumā nokārtots. Kandidāti šinī sarunā
netika minēti; no citas puses dabūju zināt, ka to esot vairāk un tādēļ grūtāk esot noteikt, uz
kuru kritīs izvēle. Starp citiem turpina minēt Grigorkea. To pabalsta sūtnis Varšavā Davila, kurš
pats savu tagadējo posteni dabūjis, pateicoties Titulesku labvēlībai. Tā Grigorkea, kuru jau reiz
minēju kā kandidātu, ir zināmas izredzes tikt uz Rīgu.
LVVA, 2570. f., 1. apr., 209. l., 25. lp.
29. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Nukša to Minister of Foreign Affairs A.
Balodis 3 , 11 th June, 1928
In Bucharest I asked when an Envoy of Romania to Latvia would be appointed. Minister
Duca replied to me that he was only replacing his colleague Titulescu and for that reason would
leave the making of the decision to the Minister himself. Duca thinks that Titulescu will be able
1
Fēlikss Cielēns (1888–1964), left-wing Latvian politician, statesman, diplomat. 1923 deputy Minister of Foreign
Affairs, 1926–1928 Minister of Foreign Affairs, 1933–1934 Envoy to France, Spain and Portugal with seat in Paris.
Died in Sweden.
2
Antons Balodis (1880–1942), Latvijas diplomāts, valstsvīrs. 1920.–1924. g. Ārlietu ministrijas Baltijas valstu nodaļas
vadītājs, no 1924. g. sūtnis Lietuvā, 1928.–1930. g. ārlietu ministrs, 1930.–1933. g. sūtnis Somijā. Gājis bojā padomju
ieslodzījumā.
3
Antons Balodis (1880–1942), Latvian diplomat, statesman. 1920–1924 Head of the Baltic States Department of the
Ministry of Foreign Affairs, from 1924 Envoy to Lithuania, 1928–1930 Minister of Foreign Affairs, 1930–1933 Envoy
to Finland. Perished in Soviet imprisonment.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 97
to return to Bucharest around mid-June. After that the issue of appointing an Envoy in Riga will
be settled soon. Candidates were not mentioned in this discussion; from a different source I
learned that there were several of them and thus it was difficult to know who would be chosen.
Grigorcea is still mentioned among the others. He is supported by Envoy in Warsaw Davila who
had got his present position thanks to Titulescu’s benevolence. Thus Grigorcea, whom I once
already mentioned as a candidate, has a certain chance to get to Riga.
SHAL, f. 2570, d. 1, file 209, s. 25.
30. Telegrama lui Gheorghe Filality de la Ministerul Afacerilor Străine al României
nr. 11528 către Legația României la Riga, 22 februarie 1929
Fiind informați că numeroși basarabeni neștiutori [ai] limbii noastre și plecați din țară de
mult timp încearcă a se reîntoarce în țară prezentând pașapoarte române de emigrare sau tot
felul de certificate sau recomandări oficiale (?) de la prietenii din România, dintre care unele
false emanând [de la] funcționari, parlamentari sau persoane influente din Basarabia, binevoiți
vă rog a nu le acorda [în] niciun caz pașapoarte sau acte de călătorie dacă aveți cea mai mică
bănuială că ar fi suspecte. Vă rog să transmiteți aceste instrucțiuni consulatelor dependente.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 45
30. Telegram by Gheorghe Filality of the Ministry of Foreign Affairs of Romania no.
11528 to the Romanian Legation in Riga, 22 nd February 1929
Being informed that numerous Bessarabians who do not speak our language and who
left the country a long time ago, are trying to come back, making use of Romanian
emigration passports or all sorts of certificates or official petitions from Romanian friends
such as officials, members of the Parliament or influential persons from Bessarabia, some of
which are false, I kindly ask you not to grant them by any means passports or travel
documents, if you have the slightest suspicion that they are doubtful.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 45.
31. Latvijas sūtņa Varšavā M. Nukšas 1929. g. 2. marta ziņojums ārlietu ministram A.
Balodim
Rumānijas ārlietu ministrs Mironesku viesojās Varšavā 25. un 26. februārī. Kā parasts tādos
gadījumos, viņa atbraukšana un uzturēšanās Polijā bija savienota ar daudzām svinībām,
mielastiem, rautiem un runām, kuras tomēr maz apgaismoja vizītes nolūkus un nozīmi.
Pirmā kārtā šo vizīti jāuzskata kā draudzības aktu no Rumānijas puses savai sabiedrotai
Polijai; tai vajadzēja rādīt, ka abu valstu attiecībās nekas nav mainījies [..].
Nevar gan apgalvot, ka politiskā konstelācija austrumos būtu palikusi tāda pati, kāda viņa
bija tolaik, kad Polijas–Rumānijas sabiedrība radās. Toreiz abas valstis raudzījās ar neuzticību
uz PSRS un baidījās no tās. Rumānija šo uzskatu nav mainījusi; citādi tas Polijā. Polija no PSRS
vairs nebaidās; vēl vairāk, viņas ārējo attiecību vārīgākais punkts meklējams tagad vakaros. Uz
turieni, galvenā kārtā, vērsta Polijas nacionālā enerģija un šinī virzienā Rumānija Polijai var dot
ļoti maz. Bez tam, Polija vispārīgi nestāda ļoti augstu Rumāniju, kā sabiedroto, militārā ziņā.
Polijai pat nebūtu nekas pretim uzlabot savas attiecības ar PSRS un izkopt tās, sevišķi
saimnieciskā nozarē. Te sabiedrība ar Rumāniju viņai drīzāk ir par traucējumu [..].
LVVA, 2574. f., 3. apr., 688. l., 19.–20. lp.

98 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
31. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Nukša to Minister of Foreign Affairs A.
Balodis, 2 nd March, 1929
Romania’s Minister of Foreign Affairs Mironescu visited Warsaw on 25 th and 26 th February.
As is usual on such occasions, his arrival and stay in Poland were accompanied with many
celebrations, feasts, routs [receptions] and speeches, which however shed little light on the
goals and importance of the visit.
This visit should be regarded first and foremost as an act of friendship from the part of
Romania towards its ally Poland; it was supposed to signalize that nothing had changed in the
relations between the two countries [...]
One however cannot assure that the political constellation in the East has stayed the way it
was when Poland–Romania alliance was born. Then both countries regarded the USSR with
distrust and were afraid of it. Romania has not changed its position in this regard; but the
situation in Poland is different. Poland is no longer afraid of the USSR; even more so, now the
tender spot of its external relations is in the West. It is this direction that Poland’s national
energy is oriented in the first instance and in this regard Romania can give Poland very little.
Besides, Poland does not value Romania very high in general, in the military sense as an ally.
Poland would not even mind to improve its relations with the USSR and to cultivate them,
especially in the field of economy. In this regard its alliance with Romania is rather an obstacle
on its path [...]
SHAL, f. 2574, d. 3, file 688, s. 19–20.
32. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza 1 către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu 2 , iunie
1929
Unele evenimente petrecute în ajunul sau după sosirea mea în Riga – atentatul din Kowno 3 ,
schimbul vizitelor baltice – au animat opinia și presa acestei capitale punând personalitățile
politice, cu care am avut ocazia să mă întrețin, într-o stare mai comunicativă decât cea
obișnuită; ele mi-au dat de asemenea prilejul unor conversații interesante cu colegii mei dintre
care cei mai mulți, acreditați și în una sau două din țările vecine, au putut completa în Kowno și
Reval informațiile și impresiile lor.
Atentatul împotriva domnului Voldemaras 4 a pus încă o dată în mod cu totul indirect, dar
dramatic, în evidență ireductibilitatea conflictului dintre Polonia și Lituania, iar seria de vizite
între Riga, Reval și capitalele nord-baltice ar putea indica noua îndrumare ce Estonia și Letonia,
definitiv descurajate de acest conflict, înțeleg să o dea politicii lor în căutarea unei completări
morale dacă nu formale a alianței ce le leagă.
1
Mihail R. Sturdza (1886-1980) a fost un om politic cu vederi de extremă dreapta și diplomat român. A intrat în
diplomație în 1913 și a îndeplinit misiuni diplomatice la Durazzo, Berna, Budapesta, Viena, Washington, Riga,
Helsinki și Copenhaga. Însărcinat cu afaceri și apoi Ministru al României în Letonia și Estonia (1929-1932, 1932-
1935), Ministru al României la Copenhaga (1938-1939), Ministru al Afacerilor Străine (1940).
2
Gheorghe G. Mironescu (1874-1949) a fost un politician român, membru al Partidului Conservator-Democrat și al
Partidului Național-Țărănesc. Președinte al Consiliului de Miniștri (1930, 1930-1931), Ministru al Afacerilor Străine
(1928-1930, 1930-1931, 1932).
3
Denumirea lituaniană a localității este Kaunas (apare și sub forma de Kovno).
4
Încercarea de asasinat a avut loc la 6 mai 1929.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 99
Nu rămâne cea mai mică îndoială că Acordul Politic din Varșovia din 17 martie 1922 între
Polonia, Finlanda, Estonia și Letonia, care prin art. 6 al său conținea germenii unei atât de
puternice grupări politice și militare, nu era, în spiritul guvernelor din Riga, Reval și Helsingfors,
destinat să fie pus în vigoare decât în ziua când, potolindu-se învrăjbirile dezlănțuite odată cu
legiunile lui Želigovskį, Lituania s-ar fi decis să adere și ea pactului de apărare al celor patru
republici. Oameni de stat letoni și estonieni au judecat cu drept cuvânt că perfectarea unei
asemenea alianțe în orișice alte împrejurări decât cele implicând maximul posibil de eficacitate
și prestigiu ar fi fost mai mult vătămătoare decât folositoare siguranței lor, o imprudentă
provocare față de Rusia sovietică, fără de nicio reală garanție față de reacția posibilă a ei.
Tratatul Skirmunt 1 , de altfel dezavuat în urmă de Finlanda, a rămas de aceea neratificat de Riga
și Reval, care în așteptarea unor posibilități de realizări mai largi au înjghebat alianța militară
din 1 noiembrie 1923 redusă geografic, dar tehnic completă.
Domnul Balodis, care a fost lung timp Ministru al Letoniei în Kowno, mi-a istorisit
zadarnicele sale sforțări pentru a reduce resentimentul lituanian până la posibilitatea unei
reconcilieri cât de teoretică cu Polonia, reconciliere ce ar fi lăsat deschisă calea unei grupări de
forțe, pe care cred că atât Dl Balodis cât și elementele politice cele mai numeroase în Letonia și
Estonia o considerau în mod foarte sincer ca soluția optimă a problemei veșnic deschise a
menținerii independenței naționale a micilor republici vecine.
S-ar părea că astăzi aceleași elemente au renunțat la această soluție și că printr-un
reviriment, probabil numai momentan, ce nu a mirat pe cei ce cunosc pretențiile de
scandinavism crescând în Țările Baltice de la sud spre nord, Estonia și Letonia se întreabă dacă
nu le-ar fi posibilă retragerea de pe un câmp politic atât de puțin atrăgător, retragere pe care
Finlanda a efectuat-o, probabil, când în 1922 a dezavuat atât de repede pe Dl. Holsti 2 , ministrul
său al Afacerilor Străine.
Schimbul de vizite între capii de stat și oamenii politici ai țărilor baltice ar fi astfel
preliminariile unei noi orientări a politicii Estoniei și Letoniei, în cadrul bineînțeles al
principalului lor interes comun, cel al menținerii independenței lor naționale.
În asemenea împrejurări o întrebare firească este cred următoarea. O dată exclusă
posibilitatea unei alianțe baltice integrale, adică una din care Polonia și Lituania ar face
împreună parte (alianța optimă pentru noi și prietenii noștri deoarece prin trăsătura de uniune
polonă s-ar completa rețeaua neîntreruptă de legături militare și politice împotriva estului de la
Baltica la Marea Neagră), nu este soluția actuală a unei alianțe militare formale, redusă [la]
Letonia și Estonia, dar menținută prin forța lucrurilor în câmpul de gravitație politică a
Poloniei, cea mai avantajoasă pentru noi? Cu alte cuvine cum trebuie să considerăm extinderea
acestei alianțe până la Finlanda și eventual, într-un mod teoretic, chiar cu Suedia?
Întrebarea nu este zadarnică și las Domnului Balodis cuvântul pentru a ne spune dacă ideea
unei apropieri balto-scandinave ocupă astăzi un colț al imaginației unora din oamenii de stat ai
acestor țări.
1
Constantin Skirmunt (1866–1949) a fost un politician și diplomat polonez, membru al Comitetului Național
Polonez de la Paris (1917-1918), Ministru în Italia (1919-1921), Ministru al Afacerilor Externe (1921-1922) și Ministru
în Marea Britanie (1919-1934).
2
Eino Rudolf Woldemar Holsti (1881-1945) a fost un om politic, jurnalist, diplomat și profesor finlandez. Membru
al Partidului Național-Progresist. Ministru al Afacerilor Externe al Finlandei (1919-1922 și 1936-1938), delegat al
Finlandei la Societatea Națiunilor. Profesor la Stanford University.

100 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
„Relațiile între Finlanda și Letonia erau în ultimii ani atât de răcite că o reapropiere apărea
extrem de importantă. Ținând cont că relațiile dintre cele două state în primii ani ai
independenței lor erau excepțional de calde și animate, aveam ferma speranță că voi reuși să
aduc și astăzi între ele o apropiere amicală și vie... În discursurile mele am exprimat în principal
gândul unei conlucrări necesare între statele Ost 1 -baltice. Și dacă [este] posibil trebuie atrasă în
această strânsă grupare prietenească și Scandinavia (so sollte auch Skandinavien in diesen
engen Freundschaftsbund mit hineingezogen werden)....
Înainte de toate am fost de acord cu colegul meu finlandez că datoria principală a Finlandei
și a Letoniei era necesitatea de a menține și întări independența lor... O altă îndatorire a politicii
noastre externe este de întări mai departe legăturile și cu celelalte state nordice, în special cu
Suedia... Trebuie să spun că în această călătorie în Finlanda am ajuns la convingerea că putem
aștepta cu siguranță o nouă dezvoltare a legăturilor prietenești între Finlanda și Letonia...”
Colegul meu [neclar] direct interesate consideră cu drept cuvânt că o politică externă
letono-estoniană bazată pe aspirațiile platonice exprimate de Dl. Balodis la Helsingfors sau de
Dl Zemgals 2 la Stockholm ar fi prea fantezistă ca asemenea eventualitate să fie luată serios în
considerație de către noi. Nimeni nu își poate închipui că cele două republici baltice ar căuta în
Suedia și chiar în Finlanda un echivalent pentru garanția ce la un moment dat le-o poate oferi
Polonia sau că aceste două din urmă țări ar fi gata să dea această garanție.
Totuși, după cum convenea atașatul militar al unei alte țări aliate, privită sub un alt unghi o
asemenea acțiune din partea Letoniei și Estoniei ar putea părea mai puțin absurdă. Ea ar putea
să privească nu atât o înțelegere relativă la o rezistență comună împotriva unui atac dinspre est
pe cât căutarea unor noi legături cu caracter mult mai puțin provocator care să pună și pe cele
două mici republici în afară de axa probabilă a unui asemenea atac, situație de care beneficiază
astăzi și Suedia și foarte probabil și Finlanda. Nicio îndoială nu pare într-adevăr a exista aici că
în situația actuală Letonia și Estonia ar participa fără ezitare la respingerea unui atac bolșevic
chiar dacă el ar fi la început îndreptat numai împotriva Poloniei. În ceea ce privește Finlanda
însă, atașatul militar în chestiune (care este considerat aici persoana cea mai bine informată în
chestiunile politice și militare ale Balticii și a cărui sferă de competență se întinde de la Kowno
la Helsingfors) îmi afirma convingerea sa că Finlanda nu se va solidariza cu vecinele sale de la
sud decât în cazul când va fi ea însăși victima unei agresiuni moscovite si că o asemenea
agresiune îi pare din punct de vedere politic improbabilă, iar din punct de vedere militar
geografic imposibilă. O înțelegere între cele trei state baltice în chestiune, înțelegere ce ar
cuprinde și eventualitatea unei acțiuni militare sovietice, nu ar fi realizabilă decât dacă ar avea
ca bază un angajament de dezinteresare în cazul unui conflict polono-rus, angajament ce
Letonia și Estonia nu l-ar putea lua decât ispitite de o garanție de altă valoare decât cea pe care
le-o poate da Suedia.
Expunând cele ce preced Excelenței Voastre cu restricțiile la care sunt încă îndreptățit de
prea scurta mea ședere aici aș greși dacă aș da impresia că în cercurile prietene nouă, cu care m-
am întreținut de la sosirea mea în Riga, ar exista vreo îngrijorare privitoare la semnificația
conversațiilor și vizitelor ai căror martori suntem astăzi în Baltica. Impresia în aceste cercuri
1
Est-baltice, de la cuvântul german Ost, est.
2
Gustavs Zemgals (1871-1939) a fost om de stat și jurnalist leton, al doilea șef de stat al Letoniei. A fost implicat în
lupta pentru obținerea independenței (vicepreședinte al Tautas Padome) și a deținut mai multe funcții
guvernamentale și în administrația locală.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 101
este dimpotrivă mai mult una de optimism și de încredere că atât în Letonia cât și în Estonia
cercurile competente civile și militare realizează complet solidaritatea intereselor țărilor
amenințate de primejdia rusească. Totuși sunt indicii că, în cadrul acestor [neclar], unele
grupuri descurajate de nesfârșitul conflict polono-lituanian caută să asigure țărilor lor noi soluții
eventuale problemelor ce le sunt particulare. Convingerea rămâne însă că în împrejurările grave
la care este natural să ne gândim bunul simț va triumfa asupra unor tendințe de caracter mai
mult speculativ și fără sau aproape fără nicio contraparte materială. Îmi permit a adăuga că
posibilitatea de a completa sau controla eu însumi în Reval impresiile mele sau opiniile
interlocutorilor mei mi-ar fi în asemenea împrejurare foarte folositoare.
În ceea ce privește probabilitatea sau proximitatea acestor împrejurări grave, cuvintele
colegului meu american 1 (un veteran al terenului politic baltic, decanul corpului diplomatic aici
și în cele două țări vecine, cu un personal de treizeci de persoane sub ordinele sale) rezumă,
cred, opinia generală răspândită: „două lucruri sunt tot atât de sigure: întâi că niciodată
Sovietele nu au fost mai îndepărtate decât astăzi de posibilitatea militară și economică de a
ataca, al doilea că vor ataca odată vecinii lor vestici determinați sau de dezvoltarea până la
explozie a stărilor lor economice sau dimpotrivă ca ultimă carte înainte de sinucidere, de
dărâmarea completă a acestor stări. În acest ultim caz, adaugă atașatul militar, la care mă
refeream mai sus, atacul va fi foarte probabil dirijat înspre micile puteri baltice în căutarea unui
succes ușor, succes de care Sovietele ar avea imediat nevoie din punct de vedere intern.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 102-
106.
32. Diplomatic Report by Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza 2 to the Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu 3 , June 1929
Some of the events that happened in the eve or after my arrival in Riga – such as the
Kowno attempt 4 , the Baltic visits exchange, have animated the public and the media of this
capital, making the political figures with whom I had the chance to deal more
communicative than usually; they also gave me the privilege to have interesting
conversations with my colleagues, and as most of them were accredited in one or two
neighboring countries they could complete their information and impressions in Kowno
and Reval.
The attempt on Mr. Voldemaras 5 has once again stressed, in a totally indirect, yet
dramatic manner, the irreducibility of the conflict between Poland and Lithuania, while the
series of visits between Riga, Reval and the North-Baltic capitals could indicate the new
direction that Estonia and Latvia, hopelessly discouraged by this conflict, want to give to
their policy, in the search of a moral, if not formal, completion of their alliance.
1
Frederick W.B. Coleman (1874-1947) a fost ministru al S.U.A. în Letonia în perioada 1922-1932.
2
Mihail R. Sturdza (1886-1980) was a Romanian politician with right-wing views and diplomat. He entered in
diplomacy in 1913 and accomplished diplomatic missions in Durazzo, Bern, Budapest, Vienna, Washington, Riga,
Helsinki and Copenhagen. Chargé d'Affaires and then Minister of Romania in Latvia and Estonia (1929-1932, 1932-
1935), Minister of Romania in Copenhagen (1938-1939), Minister for Foreign Affairs (1940).
3
Gheorghe G. Mironescu (1874-1949) was a Romanian politician, member of the Democratic Conservative and the
National Peasant parties. Chairman of the Council of Ministers (1930, 1930-1931), Minister for Foreign Affairs (1928-
1930, 1930-1931, 1932).
4
Or Kovno. The Lithuanian name of the locality is Kaunas.
5
May 6 th , 1929

102 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
We do not have the slightest doubt that the Political Agreement of Warsaw of March
17 th , 1922 between Poland, Finland, Estonia and Latvia, which, according to its 6 th article,
contained the germs of such a powerful political and military group, was not, in the spirit
of the Riga, Reval and Helsingfors governments, to be put into effect until the day when,
the quarrels unleashed along with Želigovskį’s legion having been tempered, Lithuania
would have decided to adhere to the defense pact of the four republics. Latvian and
Estonian statesmen rightfully judged that the perfection of such an alliance in any other
circumstances, except for those involving the maximum possible efficiency and prestige,
would have been rather troublesome than useful to their safety, an imprudent provocation
to Soviet Russia, with no real guarantee against its reaction. The Treaty of Skirmunt 1 ,
otherwise disavowed by Finland, has consequently remained unapproved by Riga and Reval
which, while leaving the possibilities of larger achievements open, had built up the
geographically reduced but technically complete military alliance of November 1 st 1929.
Mr. Balodis, who has been the Minister of Latvia in Kowno for a long time, recounted
me his futile efforts of reducing the Lithuanian resentfulness up to the possibility of a
theoretical reconciliation with Poland, a reconciliation that would have left open the way
to a group of forces, which I think that Mr. Balodis, as well as most numerous political
elements from Latvia and Estonia, honestly considered as being the optimal solution of the
everlasting problem of maintaining the national independence of the small border
republics.
Today, it seems that the same elements have given up this solution and that through a
temporary recommencement, which did not surprise those who were aware of the
increasing Scandinavianist claims of the Baltic states from South to North, Estonia and
Latvia wonder whether they could retreat from such an unattractive political field, a retreat
that Finland probably achieved in 1922 when they promptly disavowed Mr. Holsti 2 , their
Minister of Foreign Affairs.
The visit exchange between the heads of state and the politicians from the Baltic
countries would thus constitute the preliminaries of a new political orientation of Estonia
and Latvia, within, of course, their main common interest, that of maintaining their
national independence.
In such circumstances, I believe that a fair question would be the one that follows. Once
the possibility of a general Baltic alliance, in which Poland and Lithuania would take part
together, is excluded (the optimal alliance for us and for our friends since, through the
feature of Polish union, the network of military and political links against the East from the
Baltic Sea to the Black Sea would be complete), isn’t the actual solution of a formal military
alliance, reduced to Latvia and Estonia, however inevitably maintained under the political
influence of Poland, the most convenient for us? In other words, how should we consider
the expansion of this alliance up to Finland and, theoretically, even up to Sweden?
1
Constantin Skirmunt (1866–1949) was a Polish politician and diplomat, member of the Polish National
Committee in Paris (1917-1918), Minister in Italy (1919-1921), Minister of Foreign Affairs (1921-1922) and Minister in
the United Kingdom (1919-1934).
2
Eino Rudolf Woldemar Holsti (1881-1945) was a Finnish politician, journalist, diplomat and professor. Member of
the National Progressive Party. Minister for Foreign Affairs of Finland (1919-1922 and 1936-1938), Finland’s delegate
to the League of Nations. Professor at Stanford University.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 103
The question is not useless, and I give the floor to Mr. Balodis, in order for him to tell us
if the idea of a Baltic-Scandinavian contiguity finds a place in the imagination of some of
the statesmen of those countries.
“The relations between Finland and Latvia were freezing in the last years, so that a new
approach seemed to be extremely important. Bearing in mind that the relations between
the two states in the first years of their independence were exceptionally friendly and
animated, I cherish the steady hope that I will succeed in establishing a friendly, vivid
approach between them even these days…. In my speeches, I mainly expressed the thought
of a necessary cooperation among the Ost 1 -Baltic states. And, if possible, Scandinavia
should be attracted in this tight group (Scandinavia should also be involved in this close
friendship alliance).
First of all I agreed with my Finnish colleague that the main duty of Finland and Latvia
was the necessity to maintain and consolidate their independence… Another duty of our
policy is to further strengthen the relations with the other Nordic countries, especially with
Sweden… I must say that during this journey to Finland, I came to the conclusion that we
can certainly expect a new development of the friendly ties between Finland and Latvia…”
My colleague [unclear] directly concerned rightfully believes that a Latvian – Estonian
foreign policy based on the platonic aspirations expressed by Mr. Balodis at Helsingfors or
by Mr. Zemgals 2 at Stockholm would be too fanciful to be taken into consideration by us.
Nobody can imagine that the two Baltic republics would seek in Sweden and even in
Finland an equivalent for the assurance that Poland could give them at some point, or that
the latter ones would be ready to offer this assurance.
However, as the military attaché of an allied country agreed, regarded from a different
viewpoint, such an action may seem absurd. It could concern not an agreement regarding a
common resistance against an attack from the East, but the search of new relations with a
far less challenging feature, which would set the two small republics outside the probable
axis of such an attack, a position enjoyed these days by Sweden and most likely even by
Finland. There seems to be no doubt here that in the given situation, Latvia and Estonia
would participate without hesitation to the driving back of a Bolshevik attack even if it
would only aim at Poland, at first. As for Finland, however, the military attaché in question
(who is considered to be, in this case, the most well informed person in what concerns the
political and military issues of the Baltic zone and whose area of competence extends from
Kowno to Helsingfors) told me about his conviction that Finland would not sympathize
with its Southern neighbors unless it would be itself the victim of a Russian aggression, and
that such an aggression seems to be politically improbable and impossible from a militarygeographical
viewpoint. An agreement between the three Baltic states in question,
agreement that would include the likeliness of a Soviet military action, would not be
achievable unless it was based on a commitment of neutrality in the case of a Polish –
Russian conflict, commitment that they would only agree upon if they were tempted by a
guarantee of a different value than the one that can be offered by Sweden.
1
East Baltic, from the German term Ost, East
2
Gustavs Zemgals (1871-1939) was a Latvia statesman and journalist, the second President of Latvia. He was
involved in the struggle for independence (Vice-President of Tautas Padome) and held several positions in
government and local administration.

104 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
By relating the foregoing to Your Excellency with the restrictions to which I am entitled
by my too short stay here, it would be wrong to give the impression that in our friendly
circles, in which I have stayed since my arrival in Riga, there are worries concerning the
meaning of the conversations and visits whose witnesses we are today in the Baltic region.
The general impression in those circles is actually one of optimism and trust that in Latvia,
as well as in Estonia, the competent civil and military circles are fully aware of the
solidarity of the interests that the countries threatened by Russia menace. However, there
is evidence showing that, under these [unclear], some groups that are discouraged by the
never-ending Polish – Lithuanian conflict are searching for new potential solutions to
peculiar problems for their countries. My belief remains, nevertheless, that in these serious
circumstances, which it is natural to contemplate, the common sense will triumph against
certain tendencies that are rather speculative, without having any or much material
substance. I dare adding that the possibility of completing or controlling myself, in Reval,
my impressions or the opinions of my interlocutors, would be, in such circumstances, very
useful.
In what concerns the possibility or likeliness of those severe circumstances, the words of
my American colleague 1 (a veteran of the Baltic political field, the dean of the Diplomatic
Corps here and in the two neighboring countries, with a staff of over thirty subordinates)
summarize, in my opinion, the general widespread belief: “two things are certain; first,
never have the Soviets been so far from the military and economic potential of attacking as
they are today. The second aspect is that they will attack their Western neighbors,
determined either by the development to the point of explosion of their economic situation
or, on the contrary, as their last card, before suicide, before the demolishment of this
status.” In this later case, the military attaché to whom I previously referred adds that the
attack would most probably be directed towards the small Baltic powers in the search of an
effortless victory, a victory that the Soviets would immediately need from a domestic
viewpoint.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 102-106.
33. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 45 către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu, 30
iunie 1929
Dacă extrem de scurtul timp pe care l-am petrecut până acum în Riga și în parte grijile
instalării unei legații nu mi-au dat încă prilejul să beneficiez decât în mod cu totul superficial și
indirect de terenul de informație constituit de Țările Baltice și în special de Letonia, am putut
grație indicațiilor colegilor mei din legațiile aliate sau amice să-mi formez ușor o opinie despre
deosebita bogăție a acestui teren.
Dau Excelenței Voastre câteva amănunte, obligatoriu limitate, suficiente cred pentru a arăta
importanța atribuită de alții acestui punct de observație și contraobservație. În afară de
publicațiile și agențiile mai puțin importante, următoarele au agentul lor special aici: Reuters,
Telegraph Union, Exchange Telegraph, Tass, Le Temps, Times, Daily Express, Daily Mail, Daily
News, Chicago Tribune, Vossische Zeitung, Havas, Izvestia etc. Legația americană are un
personal de 11 persoane înscrise în lista corpului diplomatic sau consular de carieră și în total
1
Frederick W.B. Coleman (1874-1947) was minister of the U.S. in Latvia during the period 1922-1932.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 105
peste 20 de amploiați, Anglia 12 înscriși în liste și numeroși auxiliari. Sovietele au nouă persoane
înscrise, dar un număr indefinit și veșnic reînnoit de personal auxiliar. Legația Sovietică este
instalată în două mari imobile din care unul îndeosebi este un stabiliment de mărimea unei
adevărate clădiri publice comparându-se cu orișicare minister [de] aici.
Nu este numai experiența mea din activitatea mai ales a două legații din care am făcut parte,
că chiar în ceea ce privește informația specială nu agenții profesionali și retribuiți sunt cei care
aduc cele mai multe informații utile, ci cei de ocazie a căror întâlnire trebuie căutată în cercurile
cele mai variate. Aici, pe lângă cele ce intră în programul obișnuit al unei activități
bineînțeleasă: colegii, personalul inferior al legațiilor și consulatelor, cercurile politice locale,
presa locală, reprezentanții presei străine, vizitatorii străini în reîntoarcere din călătoriile estice,
cercurile financiare etc..., este și categoria deosebit de interesantă a marilor și micilor
comercianți, care mai mult decât orișicare alții au numeroase ocazii și speciale ușurințe de a
străbate granițele rusești.
Dacă întâmplarea poate fi câteodată suficientă pentru a aduce chiar informațiile cele mai
prețioase, o misiune de natura celei de care mai toate legațiile par a fi însărcinate, misiune care,
trebuie observat, implică în anumite cazuri o răspundere specială, nu poate fi conștiincios
bazată decât pe relațiile cele mai diverse și pe contacte continue. Zic continue fiindcă o vizită
sau o întâlnire unică și ad-hoc cu persoana apropiată de cele mai multe ori nu aduce informația
specială căutată care ar fi dată împreună cu altele în cursul unor raporturi mai lungi creatoare
de încredere, de simpatie și de ocazii propice.
Pe cât îmi este de neplăcut de a reveni cu această ocazie asupra unei chestiuni care pare de
caracter mai personal, sunt obligat a semnala cât de greu mi-ar fi îndeplinirea obligațiilor
inerente misiunii mele dacă s-ar reduce chiar în cea mai mică proporție apuntamentele ce din
ordinele Excelenței Voastre mi-au fost atribuite la plecarea mea din București, apuntamente ce
nu cuprindeau decât jumătate din cheltuielile de reprezentare prevăzute de lege (printr-un
calcul făcut cu coeficienți inadecvați) pentru îndeplinirea unei misiuni ce nu este defel una de
simplă prezență (ca de pildă ce a Ministrului Spaniei sau Reprezentantului Argentinei în
localitate), ci una prin excelență de contact permanent cu toate cercurile locale.
Suma lunară de care dispun în momentul de față îmi permite de abia cu sacrificii personale
istovitoare de a monta și întreține în urmă o casă ce este o legație de la care se așteaptă toată
ospitalitatea unei legații, ospitalitate la care sunt de altfel obligat, după cum exprimam mai sus,
sub primejdia de a zădărnici rezultatele primei misiuni ce îmi este încredințată în mod
permanent.
În aceeași ordine de idei, îmi permit a semnala Excelenței Voastre că scrisorile mele de
acreditare în Estonia pentru redactarea cărora se dăduseră instrucțiuni înainte de plecarea mea
nu mi-au parvenit încă. Colegii mei trag cel mai mare folos din posibilitatea de a completa și
controla informațiile lor din Reval. Toate puterile ce au interes cât de mic în supravegherea
împrejurărilor în Baltica când nu sunt reprezentate efectiv în ambele sau chiar cele trei capitale,
întind în schimb competența reprezentantului lor.
Din citirea raportului meu nr. 15 Excelența Voastră va înțelege a atribui un interes particular
posibilității de a fi în Reval cu ocazia sosirii Majestății Sale Regele Suediei 1 . Acest eveniment se
va repeta într-adevăr și aici, dar caracterul mult mai comunicativ al oamenilor politici estonieni
îmi va permite a trage mai multe beneficii din aceste împrejurări speciale. De aceea aș fi fericit
1
Gustaf V, rege al Suediei (1907-1950).

106 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
dacă aș putea prezenta cât mai degrabă scrisorile mele de acreditare în Reval unde de altfel miam
dat în principiu întâlnire cu atașatul nostru militar; competența colonelului Nicolaescu se
întinde de la Varșovia prin Riga la Reval.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 107-110.
33. Diplomatic Report by Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza no. 45 to the Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, 30 th June 1929
Although the short time I have spent in Riga so far and, partially, the concerns of
establishing a legation, have given me the privilege of benefiting only superficially and
indirectly from the field of information constituted by the Baltic countries and especially by
Latvia, thanks to the indications of my colleagues from the allied or friendly legations, I
had the possibility to easily elaborate an opinion about the distinctive richness of this field.
I shall give to Your Excellency some details, unavoidably limited but sufficient, I think,
in order to illustrate the importance attributed by others to this point of observation and
counter-observation. Except for the less important publications and agencies, the following
have their own special agent here: Reuters, Telegraph Union, Exchange Telegraph, Tass, Le
Temps, Times, Daily Express, Daily Mail, Daily News, Chicago Tribune, Vossiche Zeitung,
Havas, Izvestia etc. The American legation has a staff of 11 persons enlisted in the
diplomatic or consular corps and a total of over 20 employees; England has 12 persons
enlisted and numerous auxiliaries. The Soviets have nine persons enlisted, but also an
indefinite and constantly renewed number of auxiliary staff. The Soviet legation is installed
in two big buildings, one of which has the size of a public building, comparable to any
ministry here.
It is not only my belief resulting especially from the activity of two legations in which I
was posted, that even in what concerns the special information, it is not the professional
paid agents that bring the most useful information, but those occasional agents whose
presence must be sought in the most varied circles. Here, in addition to the habitual
schedule of a self-understood activity: the colleagues, the inferior staff of legations and
consulates, the local political circles, the local press, the representatives of foreign press,
foreign visitors or those returning from Eastern journeys, financial circles etc…, there is also
the particularly interesting category of small and big merchants who, more than everyone
else, enjoy numerous occasions and special facilities of going abroad.
If chance can sometimes be sufficient in order to bring even the most precious
information, a mission the kind of which almost all legations seem to be involved, a
mission that must be observed involves in some cases a special responsibility can only be
thoroughly based on the most different relations and continuous contacts. I say continuous
because a visit or a single and ad-hoc meeting with the close person usually does not bring
the special information that is sought and that would be given together with other
information in the course of longer relations, relations that would result in trust, sympathy
and proper occasions.
As unpleasant as it is for me to return on this occasion to a seemingly personal issue, I
have to signal how hard it would be for me to fulfill the obligations of my mission if the
remuneration that, as an effect of Your Excellency’s order, has been given to me at my
departure from Bucharest, would suffer even the slightest reduction; a remuneration which

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 107
only comprised half of the statutory representation expenses (through a calculation made
using inappropriate coefficients) for the fulfillment of a mission that is not one of mere
presence (as, for example, that of the Envoy of Spain or the Representative of Argentina in
the city), but one of permanent contact with the local circles par excellence.
The monthly sum that I receive at the moment is hardly allowing me to assemble and
maintain a house, that is a legation from which great hospitality is expected, hospitality to
which I am actually obliged, as I previously said, in order to avoid compromising the results
of my first permanent mission.
I take the permission to signal Your Excellency that my credentials for Estonia, which
were ordered before my departure, have not reached me so far. My colleagues take the
greatest benefit from the possibility of completing and controlling their information from
Reval. All the powers that have the slightest interest in supervising the Baltic Sea
surroundings, when they are not effectively represented in both or all three of the capitals,
extend this competence to their representative.
After reading my report no. 15, Your Excellency will understand the need to attribute a
particular interest in the possibility of being in Reval on the occasion of the arrival of His
Majesty, the King of Sweden 1 . This event will probably continue here, but the more
communicative nature of the Estonian politicians will allow me to gain more benefits from
these special circumstances. That is why I would be happy if I was able to present my
credentials as soon as possible in Reval, where I actually arranged, in principle, a meeting
with our military attaché; Colonel Nicolaescu’s area of competence ranges from Warsaw via
Riga to Reval.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 107-110.
34. Raportul diplomatic al secretarului de legație al României la Riga Eugeniu
Lukasiewicz nr. 38p. către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G.
Mironescu, 28 septembrie 1929
Azi dimineață am fost primit de Domnul Balodis, Ministrul Afacerilor Străine, întors zilele
acestea de la Geneva. Felicitându-l pentru succesul înregistrat de Letonia prin alegerea Domniei
sale cu un mare număr de voturi pentru unul din locurile de vicepreședinți ai Adunării 2 ,
Domnia sa s-a arătat încântat de ultima sesiune a Ligii. Mi-a vorbit apoi cu multă satisfacție
despre Excelența Sa Dl. Ministru Mironescu ale cărui curtoazie și afabilitate l-au impresionat
plăcut.
Acordurile feroviare încheiate de noi cu Polonia în anul acesta, precum și acordul deja
existent între Polonia și Letonia ar ușura mult traficul între ambele țări.
Îmi permit a atrage atenția Excelenței Voastre că în raportul meu nr. 179 din 23 august,
referitor la publicarea unui număr consacrat României de către ziarul local „Latvijas Tirgotājs”,
raport asupra căruia nu am avut până în prezent vreun răspuns, am semnalat deja
oportunitatea stabilirii unor legături comerciale mai strânse între ambele țări.
În această ordine de idei cred că o primă necesitate ar fi ca Banca Națională și Banca
Letoniei să intre în contact pentru a se putea ajunge la ușurarea operațiunilor bancare. Întradevăr,
până în momentul de față nici leul nu este cotat la Riga, nici latul la București. Adesea
1
Gustaf V, King of Sweden (1907-1950).
2
Adunarea Societății Națiunilor.

108 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
am primit plângeri la Legație și cereri de a schimba lei; băncile din localitate nu au aproape
nicio legătură cu cele din București și chiar pentru trimiterea unui cec sunt greutăți aproape
insurmontabile. Amintesc în treacăt că fondurile expediate de Minister acestui oficiu sosesc cu
întârzieri adesea extrem de neplăcute, operațiunile urmând a fi efectuate prin intermediul
diferitelor bănci engleze, germane, suedeze etc.
Revenind la conversația mea cu Domnul Balodis, la întrebarea ce i-am pus asupra părerii
Domniei sale cu privire la schimbarea de guvern din Lituania, Domnia sa nu s-a putut lipsi de a-
și manifesta satisfacția pentru căderea lui Voldemaras 1 : „Voilà un bon débarras pour tout le
monde” a fost exclamația cu care Dl Balodis a răspuns întrebării mele. (În treacăt fie amintit că
Domnia sa a fost acum câțiva ani reprezentant al Letoniei la Kowno și nu a avut a se lăuda de
raporturile Domniei Sale cu Voldemaras).
„Tūbelis est un homme plus conciliant et avec lequel on pourra causer plus facilement” este
părerea Domnului Balodis asupra noului președinte al Consiliului lituanian. Chestiunea cea mai
delicată între ambele țări, adică a imigranților lituanieni refugiați în Letonia (aderenți ai lui
Pletkchaitis 2 și alți conspiratori ejusdem farinae 3 ), asupra cărora Voldemaras se arăta de o
intransigență violentă, cerând expulzarea lor, va putea de acum încolo intra într-o fază mai
calmă. Domnul Balodis crede că noul guvern din Kowno se va ocupa în special de ameliorarea
situației economice și financiare, Dl. Tūbelis 4 – care, între paranteze fie zis, e foarte bolnăvicios
– fiind un specialist în materie agrară și cooperativă.
E de așteptat, crede Domnul Balodis, ca regimul de teroare, stare de asediu, cenzură etc.
care domnește în țara vecină să fie puțin atenuat de noul Guvern; în ceea ce privește însă
politica externă a Lituaniei și în special raporturile cu Polonia, nu trebuie să ne facem nicio
iluzie, directivele noului cabinet fiind identice cu cele urmate până acum de Voldemaras.
În fond, căderea acestuia se datorează, după părerea Domnului Balodis, în cea mai mare
parte aroganței sale și modului brutal 5 cu care se obișnuise a trata pe colegii săi de cabinet și
chiar pe președintele Republicii, Smetona 6 , căruia voia să-i impună toate concepțiile sale.
Maniera Domnului Voldemaras a avut de altfel darul de a-i aliena multe simpatii europene și de
a șoca adesea membrii Adunării de la Geneva.
În fine, Dl. Balodis a exprimat regretul pentru eșecul propunerii susținute de Finlanda de
ajutorare cel puțin financiară a Statelor atacate, și venind a vorbi de chestiunile financiare și de
atotputernicia americană, Dl. Balodis a terminat conversația cu o butadă, făcând comparația
între „Golf Stream-ul” care ne vine din America și „Gold Stream-ul” care se revarsă din Europa
spre America.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 140-
142.
1
Augustinas Voldemaras (1883-1942) a fost un politician nationalist lituanian, Prim Ministru (1918, 1926-1929), a
susținut lovitura de stat din 1926 și s-a apropiat ulterior de forțele de extrema dreaptă.
2
Autorul se referă probabil la liderul social-democrat lituanian J. Plečkaitis.
3
De aceeași natură, expresie latinească.
4
Juozas Tūbelis (1882-1939) a fost un politician lituanian, Prim Ministru (1929-1934) și ministru în mai multe
rânduri.
5
În original, brusc.
6
Antanas Smetona (1874-1944) a fost un politician naționalist lituanian care și-a adus o contribuție esențială la
independența acestei țări, a fost primul său președinte democrat (1919-1920) și apoi președinte autoritar al acestei
țări (1926-1940).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 109
34. Diplomatic report by Romanian Legation Secretary in Riga Eugeniu Lukasiewicz
no. 38p. to Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, 28 th September 1929
This morning Mr. Balodis, the Minister of Foreign Affairs, who just came from Geneva,
received me. As I congratulated him for the success that Latvia had through his election,
with a large number of votes, as a vice-president of the Assembly 1 , he expressed his delight
with the results of the latest League session. Then, he showed much satisfaction when
talking about His Excellency, Minister Mironescu, whose courtesy and affability pleasantly
impressed him.
The railway agreements that we completed with Poland this year, as well as the already
existing agreement between Poland and Latvia would considerably facilitate the traffic
between the two countries.
I take the permission to bring into Your Excellency’s attention that in my report no. 179
of August 23 rd , referring to the publication of an issue dedicated to Romania of the local
newspaper “Latvija Tirgotajs”, report to which I have not receive any answer so far, I have
already announced the opportunity of establishing stronger commercial ties between the
two countries.
On the other hand, I believe that one of the main necessities would be for the National
Bank and the Bank of Latvia establish a contact in order to facilitate the banking
operations. It is true that up to now, neither is the leu marketable in Riga, nor the lat in
Bucharest. I have frequently received complaints at the Legation and requests of
exchanging lei; the local banks have almost no connections to those from Bucharest and
one is confronted with almost insurmountable difficulties even for sending a cheque. I
briefly remind you that the funds sent by the Ministry to this office arrive with delays that
are often extremely unpleasant, the operations being made by the means of different
English, German, Swedish, etc. banks.
As for my conversation with Mr. Balodis, when I asked for his opinion concerning the
change of government in Lithuania, he could not refrain from expressing his satisfaction
caused by Voldemaras 2 ’s fall. “Here’s a good riddance for everyone” he exclaimed, as an
answer to my question. (I briefly remind you that he used to be, some years ago, the
representative of Latvia in Kowno and he could not have said anything good about his
relations with Voldemaras).
“Tūbelis 3 is a more conciliatory person and with whom we can speak more easily” is Mr.
Balodis’ opinion concerning the new president of the Lithuanian Council. The most
delicate issue in both countries, that of the Lithuanian refugees in Latvia (adherents of
Pletkachaitis 4 and other conspirators ejusdem farinae 5 ) to whom Voldemaras showed a
violent intransigency, asking for their expulsion, will henceforth enter a calmer phase. Mr.
Balodis believes that the new government from Kowno will especially try to improve the
1
Assembly of the League of Nations.
2
Augustinas Voldemaras (1883-1942), Lithuanian nationalist, Prime-Minister in 1918 and 1926-1929, supported the
1926 coup and eventually drew closer to the extreme right forces.
3
Juozas Tūbelis (1882-1939) was a Lithuanian politician, Prime Minister (1929-1934) and minister on several
occasions.
4
The author perhaps refers to Social-Democrat leader J. Plečkaitis.
5
For the same fear (Latin)

110 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
economic and financial situation, Mr. Tūbelis – who, by the way, is very sickly – being a
specialist in agrarian and co-operative matters.
It is likely, as Mr. Balodis believes, that the terror regime, the curfew, censorship etc,
that governs the neighboring country, will be slightly diminished by the new Government;
however, in what concerns Lithuania’s foreign policy and especially the relations with
Poland, we should not make any illusions, the new government’s directives being identical
to those followed until now by Voldemaras.
Ultimately, his fall is due, according to Mr. Balodis, mostly to his arrogance and his rude
manner of treating his cabinet colleagues and even the president of the Republic, Smetona 1 ,
upon whom he wanted to impose his ideas. Mr. Voldemaras’ manner alienated many of his
European sympathies and frequently shocked the members of the Assembly of Geneva.
Finally, Mr. Balodis expressed his regret for the failure of the proposition sustained by
Finland to help, at least financially, the attacked states and, by speaking of the financial
issues and of the American almightiness, Mr. Balodis ended the conversation with an irony,
comparing the “Golf Stream” that comes from America and the “Gold Stream” that effuses
from Europe to America.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 140-142.
35. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 42
către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu, octombrie 1929
Într-o întrevedere ce am avut-o astăzi cu Domnul Celmiņš, Președintele Consiliului,
Domnia sa a găsit ocazia a exprima încrederea în solidaritatea spontană ce ar reuni țările din
Estul Europei egal interesate în apărarea independenței lor naționale, dacă această
independență ar fi vreodată amenințată de un vecin comun. Domnia sa a adăugat că o
asemenea amenințare nu i s-a părut niciodată mai îndepărtată decât astăzi.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 111
35. Diplomatic Report by Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza no. 42 to the Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, October 1929
In a meeting I had today with Mr. Celminš, the President of the Council, he found the
occasion to express his trust in the spontaneous solidarity that would reunite the countries
of Eastern Europe equally interested in defending their national independence, if this
independence had ever been threatened by a common neighbor. He added that such a
threat never seemed more unlikely than today.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 111.
36. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 50
către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu, noiembrie 1929
Dl. Balodis mi-a reînnoit astăzi propunerile făcute Excelenței Voastre la Geneva relative la
Tratatul de Comerț. Domnia sa m-a rugat a-l informa dacă aceste propuneri sunt primite în
principiu spre a aviza de comun acord începerea negocierilor. Dl. Balodis ar dori ca pe bază de
1
Antanas Smetona (1874-1944), Lithuanian nationalist playing an important role in the proclamation of
Lithuania’s independence in 1918, the first President of democratic Lithuania (1919-1920) and its authoritarian
President (1926-1940).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 111
reciprocitate să fie stabilite liste de mărfuri beneficiind de tarif minimal; tariful leton este ca și al
nostru pe două coloane. Letonia luptând pentru dezvoltarea [unui] bilanț comercial activ și
suferind [în] unele privințe supraproducție industrială, este de așteptat ca de partea sa lista să
cuprindă toate mărfurile prezentând interes oarecare.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 118
36. Diplomatic Report by Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza no. 50 to the Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, November 1929
Today, Mr. Balodis renewed the propositions he made to Your Excellency at Geneva
with regard to the Treaty of Commerce. He asked me to inform him if these propositions
are received in principle in order to commonly approve the commencement of
negotiations. Mr. Balodis would like, on the basis of mutuality, to establish lists of
merchandises that would benefit from minimal tariffs; the Latvian tariff lies, the same as
ours, on two columns. As Latvia is struggling to develop an active balance sheet and suffers,
in some respects, from industrial overproduction, as far as they are concerned, their list
would contain all the potentially interesting merchandise.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 118.
37. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 90 către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu, 4
martie 1930
Presa baltică a înregistrat zilele acestea zvonurile unei posibile vizite a Domnului
Strandman 1 , Președintele de Stat Estonian, la Kowno. Informându-mă în locul competent, am
aflat că de o asemenea vizită nu este într-adevăr vorba. Am câștigat impresia totuși că aceste
zvonuri ar putea să aibă foarte bine Revalul ca origine, constituind o parte din manopera de
învăluire prin care se încearcă a se hotărî Guvernul leton de organizare a vizitei Președintelui
Zemgals la Varșovia în timpul cuvenit pentru ca Președintele Republicii Polone să poată înapoia
în aceeași călătorie vizitele la Riga și Reval.
Curentele de opinie favorabile unei apropieri mai strânse între Letonia și Estonia, pe de o
parte, și Lituania, pe de alta, câștigaseră mai ales în Riga, în ultimele vremuri, o deosebită
consistență. Partizanii acestei „Mici Antante Baltice” care se recrutează nu numai din cercurile
social-democrate, dar chiar din cele mai puțin susceptibile de a fi acuzate de sentimente
favorabile Sovietelor, propovăduiesc acest nou curs al politicii externe letone, combinându-l cu
un proces de apropiere economică de Rusia și Germania. Afară de cercurile și presa germană
acest curent nu pare a fi găsit mulți adepți în Estonia, dar dacă el ar triumfa sau chiar dacă ar
mai lua oarecare dezvoltare în Letonia ar constitui pentru politica polonă în Țările Baltice o
adevărată primejdie.
Față de această stare de fapt guvernul din Varșovia, perfect informat de reprezentanții săi, s-
ar hotărî a lua taurul de coarne și a provoca în Letonia, prin surpriza creată de vizita Domnului
1
Otto August Strandman (1875-1941) a fost politician și diplomat estonian cu vederi de centru stânga, unul dintre
realizatorii reformei agrare de după cucerirea independenței și a Constituției din 1920. Șef de stat (1929-1931), Prim
Ministru (1919), Ministru de Externe (1918, 1920-1921, 1924), președinte al adunării legislative (1917-1918, 1921),
Ministru al Estoniei la Varșovia (1927-1929). S-a sinucis pentru a nu fi arestat de autoritățile de ocupație sovietice.

112 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Strandman în Varșovia, o criză de opinie al cărei deznodământ acești reprezentanți optimiști îl
prevăd favorabil reafirmării autorității Poloniei în Țările Baltice.
Pentru a ușura situația guvernului leton față de grupurile majorității parlamentare ostile
ideii vizitei Domnului Zemgals în Varșovia, guvernul polon a remis 1 până în august călătoria
Domnului Mościcki 2 la Reval, și dând dovadă de mult tact politic a declarat că nu numai [că] nu
ar vedea cu ochi răi o vizită prealabilă a Domnului Zemgals la Kowno, dar chiar s-ar ferici de un
asemenea eveniment. Situația guvernului Domnului Celmiņš, care beneficiază în Parlament de
o majoritate numai de cinci voturi, este așa de șubredă însă că chiar (sic!) în asemenea condiții
ezită a înfrunta curentele ostile vizitei polone. Anunțarea călătoriei Domnului Strandman la
Kowno ar fi destinată a folosi de imbold opiniei publice letone care s-ar putea crede în
primejdie de a vedea țara ei luată înainte și pe această cale de vecina ei, vecină ce până acum a
avut monopolul inițiativelor în politica baltică.
Este evident că dacă programul schimburilor de vizite în Baltica și între Baltica și Polonia s-
ar îndeplini exact după dorințele guvernului din Varșovia, aceasta ar însemna un deplin succes
pentru politica sa, care este una de preponderență în Estonia și Letonia FĂRĂ A DISTRUGE
LEGĂTURILE DE PRIETENIE ÎNTRE ACESTE DOUĂ ȚĂRI ȘI LITUANIA. Aflu însă că guvernul
din Kowno, cu intransigența sa obișnuită, pune vizitei Domnului Zemgals unele condiții de
natură a anula tot avantajul ce această vizită l-ar prezenta din punct de vedere al pacificării
spiritelor în această parte a Europei. Minimul ce s-ar cere Domnului Zemgals este de a asculta
fără a reacționa declarații virulente ale colegului său lituanian în chestiunea Vilnei. Este sigur că
Polonia nu ar admite aceasta și tot atât de sigur, după declarațiile colegului meu lituanian, că
Kowno nu va primi pe domnul Zemgals cât timp Domnia sa nu se va declara gata a admite că
aceasta nu este capitala țării pe care o vizitează.
Din conversațiile pe care le-am avut în locurile cuvenite m-am putut convinge că Dl.
Celmiņš este personal cu totul favorabil vizitei Președintelui Zemgals în Varșovia; înainte de a
căuta o hotărâre însă el va aștepta realegerea acestuia ce va avea loc în mai. Am cules însă
totodată impresia că opoziția în Parlament și opinia publică pe care Dl. Celmiņš sau alt
Președinte de Consiliu le-ar întâlni sunt atât de importante încât Letonia ar putea să fie silită să
renunțe la această manifestație de solidaritate politică cu aliata și vecina ei Estonia.
Dacă un asemenea lucru se va întâmpla, dacă contrariul celor ce am văzut cu ocazia
schimbului de vizite cu Suedia Guvernul leton de astă dată va desolidariza politica sa externă de
cea a Estoniei și se va hotărî definitiv a nu urma față de Varșovia politica de apropiere, de alianță
de fapt, urmată de vecina sa, mă întreb dacă nu va trebui să considerăm că un nou curs politic a
fost inaugurat în Baltica, un curs politic ce ne interesează în primul grad deoarece ar
compromite opera de solidificare a zidului statelor burgheze în buna cale de alcătuire de la
Marea Neagră la cea Baltică. Mă întreb de asemenea dacă nu s-ar indica ca, în limita foarte
redusă într-adevăr a posibilităților noastre, să participăm la încercarea de a evita sau de a
controla o atât de importantă preschimbare. Cred că în această privință prezența intermitentă a
unui reprezentant român în Kowno ar putea prezenta sensibile avantaje.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 211-214.
1
A amânat.
2
Ignacy Mościcki (1867-1946) a fost un profesor, cercetător și om de stat polonez, Președinte al Poloniei (1926-
1939). Retras în România din fața trupelor germane, ulterior s-a stabilit lângă Geneva unde s-a stins din viață.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 113
37. Diplomatic Report by Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza no. 90 to the Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, 4 th March 1930
The Baltic press noted these days the rumors of a potential visit of Mr. Strandman 1 , the
Estonian Chief of State, to Kowno. As I gathered my information from reliable sources, I
learned that such a visit was not actually possible. I got, however, the impression that these
rumors could well stem from Reval, constituting a part of the flanking maneuver by which
the Latvian Government was trying to organize President Zemgals’s visit to Warsaw in due
time so that the President of the Polish Republic would be able to return the visit within
the same trip to Riga and Reval.
The groundswells in favor of a closer relationship between Latvia and Estonia, on the
one hand, and Romania, on the other, have gained lately, especially in Riga, a distinct
consistency. The partisans of this “Little Baltic Entente” who are recruited not only from
the social-democratic circles, but also from the ones less susceptible of being accused of
maintaining favorable connections with the Soviets, militate for this new course of Latvian
foreign policy and integrate it with a friendly economic process in relations with Russia and
Germany. Except for the German circles and press, this movement does not seem to have
gathered many followers in Estonia, but if this movement gained the upper hand or if it
were to be further developed in Latvia, it could be considered a real danger for the Polish
politics throughout the Baltic countries.
With regard to this state of affairs, the government of Warsaw, which is thoroughly
informed by its representatives, could decide to take the bull by its horns and cause an
opinion crisis in Latvia by means of the surprise created by the Mr. Strandman’s visit in
Warsaw. These optimistic representatives consider the resolution of this opinion crisis to
be favorable as regards the Polish authority within the Baltic States.
In order to make things easier for the Latvian government in respect to the groups of
the parliamentary majority which are hostile to the idea of Mr. Zemgals visiting Warsaw,
the Polish government have delayed until August Mr. Mościcki 2 ’s voyage to Reval and by
proving great political abilities, they have declared that they would not see Mr. Zemgals’
visit to Kowno with woeful eyes, but on the contrary, they would be happy to see this
happening. The situation of Mr. Celmiņš’ government, which benefits from a majority of
only five votes inside the Parliament, has become so weakened, that, under these
circumstances, it hesitates to confront the hostile currents of the Polish visit. The
announcement of Mr. Strandman’s trip to Kowno should be used as an impulse for the
Latvian public opinion which might think they are in jeopardy of seeing their country be
outdone by their neighbor who has had so far the upper hand of the initiatives regarding
the Baltic politics.
It is obvious that if the visit exchange programme within the Baltic States and between
the Baltic States and Poland was fulfilled according to the wishes of the Warsaw
1
Otto August Strandman (1875-1941) was a center-left Estonian politician and diplomat, one of the creators of the
land reform after independence and the Constitution of 1920. Head of State (1929-1931), Prime Minister (1919),
Foreign Minister (1918, 1920-1921, 1924), President of the Legislative Assembly (1917-1918, 1921), Minister of Estonia
in Warsaw (1927-1929) . He committed suicide to avoid being arrested by Soviet occupation authorities.
2
Ignacy Mościcki (1867-1946) was a Polish professor, renown scholar and statesman. President of Poland (1926-
1939). He withdrew to Romania to avoind being captured by German troops and subsequently settled near Geneva
where he died.

114 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
government, it would be considered a great success for its policy of seeking preponderance
in Estonia and Latvia, WITHOUT DESTROYING THE FRIENDSHIP RELATIONS
BETWEEN THESE TWO COUNTRIES AND LITHUANIA. I learn that the Kowno
government, known for its intransigency, lays down certain conditions to Mr. Zemgals’
visit, conditions that might quash the advantage that this visit brings regarding the
pacification of the spirits in this part of Europe. The only thing that Mr. Zemgals is required
to do is to listen without giving virulent statements to his Lithuanian colleague with regard
to the matter of Vilnius. It is certain that Poland would not admit it, and it is almost certain
that, according to my Lithuanian colleague, Kowno would not receive Mr. Zemgals as long
as he does not acknowledge that this city is not the capital of the country he is about to
visit.
Taking into account the conversations that I had in appropriate places, I became
convinced that Mr. Celmiņš was in complete agreement with President Zemgal’s visit to
Warsaw; before taking a decision, he will wait for his reelection in May. I have got the
impression that the opposition inside the Parliament and the public opinion that Mr.
Celmiņš and any other President of the Council of Ministers would encounter is so weighty
that Latvia could be forced to give up this manifestation of political solidarity with its ally
and its neighbor, Estonia.
Should such a thing happen, should, contrary to what I have seen on the occasion of
visit exchange with Sweden, the Latvian government dissociate its external politics from its
Estonian mate and decide not to accept the intimate, in fact alliance policy with Warsaw
followed by its neighbor, I wonder if we should not state that a new political course has
been inaugurated in the Baltic States, a fresh political course that we are interested in
mainly because it would compromise the solidification work of the bourgeois states’ wall. I
also wonder, whether, in spite of our possibilities reduced in this respect, we should try to
avoid or control such an important conversion. I think that the intermittent presence of a
Romanian representative in Kowno would bring sensitive advantages in this respect.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 211-214.
38. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 105 către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu,
14 martie 1930
Strict confidențial
Colegul meu polon, dl Arciszewski 1 , mi-a făcut, cu toate menajamentele cuvenite,
următoarea comunicare.
Colonelul Pełczyński 2 , șeful Biroului 2 al Statului Major din Varșovia, a părăsit zilele acestea
Riga după o călătorie de contact și inspecție în capitalele celor două țări baltice și de-a lungul
granițelor estice ale Letoniei și Estoniei. Domnia sa s-a arătat foarte satisfăcut de soliditatea
acestor granițe atât din punctul de vedere al spiritului populației (după planul defensiv al
Statelor Majore baltice acoperirea granițelor este încredințată elementelor de recrutare locale,
1
Mirosław Arciszewski (1892–1963) a fost diplomat polonez, Ministru al Poloniei la Riga (1929-1932) și București
(1932-1938), adjunct al Ministrului de Externe (1938-1939).
2
Tadeusz Pełczyński (1892-1985) a fost general maior polonez, șef al Secției a II-a a Marelui Stat Major (informații
militare), șef de Stat Major și apoi Comandant adjunct al armatei de rezistență din Polonia – Armia Krajowa (1941-
1944).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 115
mobilizate și concentrate în aceeași operațiune) cât și din punctul de vedere al dispozițiilor
adoptate și al înzestrării tehnice (întărituri și drumuri în special).
Fiind adus a se exprima asupra valorii comparative de rezistență a porțiunilor graniței
Europei burgheze de la Marea Baltică la Marea Neagră, colonelul Pełczyński a informat pe dl.
Arciszewski că după părerea Statului Major polon porțiunea cea mai fragilă este granița
Basarabiei – aceasta din cauza neîndestulării mijloacelor de comunicație și din cauza spiritului
populației, spirit pe care îl atribuie mai ales insuficienței din punctul de vedere moral și național
al administrației locale – Nota Bene: Observația colonelului Pełczyński nu se referea la valoarea
comparativă a armatelor respective, ci numai la elementul precis al rezistenței granițelor.
Am făcut observația Domnului Arciszewski că opinia Biroului 2 era probabil în mare parte
bazată pe informațiile exagerate ale ziarelor noastre; nu m-am crezut însă autorizat a o păstra
fără a transmite mai departe comunicarea domniei sale.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 219-
220.
38. Diplomatic Report by Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza no. 105 to the Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, 14 th March 1930
Strictly confidential
My Polish colleague, Mr. Arciszewski, has informed me of the following matters, with all the
appropriate respect.
Colonel Pełczyński 1 , the Head of the Second Bureau of the General Staff in Warsaw, has
recently left Riga after taking a trip to inspect the capitals of the two Baltic States and
across the Eastern borders of Latvia and Estonia. He was pleased by the strength of these
borders, both in terms of the spirit of the population (according to the defensive plan of the
Baltic General Staffs, the boundary protection is assigned to the elements of local
recruitment which are mobilized and centralized within the same operation) and of the
adopted dispositions and the technical endowment (fortifications and roads, especially).
Being asked to comment on the comparative value of resistance, regarding the borders
of the bourgeois Europe from the Baltic Sea to the Black Sea, Colonel Pełczyński has
informed Mr. Arciszewski that, according to the Polish General Staff, the most vulnerable
section is the Bessarabian border – because of the inexistence of means of communication
and because of the population spirit, an attitude he morally and nationally associated to
the local administration. Nota Bene: Colonel Pełczyński’s remark did not concern the
comparative value of the respective armies, but only the precise element of border
resistance.
I mentioned to Mr. Arciszewski’s that the opinion of the Second Bureau was probably
based on the exaggerated information released by our newspapers; I did not think of me as
an authorized person to keep his message just for myself and not share it.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 219-220.
1
Tadeusz Pełczyński (1892-1985) was a Polish Major General, Chief of Second Section of the General Staff (military
intelligence), Chief of Staff and then Deputy Commander of the Polish Home Army - the Armia Krajowa (1941-
1944 )

116 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
39. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 130 către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu,
20 martie 1930
Răspuns la telegrama nr. 17989 din martie curent.
Am comunicat domnului secretar Lukasiewicz 1 ordinul de transferare la Budapesta pe ziua
de 15 aprilie. Voi regreta mult plecarea domnului Lukasiewicz, a cărui colaborare învățasem a o
aprecia.
În cazul mai ales când voi urma să fiu succedat în această legație de o persoană în afară de
carieră 2 , după cum mi-o anunțaseră telegramele Excelenței Voastre, aș crede foarte util ca
înlocuitorul domnului Lukasiewicz să vină cât mai curând posibil la Riga, aceasta pentru a-mi
da timpul a-l pune cât mai complet la curent cu serviciul Domniei sale și împrejurările locale.
Într-un mod general îmi permit a face următoarele sugestii în ceea ce privește completarea
personalului Legației din Riga. Aceasta, în afară de personalul actual (șeful misiunii, un secretar,
o interpretă-dactilografă) ar trebui, cred, să cuprindă: un cancelar dactilograf român și un atașat
de presă. Amintesc că, după ultimele liste ale Ministerului Afacerilor leton, Legația Statelor
Unite întrebuințează 34 funcționari, cea a Marii Britanii 17, cea a Sovietelor 87 etc. Acestea și
alte legații dispun în plus de serviciile reprezentanților ziarelor și agențiilor de presă ale țării lor.
Completarea personalului său ar permite acestei legații regale a face pentru propriul său
cont ceea ce Legațiile Statelor Unite și a Marii Britanii fac cu atâta atenție: urmărirea presei
rusești și în special a revistelor și publicațiilor tehnice pentru culegerea, confruntarea și
controlul cifrelor și indicațiilor de natură economică, financiară, comercială, agrară etc, cifre și
indicații care prezintă mai mult interes și mai multă temeinicie decât orișice alt izvor de
informație.
Într-adevăr, în afară de cazul problematic al unei revoluții de palat sau al altor evenimente
dramatice în Kremlin, evoluția evenimentelor în Rusia va fi după toate probabilitățile guvernată
exclusiv de o chestiune de cifre. S-a observat că nu de puține ori cele date de înseși serviciile
statistice ale Sovietelor permiteau a rectifica informațiile răspândite de ele pe altă cale, aceasta
explicându-se prin dificultatea, imposibilitatea chiar de a coordona falsificarea sau alterarea
întregului aparat de cifre reprezentând activitatea economică a unei țări. Pentru a trage însă din
controlul acestui aparat prețioasele indicații ce le ține sau le-ar putea ține la dispoziția noastră,
mărirea indicată aici la personalul Legației Române din Riga, ar fi, cred, un minim
indispensabil.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 228-
229.
39. Diplomatic Report by Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza no. 130 to the Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, 20 th March 1930
Response to the telegram no. 17989 from March, this year:
I communicated to the Secretary, Mr. Lukasiewicz 3 , the order of transfer to Budapest on
April 15 th . I will greatly regret Mr. Lukasiewicz’s leaving, especially now that I learned to
appreciate his collaboration.
1
Sau Lucasiewicz.
2
Referire la fruntașul basarabean Ion Pelivan.
3
Or, else, Lucasiewicz.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 117
In case I am to be succeeded at the head of this legation by a person from outside the
diplomatic corps 1 as I learned from the telegrams of Your Excellency, I think that it would
be useful for Mr. Lukasiewicz’s replacement to come as soon as possible to Riga, so that I
can accustom him with his duties and the local circumstances.
Generally speaking, I dare make the following suggestions regarding the completion of
the Riga Legation staff. This legation, apart from the existing staff (the head of the mission,
a secretary, an interpreter – typist) should consist, I think, of: Romanian chancellor – typist
and press members. I remind you that, according to the latest lists of the Latvian Ministry
of Affairs, the Legation of the United States uses 34 employees, Great Britain uses 17
employees, the Soviet Union uses 87 employees etc. Furthermore, these legations dispose
of the services of the representative of newspaper and press agencies from their country.
The supplement of its staff would allow this royal legation to achieve the same results as
the United States and Great Britain accomplish so thoroughly: monitoring the Russian
press, especially the technical magazines and publications for gathering, confronting and
controlling the figures and indications within the economic, financial, commercial, and
agrarian fields, figures and indications which present more interest and reliability than any
other information source.
It is true that, apart from the problematic case of a palace revolution or any other
dramatic events occurring in Kremlin, the evolution of events in Russia will be probably
exclusively governed by figures. It has been observed that the Soviet statistical services
allow for a rectification of the information spread by them by other means. That can be
explained by taking into account the difficulty and even the impossibility to coordinate the
falsification and alteration of the whole figure system that represents the economic activity
of a country. In order to draw from the control of this system the precious indications
which are placed or can be placed at our disposal, the increase of the personnel of the
Romanian Legation in Riga would be the minimum essential thing to be done.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 228-229.
40. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 150 către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu,
24 martie 1930
Domnul Grosvalds, al cărui agrement ca Ministru în București și Varșovia este cerut de
guvernul leton, a fost Ministru al Letoniei în Paris și Helsingfors.
Domnia sa și soția Domniei sale sunt de raporturi sociale extrem de agreabile. Tatăl
domnului Grosvalds fusese el însuși ministru al Letoniei în Stockholm. Domnia sa precum și
familia Domniei sale sunt de obârșie și simțăminte sănătoase burgheze.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, fila 234.
40. Diplomatic Report by Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza no. 150 to the Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, 24 th March 1930
Mr. Grosvalds, whose presence as Minister in Bucharest and Warsaw is asked by the
Latvian government, was Minister of Latvia in Paris and Helsingfors.
1
He refers at Ion Pelivan, a leader from Bessarabia.

118 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
He and His Excellency’s wife are in the finest social relationship. Mr. Grosvald’s father
was the Minister of Latvia in Stockholm. His Excellency and His family come from healthy
bourgeois families.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 234.
41. Instrucțiuni ale ministrului afacerilor străine al României Gheorghe G.
Mironescu adresate însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr.
35856, 5 iunie 1930
În septembrie viitor vor avea loc alegerile pentru cele 15 locuri de judecători la Curtea
Permanentă de Justiție Internațională, Adunarea și Consiliul Societății Națiunilor fiind organele
care vor proceda la aceste alegeri.
În urma invitației oficiale a Secretariatului General al Societății Națiunilor și pe baza art. 5 și
6 din Statutul Curții Permanente de Justiție Internațională, grupul național român al Curții de
Arbitraj s-a întrunit în ziua de 20 mai a.c. și a recomandat pe Dl. Demetru Negulescu, profesor
universitar, judecător supleant la Curtea Permanentă de Justiție Internațională în calitate de
candidat național pentru viitoarele alegeri.
Rugându-vă să aduceți cele ce preced la cunoștință guvernului leton și celui estonian, veți
binevoi totodată a face cu tot tactul potrivit demersurile verbale ce veți socoti utile spre a căuta
să obțineți votul delegației sale în favoarea candidatului nostru.
Un argument puternic în favoarea candidaturii Domnului Demetru Negulescu este acela că
dânsul, pe lângă cunoașterea teoretică a dreptului internațional, a îndeplinit timp de 9 ani
funcția de judecător la Curtea Permanentă de Justiție Internațională, satisfăcând astfel dorința
exprimată de a X-a Adunare a Societății Națiunilor care cere candidaților nu numai o
competență testată, dar și o competență practică în materie de drept internațional, tocmai
pentru a permite foștilor judecători ai Curții de a avea ascendență asupra celorlalți și a contribui
astfel la continuarea judecăților Curții, conservându-se pe cât va fi posibil foștii magistrați.
Iată rezoluția votată la 14 Septembrie 1929 de a X-a Adunare a Societății Națiunilor:
„L`Assemblée fait sien le voeu ci-après qui a été adopté par la Conférence:
La Conférence exprime le vœu que, conformément à l'esprit des articles 2 et 39 du Statut de
la Cour, les carndidats présentés par les groupes nationaux possèdent une experiénce practique
notoire de droit international et qu`ils soient en mesure de pouvoir au moins lire les deux
langues officielles de la Cour et de parler l`une ou l’autre: elle estime également souhaitable
qu`à la présentation des candidats soit joint un état de leurs services justifiant leur
candidatures.”
Cum dintre numeroșii candidați la viitoarele alegeri (aproximativ 100, unul sau doi de fiecare
stat din cele 54 care compun Societatea Națiunilor) sunt puțini care au funcționat ca judecători
la Curtea Permanentă, vă rog a insista asupra acestei condiții împlinită de candidatul nostru,
condiție care corespunde cerințelor unei Curți permanente, pentru perpetuarea jurisprudenței
sale.
Aici alăturat în copie veți găsi o notiță privitoare la meritele și lucrările care justifică
candidatura Domnului Demetru Negulescu 1 .
Vă rog binevoiți a-mi comunica rezultatul intervenției Dumneavoastră.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, fila 247.
1
CV-ul în limba franceză nu a fost inclus în cadrul acestui volum.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 119
41. Instructions of the Romanian Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu to the
Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R. Sturdza no. 35856, 5 th June 1930
The elections for filling the 15 judge positions of the Permanent Court of International
Justice will be carried out next September. The Assembly and the Council of the League of
Nations are the institutions that will deal with these elections.
Following the official invitation of the General Secretariat of the League of Nations and
according to articles 5 and 6 of the Statute of the Permanent Court of International Justice,
the Romanian national group of the Arbitration Court has gathered on May 20 th this year
and recommended Mr. Demetru Negulescu, university professor, alternate judge at the
Permanent Court of International Justice, as national candidate for future elections.
By kindly asking you to inform the Latvian and Estonian governments on the above
mentioned matter, I am also asking you to be kind enough to make the verbal demarches
in order to obtain the vote of their delegations in favor of our candidate.
A strong argument in favor of Mr. Demetru Negulescu’s candidacy is that apart from
knowing the theoretical part of the international law, he was also employed as judge at the
Permanent Court of International Justice for 9 years thus fulfilling the request of the 10 th
Assembly of the League of Nations asking candidates not only a tested competence but also
a practical competence regarding the international law, precisely to enable the former
judges of the Court to have ascendancy over the others and to carry on the cases of the
Court.
Here is the resolution voted on September 14 th , 1929 by the 10 th Assembly of the League
of Nations:
„The Assembly endorses the following vow which has been adopted by the Conference:
The Conference expresses the hope that, according to the meaning of articles 2 and 39
of the Statute of the Court, the candidates presented by the national groups have a widelyknown
practical experience in international law and that they are able to read at least the
two official languages of the Court and to speak one or the other; it also agrees that it
would be desirable for a service record of the candidates, which justifies their candidatures,
to be attached to their presentation.”
As among the numerous candidates for the future elections (almost 100, one or two for
each of the 54 states that make the League of Nations) there are few who have worked as
judges at the Permanent Court, I ask you to insist on this condition met by our candidate, a
condition which corresponds to the requirements of a Permanent Court, in order to
perpetuate its jurisprudence.
Enclosed in copy you will find a notice regarding the merits and the documents that
justify Mr. Demetru Negulescu’s candidacy 1 .
I kindly ask you to inform me about the results of your intervention.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 247.
1
The CV in French is not included in this volume.

120 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
42. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 339 către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu, 9
iulie 1930
Răspunzând adresei ministeriale nr. 35856 din 5 iunie curent, am onoarea a informa
Excelența Voastră că Guvernul leton, care este hotărât să nu propună candidat național pentru
locurile de judecători la Curtea Permanentă, mi-a făgăduit formal sprijinul pentru candidatul
României și chiar pentru cei doi candidați ai Micii Înțelegeri, în cazul când s-ar hotărî
prezentarea a două candidaturi din partea acestei grupări politice.
Această făgăduință, bineînțeles, nu prevede cazul, fără nicio probabilitate de altfel, în care
Letonia ar prezenta candidatul ei.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, fila 257.
42. Diplomatic Report by Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza no. 339 to the Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, 9 th July 1930
As a response to the Ministerial address no. 35856 of June 5 th of the current year, I’m
honored to inform Your Excellency that the Latvian Government, which has decided not to
support a national candidate for a judge position at the Permanent Court, has formally
promised me to support the Romanian candidate and even the two candidates of the Little
Entente, in case two candidacies from this political group would be decided.
Of course, this promise does not mention the case in which Latvia were to present its
candidate.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 257.
43. Latvijas sūtņa Varšavā O. Grosvalda 1 1930. g. 15. jūl. ziņojums Ministru
prezidentam un ārlietu ministram H. Celmiņam 2
Pagodinos ziņot par savu komandējuma braucienu uz Rumāniju.
Izbraucu no Varšavas 6. jūnijā un ierados Bukarestē 8. jūnijā, saziņā ar Rumānijas valdību,
kura bija nolikusi manu audienci pie Pavaldonības uz 10. jūniju. Šis apstāklis jau pierāda, ka
prinča Karola atgriešanās diena (6. jūnija vakars) bijusi zināma tikai nedaudzām personām
Rumānijā. Prinča nodomi valdībai bez šaubām bija zināmi, bet atgriešanās datums nolikts
saziņā tikai ar dažiem prinča tuvākiem draugiem un militāriem palīgiem.
8. jūnijā Bukareste atradās entuziasma varā un vienā dienā ar lielu sajūsmu izveda visas
režīma maiņas valststiesiskās formalitātes. Abas likumdevējas iestādes anulēja nelaiķa karaļa
Ferdinanda 1926. g. 4. janvāra aktu un iecēla princi Karolu par valdnieku. Būtu lieki atkārtot no
preses pazīstamos faktus, gribu tikai īsumā attēlot iespaidus, kādus guvu kā šo notikumu
aculiecinieks.
Karola iecelšanu par valdnieku galvaspilsēta un visa zeme apsveica ar lielu sajūsmu.
Rumānijas sliktais saimnieciskais stāvoklis pēdējā laikā bija palicis sevišķi akūts un pavaldonība
1
Oļģerds Grosvalds (1884–1962), Latvijas diplomāts. 1919.–1924. g. diplomātiskais pārstāvis, sūtnis Francijā, no 1921.
g. – arī Beļģijā un Nīderlandē ar sēdekli Parīzē, 1925.–1930. g. sūtnis Somijā, 1930.–1934. g. sūtnis Polijā un
Rumānijā ar sēdekli Varšavā (1930.–1931. g. arī Austrijā, 1932.–1934. g. arī Ungārijā), no 1934. g. sūtnis Francijā.
Miris Parīzē.
2
Hugo Eduards Celmiņš (1877–1941), Latvijas diplomāts, valstsvīrs. 1920.–1921. g. zemkopības ministrs, 1923.–1924.
g. izglītības ministrs, 1924.–1925. un 1928.–1931. g. Ministru prezidents (1930.–1931. g. arī ārlietu ministrs), 1931.–
1935. g. Rīgas pilsētas galva, 1935.–1938. g. sūtnis Vācijā, Austrijā un Nīderlandē ar sēdekli Berlīnē. Nogalināts
padomju apcietinājumā.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 121
nebija pratusi tikt ar grūtībām galā. Šis orgāns, kā zināms, sastādījās no prinča Nikolaja, nelaiķa
karaļa Ferdinanda otra dēla, Kasācijas tiesas priekšsēdētāja un Metropolīta. Princis Nikolajs,
kuram Pavaldonībā pienācās pirmā vieta, maz interesējās par valsts darīšanām un vēlējās pat
atstāt Rumāniju, lai dzīvotu ārzemēs ar kādu dāmu. Karaliene – māte, Marija, zem kuras
iespaida princis Karols savā laikā tika izraidīts un tika nodibināta Pavaldonība, sanāca konfliktā
arī ar otro dēlu – princi Nikolaju un nepretojās vairs aktīvi prinča Karola atnākšanai. Tādā veidā
Pavaldonība izvērtās par nespēcīgu un bālu institūtu, un valdošā agrāriešu partija, kurai
parlamentā pieder nospiedošais vairākums, sāka gatavot ceļu prinča Karola atbraukšanai.
Opozīcijā palika tikai liberāļu partija, kurai mazs biedru skaits, bet kura rekrutējas galvenā kārtā
no lielo finansistu aprindām. Atsaucot atpakaļ princi Karolu un nosēdinot to uz troņa, agrārieši
cerēja atspiest pie malas liberāļus un nostiprināt savu stāvokli. Šis manevrs agrāriešiem spīdoši
izdevies, jo 8. jūnija apvērsums visā valstī noritēja mierīgi, bez mazākās nekārtības.
Galvaspilsētā notika sajūsmas pilnas manifestācijas, un no sarunām ar dažādu aprindu
pārstāvjiem guvu iespaidu, ka sabiedrība apmierināta ar jauno režīmu un sagaida no tā apstākļu
uzlabošanos.
[..] No ārienes skatoties, Rumānijas tagadējais režīms izliekas pietiekoši stabilizēts. Lielā
agrāriešu partija, kas parlamentā sastāda 4/5 vairākumu, pārvalda situāciju. Liberāļu partija, kā
dzirdēju Bukarestē no diplomātu aprindām, rudenī, parlamenta sanākšanas laikā, pilnīgi
piesliešoties jaunajam režīmam.
Bet grūtības meklējamas iekšējos apstākļos. „Īsta karaļa” nostāšanās valsts priekšgalā, „stipra
vara” un partiju samierināšanās tagadējā brīdī var apžilbināt tautas acis, bet grūtības, kuru
priekšā atrodas Rumānija, paliek tās pašas. Ja tās grib uzskaitīt, tad jāmin vispirms karaliskās
ģimenes nesaskaņas un dēkas, jaunā karaļa vieglais raksturs un valdnieka amatam nesagatavotā
personība. Te var slēpties monarhistiskā režīma krišanas pazīmes. Tad – ārkārtīgi grūtais
apvienošanas darbs, kas vēl „Lielajā Rumānijā” („Romania Mare”) nav nobeigts. Rumānija no
mazas valsts (7 milj. pirms kara) pārvērtusies par lielu valsti (17 milj.), un agrākās
Austroungārijas Transilvānija, Banats un Bukovina, kā arī agrākās Krievijas Besarābija
saimnieciski, administratīvi un juridiski vēl dzīvo savu īpatnējo dzīvi. Rumānija, kurai šie gardie
kumosi iekrita mutē pēc pasaules kara, nav vēl pratusi asimilēt šos lielos apgabalus (kuros dzīvo
ļoti stipras minoritātes). Ja Besarābijā Rumānijai darīšana ar zemāku – krievu – kultūru, tad
Transilvānijā jaunais Rumānijas režīms nav spējis atvietot ungāru civilizatorisko darbību un
labo administrāciju. Pēdīgi, jāmin rumāņu tautas vājības – korupcija, nekārtība, slinkums, kā arī
visas Eiropas agrārās valstis aptverošā smagā lauksaimniecības krīze.
Ārējā politika. Rumānijā visvairāk atbalstās uz Franciju un abām Mazās Antantes valstīm –
Čehoslovākiju un Jugoslāviju. Tomēr ar šo pēdējo valsti attiecības nav vislabākās, jo
Dienvidslāvija nav īsti apmierināta ar robežas novilkšanu. Vispārīgi jāsaka, ka visu valstu starpā,
kuru teritorija pieaugusi pēc pasaules kara, Rumānija saņēmusi no Sabiedrotajiem ar
visdevīgāko roku kaisītas dāvanas. Ienaidnieki saka, ka Rumānija dabūjusi tik treknus kumosus,
ka nu nezinot, kā tos sagremot. No šejienes izriet viņas nesamierināmais konflikts ar Ungāriju,
kura nekad neaizmirsīs bagāto Transilvāniju un dažus miljonus ungāru tautas brāļus, kā arī
vienmēr vēl draudošais Besarābijas jautājums.
Iekšējā politikā jāatzīmē, ka Rumānijā, kā agrārvalstī, nav asu šķiru pretišķību; nerunājot
nemaz par komunismu, pat sociāldemokrātijai te tikai pavisam niecīgs skaits piekritēju. Nav te
arī sadrumstaloto politisko partiju cīņas, jo patiesībā jārēķinās tikai ar divām lielām partijām –

122 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
agrāriešiem un liberāļiem, kura viena pēc otras valdījušas pēc angļu sistēmas (ja tāds
salīdzinājums būtu iespējams). Ja nu vēl ņem vērā šīs zemes lielās dabas bagātības (petroleja,
labība, sāls, dārgmetāli u. t. t.), tad „Lielai Rumānijai”, šķiet, varētu pareģot spīdošu nākotni. Bet
tomēr šī valsts pārdzīvo smagu krīzi, uz kuras cēloņiem esmu jau agrāk aizrādījis. Dinastiskā
iekārtā, administrācijā, saimnieciskā organizācijā un tautas morālē saskatāmi tik lieli trūkumi,
ka Rumānijas stabilitāte nebūt neliekas pilnīgi nodrošināta, un ka politiski un saimnieciski
satricinājumi ļoti iespējami.
Ierados Bukarestē 8. jūnijā, ar „lettres de créance” 1 uz karaļa Mihaja vārdu. Kaut gan sākumā
man deva cerību, ka varēšot iesniegt šo dokumentu (ar Mūsu Valsts Prezidenta telegrāfisku
papildinājumu), tad tomēr pēc dažām dienām man paziņoja, ka vajagot jaunas pilnvaras
(acīmredzot, jaunais karalis uz to bija pastāvējis). Biju tās jau tūliņ 8. jūnijā izlūdzies telegrāfiski
no Rīgas; tās ar lielu precizitāti tika Rīgā izgatavotas un izsūtītas, tā kā jau 16. jūnijā jaunās
lettres de créance bija man rokā. Tomēr mana audience pie karaļa tika nolikta tikai uz 20. jūniju!
Te jāpiezīmē, ka Rumānijā viss iet ļoti lēni, laiks te nespēlē nekādu lomu, un uz doto vārdu grūti
paļauties. Biju atbraucis Rumānijā ļoti neizdevīgā brīdī, jo visi prāti bija aizņemti ar režīma
maiņu un iekšējiem jautājumiem. Bet šos notikumus, kā jau teicu, neviens nevarēja iepriekš
paredzēt un Rumānijas valdība man bija noteikti solījusi audienci uz 10. jūniju.
Kaut gan nevarēju vēl taisīt oficiālas vizītes, tad tomēr izlietoju laiku, lai apmeklētu ārlietu
ministru Mironesku, Ārlietu ministrijas augstākos ierēdņus un kolēģus, kā arī, lai iepazītos ar
Rumānijas politiku un saimniecību. Iepazinos arī ar tirdzniecības un rūpniecības ministru V.
Madgearu, spējīgu un ievērojamu valstsvīru. Jākonstatē, ka Latvija un vispārīgi Ziemeļu valstis
Rumānijā tikpat kā nepazīstamas, un ka sabiedrībai par šo Eiropas daļu nav nekādas intereses.
Latvijas labā ļoti daudz darījis mūsu enerģiskais un rosīgais ģenerālkonsuls T. Orgidans,
Bukarestes Tirdzniecības kameras priekšsēdētājs un sabiedrībā vispār ļoti iecienīta persona.
Rumāņu preses apstākļus labi raksturo tas fakts, ka ārzemju sūtņiem, ja tie vēlas laikrakstos
ievietot kādu interview, 2 vienkārši par to – jāmaksā redakcijai, un pie tam vēl diezgan sālīta
cena... Man tomēr izdevās vairākās avīzēs ievietot sarunas, pateicoties ģenerālkonsula Orgidana
palīdzībai, kurš šim nolūkam izlietoja žurnālistus, kas stāv viņa vadītās Tirdzniecības kameras
dienestā.
Tirdzniecības līguma lietā man bija garāka saruna ar tirdzniecības un rūpniecības ministru
Madgearu, kurš izsacījās, ka Rumānija vispirms vēloties nobeigt iesāktās līguma sarunas ar
Angliju, Franciju, Vāciju, Čehoslovākiju un Poliju, un tad iesākt sarunas ar mums. Kā Ārlietu
ministrijā noskaidroju, tad princis Sturdza nebija pilnvarots vest sarunas (vismaz līdz tam
laikam nē). Jau pēc manas aizbraukšanas no Bukarestes nāca paziņojums par minimālo likmju
piemērošanas termiņa pagarināšanu līdz 1. septembrim un uzaicinājums slēgt pagaidu
tirdzniecības nolīgumu.
20. jūnijā mani aizveda vecmodīgā galma karietē uz pili, kur mani pieņēma karalis Karols II.
Pasniedzu viņam savas pilnvaras un sūtņa M. Nukšas kunga atsaukšanas grāmatas, ar runu,
kuras tekstu te pielieku klāt. Audiencē piedalījās karaļa brālis princis Nikolajs un ārlietu
ministrs Mironesku. Karalis atbildēja man ar sirsnīgu runu, kuras tekstu tas nolasīja no papīra.
(Tekstu man neizsniedza, jo tas neesot parasts, pēc turienes etiķetes). Runā atkārtots apmēram
1
Lettres de créance (franču val.) – akreditācijas raksts.
2
Interview (angļu val.) – intervija.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 123
tas pats domu gājiens, kā manā uzrunā. Pēc tam apmainījāmies ar karali parastām laipnības
frāzēm. Pilī man stādīja priekšā karaļa civilo un militāro namu.
Pie pils bija uzstādīta goda sardze ar karogu, pie kam orķestris nospēlēja Latvijas valsts
himnu.
Pēc tam mani ar to pašu ceremoniālu aizvadīja uz viesnīcu.
Caur Ārlietu ministriju nodevu arī mūsu Valsts Prezidenta A. Kvieša 1 kunga paziņojumu par
stāšanos amatā un sūtņa M. Nukšas kunga lettres de créance uz karaļa Mihaja vārda, kas man
bija uzdots.
21. jūnijā izbraucu uz Austriju.
LVVA, 2574. f., 3. apr., 750. l., 169.–177. lp.
43. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw O. Grosvalds 2 to Prime Minister and Minister
of Foreign Affairs H. Celmiņš 3 , 15 th July 1930
I have the honour to report to you about my official trip to Romania.
I left Warsaw on 6 th June and arrived in Bucharest on 8 th June as had been agreed on with
Romania’s government, which had made an appointment for me with the Regency on 10 th June.
This fact alone shows that only a few persons in Romania knew the date of Prince Carol’s return
(evening of 6 th June). The Prince’s intentions were, no doubt, known to the government, but the
date of his return had been planned in communication with only a few closest friends and
military allies of the Prince.
On 8 th June Bucharest was overwhelmed with enthusiasm and with great delight performed
all the judicial formalities of the change of regime. The both legislative authorities annulled late
King Ferdinand’s act of 4 th January, 1926 and appointed Prince Carol 4 as the monarch. It would
be redundant to repeat the facts, which are well-known from the press, I would like only briefly
to describe the impressions that I got as an eyewitness of the respective events.
Carol’s appointment as the monarch was welcomed by the capital and entire country with
great enthusiasm. Of late the poor economic situation of Romania has become particularly
acute and the Regency has been unable to cope with the difficulties. This body, as we know,
consisted of Prince Nicolae 5 , late King Ferdinand’s second son, the chairman of the Supreme
Court of Appeal and the Metropolitan. Prince Nicolae, who was due to be number one in the
regency, took little interest in state affairs and even wanted to leave Romania in order to live
abroad with a lady. The queen-mother Marie, under the impact of whom Prince Carol had been
exiled and the board of regents was founded, came into conflict also with her second son –
1
Alberts Kviesis (1881–1944), Latvijas valstsvīrs. 1921.–1923. g. iekšlietu ministrs, 1926.–1930. g. Saeimas
priekšsēdētāja biedrs, 1930.–1936. g. Valsts prezidents.
2
Oļģerds Grosvalds (1884–1962), Latvian diplomat. 1919–1924 diplomatic representative, Envoy of Latvia to France,
from 1921 – also to Belgium and Netherlands with seat in Paris, 1925–1930 Envoy to Finland, 1930–1934 Envoy to
Poland and Romania with seat in Warsaw (1930–1931 also to Austria and 1932–1934 – also to Hungary), from 1934
Envoy to France. Died in Paris.
3
Hugo Eduards Celmiņš (1877–1941), Latvian diplomat, statesman. 1920–1921 Minister of Agriculture, 1923–1924
Minister of Education, 1924–1925 and 1928–1931 Prime Minister (1930–1931 also Minister of Foreign Affairs), 1931–
1935 May or of Riga City, 1935–1938 Envoy to Germany, Austria and Netherlands with seat in Berlin. Executed in
Soviet imprisonment.
4
Carol II of Hohenzollern-Sigmaringen (1893-1953) was King of Romania (1930-1940). Famous by his amorous
escapades, nicknamed the Playboy King.
5
Prince Nicolae of Romania, Prince of Hohenzollern (1903-1978), was the second son of King Ferdinand I.
Memeber of the Regency Council between 1927-1930.

124 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Prince Nicolae – and no longer actively resisted the return of Prince Carol. In this way the board
of regents turned into a feeble and colourless institution and the leading Farmers’ Party, which
has overwhelming majority in the parliament, began to pave the way for Prince Carol’s return.
In opposition there remained only the Liberal Party, which has a small number of members,
who, however, are recruited mainly from the circles of large financiers. By calling Prince Carol
back and placing him on the throne, the Farmers hoped to push the Liberals aside and to secure
their own positions. The Farmers have performed this manoeuvre with signal success, because
the coup of 8 th June took place peacefully, without the least disorder in the entire country.
Enthusiastic manifestations took place in the capital and from discussions with representatives
of various circles I gained the impression that the society is satisfied with the new regime and
expects from it improvement of the situation.
[...] Looking from outside, the present regime in Romania seems to be sufficiently stabilised.
The large Farmers’ Party, which has the majority of 4/5 in the parliament, is in control of the
situation. In the autumn as the parliament convenes the Liberal Party, as I heard in the
diplomats’ circle in Bucharest, will fully side with the new regime.
The difficulties, however, hide in the preceding conditions. At the moment the coming of “a
real king” at the helm of the nation, “strong rule” and reconciliation of parties may dazzle the
people, but difficulties that Romania is facing, remain the same. If one wants to list it, one
should start with the discords and affairs in the Royal family, the new King’s flippant character
and his personality, which is unprepared for the position of a monarch. This aspect may hide
signals of the fall of the monarchist regime. Then – the extremely difficult task of unification in
“Great Romania” („Romania Mare”) that has not been completed yet. From a small country
(population of 7 million before the war) Romania has turned into a large country (population of
17 million) and previously Austro-Hungary’s Transylvania, Banat and Bukovina as well as
previously Russia’s Bessarabia in economic, administrative and juridical terms still live their
own specific lives. Having these tasty morsels fall into its mouth after the World War, Romania
still has not been able to assimilate these large regions (inhabited by very strong ethnic
minorities). While in Bessarabia Romania has to deal with a lower – Russian – culture, in
Transylvania the new Romanian regime has not been able to replace the civilizing work and
good administration of the Hungarians. Finally, one must mention the weak points of the
Romanian people: corruption, lack of order and laziness as well as the grave agricultural crisis,
which encompasses all the agrarian countries in Europe.
Foreign policy. Romania most of all relies on France and the other two members of the Little
Entente: Czechoslovakia and Yugoslavia. However, its relations with the latter are not the best,
because Yugoslavia is not quite satisfied with the delineation of the border. In general, one
should say that of the two countries, whose territory has grown after the war, Romania has
received the most generous gifts from the Allies. Enemies say that Romania has got morsels so
fat that now it is not able to digest them. From this follows its irreconcilable conflict with
Hungary, which will never forget the wealthy Transylvania and a few millions of its Hungarian
brothers, and there is also the constantly threatening issue of Bessarabia.
Domestic policy: In this regard it should be noted that, Romania being an agrarian country,
there are no sharp class differences there; let alone Communism, even Social Democracy has
only a very small number of supporters. A struggle among fragmented political parties is also
missing, because in fact there are only two large parties – the Farmers and the Liberals – which

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 125
have taken turns to govern following the English system (if such a comparison was possible). If
we also consider the rich natural resources of this country (kerosene [oil], grain, salt, precious
metals etc.), it seems that a bright future can be predicted for “Great Romania”. Yet this country
is going through a difficult crisis, the causes of which I have mentioned earlier. Faults so great
can be seen in the dynastic system, administration, organization of economy and the people’s
morals that Romania’s stability does not seem fully secured at all and political and economic
shocks are very likely.
I arrived in Romania on 8 th June with „lettres de créance” 1 addressed to King Mihai 2 .
Although at first I was given hope that I would be allowed to hand in this document (with a
supplement by our President received by telegraph), a few days later I was told that I needed
new credentials (apparently the new King had insisted on that). Right away on 8 th June I had
requested them by telegraph; they were drawn up in Riga and dispatched with great precision
so that already on 16 th June I had the new lettres de créance. However, my audience with the
King was scheduled only for 20 th June! It should be remarked here that in Romania everything
happens very slowly, time plays no role here and one can hardly rely on the given word. I had
arrived in Romania at a very inconvenient time because all minds were busy with the change of
regime and with domestic issues. But nobody could have predicted these events, as I said
earlier, and Romania’s government had firmly promised me an audience on 10 th June.
Although I could not pay official visits, I used the time to visit Minister of Foreign Affairs
Mironescu, the highest-ranking civil servants at the Ministry of Foreign Affairs and my
colleagues as well as to become acquainted with Romania’s politics and economy. I also made
acquaintance with Minister of Commerce and Industry V. Madgearu 3 , an able and prominent
statesman. One has to draw the conclusion that Latvia and the Northern countries in general
are almost unknown in Romania and the public shows no interest at all in this part of Europe.
For Latvia very much has been done by our energetic and active General Consul T. Orghidan,
Chairman of the Bucharest Chamber of Commerce and in general a very popular person in
society.
The condition of the Romanian press is well characterized by the fact that foreign envoys, if
they wish to have an interview with a newspaper, simply have to pay for it – and a rather stiff
price at that... Nevertheless I managed to place discussions [interviews] in several newspapers,
thanks to General Consul Orghidan, who for this purpose used journalists who are in the
service of the Chamber of Commerce that he administrates.
On the issue of trade agreement I had a lengthy discussion with Minister of Commerce and
Industry Madgearu, who said that Romania first wanted to finalize the commenced
negotiations on the agreement with England, France, Germany, Czechoslovakia and Poland and
then to begin negotiations with us. In the Ministry of Foreign Affairs I found out that Prince
Sturdza had not been authorised to conduct negotiations (at least not by that time). After I had
1
Lettres de créance (French) – letters of credence.
2
Mihai I of Hohenzollern-Sigmaringen (born 1921), King of Romania (1927-1930 – under regency and 1940-1947),
dethroned by the Communist regime. Awarded with the Soviet Order of Victory by Stalin. Lives in Romania.
3
Virgil Madgearu (1887-1940) was a Romanian politician, economist and sociologist, ideologist of the doctrine of
Țărănism. Murdered by the Iron Guard.
irgil Traian N. Madgearu (n. 14 decembrie 1887, Galați — d. 27 noiembrie 1940, pădurea Snagov) a fost un
economist român, sociolog, și politician de stânga, membru prominent și principal teoretician al Partidului
Țărănesc și al succesorului său, Partidul Național Țărănesc (PNȚ).

126 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
already left Bucharest I received a notification on the extension of the term of application of
minimal rates until 1 st September and an invitation to conclude a temporary Trade Agreement.
On 20 th June in an old-fashioned royal carriage I was taken to the palace, where I was
received by King Carol II. I handed him my credentials and the letter of recall of Envoy Mr. M.
Nukša with a speech, the text of which I hereby attach. King’s brother Prince Nicolae and
Minister of Foreign Affairs Mironescu also were present at the audience. The King replied with
a cordial speech, which he read out from a paper (I was not given the text of it, because, as I was
told, it is not customary to do so, according to their etiquette). His speech contained
approximately the same stream of thought as mine. Then the King and I exchanged the
customary phrases of courtesy. In the Palace I was presented the King’s civilian and military
courts.
At the Palace there stood a guard of honour with a flag and an orchestra played the National
Anthem of Latvia.
After that I was taken back to hotel with the same ceremonial.
Through the Ministry of Foreign Affairs I submitted also our President M. A. Kviesis’ 1
statement of [my] coming to office and Envoy Mr. M. Nukša’s lettres de créance addressed to
King Mihai as I was instructed to do.
On 21 st June I departed for Austria.
SHAL, f. 2574, d. 3, file 750, s. 169–177.
44. Telegrama Legației României la Riga nr. 550 semnată de secretarul de legație
Ioachim Dăianu către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu,
9 septembrie 1930
Presa locală letonă, rusă și germană se ocupă de primirea nepoliticoasă a aviatorilor letoni la
București afirmând că au fost alungați de la aerodromul militar de către soldați. Ofițerii nu au
salutat, autoritățile militare și civile nu au întâmpinat, numai Consulul General al Letoniei [a
făcut oficiile de gazdă]. Colonelul Indans 2 , șeful aviației militare, a declarat presei [că]
pretutindeni a fost primit foarte bine afară de București. Din această cauză, neodihniți, a doua
zi dimineață [au] părăsit București. Presa socialistă se miră că reprezentantul României aici
Domnul Sturdza se bucură de ospitalitatea Letoniei. Au apărut articole de presă în termeni
foarte răi ca: nemaipomenită inospitalitate și primire foarte necorectă. Rog binevoiți a-mi
comunica de urgență motivul întemeiat, scuza [pe care o] vom putea invoca sau binevoiți a da
dezmințire.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 66
1
Alberts Kviesis (1881–1944), Latvian statesman. 1921–1923 Minister of Interior, 1926–1930 Deputy Chairman of the
Saeima (parliament), 1930–1936 President of Latvia.
2
Janis Indans (1895-1941) a fost un renumit general leton de aviație, participant la numeroase festivaluri aviatice. A
întreprins zboruri de bunăvoință în Letonia, Lituania, Scandinavia și Europa. Atașat militar al țării sale în Lituania.
În septembrie 1930 a condus un zbor al bunăvoinței în Europa. A fost arestat, deportat și executat de autoritățile
sovietice la Moscova.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 127
44. Telegram of the Romanian Legation in Riga no. 550 signed by the Legation
secretary Ioachim Dăianu to the Romanian Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu,
9 th September 1930
The Latvian, Russian and German local press is dealing with the discourteous welcome
of the Latvian aviators in Bucharest, saying that they were expelled by the soldiers from the
military aerodrome. The officers did not salute, the military and civil authorities did not
welcome them, with the exception of the General Consul of Latvia. Colonel Indans 1 , the
head of the air force, told the press that he had been warmly welcomed everywhere except
for Bucharest. That is why, in spite of being tired, they left Bucharest the next morning.
The socialist press is intrigued that the representative of Romania here, Mr. Sturdza, is
enjoying Latvia’s hospitality. There are press articles that speak about: extraordinary
inhospitality and improper welcoming. I kindly ask you to immediately give me a
consistent reason, the excuse that we shall invoke, or be kind enough to refute the
accusations.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 66.
45. Telegrama semnată de secretarul de stat al Ministerului Afacerilor Străine al
României Grigore Gafencu 2 și de Dimitrie C. Pennescu 3 nr. 56661 adresată Legației
României la Riga, 22 septembrie 1930
Drept răspuns la telegrama Dvs. nr. 550 controlând împrejurările în care a avut loc vizita
ofițerilor letoni la București am constatat că Consulul General leton, Dl. Orghidan, a înștiințat
inspectoratul aeronauticii prin scrisoarea din 4 septembrie numărul 102 că trei avioane militare
letone vor sosi la ora șaptesprezece jumătate [la] aerodromul Băneasa, aviația militară
convenind să facă primire oficială la aerodromul sus-zis ales pentru aterizare; deși aerodromul
era civil autoritățile militare [au] așteptat la această oră avioanele letone. Acestea [au] aterizat
însă [la] aerodromul militar Pipera unde nu aștepta nimeni. De acolo au fost îndrumate la
Băneasa. Aviatorii și-au exprimat mirarea că nu au fost primiți pe aerodromul militar. Faptul se
datorează, după cum am spus, consulului Letoniei. Aviatorii au fost așteptați în locul pe care
[ei] înșiși l-au anunțat. De altfel, aerodromul Băneasa, cel mai mare din București, [este]
aerodromul [ce găzduiește] deseori recepții oficiale. Ofițerii au părăsit capitala a doua zi, deși ei
fuseseră invitați în mod oficial [la] recepția aeroclubului regal în onoarea lor.
Binevoiți a da aceste explicații [indescifrabil] și presei. Nimeni nu a avut intenția de a jigni
reprezentanții unui stat amic. Dimpotrivă, s-au făcut pregătiri pentru primire oficială, serbare
oficială în cinstea lor. Dacă nu au profitat de aceste pregătiri, [a fost] din cauza [unei]
regretabile neînțelegeri. Semnat [Grigore] Gafencu.
A se vedea nr. 561 la dosarul presei /IV/6)
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 68
1
Janis Indans (1895-1941) was a famous Latvian general of aviation, participated in numerous flight festivals. He
undertook goodwill flights to Latvia, Lithuania, Scandinavia and Europe. He was his country's military attaché in
Lithuania. In September 1930 he led a goodwill flight to Europe. He was arrested, deported and executed by the
Soviet authorities in Moscow.
2
Grigore Gafencu (1892-1957) a fost diplomat, om politic și jurnalist român, fondator al agenției de presă Rador,
Ministru al Afacerilor Străine (1938-1940), Ministru al României în U.R.S.S. (1940-1941), membru proeminent al
exilului românesc și al mișcării paneuropene.
3
Dimitrie C. Pennescu (1874-1938) a fost diplomat român de carieră, primul ministru plenipotențiar al României
pe lângă Sfântul Scaun (1920-1928), ulterior fiind desemnat în acceași calitate la Stockholm (1928-1929).

128 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
45. Telegram signed by the State Secretary of the Ministry of Foreign Affairs of
Romania Grigore Gafencu 1 and Dimitrie C. Pennescu 2 no. 56661 to the Romanian
Legation in Riga, 22 nd September 1930
As an answer to your telegram no. 550 controlling the circumstances in which the visit
of the Latvian officers in Bucharest took place, I found that the General Consul of Latvia,
Mr. Orghidan, informed the Inspectorate of Aerial Navigation through letter no. 102 of
September 4 th that three Latvian military aircrafts would lend at 5 PM on Băneasa airport,
the air force agreeing to give an official welcome at the above mentioned aerodrome which
has been chosen for landing; although the aerodrome was civilian, the military authorities
awaited the Latvian aircrafts at the mentioned hour. However, they landed on the Pipera
military aerodrome where nobody was expecting them. From there, they were guided to
Băneasa. The aviators seemed surprised that they were not welcomed on the military
aerodrome. This happened, as I said, because of the consul of Latvia. The aviators were
awaited in the place that they themselves announced. Actually, the Băneasa aerodrome, the
biggest from Bucharest, often hosts official receptions. The officers left the capital the next
day although they had been officially invited to the reception given by the Royal Airclub in
their honor.
Please be kind enough to give these explanations to [indecipherable] to the press too.
Nobody had the intention of insulting the representatives of a friendly country. On the
contrary, preparations for their official reception have been made, with an official festivity
in their honor. The fact that they did not benefit from those preparations was because of a
regrettable misunderstanding.
Signed [Grigore] Gafencu.
See no. 561 in the press record /IV/6)
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 68.
46. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri ad interim al României la Riga
Ioachim Dăianu nr. 566 către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G.
Mironescu, 24 septembrie 1930
Ca urmare la raportul meu nr. 561 din 18 septembrie curent am onoarea a vă face cunoscut
că în lipsa titularului Ministerului Afacerilor Străine leton, m-am prezentat la Secretarul
General, Domnul Albats 3 , căruia i-am dat lămuririle necesare cu privire la împrejurările în care a
avut loc vizita ofițerilor aviatori letoni la București.
Domnia sa ascultând cu interes explicațiile date, mi-a declarat că a fost de la început de
convingerea că în jurul acestei vizite a fost numai o mică neînțelegere și că va comunica
Ministrului de Război cele ce i-am împărtășit cu această ocazie.
1
Grigore Gafencu (1892-1957) was a Romanian diplomat, politician and journalist, founder of the news agency
Rador, Minister for Foreign Affairs (1938-1940), Minister of Romania in the USSR (1940-1941), prominent member
of the Romanian exile and pan-European movement.
2
Dimitrie C. Pennescu (1874-1938) was a career diplomat Romanian, first minister plenipotentiary to the Holy See
(1920-1928), eventually being nominated in same quality in Stockholm (1928-1929).
3
Hermanis Albats (1879-1942) a fost profesor, jurnalist și diplomat de carieră leton. Director al Departamentului
Juridic (1919-1920), Secretar General al Ministerului de Externe (1923-1933), Ministru la Sfântul Scaun (1925-1940).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 129
Adnotare, semnat indescifrabil: Incident foarte regretabil care desigur nu a lăsat bună
amintire despre țara noastră aviatorilor letoni
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, fila 90.
46. Diplomatic report no. 566 of Ioachim Dăianu, the Chargé d’Affaires of Romania
in Riga, to Gheorghe G. Mironescu, the Minister of Foreign Affairs in Romania, 24 th
September 1930
As a follow up to my report no. 561 from September 18 th I have the honor to notify you that
while the holder of the Latvian Minister of Foreign Affairs was not present, I presented myself
before the General Secretary, Mr. Albats 1 , to whom I offered the necessary explanations
concerning the circumstances in which the visit of the Latvian airman officers took place in
Bucharest.
His Excellency listened with interest the explanations given, declared that he was convinced
that around this visit was only a small misunderstanding and that he will communicate to the
Minister of War the facts that I shared with this occasion.
Note, signed illegible: Very regrettable incident that has not let a good impression of our
country to the Latvian airmen.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 90.
47. Aranjament comercial între România și Letonia semnat la București de G.G
Mironescu din partea României și de O. Grosvalds din partea Letoniei, 23 octombrie
1930 2
MAIESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI și PREȘEDINTELE REPUBLICII LETONIA fiind la fel
de dornici de a consolida și dezvolta relațiile economice între țările lor au hotărât să încheie un
acord comercial și, în acest scop, au desemnat ca plenipotențiari:
MAIESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI pe:
Excelența Sa M. G.G. MIRONESCU, Președinte al Consiliului de Miniștri, Ministrul
Afacerilor Externe;
PREȘEDINTELE REPUBLICII LETONIA pe:
Excelența Sa Doctor Olgerd Grosvalds, Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar al
Letonie;
Care, comunicându-și deplinele lor puteri, găsite în bună și cuvenită formă, au convenit
după cum urmează:
Articolul I
Cetățenii din oricare dintre cele două țări și întreprinderile care funcționează în mod legal
pe teritoriul lor se bucură de tratamentul națiunii celei mai favorizate pe teritoriul celeilalte
părți în ceea ce privește persoana și proprietățile, în toate problemele privind stabilirea și
desfășurarea comerțului sau industriei, după cum, de asemenea, în toate aspectele referitoare la
impozite și alte taxe.
1
Hermanis Albats (1879-1942) was a Latvian professor, journalist and diplomat. Director of the Legal Department
(1919-1920), Secretary General of the Foreign Ministry (1923-1933), Minister to the Holy See (1925-1940).
2
Originalul în limba franceză.

130 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Produsele naturale și fabricate de fiecare dintre cele două țări se vor bucura, de asemenea,
de tratamentul națiunii celei mai favorizate în toate chestiunile referitoare la importul, exportul,
depozitarea, re-exportul, tranzitul și, în general, la toate tranzacțiile comerciale, și în mod
similar, navele din fiecare țară trebuie să se bucure de tratamentul națiunii celei mai favorizate
în toate aspectele privind navigația în apele și porturile din cealaltă țară.
În consecință, fiecare dintre cele două Înalte Părți Contractante se angajează imediat și fără
concesii echivalente să-i acorde celeilalte beneficiile oricăror favoruri, privilegii sau reduceri de
taxe acordate sau care vor fi acordate în viitor oricărui terț în privințele mai sus menționate.
Articolul II
Tratamentul națiunii celei mai favorizate se aplică și în ceea ce privește cantitatea, garanția
și perceperea taxelor de import și a altor taxe, precum și în ceea ce privește formalitățile vamale
și aplicarea lor, metodele și termenii de plată a vămilor și a altor taxe, clasificarea mărfurilor,
interpretarea tarifelor vamale și procesul de analiză a mărfurilor.
Articolul III
Înaltele Părți Contractante își acordă reciproc tratamentul națiunii celei mai favorizate în
ceea ce privește sistemul de interdicții și restricții la import și export.
Articolul IV
Tratamentul națiunii celei mai favorizate nu se aplică la:
(a) privilegii speciale acordate în prezent sau în viitor statelor vecine în scopul de a facilita
traficul de frontieră;
(b) aranjamente speciale în ceea ce privește importurile în scopul de a facilita plățile care
decurg din războiul din 1914-1918;
(c) drepturile și privilegiile prezente și viitoare acordate oricărui alt stat sau state cu scopul
încheierii unei Uniuni Vamale;
(d) privilegii prezente și viitoare acordate de Letonia Estoniei, Finlandei, Lituaniei sau
Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.
Articolul V
Prezentul Acord va fi ratificat cât mai curând posibil și ratificarea acestuia va fi notificată de
către o parte contractantă celeilalte prin intermediul unor note.
Prezentul Acord va intra în vigoare la zece zile de la ultima notificare a ratificării și va
rămâne în vigoare până la expirarea a trei luni de la data la care una dintre părțile contractante
a notificat intenția sa ca acordul să înceteze să aibă efect.
Drept pentru care, în bună credință Plenipotențiarii celor două părți contractante au semnat
prezentul acord și au aplicat sigiliile lor.
Întocmit în dublu exemplar la București, 23 octombrie 1930.
AMAE, fond Acorduri bilaterale, Letonia 1

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 131
47. Commercial Agreement between Latvia and Romania, signed at Bucharest, 23
October 1930 1
HIS MAJESTY THE KING OF ROMANIA and THE PRESIDENT OF THE REPUBLIC OF
LATVIA being equally desirous of consolidating and developing economic relations between
their countries, have resolved to conclude a commercial agreement and to this purpose have
appointed as their Plenipotentiaries:
HIS MAJESTY THE KING OF ROMANIA:
His Excellency M. G.G. MIRONESCO, Prime Minister, Minister for Foreign Affairs;
THE PRESIDENT OF THE REPUBLIC OF LATVIA:
His Excellency Doctor OLGERD GROSVALDS, Latvian Envoy Extraordinary and Minister
Plenipotentiary;
Who, having communicated their full powers, found in good and due form, have agreed as
follows:
Article I
Nationals of either of the two countries and undertakings, which are legally incorporated
therein shall enjoy most-favoured-nation treatment in the territory of the other in respect of
their person and property in all matters concerning the establishment and the conduct of their
trade or industry, as also in all matters concerning taxes and other charges.
The natural and manufactured products of each of the two countries shall also enjoy mostfavoured-nation
treatment in all matters concerning import, export, warehousing, re-export,
transit and in general all commercial transactions; and similarly the vessels of each country
shall enjoy most-favoured-nation treatment in all matters concerning navigation in the waters
and ports of the other country.
Consequently each of the two High Contracting Parties undertakes immediately and
without equivalent concessions, to extend to the other the benefit of any favours, privileges or
reductions of duty now or hereafter accorded to any third Party in the connections above
specified.
Article II
Most-favoured-nation treatment shall also be applicable in respect of the amount, guarantee
and collection of import and other duties and in respect of Customs formalities and their
application, the methods and terms of payment of Customs and other duties, the classification
of goods, the interpretation of Customs tariffs and the process for analysing goods.
Article III
The High Contracting Parties shall grant each other most-favoured-nation treatment in
regard to the system of import and export prohibitions and restrictions.
Article IV
Most-favoured-nation treatment shall not apply to:
(a) Special favours now or hereafter accorded to neighbouring States for the purpose of
facilitating frontier traffic;
1
Translated by the Secretariat of the League of Nations, League of Nations – Treaty Series 1931, 35-37.

132 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
(b) Special arrangements in regard to imports for the purpose of facilitating the payments
arising out of the War of 1914-1918;
(c) Rights and privileges now or hereafter accorded to any other State or States with a view
to the conclusion of a Customs Union;
(d) Favours now or hereafter accorded by Latvia to Estonia, Finland, Lithuania or the
Union of Soviet Socialist Republics.
Article V
The present Agreement shall be ratified as soon as possible and its ratification shall be
notified by one Contracting Party to the other by means of notes.
The present Agreement shall enter into force ten days after the notification of the last
ratification and shall remain in force until the expiration of three months from the date on
which one of the Contracting Parties has notified its intention that the Agreement shall cease to
have effect.
In faith whereof Plenipotentiaries of the two Contracting Parties have signed the present
Agreement and have thereto affixed their seals.
Done in duplicate at Bucharest, October 23, 1930.
DARMFA, f. Bilateral agreements, Latvia 1
48. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 765 către Președintele Consiliului de Miniștri al României Gheorghe G.
Mironescu, 9 decembrie 1930
Confidențe anterioare îmi permit a reconstitui mai exact comentariile făcute colegului meu
american și semnalate prin raportul meu nr. 660 din 27 octombrie relative la Tratatul de
garanție român-polon. Interlocutorul colegului meu nu a pus niciun moment la îndoială faptul
că țara sa s-ar alătura imediat nouă în cazul unui atac bolșevic; Domnia sa a subliniat însă că
hotărârea Poloniei în această privință era mai categorică și mai precisă decât înșiși termenii
tratatului – termeni asupra elasticității cărora atenția Însărcinatului cu Afaceri american fusese
atrasă.
Examinând acești termini pare evident că se făcuse aluzie la asocierea generală păstrată în
întregul text al Tratatului între angajamentele reciproce ale celor două părți și Pactul Societății
Națiunilor, precum și la faptele speciale asupra cărora articolul I lasă prin singularul
întrebuințat (... integritate teritorială și independența politică PREZENTĂ) o imprecizie vădită
și pare-se agravată prin situarea cuvântului „reciproc” în același articol asupra definiției
geografice a integrității teritoriale, iar articolul 2 (celălalt articol fundamental al Tratatului), în
întregime legat de termenii și operabilitatea greoaie a Pactului, nu corectează întru nimic
această imperfecțiune.
În ajunul reînnoirii Tratatului româno-polon nu este lipsit de interes a constata că textul său
a putut părea susceptibil de interpretare nu numai a unor observatori obiectivi ca americanii,
dar poate și celor mai interesați în chestiune.
Este evident că interesele comune între Polonia și România pe granițele lor orientale sunt
astăzi atât de mari încât chiar fără un angajament formal, cooperarea lor în cazul unei agresiuni
ar fi asigurată în mod spontan. S-ar putea întâmpla însă ca atât altor aliați ai noștri posibili cât și
inamicilor noștri să nu le pară tot atât de evident că în orișice conjunctură politică internă și

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 133
externă orișice guvern polon viitor ar rezista eventualei tentații de a interpreta în favoarea
necesităților momentului un tratat interpretabil. Ar fi cred de o deosebită importanță ca
nedumerirea celor din urmă mai ales să fie pe deplin satisfăcută prin noul text asupra căruia se
va cădea de acord la expirarea termenului actual.
Într-adevăr totul pare a indica că, dacă tratatul româno-polon va fi vreodată chemat a juca 1 ,
aceasta va fi tocmai în timpul noii perioade de cinci ani care va fi fixată prin reînnoirea din
martie viitor. Totul indică iarăși că conjunctura (sic!) în acest răstimp a primejdiei precise pe
care acest tratat are rolul [de] a [o] remedia depinde în mod covârșitor de convingerea în care
trebuie întreținuți atât inamicul vizat cât și ceilalți eventuali aliați că tratatul este de perfectă,
necondiționată și imediată operabilitate.
În privința acestor eventuali aliați nu trebuie uitat că între cele patru puteri europene, din
punct de vedere militar, vecine cu primejdia sovietică (Norvegia și Finlanda se exclud prin
imposibilitatea operațiunilor ofensive pe frontul lor) există alt tratat defensiv, în afară de cel
româno-polon; acesta este cel intervenit între Letonia și Estonia în noiembrie 1923. Polonia a
încercat în zadar a stabili prin intermediul său o legătură contractuală indirectă între aceste
două grupări defensive (acordul politic neratificat din martie 1922); activitatea ei în această
privință a fost până acum ținută în eșec de repercusiunile intransigenței lituaniene asupra
politicii baltice. Diplomația polonă însă se străduiește și astăzi a crea și menține atât în Estonia,
unde cauza ar fi mai ușor câștigată, cât și în Letonia, mult mai timidă în reacțiile sale, o
atmosferă propice unei asemenea eventualități.
Stabilirea unei conexiuni formale, directe sau indirecte, între cele două pacte defensive
burgheze sau cel puțin pregătirea terenului optim pentru o asemenea conexiune este o operă de
o atât de mare importanță pentru siguranța frontului politic Baltica – Marea Neagră încât nu
cred fără interes a alătura un moment cele două instrumente diplomatice. Cu toată perfecta
simetrie în termenii stipulațiilor reciproce, Tratatul de garanție româno-polon, tradus în
domeniul faptelor, pare un pact inegal.
Această inegalitate pare a juca în defavoarea noastră I - PRIN EXTENSIUNEA GEOGRAFICĂ
A ANGAJAMENTELOR DE GARANȚIE RECIPROCĂ. Într-adevăr, în afară de garanția orientală
a celor două țări (a cărei apărare este de un interes comun evident), tratatul garantează în
favoarea Poloniei o graniță ce nu mai este garantată eficace de nici un alt angajament
internațional și de nici o legătură de interese absolut permanentă, o graniță amenințată de un
vecin de două ori mai numeros; în favoarea României, o graniță amenințată de inamici mult
inferiori fiecare în număr, apărată de concordanțe de interese naturale și permanente, și pe
porțiunea ei cea mai primejduită (Ungaria) de legământul defensiv cel mai perfect existând
astăzi în Europa; II. PRIN IMPRECIZIA GENERALĂ A LITEREI TRATATULUI DE GARANȚIE.
Asemenea imprecizie joacă, după cum se știe, la egalitate de împrejurări întotdeauna în
favoarea puterii celei mai sigure de suficiența propriilor sale mijloace de apărare; III. PRIN
ÎMPREJURAREA SPECIALĂ A INDETERMINĂRII VĂDITE ȘI PARE-SE VOITĂ A GRANIȚEI
GEOGRAFICE ASTFEL GARANTATĂ. Întreaga graniță poloneză fiind precis determinată din
punct de vedere internațional și în întregime recunoscută de vecinii ei, această imprecizie în
ceea ce o privește nu joacă niciun rol; nu același lucru se poate spune despre granița noastră
nedeterminată încă din punct de vedere internațional și nerecunoscută de vecinul respectiv
TOCMAI PE PORȚIUNEA A CĂREI APĂRARE O CĂUTĂM PRIN TRATATUL DE GARANȚIE.
1
În sensul de a se transpune în practică.

134 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Tratatul de alianță defensivă între Letonia și Estonia este, pe de altă parte, un pact perfect
egal, atât în literă cât și în efectele sale eventuale. El, în deosebire de tratatul româno-polon,
este caracterizat prin evidența adversarului la care se raporta (unicul posibil), prin determinarea
geografică exactă a graniței apărate (recunoscută de însuși adversarul eventual), prin
peremptoriul angajamentelor (care nu sunt puse în legătură cu stipulațiile elastice și de altfel
modificabile ale Pactului Societății Națiunilor).
Deosebirea celor două tratate va reieși mai clar din alăturarea clauzelor lor fundamentale.
Tratatul letono-estonian?
Art. 3 – Les Hautes Parties Contractantes s'engagent à s'aider réciproquement dans le cas où
l'une d'elles serait attaquée, sans provocation de sa part, SUR SES FRONTIÈRES ACTUELLES
En conséquence, au cas où l'une des Hautes Parties Contractantes serait attaquée, sans
provocation de sa part, L'AUTRE SE CONSIDÉRERA EN ÉTAT DE GUERRE ET LUI PRÊTERA
ASSISTANCE ARMÉE.
TRATATUL ROMÂNO-POLON
Art. I – La Roumanie et la Pologne s`engagent à RESPECTER RÉCIPROQUEMENT et à
maintenir contre toute agression extèrieur leur intégrité territoriale et l`indépendence politique
PRESENTE.
Art. 2 - Dans le cas où la Roumanie et la Pologne, contrairement aux engagementes imposés
par les articles 12, 13 et 15 du Pacte de la S.d.N se verrait attaquées sans l`avoir provoqué, la
Roumanie et réciproquement la Pologne agissant par l`appliquation de l`article 16 du Pact
s`engagent à se prêter immédiatement aide et assistance..
Dans le cas où le Conseil de la S.d.N statuant sur une question portée devant lui
conformément aux stipulations du Pact n`aurait pu réussir à fair accépter son rapport par tous
les Membres autres que les représentants des parties au différend et où la Roumanie où la
Pologne se verrait attaquée sans l`avoir provoqué la Roumanie et réciproquement la Pologne,
lui (se) prêterait immédiatement aide et assistance.
Dans le cas où un différend prévu à l`article 17 du pact viendrait à surgir et la Roumanie où
la Pologne se verrait attaquée sans l`avoir provoqué la Pologne et réciproquement la Roumanie
s`engagent à se prêter immédiatement aide et assistance.
Dacă deci am dori ca pentru noua sa perioadă de existență, Tratatul româno-polon să fie, pe
cât împrejurările o permit, uniformizat cu celălalt pact burghez de apărare de pe frontul
oriental european, dacă am dori ca prin omogenizarea legăturilor diplomatice de pe acel front
să facem un pas demonstrativ spre solidarizarea lor eventuală, nu ar fi suficient ca legământul
nostru cu Polonia să fie pur și simplu prorogat înainte de expirarea lui.
Dacă această tendință spre omogenizarea celor două tratate s-ar lua ca directivă a
perfecționărilor ce trebuie aduse pactului româno-polon, ar părea indicate:
I - următoarea nouă redactare a articolului unu:
Art.1- La Roumanie et la Pologne s'engagent à respecter et à défendre réciproquement leur
indépendence politique et leur frontiéres actuelles
II – înlocuirea paragrafului 3 din articolul doi printr-un nou articol care ar trebui astfel
redactat:
Art.3- Dans le cas où l'une ou l'autre des hautes Puissances contractantes serait attaquées
sans provocation par une puissance non signataire du Pacte de la S.d.N l`autre se considérera
en état de guerre et lui prêtera immédiatement assistance armée.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 135
O astfel de completare ar avea în plus următoarele avantaje: 1 – ar lăsa să subziste în ceea ce
privește granițele occidentale angajamentul general la care desigur Polonia nu ar consimți să
renunțe; 2- de astă dată legătura făcută, în această privință numai, între Tratatul de Garanție și
Pactul Societății Națiunilor ar juca în favoarea noastră; 3- s-ar întări în mod special stipulațiile
tratatului în ceea ce privește Basarabia, fără nicio aluzie la statutul acestei provincii.
S-ar găsi, desigur, formule și mai peremptorii în termeni și mai restrânși în ceea ce privește
întinderea geografică a garanției, deci mai favorabile nouă. Ceea ce țineam însă a comunica
Excelenței Voastre, după observația timp de aproape doi ani a împrejurărilor atât din Rusia
Sovietică cât și a celor din lumea baltică este că la niciun moment o demonstrație a solidarității
burgheze pe granița Baltica – Marea Neagră nu a părut mai oportună. Reînnoirea tratatului
defensiv între România și Polonia pare o ocazie minunată de a confirma această solidaritate.
Ar trebui să ne folosim fără greș de acea ocazie pentru a distruge definitiv iluziile celor care
se tem sau speră că evenimente extrem de grave ar putea surprinde, în timpul celor trei ani
următori, Polonia sau România în flagrant delict de manevră pe teritoriul alianțelor
internaționale.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 359-363.
48. Diplomatic report of Romanian Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R.
Sturdza no. 765 to President of the Council of Ministers and Foreign Minister Gheorghe
G. Mironescu, 9 th December 1930
Previous confidences allow me to present the comments addressed to my American
colleague and announced through my report no. 660 from October 27 th , regarding the
Romanian – Polish Guarantee Treaty. My colleague’s interlocutor has never doubted the
fact that his country would join us in case of a Bolshevik attack. He underlined that
Poland’s decision in this respect was more assertive and precise than the terms of the treaty
– terms whose flexibility drew the attention of the American Chargé d’Affaires.
Examining these terms, it seems clear that they referred to the general joinder
stipulated in the whole text of the Treaty, joinder between the mutual commitments of the
two parties and the Pact of the League of Nations, as well as to the special facts, presented
in the article I, which shows an obvious inaccuracy by using the word “present” (territorial
integrity and present political independence) and also an aggravated inaccuracy by using
the word “mutual” in the same article about the geographical definition of the territorial
integrity while the second article (the other fundamental article of the Treaty), which refers
to the difficult operability of the Pact, does not fix this imperfection.
In the eve of renewing the Romanian – Polish Treaty, one can easily infer that its text
could be subject to an interpretation coming not only from certain objective observers like
the Americans, but maybe from the more interested parties in this matter.
It is obvious that the common interests between Poland and Romania on their eastern
borders are so great nowadays, so that their cooperation in case of an aggression can be
assured automatically, without the need of a formal arrangement. It may come to pass that
both our possible allies and our enemies do not take it so clearly that any future Polish
government would defy the potential temptation to interpret an interpretable treaty in
favor of the necessities of the moment, within any political circumstance. It may be

136 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
essential that the perplexity of the above-mentioned to be completely eliminated through
the new text that will be agreed upon when the current term expires.
Indeed, everything seems to indicate that, if the Romanian – Polish Treaty is ever to be
put into practice, that would happen during the new period of five years which will be
established in March next year. Everything indicates again that the circumstances during
this precise frightening period which is supposed to be ameliorated by this Treaty, depend
entirely on the fact that the enemies and the other potential allies are convinced that this
Treaty can be put into practice immediately and unconditionally.
Regarding these potential allies, one must not forget that there is another defense
military treaty, apart from the Romanian – Polish one, which has been concluded between
the four European forces militarily neighboring the Soviet menace (Norway and Finland are
excluded as it is impossible to carry out offensive operations on their fronts); this particular
treaty was concluded between Latvia and Estonia in November 1923. Poland has tried in
vain to establish an indirect contractual link between these two defensive groups (the
unratified political agreement of March 1922); in this respect, Poland’s activity has been
until now a failure, because of the repercussions of the Lithuanian intransigency on the
Baltic politics. The Polish diplomacy still tries nowadays to create and maintain a favorable
atmosphere for such an occasion both in Estonia, where the cause could be more easily
won, and in Latvia, which reacted in a rather reserved manner.
The establishment of such a formal connection, whether direct or indirect, between the
two bourgeois defensive pacts or at least the preparation of the suitable ground for such a
connection is a very valuable service for assuring the Baltic Sea – Black Sea political front so
that I do not think that combining the two diplomatic instruments is tedious. Even though
it seems to be perfectly symmetric in terms of mutual stipulations, the Romanian – Polish
Guarantee Treaty seems to be, in fact, an imbalanced pact.
This unevenness seems to be unfavorable to us. I - BECAUSE OF THE GEOGRAPHICAL
EXTENSION OF MUTUAL GUARANTEE COMMITMENTS. It is true that, apart from the
Eastern guarantee of these two countries (whose defense is of an obvious common
interest), the treaty guarantees for Poland a border than cannot be effectively guaranteed
by any other international commitment and by any connection of permanent interests, a
border threatened by a neighbor that can mobilize twice as many people; [instead,] in favor
of Romania, a border threatened by enemies inferior in number, defended by agreements
of permanent and natural interests and on its most endangered section (Hungary) by the
most perfect defensive agreement that exists in Europe today; II. THROUGH THE
GENERAL INACCURACY OF THE GUARANTEE TREATY TEXT. As it is known, such an
inaccuracy acts, in case of equal circumstances, almost every time in favor of the power
which is more capable to procure their own means of defense; III. THROUGH THE
SPECIAL CIRCUMSTANCE OF CLEAR AND APPARENTLY WILLFUL
INDETERMINATION OF THE GEOGRAPHICAL BORDER. As the entire Polish boundary
is clearly determined internationally and fully acknowledged by its neighbors, this
inaccuracy does not matter at all; not the same thing can be said about the borderline
which is not internationally determined and acknowledged by the respective neighbor.
THIS APPLIES TO THE SECTION WE WANT TO DEFEND THROUGH THE GUARANTEE
TREATY.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 137
The defense alliance treaty between Latvia and Estonia is, on the other hand, a perfectly
balanced pact, both regarding the written text and its possible effects. This treaty, unlike
the Romanian – Polish one, is characterized by the strong presence of the enemy it takes
into account (the only possible one), by the exact geographical determination of the
defended border (acknowledged, eventually, by the enemy), by the obviousness of
commitments (which are not linked with the flexible and easy to modify stipulations of the
Pact made by the League of Nations).
The difference between the two treaties will be more apparent when analyzing their key
provisions.
The Latvian – Estonian Treaty?
Article 3: The High Contracting Parties undertake to help one another if any anyone
attacked ITS CURRENT BORDERS, without having provoked the assault.
Therefore, if one of the High Contracting Parties was attacked, without having
provoked the assault, THE OTHER WOULD CONSIDER ITSELF IN STATE OF WAR AND
OFFER ARMED ASSISTANCE.
The Romanian – Polish Treaty
Art. I – Romania and Poland pledge to MUTUALLY RESPECT and maintain against any
external aggression their CURRENT territorial integrity and political independence.
Art. 2 – If Romania or Poland, contrary to the commitments imposed by the articles 12,
13 and 15 of the Pact of the League of Nations, are to be attacked without having provoked
the assault, Romania and Poland, acting on the strength of article 16 of the Pact, undertake
to provide immediately help and assistance.
If the Council of the League of Nations, debating on a question brought before it
according to the provisions of the Pact, does not succeed in obtaining the approval of its
report by all the Members, other than the representatives of the parties in the dispute, and
if Romania or Poland is attacked without having provoked the attack, Romania and Poland
shall immediately offer help and assistance.
If a dispute provided in article 17 of the pact appears and Romania or Poland is attacked
without having provoked the attack, Poland and Romanian undertake to immediately offer
help and assistance.
If for its short period of existence we want the Romanian – Polish treaty harmonized
with the other bourgeois defense pact on the European Eastern frontline, if we want to take
a demonstrative step towards the solidification of the diplomatic connections on that
specific frontline, it is not enough to extend our relation with Poland before its expiry date.
If this tendency towards homogenization of the two treaties was to be considered a
directive of completion that must be added to the Romanian – Polish pact, the following
would be indicated:
The first article should be rewritten, as follows:
Art. 1: Romania and Poland undertake to observe and to mutually defend their political
independence and their current borders
The third paragraph of the second article must be replaced with a new article:
Art.3- If one or other of the high contracting Powers is attacked, without having
provoked the attack, by a power which has not signed the Pact of the League of Nations,

138 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
the other shall consider itself in the state of war and shall immediately offer armed
assistance.
Such replacements would yield the following advantages: 1- the general commitment
regarding the Western borderlines, which Poland would never give up, would still be
available; 2 – this time, the link established between the Guarantee Treaty and the Pact of
the League of Nations, would be in our favor; 3 – the stipulations regarding Bessarabia
would be strengthen, without raising any allusion regarding the status of this province.
More peremptory formulas and narrower terms more favorable for us with regard to the
geographic stretching of the border can be of course identified. What I really wanted to
bring to Your Excellency’s attention, is that after two years of observation of the Soviet
Russia and the Baltic States’ circumstances we can say that this is the perfect time when a
demonstration of the bourgeois solidarity on the Baltic Sea – Black Sea should take place.
The renewal of the defense treaty between Romania and Poland seems to be a perfect
opportunity for us to confirm this solidarity.
We should use this opportunity to definitively destroy the illusions in the minds of
those who are frightened or hope that extremely serious events might surprise, in the
following three years, Poland or Romania reluctant to maneuver on the territory of the
international alliances.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 359-363.
49. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 60
către Ministrul Afacerilor Străine al României Gheorghe G. Mironescu, 15 februarie 1931
La cererea mea mi se comunică în locul competent că trimiterea Domnului Grosvalds în
calitate mai mult de observator la București în loc [de] experți propriu-ziși nu are ca motiv
decât imposibilitate materială de timp a pregăti pentru aceștia instrucțiunile complete necesare
și că interesul Guvernului leton în chestiunile tratate a rămas același. În privința acestui interes
mă refer la telegrama mea nr. 630 din 17 octombrie.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 8
49. Telegram by Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R. Sturdza no. 60 to
President of the Council of Ministers and Foreign Minister Gheorghe G. Mironescu, 15 th
February 1931
At my request, I got the information that the reason for Mr. Grosvaldis’ sending rather
as an observer to Bucharest instead of actual experts is due to the lack of time to prepare
for them the necessary complete instructions and that the interest of the Latvian
Government concerning the discussed matters has remained the same. In respect to this
interest, I make reference to my telegram no. 630 sent on October 17 th .
DARMFA, f. 71, Latvia, vol. 8, s. 8.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 139
50. Latvijas sūtņa Varšavā O. Grosvalda 1931. gada 13. apr. ziņojums par Polijas ārējo
politiku ārlietu ministram K. Ulmanim 1
Pagodinos ziņot par politiskiem notikumiem Polijā 1931. gada pirmā ceturksnī.
[..] Attiecības ar Mazo Antanti. Iet baumas, ka mazās Antantes valstis vedot sarunas par
saimnieciska līguma slēgšanu, kurš izietu uz muitas ūniju. Šajās sarunās grib pievilkt arī Poliju.
Vēl nekas tuvāks šai lietā nav zināms. Ar Rumāniju Polija atjaunoja 15. janvārī garantijas līgumu
uz turpmākiem 5 gadiem. Jaunais līgums identisks ar 1926. gada 26. martā noslēgto līgumu
(kurš savukārt tika noslēgts 1921. g. 3. marta defensīvās alianses līguma vietā). Jauns moments ir
tikai tas, ka līgums tagad ir, kā izteicās M.[esjē] Mironesku, „mūžīgs”, jo arī pēc pieci gadiem tas
automātiski atjaunojas, ja neviena valsts to nav uzteikusi. Polija un Rumānija pasteidzās līgumu
atjaunot jau pirms termiņa, jo ap to laiku sāka cirkulēt baumas par abu valstu nesaskaņām. Arī
Krievijas priekšlikums Varšavā 1930. g. decembra mēnesī, domājams, mēģināja izjaukt līguma
atjaunošanu. Ja apskata garantijas līgumu pēc būtības, tad jāsaka, ka tas Rumānijai vajadzīgs
daudz lielākā mērā, nekā Polijai. Polijas armija daudz lielāka un stāv arī apbruņojuma un kaujas
spēju ziņā daudz augstāk, nekā Rumānijas armija. Krievijas uzbrukuma gadījumā Rumānija var
ātrāk apgrūtināt Poliju, nekā tai palīdzēt, bet Rumānija pati tādā brīdī gaidīs visu glābiņu no
poļu divīzijām.
LVVA, 2574. f., 3. apr., 818. l., 111.–121. lp.
50. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw O. Grosvalds to Minister of Foreign Policies
K. Ulmanis 2 on the Foreign Affairs Policy of Poland, 13 th April, 1931
I have the honour to report to you about political events in Poland in the first quarter of
1931.
[...] Relations with the Little Entente. There are rumours afloat that the countries of the
Little Entente are negotiating an economic treaty, which would lead to a customs union. They
want to pull Poland, too, into the negotiations. Nothing more is known about this matter yet.
On 15 th January Poland extended the treaty of guarantee with Romania to another 5 years. The
new treaty is identical to the one concluded on 26 th March, 1926 (which in its turn replaced the
treaty of the defensive alliance of 3 rd March, 1921). The only new aspect in the present treaty is
that the treaty now is, as M.[essier] Mironescu put it, “eternal” because after five years it is
automatically extended again, if none of the countries gives a warning notice. Poland and
Romania hurried to extend the treaty before the term had expired, because at that time
rumours about discords between the two countries began to spread. Russia’s proposal made in
Warsaw in December 1930 supposedly was also meant to disrupt the extension of the treaty. If
we examine the treaty on its merits, it should be noted that Romania needs it much more than
Poland does. The Army of Poland is much larger and also in terms of military equipment and
fighting capacity it is much superior to that of Romania. In case of an attack by Russia Romania
can rather burden Poland than help it, but on such an occasion Romania itself would entirely
rely on Polish divisions to rescue it.
1
Kārlis Augusts Vilhelms Ulmanis (1877–1942), Latvijas valstsvīrs, 1917.–1934. g. Latviešu Zemnieku savienības
priekšsēdētājs. 1918.–1921., 1925.–1926., 1931., 1934.–1940. g. Ministru prezidents, vairākkārt ārlietu, citu resoru
ministrs, 1936.–1940. g. Valsts prezidents. Gājis bojā padomju ieslodzījumā.
2
Kārlis Augusts Vilhelms Ulmanis (1877–1942), Latvian statesman, 1917–1934 Chairman of the Latvian Farmers’
Union. 1918–1921, 1925–1926, 1931, 1934–1940 Prime Minister, several times Minister of Foreign Affairs and other
departments, 1936–1940 President of Latvia. Perished in Soviet imprisonment.

140 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
SHAL, f. 2574, d. 3, file 818, s. 111–121.
51. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza fără
număr către Ministerul Afacerilor Străine al României, 14 aprilie 1931
Mă refer în ultimul rând la telegrama nr. 95p.
Lipsa unui curier m-a împiedicat până astăzi a dezvolta într-un raport, conform
instrucțiunilor primite, telegrama mea nr. 85.
Ultimele două luni au înregistrat în politica internă a celor două țări orientale baltice o
schimbare importantă din punct de vedere al intereselor celorlalte puteri burgheze vecine
Rusiei Sovietice.
Cu domnii Kviesis și Strandman ca președinți ai republicilor letonă și estoniană, cu politica
externă a acestor două țări încredințată Domnilor Celmiņš și Lattik 1 , Polonia până mai deunăzi
era aici într-o poziție optimă pentru a influența în sensul intereselor sale, și ale noastre,
atitudinea Letoniei și Estoniei față de Moscova. Se putea afirma în aceea vreme că nicio
inițiativă nu ar fi fost luată, că nicio negociere nu ar fi fost condusă între capitalele baltice și
Moscova fără ca miniștrii poloni respectivi să fie automat informați și consultați. Aceasta s-a
dovedit când în ianuarie anul curent miniștrii sovietici au cerut ca Riga și Reval să se
desolidarizeze cel puțin tacit de țările care reclamau beneficiul excepției vecinătății sovietice în
privința obligațiilor eventuale ale dezarmării și când atât Dl. Celmiņš cât și Dl. Lattik au răspuns
cu energia exactă ce le-a fost inspirată de Domnii Arciszewski și Libicki 2 . Aceasta s-a dovedit
încă o dată când miniștrii poloni în Riga și Reval au comunicat guvernelor baltice propunerile
sovietice relative la un pact de neagresiune și au obținut din partea Domnilor Celmiņš și Lattik
cu această ocazie asigurarea formală că dacă o asemenea propunere le-ar fi făcută și lor vor
refuza a negocia separat de celelalte puteri iscălitoare ale pactului zis Litvinov.
Pentru a aprecia semnificația schimbărilor în politica internă letonă și estoniană survenite în
ultimele luni e bine de reținut că ele sunt repercusiunile directe ale unei situații economice
excepțional de grave, creată exclusiv de dumparea neîncetată pe piețele străine a lemnului și
inului rusesc – produse care joacă în economia celor două state baltice un rol capital, ele fiind
principalul element al prosperității particulare, garanția solidității principalelor instituții de
credit și unul din principalele izvoare de venit ale statului (monopolul concesionarilor de păduri
și monopolul de cumpărare a inului). Atât regimul Strandman cât și guvernul Celmiņš în
Letonia au căzut în fața dificultăților economice foarte apropiate de dezastru, create de această
acțiune, dificultăți cărora nimeni aici nu le vede o soluție de ordin intern.
Oamenii pe care Moscova, prin presiunea ei economică calculată, a reușit astfel a-i aduce la
cârma celor două țări baltice sunt dintre liderii partidelor burgheze cei mai înclinați a găsi
soluția crizei de care țările lor suferă în mod atât de grav în o înțelegere directă cu Rusia
sovietică: înțelegere în care avantajele așteptate de Țările Baltice nu ar putea fi desigur obținute
decât în schimbul unor concesii de ordin politic.
Amintesc în această privință că Dl. Ulmanis, într-o recentă conversație, asigurându-mă de
interesul ce ca Președinte al Consiliului va continua a-l purta acțiunii de solidaritate a țărilor
1
Jaan Lattik (1878-1967) a fost scriitor, profesor, politician și diplomat estonian. Ministru al Educației (1925-1927) și
Ministru al Afacerilor Externe (1928-1931), Ministru al Estoniei în Lituania (1939-1940). A murit în exil în Suedia.
2
Konrad Libicki (1891-1980) a fost Șef al Departamentului de Presă al Ministerului Afacerilor Externe al Poloniei,
din 1934 Ministrul Poloniei în Estonia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 141
agricole, nu mi-a ascuns impresia că soluțiile posibile în această privință nu vor putea decât să
țină seamă de organismul economic rusesc ca de un factor ineluctabil și permanent. Amintesc
totodată că într-un acces de franchețe Domnia sa, înainte de a fi președinte al Consiliului, a
manifestat colegului meu polon enervarea ce i-o cauza „tutela polonă” în întâlnirile economice
internaționale, opinând că în unele chestiuni de acest ordin țara sa nu avea niciun avantaj în o
acțiune comună (vezi telegramele 90p și 65p).
Dimensiunea celor două țări baltice face ca, oricât de gravă ar fi criza de care ele suferă,
necesitățile financiare și economice implicate să fie destul de mici pentru ca Moscova să poată,
când va judeca momentul oportun, face o propunere de ajutor imediat eficace, fie sub formă de
carteluri, fie sub formă de răscumpărare de stocuri, fie chiar sub formă de credite (un total de 50
milioane franci aur ar fi suficient astăzi în ambele țări pentru o largă satisfacere a necesităților
comerțului și a industriei). Că această propunere va fi întovărășită de exigențe de natură politică
aceasta nu face nicio îndoială. Presimțiri și insistențe au avut deja în ultimele timpuri loc, ele
[se] poartă asupra următoarelor lucruri: I) excepția vecinătății sovietice în chestiunile de
dezarmare; II) negocierea separată a unor angajamente de neparticipare la vreo alianță
îndreptată în contra uneia dintre părți; III) înglobarea într-un asemenea pact a angajamentului
de a nu participa nici chiar la vreo acțiune comună economică îndreptată contra Rusiei
sovietice. După cum am menționat-o aceste insistențe sunt susținute în ambele țări baltice
orientale, precum și în Finlanda (după unele informații) de reprezentanții germani (vezi
raportul nr. 75p.). Față de noua situație în politica internă letonă și estoniană, Varșovia dorind a
salva cât mai mult posibil din principiul solidarității țărilor iscălitoare ale pactului Litvinov și în
ideea că o rupere de contact în această privință cu liderii politici letoni și estonieni trebuie
numaidecât evitată, pare a-și fi atenuat cu mult exigențele anterioare.
Colegul meu polon mi-a comunicat într-adevăr că în recentele conversații ce a avut la
Ministerul Afacerilor Străine în Riga a dat a înțelege că guvernul său nu s-ar mai opune la
tratarea și încheierea 1 separat, de către puterile vecine Rusiei, a unui pact de natura celui ce a
fost propus acum câteva luni Poloniei. Varșovia ar înțelege chiar, dată fiind situația specială a
țărilor baltice, ca un asemenea pact să cuprindă pentru ele și angajamentul de a nu participa la
vreo acțiune economică concertată îndreptată împotriva Sovietelor. Guvernul polon cere însă ca
o legătură organică să fie prevăzută între diferitele pacte, ca de exemplu condiționarea intrării
în vigoare de depunerea tuturor ratificărilor. În această din ultimă privință colegul meu leton
m-a informat (și transmis în mod cu totul confidențial în ceea ce privește sursa) că Varșovia a și
elaborat 2 un proiect pe care îl va supune în Riga noului ministru al afacerilor străine la
momentul cuvenit.
Date fiind tocmai recentele schimbări politice în Letonia și Estonia, părerea mea este că
odată părăsit principiul negocierilor solidare nimic nu poate garanta că aceste negocieri nu vor
duce în ceea ce privește aceste țări la încheieri 3 absolut independente de pacte asemănătoare
între Rusia sovietică și ceilalți vecini ai săi. Cred deci că ar trebui luptat cât mai mult posibil
pentru păstrarea acestui principiu.
Încercările Sovietelor de a izola frontul politic baltic de cel polono-român sunt evidente, ele
lucrează se pare în acest scop pe două căi și atât colegul meu polon cât și eu suntem de părere
1
În text, concluderea.
2
În text, eliberat.
3
În text, concluziuni.

142 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
că dacă informațiile noastre ne-ar permite a dovedi aici acest dublu joc, comunicarea acestor
informații în Riga și Reval ar produce un efect extrem de salutar. Aflu în mod indirect
(nemaiprimind buletinele politice de șase luni) că rapoartele legației noastre din Angora ar
conține unele informații utile în această privință și rog Excelența Voastră a aprecia dacă ele miar
putea fi comunicate în scopul indicat mai sus.
Aceste încercări de izolare au, în afară de obiectivul îndepărtat al stabilirii unei hegemonii
politice înlocuitoare a celei poloneze în Țările Baltice orientale, cele imediat următoare: I) în
chestiunea coordonării rezistenței economice burgheze, de a-și asigura tăcerea a două din
principalele victime al ofensivei economice sovietice; II) în chestiunea dezarmării: de a lăsa
România și Polonia în situația ingrată de a fi singure invocatoare ale excepției vecinătății
sovietice.
Sunt informat că în chestiunea renunțării la excepția vecinătății sovietice birourile
competente ale Ministerului Afacerilor Străine leton ar fi pregătit o formulă pe care o judecă în
același timp și destul de conciliantă și destul de prudentă. Ea ar suna aproximativ astfel:
„Letonia ar subscrie, fără a invoca nicio excepție, la acele angajamente la care Rusia sovietică ar
fi subscris ÎN ACELEAȘI CONDIȚII”. Birourile civile găsesc în imprecizia acestei formule o
garanție suficientă căci în momentul îndepărtat al realizărilor ea ar putea fi interpretată în
sensul că calitatea (sic!) de membru al Societății Națiunilor este o condiție de similitudine
esențială.
Birourile Statului Major leton, pe de altă parte, se opun în limita influenței lor la renunțarea
sub o formă atât de elastică la beneficiile excepției în chestiune, temându-se de consecințele ce
angrenajul plin de surprize al discuțiilor internaționale le-ar putea aduce unei asemenea
concesii de principiu.
În lipsă de instrucțiune nu știu care este poziția guvernului român într-o chestiune în care
unificarea punctului de vedere al guvernelor burgheze vecine Rusiei sovietice pare atât de
dorită, dacă ea ar corespunde mai mult cu cea a Statului Major leton nu ar fi cred inutil ca să o
pot expune și întemeia în conversațiile mele aici și în Reval.
Nu o dată colegul meu polon mi-a atras atenția asupra avantajului ce acțiunea sa aici le-ar
putea trage în anumite chestiuni din o acțiune paralelă a reprezentanților civili și militari ai
României și Franței mai puțin direct interesați și mai la adăpostul învinuirii de imixtiune.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 380-
384.
51. Telegram by Romanian Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R. Sturdza to Ministry
of Foreign Affairs, 14 th April 1931
I am referring at last at Telegram no. 95p.
Lack of courier prevented me until now developing in a report, as instructed, my telegram
no. 85.
The last two months have recorded in the domestic politics of the two eastern Baltic
countries significant changes in terms of the interests of the other bourgeois powers
neighboring Soviet Russia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 143
With Mr. Kviesis and Mr. Strandman as Latvian and Estonian presidents of republics, with
the foreign policy of the two countries entrusted on Mr. Celmiņš and Mr. Lattik 1 , Poland was
here until recently in an optimal position to influence according to its and our interests the
position of Latvia and Estonia towards Moscow. It may be said that no initiative at that time
had been taken, no negotiations had been conducted in the Baltic capitals and Moscow without
the Polish concerned ministers be automatically informed and consulted. This was revealed
when in January this year the Soviet ministers demanded that Riga and Reval should at least
tacitly distance themselves from the countries claiming the benefit of Soviet neighborhood
exemption on any disarmament obligations, and both Mr. Celmiņš and Mr. Lattik responded
with the energy inspired on them by Mr Arciszewski and Mr. Libicki 2 . This showed up once
again when Polish envoys in Riga and Reval communicated to the Baltic governments the
Soviet proposals with respect to a nonaggression pact, and they obtained from Mr. Celmiņš and
Mr. Lattik on this occasion the formal assurance that if such a proposal would be made to them,
they will refuse to negotiate apart from other signatory powers of the so-called Litvinov pact.
To assess the significance of changes having taken place in Latvian and Estonian domestic
politics in the recent months we should keep in mind that they are the direct consequences of
an exceptionally serious economic situation, created exclusively by the continuous dumping of
the Russian wood and flax on the foreign markets - products that play a crucial role in the
economy of the two Baltic States, being the main element of the private prosperity, the
guarantee of the solidity of the main credit institutions and one of the main sources of state
income (forest concessions monopoly and flax purchasing monopoly). Both the Strandman
regime and the Celmiņš government in Latvia faced almost disastrous economic difficulties
created by this action, for which anyone here does not see an internal solution.
The people that Moscow, through its calculated economic pressure, has managed to bring
to the helm of the two Baltic countries are recruited from among those leading bourgeois
parties most likely to find a solution to the serious crisis their countries go through in direct
understanding with Soviet Russia: in this meaning, the benefits expected by the Baltic countries
could certainly be obtained only in exchange of political concessions.
I would like to mention, in this matter, that Mr. Ulmanis, in a recent conversation, giving
assurances that as President of the Council of Ministers, he will continue to show interest to the
solidarity of the agricultural countries, has not concealed from me the impression that the
possible solutions in this regard will surely take into consideration the Russian economy as an
inevitable and permanent factor. I also remind you that, in a moment of frankness, before
becoming President of the Council of Ministers, he had expressed to my Polish colleague the
nuisance caused to him by ”Polish tutelage" in the international economic gatherings, saying
that in some matters of this kind, his country enjoyed no advantage from a joint action (see
telegrams 90p and 65p).
The size of the two Baltic countries is responsible for the fact, during any serious crisis they
would encounter, their financial and economic needs are small enough so that Moscow, at the
right moment, may offer an immediately effective help, under the form of cartels or as stock
1
Jaan Lattik (1878-1967) was an Estonian writer, professor, politician and diplomat. Minister of Education (1925-
1927) and Foreign Minister (1928-1931), Minister of Estonia to Lithuania (1939-1940). He died in exile in Sweden.
2
Konrad Libicki (1891-1980) was Head of the Press Department of the Ministry of Foreign Affairs of Poland, Polish
Minister in Estonia from 1934.

144 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
repurchase, even in the form of loans (a total of 50 million gold francs would suffice today in
order to meet the needs of the trade and industry in both countries). It makes no doubt that
this proposal would be accompanied by political demands. In recent times, omens and
insistences have already came out on the following things: I) the exception of the Soviet vicinity
on disarmament issues, II) the separate negotiation of commitments of non-participation in an
alliance directed against the other concerned party, III) the incorporation into such a pact of
the commitment not to participate in any economic joint action directed against Soviet Russia.
As I mentioned this insistence is supported in the two Eastern Baltic countries and Finland
(according to some information) by German representatives (see report no. 75p.). Confronted
with the new situation in the Latvian and Estonian domestic politics, Warsaw appears to have
significantly lowered previous requirements as it wanted to save as much as possible of the
principle of solidarity of the countries signing the Litvinov Treaty and pursues the aim at
avoiding breaking off the contacts with the Latvian and Estonian political leaders.
My Polish colleague told me indeed that in the recent conversations he had at the Ministry
of Foreign Affairs in Riga he made it understood that his government would not oppose any
longer the separate treatment and conclusion, by Russia’s neighboring powers, of a pact of the
kind that was proposed a few months ago to Poland. Warsaw would even agree, given the
peculiar situation of the Baltic countries, that such a pact should cover for them also the
commitment of non-participation in any concerted economic action against the Soviets. The
Polish Government requires, however, the provision of an organic link between the various
pacts as, for example, the precondition that their entry into force will follow the submission of
all ratifications. In this latter respect, my Latvian fellow informed me (and he was totally
confidential about the source) that Warsaw has already issued a project that will be presented
in Riga to the new minister of foreign affairs when appropriate.
Given the very recent political changes in Latvia and Estonia, my opinion is that once the
principle of solidary negotiations was relinquished, nothing can guarantee that such
negotiations will not result, for these countries, in the conclusion of totally independent akin
pacts between Soviet Russia and some of its neighbors. Therefore, I think we should fight as
much as possible to maintain this principle.
The Soviet attempts to isolate the Baltic political front from the Polish-Romanian one are
obvious, they apparently work for this purpose in two ways, and both my Polish colleague and I
believe that if our information allowed us to prove here this double game, the spread of this
information to Riga and Reval would produce a truly salutary effect. I found out indirectly (as I
have not received the political bulletin for six months) that our Angora legation’s reports may
contain some useful information in this regard, and I kindly ask Your Excellency to determine
whether they could be transmitted to me for the above indicated purpose.
The isolation attempts, besides the distant goal of establishing the political hegemony as a
replacement of the Polish one in the Eastern Baltic countries, envisage: I) with respect to the
coordination of the bourgeois economic resistance, to secure the silence of two of the main
victims of the Soviet economic offensive; II) regarding the issue of the disarmament: to leave
Romania and Poland in the disagreeable position of being the only countries invoking the
exception of the Soviet vicinity.
I am informed that regarding the waiving of the exception of Soviet vicinity the competent
departments of the Latvian Ministry of Foreign Affairs have prepared a formula that is

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 145
considered at the same time rather accommodating and extremely cautious. It would sound
like this: "Latvia should subscribe, without demurring any exception, to those agreements that
Soviet Russia would countersign UNDER SIMILAR CONDITIONS." The civil offices find in the
inaccuracy of this formula a sufficient guarantee because in the distant moment of execution it
could be interpreted in the meaning that the quality (sic!) of a member of the League of Nations
is a key condition of similitude.
The General Staff offices in Latvia, on the other hand, oppose within the limit of their
influence to the waiver in such versatile form to the benefits of the exception in question,
fearing the consequences that the full-of-surprises gear of international discussions could draw
fr0m such principled concession.
Due to the lack of instructions I do not know the Romanian government's position on an
issue where the fusion of the point of view of the bourgeois governments close to Soviet Russia
is needed so much; if it corresponds more to the one of the Latvian General Staff, I think it
would not be ineffective if I can unfold and expound it in my conversations here and in Reval.
More than once my Polish colleague drew my attention to the advantages that his activity
here could drag on certain issues from a parallel action of the civilian and military
representatives of Romania and France less directly concerned and more protected against the
accusation of interference.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 380-384.
52. Telegrama Ministrului Afacerilor Străine Dimitrie I. Ghica 1 fără număr către
însărcinatul cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza, 15 mai 1931
Domnule Însărcinat cu Afaceri și scump prieten,
Vă mulțumesc pentru ultimele Dvs. telegrame și scrisori care conțin informații și
considerații foarte interesante.
În privința Sovietelor, cred necesar a vă comunica, în mod confidențial și pentru stricta Dvs.
știință, că în momentul de față, guvernul polon, prin reprezentantul său la București mi-a remis
un proiect de pact de neagresiune care ar urma să fie dus la bun sfârșit între Polonia și U.R.S.S.,
semnătura având loc concomitent cu semnarea unor pacte, nu identice ca formă dar identice ca
fond, de către Statele Baltice și România. Acest proiect va fi examinat de noi – Ministerul
Afacerilor Străine și Marele Stat Major – cu de amănunt, multe puncte înfățișându-se ca arme
cu două tăișuri, mai cu seamă acolo unde noțiunea agresiunii ar fi lărgită, înglobând într-însa
„amenințări” etc.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, fila 385.
1
Dimitrie I. Ghica (1875-1967) a fost diplomat român, Ministru al Afacerilor Străine (1931-1932), Ministru al
României în Grecia (1898-1900, 1901-1905), Bulgaria (1911-1913), Italia (1913-1917), membru al delegației României la
Conferința de Pace de la Paris (1919), Ministru al României în Franța (1920-1922), Secretar General al Ministerului
Afacerilor Străine (1926-1928), Ministru al României în Italia (1928-1931, 1932-1933), Ministru al României în Belgia
și Luxemburg (1933-1936).

146 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
52. Telegram of Minister for Foreign Affairs Dimitrie I. Ghica 1 Chargé d’Affaires in
Latvia Mihail R. Sturdza, 15 May 1931
Mr. Chargé d'Affaires and dearest friend
Thank you for your recent telegrams and letters containing very interesting information and
considerations.
Regarding the Soviets, I want to inform you confidentially and for your confidential
knowledge that, currently, the Polish Government, through its representative in Bucharest,
remitted me the draft of a non-aggression pact which would be taken to completion between
Poland and the USSR, the signing being scheduled concurrently with the signing of pacts,
different in shape but identical in substance, by the Baltic States and Romania. This project will
be examined by us – the Ministry of Foreign Affairs and the General Staff – in detail, several
points appearing as double-edged weapons, especially where the concept of aggression would
be enlarged, encompassing in it "threats" etc.
I kindly ask you to receive, Mr. Charge d'Affaires, the assurance of my cordial and
distinguished feelings of friendship.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 380-385.
53. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 310
către Ministrul Afacerilor Străine al României Dimitrie I. Ghica, 17 iunie 1931
Am onoarea a răspunde scrisorii Excelenței Voastre din 15 mai primită ieri prin curier din
Varșovia.
Uneltirile sovietice pentru a obține din partea statelor baltice consimțământul lor la pacte de
neagresiune bilaterale au început într-o vreme când miniștrii poloni respectivi se opuneau la
acest consimțământ cu toată influența de care dispuneau. Nu o dată acești reprezentați mi-au
deslușit primejdia unei asemenea îndrumări a politicii statelor învecinate Rusiei.
Am urmărit aici cu deosebită atenție schimbarea atitudinii legațiilor polone, și deoarece
împrejurările vor ca să fim inevitabil influențați de această schimbare, cred că nu este lipsit de
interes pentru noi de a recunoaște sentimentele care au determinat-o.
Trebuie considerat, desigur, ca o simplă coincidență faptul că ea a corespuns cu înăsprirea
relațiilor germano-polone, căci în asemenea caz ar trebui să presupunem „un soupçon de
collusion” între Moscova și Varșovia, care nu ar fi avut în speță destulă grijă de interesele aliatei
sale, încolțită astfel pe un teren și într-un moment neales de ea la elucidarea relațiilor sale
speciale de vecinătate cu U.R.S.S., legitima grijă de a rămâne izolați printr-o reînscenare a
Pactului Livinov, în care de astă dată nu am fi cuprinși, putându-ne sili la concesii de formă
într-o chestiune care nu pare a se împăca chiar cu cea mai minusculă reticență.
Polonia, prevăzând slăbirea și înfrângerea rezistenței Letoniei și a Estoniei în această
materie, a vrut poate din considerații de prestigiu să depășească evoluția acestei rezistențe și să
ofere ea însăși celor două State Baltice o soluție spre care păreau a tinde împotriva sugestiilor
sale anterioare.
1
Dimitrie I. Ghica (1875-1967) was a Romanian diplomat, Minister for Foreign Affairs (1931-1932), Minister of
Romania in Greece (1898-1900, 1901-1905), Bulgaria (1911-1913), Italy (1913 - 1917), member of the Romanian
delegation to the Paris Peace Conference (1919), Minister of Romania in France (1920-1922), Secretary General of
the Ministry of Foreign Affairs (1926-1928), Minister of Romania in Italy (1928-1931, 1932-1933), Minister of Romania
in Belgium and Luxembourg (1933-1936).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 147
Mi s-a părut de multe ori că în chestiunea relațiilor între statele baltice și U.R.S.S. vederile
noastre puteau în unele cazuri să fie mai limpezi decât cele ale Varșoviei, puțin tulburate de
grija conflictelor sale permanente cu Berlin și Kovno. Cred astfel că era prea devreme pentru a
renunța de pe acum la apreciabilul câștig moral și politic [pe] care îl implică solidarizarea celor
patru puteri burgheze iscălitoare ale pactului Litvinov, că Varșovia a cedat prea devreme unor
tendințe incontestabil existente în cercurile dirigente baltice și că de la o atitudine uneori mult
prea autoritară pentru a fi fără inconveniente, Polonia a trecut prea repede la cea a
consimțămintelor 1 .
Nu este regiune a Europei burgheze unde ura și teama acțiunii sovietice să fie atât de vie ca
în Letonia și Estonia; la baza capitulării eventuale baltice față de presiunea rusească nu se
găsește deci altceva decât o imperioasă necesitate financiaro-economică, la care se cedează cu
repulsie. Date fiind pretențiile celor două state această imperioasă necesitate ar fi putut fi atât
de repede satisfăcută, rezistența baltică ar fi putut asigurată pentru doi, trei ani cu sume atât de
modeste, încât este greu de crezut, cu toate că [este] posibil, ca Varșovia să nu fi putut ajuta
Riga și Reval, prin finanța franceză bunăoară, a găsi o soluție alta decât cea la care le silește
astăzi mizeria.
Este de notat că nu ar fi defel aici vorba de sacrificii analoage cu cele pe care Italia le
consimte Albaniei (sumele implicate fiind de altfel de aceeași ordine de mărime). Estonia și
Letonia sunt țări cu bogății naturale în plină exploatare, cu echipamente industriale importante,
extrem de muncitoare și recunoscute ca bune platnice.
Pe cât de paradoxal ar părea aceasta, aprioric s-ar putea spune că înlocuirea hegemoniei
polone prin cea rusească în Țările Baltice este un fapt mai important pentru noi decât pentru
însăși Polonia, care spre deosebire de noi este egalmente interesată de o presiune acută
sovietică pe regiunea extrem nordică sau extrem sudică a frontierelor U.R.S.S.
După limpezirea situației lor în Extremul Orient, limpezire care le-a permis a readuce cea
mai mare parte a trupelor trimise, intră fatalmente în politica de lungă vedere a Sovietelor o
sondare a situației lor prezente și eventuale în Baltica. Sondarea este pe cale a le da rezultatul
optim așteptat: convingerea că în afară de orișice operațiune militară și orișice acțiune violentă,
prin simpla lor situație geografică și economică Țările Baltice sunt și rămân la dispoziția
Moscovei.
Să se ia bine în seamă că acesta este un element nou, o carte de care Sovietele nu dispuneau
încă anul trecut. La acel moment încă nicio siguranță nu exista pentru soviete în această
privință. Orișice plan de agresiune sovietică trebuia la acea vreme să țină seamă de întinderea
ostilităților eventuale de la Marea Neagră, inaccesibilă aproape marilor puteri și în orice caz
îndepărtată de interesele lor imediate, la cea baltică unde flotele lor pot apărea atât de ușor și
unde complicații de ordin general provocate de rivalitatea germano-polonă ar atrage aceste
puteri chiar fără voia lor.
Dacă situația câștigată astăzi de politica rusească în Țările Baltice ar fi consacrată prin
sistemul pactelor de neagresiune bilaterale înlocuind pe cel al pactelor regionale, dacă mai ales
ea ar fi transformată într-un protectorat economic de fapt, aceasta ar semnifica în ceea ce ne
privește posibilitatea pentru U.R.S.S. de a concentra toate mijloacele lor de pregătire politică și
tehnică, și în urmă toate mijloacele lor de acțiune, în direcția Basarabiei. ACESTA ESTE, DE
1
În document, aquiescențelor.

148 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
ALTFEL, CRED ADEVĂRATUL ȚEL AL ACTIVITĂȚII POLITICE SOVIETICE ÎN ȚĂRILE
BALTICE.
În aceste împrejurări mă întreb dacă nu ne-ar reveni nouă a reaminti aliatelor noastre
Poloniei și Franței că nu a fost făcut totul pentru a permite Letoniei și Estoniei a se sustrage de
la o hegemonie urâtă și temută de ele și de a le sugera o revizuire a politicii noastre în Țările
Baltice, revizuire ce ar privi: I) chestiunea pactelor bilaterale de neagresiune; II) ajutarea
promptă și eficace a celor două țări.
În ceea ce privește chestiunea pactelor bilaterale, ea are desigur mai multă importanță
pentru noi decât pentru orișicine.
Basarabia este breșa pe care Rusia sovietică și-a rezervat-o în frontiera sa politică cu lumea
burgheză, ea nu va refuza avantajele de neprețuit 1 ale acestei breșe decât în ziua când va fi
renunțat la însăși distrugerea acestei lumi, când va fi dezmințit și anulat întreaga și gigantica sa
sforțare de doisprezece ani, când își va fi renegat doctrina, când sovietele nu vor mai fi sovietele.
Până atunci nu trebuie încetat a pune orișice întreprindere politică a Sovietelor în legătură cu
acest teritoriu, a căuta înainte de toate o explicație ale acelei întreprinderi în această direcție...
Ni se va spune, ni se spune deja că dacă pactul special de neagresiune româno-rus nu va fi cu
totul explicit în ceea ce privește granițele noastre, aceasta nu va fi decât o chestiune de formă,
un sacrificiu fără importanță făcut amorului propriu sovietic.
Sovietele, care au nevoie în momentele de față de o reafirmare a intențiilor pașnice față de
lumea burgheză, văd posibilitatea acestei reafirmări într-o nouă demonstrație în genul celei din
Moscova din 1928. Inconvenientul pe care pactul Litvinov l-a prezentat pentru ei odinioară vor
însă a-l înlătura de astă dată prin dislocarea lui și prezentarea unui text ad hoc pentru
înțelegerea eventuală cu România. Acest text va fi probabil în aparență conciliant 2 , rezerva va fi
poate numai tacită, reticența implicată, între teama de a fi împinși în rolul părții intransigente și
combative și obligația absolută la intransigență, poziția noastră va fi cu atât mai grea.
Dacă este vorba de pacte pur declarative, ce utilitate s-ar putea găsi în fragmentarea deci
slăbirea celor existente deja? Dacă se simte necesitatea de a le completa prin convenții
cuprinzând procedura reglementării conflictelor eventuale, de ce să se părăsească principiul
solidarității regionale consacrat nu numai la Moscova în 1928, dar și la Locarno – sau pentru a
nu părăsi aceste frontiere, prin tratatul de conciliere între Letonia, Estonia, Finlanda și Polonia
de la 17 iunie 1925. Nu din partea celor două țări baltice ar veni vreo împotrivire în această
privință, dacă ele ar fi ajutate la timp, ele ar binecuvânta împrejurările care le-ar reda odată cu
independența lor economică și tovărășia reconfortantă a țărilor burgheze vecine Rusiei
sovietice.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 397-
401.
53. Telegram of Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R. Sturdza no. 310 to Minister of
Foreign Affairs Dimitrie I. Ghica, 17 th June 1931
I have the honor to address Your Excellency's letter of May 15 th received yesterday by courier
from Warsaw.
1
În text, neprețuibile.
2
(Nota Mihail Sturdza) Să nu uităm totuși cursa în care am fost atrași odinioară la Viena unde desigur nu ne-am fi
dus dacă interpușii binevoitori nu ne-ar fi ascuns faptul că numai despre Basarabia va fi vorba acolo.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 149
The Soviet machinations aimed at getting the consent of the Baltic States regarding the
conclusion of bilateral non-aggression pacts started at a time when the respective Polish
envoys opposed to this consent making use of all their influence. More than once, these
representatives unveiled to me the danger of such a policy course of the states neighboring
Russia.
I followed extremely closely the changing attitudes of the Polish legations, and as
circumstances inevitably compel us to be influenced by this change, I think it is not
without significance for us to identify the feelings that caused it.
We must consider, of course, as a coincidence the fact that it corresponded to the
deterioration of the German-Polish relations because in that case, we would have to
assume a "un soupçon de collusion" between Moscow and Warsaw, which would not have
showed enough care in this case to the interests of its ally 1 , forced in a place and at a time it
did not choose into the elucidation of its peculiar neighboring relations with the USSR. The
legitimate preoccupation not to remain isolated following a reframing of the Livinov Pact,
which would not include us this time, might force us to some concessions in an issue that
does not seem to reconcile even with the most infinitesimal reluctance.
Foreseeing the weakening and overcoming of Latvia and Estonia’s resistance in this
matter, Poland perhaps wanted, in order to maintain its prestige, to exceed the evolution in
this respect and to provide the two Baltic States with a solution towards they, however,
moved in spite of its previous suggestions.
I thought many times that in the relations between the Baltic States and the USSR, our
visions may in some instances be clearer than those of Warsaw, less troubled by the
preoccupation of its ongoing conflicts with Berlin and Kovno. Therefore, I think it was too
early to give up on the significant moral and political benefit represented by the solidarity
of the four bourgeois powers that signed the Litvinov Pact, that Warsaw gave up too early
in front of the undeniably trends existing in the Baltic ruling circles, and that Poland
passed too quickly from a domineering attitude to an exceedingly consensual one.
In Latvia and Estonia the hatred and fear of the Soviet action is more intense than in
any other part of the bourgeois Europe; an indispensable financial-economic necessity lies
at the basis of the Baltic capitulation to the Russian pressure and they give in to it with
abhorrence. Given the claims of the two countries this critical need could have been
satisfied so quickly, and the Baltic resistance could have been prolonged for two or three
more years with modest amounts that it is hard to believe, although it [is] possible that
Warsaw could not help Riga and Reval, by means of the French finance, for example, to
find a solution other than the one dictated today by their misery.
It should be noted that this is not at all about sacrifices equal to those approved by Italy
for Albania (the needed amounts are, in fact, of the same magnitude). Estonia and Latvia
are countries with natural resources that are currently being fully exploited, with
significant industrial equipment, extremely hardworking and recognized as good payers.
Paradoxical as it may seem, we might say a priori that the replacing of Poland’s
hegemony by the Russian one in the Baltic countries is actually more meaningful to us than
to Poland itself which, unlike us, is equally interested in a Soviet acute pressure on the
extreme North or extreme South region of the USSR borders.
1
Romania.

150 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
After clarifying their situation in the Far East, which allowed them to bring back most of
their troops, the Soviet long-term view fatally includes an assessment of their current and
prospective situation in the Baltic region. The survey is likely to give them the best
expected result: the belief that besides any military operation and any violent action, by
their geographical and economic situation the Baltic countries are and will remain at
Moscow’s disposal.
It should be taken into account that this is a new element, a card that the Soviets still
lacked last year. At that time, there was still no certainty for the Soviets in this regard. Any
plan of the Soviet aggression had at that time to take into account the extension of the
possible hostilities from the Black Sea, almost inaccessible to the great powers and in any
case far from their immediate interests, to the Baltic region where their fleets can appear so
easily and where general complications caused by the German-Polish rivalry would attract
these powers even against their will.
If the position achieved today by the Russian policy in the Baltic countries would be
consecrated through the bilateral non-aggression pacts system replacing that of the
regional pacts, especially if it would be turned into an economic de facto protectorate, this
would mean for us that the USSR would have the opportunity to concentrate all their
means of political and technical preparation, and finally all their means of action in the
direction of Bessarabia. I BELIEVE THIS IS, IN FACT, THE REAL GOAL OF THE SOVIET
POLITICS IN THE BALTIC COUNTRIES.
In these circumstances, I wonder if we should not remind our allies, Poland and France,
that not everything was done to allow Latvia and Estonia to escape from a harmful
hegemony they hate and fear, and to suggest reviewing our policy in the Baltic countries,
regarding: I) the bilateral non-aggression pacts issue; II) the promptly and effectively
helping the two countries.
Regarding the issue of the bilateral pacts, it is of course more important to us than to
everyone.
Bessarabia is the hole that Soviet Russia has reserved at its political boundary with the
bourgeois world; it will only deny the crucial advantages of this hole the day it will give up
to the idea of destruction of this world, when it will deny and rescind its massive effort of
twelve years, when it will negate its doctrine, when the Soviets will not be Soviets anymore.
Until then, we should not cease to connect to this territory any Soviet political action, seek
above all an explanation of that action in this direction... We will be told, we are already
being told that if the non-aggression Romanian-Russian special agreement is not very
explicit regarding our borders, it will only be a matter of form, an unimportant sacrifice for
the Soviet egocentrism.
The Soviets, which currently need a reaffirmation of their peaceful intentions towards
the bourgeois world, see the possibility of this reassertion in a new demonstration like the
one in Moscow in 1928. They want to quash the inconvenience that the Litvinov Pact once
caused to them by eliminating it and presenting an ad hoc text for a possible agreement
with Romania. This text will probably be apparently conciliatory 1 , the reserve can only be
1
(Note of Mihail Sturdza) Let us not forget however the trap prepared for us in Vienna, where we certainly would
not have gone if my willing interposers had not have hidden the fact that the issue will be only about Bessarabia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 151
tacit, and the reluctance involved; between the risk of being pushed into the role of the
stubborn and combating party and the absolute obligation to intransigence, our position
will be much more difficult.
If this is all about purely declarative pacts, what advantage could be found in the
fragmentation and weakening of the already existing ones? If one feels the need to combine
them with conventions including the procedure of regulation of the possible conflicts, why
shall one leave the principle of the regional solidarity established not only in Moscow in
1928, but also in Locarno – or in order to refer at these borders, through the conciliation
treaty between Latvia, Estonia, Finland and Poland of June 17 th , 1925? The two Baltic
countries would take no objection in this respect if they were helped in due time; they
would bless the circumstances that would give them back, alongside their economic
independence, the comforting companionship of the bourgeois countries neighboring the
Soviet Russia.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 397-401.
54. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 305 (înregistrat cu numărul 36594 din 22 iunie 1931) către Ministrul
Afacerilor Străine al României Dimitrie I. Ghica, iunie 1931
Răspuns nr. 30058. Referire nr. 88/95 și 100/p.
Privitor la viitoarea conferință a dezarmării atenția guvernelor și statelor majore letone și
estoniene este în principal solicitată de chestiunea excepției vecinătății sovietice.
Nu ar exista nicio deosebire de vedere în această privință între cercurile răspunzătoare
militare și civile dacă chestiunea ar putea fi privită din ambele părți numai din punct de vedere
al siguranței naționale. Excepția vecinătății sovietice ar fi reclamată în acest caz cu aceeași
insistență și aceeași precizie de birourile statelor majore și de cele ale ministerelor afacerilor
străine, atât ca o necesitate tehnică față de primejdia existentă, cât și ca o prețioasă
recunoaștere a acestei primejdii, implicită dar formală, din partea puterilor subscriitoare.
De aproape doi ani însă raporturile dintre Rusia sovietică și vecinii săi baltici sunt dominate
tot mai mult pentru acestea din urmă de considerații de ordin economic de caracter din ce în ce
mai grav și imediat. Guvernele precedente în Letonia și Estonia au nădăjduit un moment [la]
soluționarea unei crize care primejduiește nu o fracțiune, ci totalitatea prosperității țărilor lor în
o înțelegere burgheză internațională. Nu s-a acceptat aici admiterea Rusiei pe picior de egalitate
la Conferințele economice europene și excluderea deci ipso facto de la ordinea zilei a chestiunii
care ar trebui să constituie baza dezbaterilor acestor conferințe, pentru a se realiza că ele nu vor
duce la niciun rezultat, ora unui duel economic între Rusia sovietică și puterile orientale
burgheze fiind departe de a suna, și că acestea din urmă vor fi încă un timp indefinit ocupate în
căutarea ocaziilor de câștiguri politice sau materiale imediate, dar mărunte și neinteligente pe
care le oferă începutul ofensivei economice rusești.
Izolate deci, s-ar putea spune părăsite în fața unei primejdii pentru ele vitale, după o lungă
ezitare și după schimbarea echipei oamenilor răspunzători ai destinelor lor, cele două țări s-au
hotărât a căuta o ameliorare a situației într-o înțelegere momentană cu persecutorul lor. Din
punct de vedere economic această înțelegerea pare a fi luat mai ales forma unor cumpărături de
stocuri industriale și agricole de către Rusia Sovietică în Țările Baltice. Un pas decisiv a fost
făcut în această direcție prin votarea de către parlamentul leton a legii care permite garanția

152 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
(100%) de către Stat a tratelor sovietice plătite producătorilor și vânzătorilor letoni. Fie zis în
treacăt în timpul dezbaterilor parlamentare proiectul de lege s-a găsit susținut de grupurile
social-democrate și comuniste unite cu partidul german care aparține extremei drepte și care
primește directivele sale de la Ministrul Reichului din Riga.
Această înțelegere va avea însă fără îndoială și o latură politică și nu este un mister pentru
nimeni aici că discuțiile în această privință s-au purtat și [se] poartă tocmai pe chestiunea
excepției vecinătății sovietice și pe cea a angajamentelor de neagresiune economică. Aceste
două chestiuni au fost aici întotdeauna legate în insistențele și demersurile reprezentanților
Rusiei Sovietice. În fața unei Europe orbite de ostilitățile recente și aviditățile imediate,
Moscova dă aceeași importanță escamotării fondului dezbaterilor dezarmării cât și aceluia al
dezbaterilor economice; fond care în ambele cazuri nu este și nu poate fi, pentru un bun pătrar
de veac poate, decât: primejdia rusească sub ambele ei forme militară și economică.
Formula pe care am semnalat-o în raportul meu nr. 100p este cea prin care guvernele leton și
estonian cred a putea-o satisface în chestiunea dezarmării vecinul lor oriental fără a primejdui
prea mult siguranța lor națională. Este puțin probabil însă ca Moscova să nu încerce a se
prezenta la viitoarea conferință a dezarmării într-o situație mai avantajoasă față de Țările
Baltice decât cea [pe] care o lasă restul de suspiciune cuprins în această formulă. Această
situație optimă ar fi deplin câștigată până atunci dacă pacte de amiciție bilaterale excluzând
cererea excepției vizate și cuprinzând clauza neagresiunii economice ar fi intervenit între cele
trei țări.
Urmărirea asiduă de câtva timp de către Moscova a iscălirii unor asemenea pacte bilaterale
cu diverse puteri mari și mici este una din problemele interesante pe care le oferă în acest
moment psihologia oamenilor reprezentați de Dl. Litvinov. Explicația acestei asiduități trebuie
căutată firește în altă parte decât într-o sinceră teamă a unei agresiuni burgheze concertate.
În afară de dorința vădită de a fragmenta pactele generale de neagresiune ca pactul Kellogg
și pactul Litvinov și de a suprima astfel și slabele legături de solidaritate burgheză sugerate de
aceste înțelegeri multilaterale, văd această explicație ÎN NECESITATEA PENTRU MOSCOVA
DE A CREA MOMENTAN, CÂT DE CURÂND ȘI CÂT DE BINE, ILUZIA UNEI EUROPE
CONSTITUITE DE UNITĂȚI ECONOMICE ȘI POLITICE DE CARACTER ÎNTR-ADEVĂR
DEOSEBIT, COMUNIST ȘI BURGHEZ, DAR LEGATE PERMANENT ÎNTRE ELE ȘI PERFECT
VIABILE.
Moscova are nevoie de această iluzie:
I) pentru a crea o falsă atmosferă de siguranță economică, un teren propice unor operațiuni
de credit (împrumut sau garanție de stat) de care ar avea în curând neapărată nevoie, latura pur
financiară a planului zis de cinci ani fiind după toate aparențele singura care ar putea aduce
eventual prăbușirea lor definitivă (vezi rapoartele și memoriile mele anterioare în această
privință).
II) pentru a crea o falsă atmosferă de siguranță politică și a da altfel cele mai mari șanse de
succes avocaților și halucinaților dezarmării, operațiune de care nu se îndoiește un moment că
va fi singură a profita și de la care este hotărâtă a aștepta răbdător roadele atât cele tehnice cât și
cele sociale.
Referindu-se la această necesitate un fost reprezentant al unei puteri burgheze în Moscova,
bun cunoscător al politicii și metodelor Kremlinului, îmi spunea că dacă am socoti în avantajul

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 153
nostru a forța o elucidare a echivocului relațiilor noastre cu Rusia sovietică, momentul ar fi
destul de propice.
Raportând cu o oarecare repulsie această opinie, nu mă pot împiedica a gândi că tocmai
această necesitate în care se găsește astăzi Moscova de a masca cât mai bine semnificația
incontestabilă a unui plan economico-militar al cărui scop nu este decât distrugerea mai întâi
economică și socială, pe urmă politică și militară a lumii burgheze, că tocmai această necesitate
constituie principalul argument contra unei schimbări provizorii, unei ameliorări aparente a
relațiilor noastre cu U.R.S.S.
Primejdiosul echivoc care stă la baza nesiguranței europene, nesiguranței mondiale, nu este
în aceste relații, ci tocmai în cele ale tuturor celorlalte puteri burgheze cu Rusia comunistă.
Acesta este cel pe care reprezentanții noștri trebuie cred neîncetat să încerce a-l disipa.
Nu ar fi oare o greșeală din partea noastră dacă am permite Rusiei să se prezinte în fața
viitoarei conferințe a dezarmării proaspăt spălată prin însăși iscălitura tuturor vecinilor săi de
orișice acuzație de conspirație și ostilitate contra lumii burgheze?
Ne putem noi îndoi de valoarea primejdioasă a argumentului pe care l-am da astfel nu
numai avocaților inteligenți ai dezarmării ca Germania, Ungaria, Rusia, dar și reprezentanților
acelor țări burgheze insulare sau transoceanice care nedeosebind în această acțiune decât faptul
îmbucurător că în cazul cel mai rău nu ele vor fi păgubașii imediați și principali, sunt deja atât
de înclinate față de primejdia rusească spre o politică de struț.
AMAE, fond 71/1918-1944, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, filele 136-139.
54. Diplomatic report no 305 (registered with number 36594 from June 22 nd 1931) of
Mihail R. Sturdza, the Chargé d’Affaires of Romania to Dimitrie I. Ghica, minister of
foreign affairs, June 1931
Reply no. 30058. Ref. no. 88/95 and 100/p.
Concerning the future conference on disarmament, the attention of Latvian and
Estonian Governments and General Staffs is mainly drawn to the matter of the exception of
Soviet vicinity.
There would never be any difference on this matter between the military and the civil
supervising circles if the matter could be viewed by both sides only from national safety
standpoint. The exception of Soviet vicinity would be claimed in this case with the same
insistence and the same precision by the general staffs offices and by the offices of the
ministries of foreign affairs, both as technical necessity against the existing danger, as well
as a precious recognition of this danger, which is implicit but formal, from the
underwritten powers.
Yet, for almost two years, relations between Soviet Russia and its Baltic neighbours have
been increasingly dominated by considerations of economic nature, with a more serious
and immediate character. The previous Latvian and Estonian Governments hoped for a
moment to solve a crisis that endangered not a fraction but the whole prosperity of their
country in an international bourgeois understanding. The attendance of Russia, with equal
powers, to European economic conferences was not accepted and therefore the matter that
should be the basis of the debates of these conferences, in order to realize that they would
not lead to any result, was excluded ipso facto from the order of the day, the time of an
economic duel between Soviet Russia and the Eastern bourgeoisie powers being still far

154 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
away, and that they would still be concerned, for an indefinite period, with the search for
opportunities for immediate, but small and unintelligent political and material gains that
are offered by the start of Russian economical offensive.
Isolated in this manner, one may even say abandoned, when facing a vital danger, after a
long period of hesitation and after replacing people responsible for their fates, the two
countries decided to look for an improvement of the situation in a momentary understanding
with their persecutor. From an economical standpoint, this understanding seems to have
taken the shape of purchase of industrial and agricultural supplies, by the Soviet Russia, from
the Baltic Countries. A decisive step was made in this direction by Latvian Parliament’s
approval of the law that allows State warranty (100%) of the Soviet bills of exchange paid to
Latvian producers and vendors. Barely mentioned during debates, the draft law was
supported by Social – Democrat and Communist groups united with the extreme right
German party which received its directives from the Minister of the Reich in Riga.
This understanding will have, undoubtedly, a political side and it is anybody’s doubt
that discussions on this matter were held and are being held concerning the exception of
the Soviet vicinity and also concerning the economic non-aggression pact. These two
matters were always linked in Soviet Russia’s claims and approaches. Being faced with an
Europe blinded by recent hostilities and immediate avidity, Moscow gives the same
importance to the circumvention of disarming debates content as well as to the economical
debate; content which in both cases is not and it cannot be, possibly for a good quarter
century, anything other than Russian danger under its both forms: military and economic.
The formula that I’ve shown in my report no. 100p is the one that Latvian and Estonian
Governments think that they could rely on when disarming their Eastern neighbour
without endangering their national safety to a significant extent. Yet Moscow is unlikely to
refrain from attending the future disarmament conference in a more advantageous
situation towards the Baltic Countries, different from that displayed by the remaining
suspicion included in this formula. This optimal situation would be fully won by then if
bilateral friendship pacts, excluding the respective exception claim and covering the
economic non-aggression clause had been concluded between the three countries.
The assiduous Moscow’s pursuit for the signing of such bilateral pacts with various
small and great powers is one of the most interesting issues that psychology of the men
represented by Mr. Litvinov display at this moment. The grounds for this assiduity is to be
found somewhere else, rather than in an honest sincere fear of a concentrated bourgeois
aggression.
Apart from the desire to divide the general non-aggression pacts like the Kellogg pact
and the Litvinov pact and to suppress the weak bourgeoisie solidarity bounds suggested by
these multilateral understandings, I see this explanation in MOSCOW’S NECESSITY TO
CREATE, MOMENTARILY, AS SOON AS POSSIBLE AND AS FAIRLY AS POSSIBLE, THE
ILLUSION OF A EUROPE CONSTITUTED FROM ECONOMIC AND POLITIC UNITIES OF
A REALLY SPECIAL CHARACTER, BOTH COMMUNIST AND BOURGEOIS, BUT WITH
PERMANENT TIES BETWEEN THEM AND PERFECTLY VALID.
Moscow needs this illusion:
I) in order to create a false economical safety, an appropriate environment for certain
credit operations (state loan and warranty) which they will soon need, the pure financial

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 155
side of the five-years plan being, according to all appearances, the only thing that could
eventually lead to their final fall (see my previous reports and memories concerning this
matter).
II) in order to create a false political safety and thus to provide the best chances of
success to lawyers and disarmament fanatics, operation which it will undoubtedly be the
exclusive beneficiary of, and from which they eagerly expect results, both technical as well
as social.
Concerning this need, a former representative of a bourgeois power in Moscow, a good
connoisseur of Kremlin’s policy and methods, told me that if we thought about forcing an
elucidation of our equivocal relationships with Soviet Russia to our advantage, the moment
would be just right.
Reporting with some kind of repulsion towards this opinion, I cannot stop thinking
that especially this necessity that Moscow has today, to mask as well as possible the
incontestable significance of an economical – military plan whose purpose is firstly the
economic and social destruction and then the political and military destruction of the
bourgeois world, that this particular need is the main argument against a temporary
change, against an apparent improvement of our relations with the U.S.S.R.
The dangerous ambiguity that is the underlying foundation of European uncertainty,
worldwide uncertainty, does not lie in these relations, but in the ones of the other
bourgeois powers with Communist Russia. This, I think, is the one that our representatives
want to eliminate.
Would we not be committing a mistake if we allowed Russia to attend the next
disarmament conference freshly exonerated, through the signature of all its neighbours,
from any kind of accusation of conspiracy and hostility against the bourgeois world?
Could we doubt the dangerous value of the argument we would therefore provide not
only to intelligent disarmament pursuers like: Germany, Hungary, Russia but also to the
representatives of those insular bourgeois countries or transoceanic countries which can
only see in this action the beneficial fact that in the worst case they will not be immediate
and main losers, they are already bowing to the Russian danger, like in an ostrich policy.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940, USSR, vol. 9, s. 136-139.
55. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr.
340p către Ministrul Afacerilor Străine al României Dimitrie I. Ghica, iulie 1931
Referire raport nr. 100p și instrucțiuni ministeriale 30058. Șeful Statului Major leton mi-a
comunicat ieri hotărârea luată de Guvernul leton de a rămâne în chestiunea excepției
vecinătății sovietice la formula adoptată la Geneva de țările vecine Rusiei de a se opune la
orișice slăbire a ei. Secretarul Ministerului Afacerilor Străine solicitat astăzi de colegul meu
polon i-a făcut aceeași declarație.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 20
55. Telegram of Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R. Sturdza no. 310 to Minister of
Foreign Affairs Dimitrie I. Ghica, 17 th June 1931
With reference to report no. 100p and ministerial instructions no. 30058. The Latvian
Chief of General Staff told me yesterday about the Latvian government's decision -

156 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
regarding the issue of the exception of the Soviet vicinity - of maintaining the formula of
opposing any weakening attempt, adopted in Geneva by the countries neighboring Russia,
When asked today by my Polish colleague, the Secretary General of the Ministry of Foreign
Affairs reissued the same declaration.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 20.
56. Telegrama Ministerului Afacerilor Străine nr. 57450 către Legația României la
Riga, 6 octombrie 1931
De acord cu guvernul german am luat înțelegere de pune în vigoare la 15 noiembrie tratatul
de comerț româno-german din 27 iunie 1931. Acest tratat conținând clauza de preferință pentru
import în Germania a porumbului și a orzului furaj românesc, trebuie obținut agrementul
guvernului pe lângă care sunteți acreditat în ceea ce privește preferința ce ni s-a acordat. În
acest scop luați contact cu reprezentantul Germaniei de urgență, care a primit instrucțiuni în
acest sens. Reprezentantul Germaniei va vorbi mai întâi cu Ministrul Afacerilor Străine și va lăsa
notă verbală având anexe copie după tratatul de comerț, partea preferenței. După întrevederea
reprezentantului Germaniei vorbiți Domnia voastră cu Ministrul Afacerilor Străine lăsând o
notă verbală al cărei text expediez prin poștă. La această notă anexați copie tratat de preferință.
Copia veți lua de la reprezentantul Germaniei care a primit instrucțiuni să vă remită.
Demersurile acestea trebuie a avea loc între 7 și 12 octombrie. Pentru știința Domniei voastre
expediez prin poștă memoriul referitor la clauza de preferință cu Germania precum și istoricul
tratamentului de preferință. În acest memoriu găsiți argumentarea pentru susținerea preferinței
în cursul conversației Domniei voastre cu Ministrul Afacerilor Străine. Pentru știința Domniei
Voastre adaug că unele guverne nu vor da adeziunea [spațiu gol] tratatului de preferință.
Eventual ne-am mulțumi cu o lipsă [a] opoziției.
Binevoiți a mă informa de contact cu reprezentantul Germaniei și despre demersurile
Domniei voastre precum și rezultatul. Pe lângă guvernul Estoniei demersul va fi făcut numai de
Ministrul Germaniei la Tallinn.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 22
56. Telegram of Ministry of Foreign Affairs no. 57450 to Chargé d’Affaires in Latvia
Mihail R. Sturdza, 6 th October 1931
In agreement with the German government, we agreed to put into force on November 15 th
the Romanian-German trade treaty of June 27 th , 1931. As this treaty contains the clause
regarding the import preference for the Romanian fodder maize and barley to Germany, we
must receive the approval of the government to which you are accredited regarding the
preference that was granted to us. To this end, please contact the German representative who
was instructed in this respect as a matter of urgency. The German representative will talk first
to the Minister of Foreign Affairs and leave a note verbale with a copy of the preference part
of the trade treaty. After the meeting of the representative of Germany, please talk to the
Minister of Foreign Affairs, and leave a note verbale with the content that I will send to you
by post. Please enclose a copy of the preference treaty to the note. You will take the copy
from the representative of Germany who was instructed to deliver it. These steps must be
taken between October 7 th and 12 th . For your information, I will send to you by post the
memorandum on the preference clause with Germany as well as the history of the

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 157
preferential treatment. You will find in this memorandum arguments to support the
preference in your discussion with the Minister of Foreign Affairs. For your information, I add
that some governments will not adhere [blank] to the preference treaty. In this case, we will
be content with the lack [of] opposition.
Please inform me about the contact with the German representative and about your
actions and outcome. The action will be taken to the government of Estonia only by the
Minister of Germany in Tallinn.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 22.
57. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Theodor Scortzescu 1 nr.
460 către Ministrul Afacerilor Străine al României Dimitrie I. Ghica, 12 octombrie 1931
Până acum nu am primit nici unul din documentele menționate în telegrama Nr. 57450.
Rog pe Excelența Voastră să-mi comunice de urgență dacă pot eventual adopta textul notei
verbale trimisă din Berlin Legației germane din Riga. Pe baza acestui text care menționează
avizul favorabil obținut de clauza de preferințe în chestiune din partea Comitetului
competent la Geneva, Ministrul Germaniei crede că demersul nostru ar trebui să aibă sensul
unei simple comunicări, iar nu al unei cereri de agrement. Legația Germaniei mă roagă de a
trimite notă verbală de asemenea Ministrului Afacerilor Străine din Tallinn pentru a completa
demersul Ministrului Germaniei de acolo.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 23
57. Telegram of Chargé d’Affaires ad interim in Latvia Theodor Scortzescu 2 no. 460
to Minister of Foreign Affairs Dimitrie I. Ghica, 12 th October 1931
So far, I have not received any of the documents mentioned in telegram no. 57450. I
kindly ask Your Excellency to urgently inform me if I could possibly adopt the text of the note
verbale sent to the German Legation in Riga from Berlin. Based on this text, which mentions
the approval of the preference clause in question by the competent Committee in Geneva, the
Minister of Germany believes that our approach should have the character of a simple
communication, not a request for approval. The German Legation asked me to send a note
verbale to the Minister of Foreign Affairs in Tallinn also, in order for him to complete the
action of the Minister of Germany there.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 23.
1
Theodor Scortzescu (1893-?) și-a început cariera diplomatică la 1 octombrie 1921. A fost trimis în exterior la Ankara şi
Helsinki, înainte de a fi numit ca secretar (15 decembrie 1930), apoi consilier de legaţie (15 aprilie 1934) la Riga, unde a
rămas până în aprilie 1937. Secretar pentru România în cadrul Secretariatului Permanent al Micii Înțelegeri (1937-
1938), Director Adjunct la Direcția Afaceri Consulare (1939), consilier la legațiile din Berna și Vatican.
2
Theodor Scortzescu (1893-?) began his diplomatic career on October 1, 1921. He was sent out in Ankara and
Helsinki before being appointed as Secretary (15 December 1930), then counselor of legation (15 April 1934) to
Riga, where he remained until April 1937. Secretary for Romania at the Little Entente’s Permanent Secretariat
(1937-1938), Deputy Director at the Department of Consular Affairs (1939), counselor at the legations in Bern and
the Vatican.

158 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
58. Telegrama lui Gheorghe Filality de la Ministerul Afacerilor Străine al României
nr. 58790 către însărcinatul cu afaceri al României la Riga Theodor Scortzescu, fără
dată, probabil 12 octombrie 1931
Răspuns 460. De acord, adoptați textul Legației germane care este același cu al nostru,
referindu-vă evident numai la tratatul româno-german și nu și la cel german (?). De acord ca
demersul să aibă sensul unei simple comunicări. La Reval ne-am înțeles cu delegatul
Germaniei la Geneva ca demersul să fie făcut de Ministrul Germaniei.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 23
58. Telegram of Ministry of Foreign Affairs no. 58790 to Chargé d’Affaires ad
interim in Latvia Theodor Scortzescu, not dated, probably 12 th October 1931
Answer 460. I agree, you should adopt the text of the German Legation, which is the same
as ours, but obviously referring only to the Romanian-German treaty and not to the German
one (?). I agree that the approach should have the character of a simple communication. We
agreed with the German delegate in Geneva that in Reval the action be undertaken by the
Minister of Germany.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 23.
59. Telegrama Legației României la Riga nr. 480 către Ministrul Afacerilor Străine
al României Dimitrie I. Ghica, octombrie 1931
Referindu-mă la telegrama nr. 57450.
Am primit documentele. Ministrul Afacerilor Străine fiind în imposibilitate de a acorda
astăzi audiențe, am fost primit de Dl. Albats, Secretarul General, care mi-a spus că va examina
chestiunea și că crede că guvernul său nu va face obiecții împotriva clauzei preferențiale. Dl.
Albats nu a ridicat de asemenea nicio obiecție în cursul întrevederii sale de azi cu Ministrul
Germaniei.
Legația Germaniei din Reval nu are cunoștință de instrucțiuni asemănătoare cu cele
menționate în sfârșitul telegramei nr. 58690, primind din Berlin numai instrucțiunea de a
face demersul împreună cu Legația României. În urma insistențelor Legației Germaniei din
Riga, cât și a celei din Tallinn, și dată fiind lipsa de timp pentru clarificarea neînțelegerii, miam
permis de a trimite notă verbală de asemeni la Tallinn.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 21
59. Telegram of Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R. Sturdza no. 480 to Minister of
Foreign Affairs Dimitrie I. Ghica, October 1931
Referring to telegram no. 57 450.
I received the documents. Due to the fact that the Minister of Foreign Affairs is
unavailable for audiences today, I was received by Mr. Albats, the Secretary General, who said
he would examine the issue and that he believed that his government would have no
objections to the preferential clause. Also, Mr. Albats did not raise any objections during his
meeting today with the Minister of Germany.
The German Legation in Reval is not aware of instructions similar to those mentioned at
the end of Telegram no. 58690; they received from Berlin only the instruction of performing
this together with the Romanian Legation. Following the insistence of the German Legation

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 159
in Riga and of the one in Tallinn, and given the lack of time to clarify the misunderstanding, I
took the liberty of sending a verbal note to Tallinn, too.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 20.
60. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr.
425 către Ministrul Afacerilor Străine al României Dimitrie I. Ghica, 16 decembrie 1931
Domnul Zariņš, noul Ministru al Afacerilor Străine leton, cu care am evitat până acum
orișice conversație pe tema pactelor de neagresiune, mi-a trimis astăzi pe ministrul Franței
pentru a-mi face cunoscut că dacă guvernul român ar alege Riga ca loc al negocierilor cu
Rusia Sovietică, negocieri despre care a fost informat pare-se prin Reval, guvernul leton ar fi
extrem de fericit și s-ar pune cu totul la dispoziția noastră. Este impresia mea și a colegului
meu francez că Guvernul leton, pe lângă satisfacția de amor propriu, crede că în asemenea
împrejurări ar putea menține mai ușor și sediul negocierilor letone în acest oraș, unde, pe de
altă parte, date fiind mai ales actualele relații cu Polonia, s-ar simți, prin noi, mai puțin izolat
în cursul tratativelor. În privința acestor relații adaug că noul guvern pare hotărât a le reda cât
mai degrabă un curs normal.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 34.
60. Telegram of Chargé d’Affaires in Latvia Mihail R. Sturdza no. 425 to Minister of
Foreign Affairs Dimitrie I. Ghica, 16 th December 1931
Today, Mr. Zariņš, the new Latvian Minister of Foreign Affairs, with whom I have avoided
any discussion on non-aggression pacts so far sent the French envoy to me to let me know
that if the Romanian government chose Riga as a place for negotiations with Soviet Russia, of
which he was apparently informed through Reval, the Latvian government would be
extremely happy and would be entirely at our disposal. It is my impression, and that of my
French colleague that the Latvian Government, besides the satisfaction of their self-esteem,
believes that under such circumstances, it could also maintain more easily the headquarters
of Latvian negotiations in this city, where, on the other hand, especially given the current
relations with Poland, it would feel less isolated during negotiations due to our presence.
With regard to these relationships, I add that the new government seems determined to
resume them in a natural manner as soon as possible.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 34.
61. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 45
către Ministrul Afacerilor Străine al României Dimitrie I. Ghica, 8 ianuarie 1932
Strict confidențial
Domnul Zariņš, Ministrul Afacerilor Străine leton, m-a convocat azi pentru a-mi
comunica îngrijorarea cauzată Guvernelor estonian și leton de părăsirea eventuală [a] clauzei
de interdependență. Domnia sa m-a întrebat în mod confidențial dacă Guvernul român era
gata în ceea ce-l privește ca împreună cu Polonia, Estonia, Letonia și Finlanda să găsim modul
de a obține efectul căutat prin altă cale eventuală.
Am răspuns domnului Zariņš că Excelența Voastră ar primi cu satisfacție această
propunere.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, fila 156.

160 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
61. Telegram no. 45 of Mihail R. Sturdza, the Chargé d’Affaires of Romania, to
Dimitrie I. Ghica, the minister of foreign affairs of Romania, 8 th January 1932
Strictly confidential
Mister Zariņš, the Latvian Minister of Foreign Affairs, summoned me today in order to
communicate me the concern of the Estonian and Latvian governments regarding an
eventual abandonment of the clause of interdependency. His Excellency asked me if the
Romanian Government was ready along with Poland, Estonia, Latvia and Finland
counterparts to find a way to obtain the desired effect by another means.
I answered to Mister Zariņš that Your Excellency would gladly receive this proposition.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940. USSR, vol. 9, s. 156.
62. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 63 către Ministrul Afacerilor Străine al României Dimitrie I. Ghica, 16
ianuarie 1932
Documentul aici alăturat arată că în ziua de 21 decembrie deja Dl. Patek 1 acceptase un text
din care clauza interdependenței intrării în vigoare a diferitelor pacte era absolut exclusă. În
urma exemplului dat, proiectul finlandez exclude, de asemenea, această clauză. Celelalte
două puteri baltice s-au resemnat și ele cu tot atâta tristețe la această eventualitate, și dacă
mențin încă în proiectele lor această clauză, aceasta este numai pentru a-și menaja încă un
element de schimb.
Colegul meu polon mă informează într-adevăr astăzi că Polonia ar putea reveni (?) la
această propunere, însă aceasta ca o simplă manevră pentru a para introducerea articolului 3
al proiectului sovietic în forma lui originală, concesiunile făcute, unele proprio moto 2 pare-se,
de Dl. Patek, nemaipermițând discuția decât asupra acestui din urmă punct.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, fila 45.
62. The diplomatic report no. 63 of Mihail R. Sturdza, the Chargé d’Affaires of
Romania, to Dimitrie I. Ghica, the minister of foreign affairs of Romania, 16 th January
1932
The documentation appended here shows that already on December 21 st Mr. Patek had
accepted a text from which the interdependence clause of the entry into force of different
pacts was categorically excluded. Following this pattern, the Finnish project also excludes this
clause. The other two Baltic powers sadly resigned in front of this situation, and the fact that
they still keep this clause in their project is only to allow them to maintain an exchange coin.
My Polish colleague indeed notifies me today that Poland could return (?) to this
proposition, but as a simple maneuver in order to prevent the introduction of article 3 of the
Soviet project in its original form; the concessions, some of them made proprio moto 3 by Mr.
Patek, allow a discussion only in relation to this last point.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 45.
1
Stanisław Patek (1866-1944) a fost un avocat și diplomat polonez, membru al Comitetului Național Polonez de la
Paris, Ministru al Afacerilor Străine (1919-1920), Ministru al Poloniei în Japonia (1921-1926), în U.R.S.S. (1926-1932),
Ambasador în S.U.A. (1933-1936), senator al Poloniei (1936-1939).
2
Expresie latină, din proprie inițiativă.
3
Latin expression, of one’s own initiative.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 161
63. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 75 către președintele Consiliului de Miniștri și Ministrul Afacerilor Străine
al României Nicolae Iorga 1 , 30 ianuarie 1932
Interviul domnului Litvinov constituie, cred, epilogul și în tot cazul morala negocierilor
româno-sovietice din Riga. Ele au dovedit, într-adevăr, încă o dată cât de greșită era opinia
celor care, în cancelariile străine sau în țară, credeau că Basarabia nu constituie pentru Rusia
Sovietică „în definitiv” decât o chestiune de prestigiu, că din moment ce s-ar găsi formula care
să cruțe îndeajuns amorul propriu al marii noastre vecine, trecerea peste această dificultate ar
fi ușoară și că sincera dorință a Moscovei de a trăi în pace declarată cu toate țările învecinate
ar putea fi realizată.
Cea mai elementară perspicacitate, cel mai puțin ascuțit simț politic ar dovedi orișicărui
român în contact direct cu reprezentanții autorizați ai ideii sovietice că Basarabia nu este
pentru U.R.S.S. nici o chestiune de prestigiu, nici o minimă chestiune teritorială. Basarabia a
rămas până astăzi pentru Soviete unul dintre cele mai importante accesorii, principala
rezervă, a dramei ce o pregătesc cu amănunțire. Basarabia este breșa politică prezervată cu
îngrijire în frontiera lumii burgheze, germenul breșei militare a planului lor de distrugere a
acestei lumi. „Sovietele nu vor renunța la avantajele neprețuibile ale acestei breșe decât când
sovietele nu vor mai fi sovietele, când vor fi renunțat la această distrugere, sau cel puțin când
VOR ÎNCEPE A EVOLUA REALMENTE ÎN ACEST SENS.
Principalul avantaj, cred, al negocierilor de astăzi a fost tocmai de a ne permite nu numai
nouă de a ne convinge încă o dată despre acest adevăr, dar de a da ocazia lumii burgheze, în
special aliaților noștri, de a-și corecta impresia primejdios optimistă în ceea ce privește
„revendicările de simplu prestigiu ale U.R.S.S. față de numai unul din vecinii săi”, de a repune
aceste revendicări pe planul la care ele aparțin: a antagonismului iremediabil între lumea
burgheză și cea comunistă.
În această privință coincidența dezbaterilor pentru dezarmare și a negocierilor românoruse
este o întâmplare fericită despre care nu trebuie cred să ne lipsim a ne folosi în
întregime. Pentru ca aceasta să fie posibil o condiție indispensabilă, după părerea mea, este ca
rezistența și fermitatea noastră pe pozițiile pe care suntem să țină mai mult decât timpul
șederii domnului Stomoniakov 2 în Riga.
Declarațiile energice ale guvernului polon, noua atitudine a Franței, ralierea Finlandei la
frontul vecinilor burghezi ai Rusiei Sovietice, acțiunea energică și în urmă încoronată cu
succes a reprezentanților polon, român, estonian, finlandez în Riga pentru a obține garanția
că Letonia, la un moment dat șovăielnică, nu îl va părăsi, ne pun în posibilitatea de a aștepta
cu sânge rece desfășurarea evenimentelor.
Prin formula adoptată după acord prealabil între negociatorii polon, român, estonian,
finlandez și astăzi leton, pentru clauza de ratificare a celor cinci pacte, suntem asigurați că
1
Nicolae Iorga (1871-1940) a fost una dintre figurile cele mai importante ale istoriografiei românești și europene,
membru al Academiei Române, fondator al Partidului Naționalist Democrat și apoi Partidul Naționalist al
Poporului. A fost Președinte al Consiliului de Miniștri (1931-1932).
2
Boris Spiridonovici Stomoniakov (1882-1941) a fost un inginer născut în Bulgaria care ulterior s-a alăturat mișcării
bolșevice. A fost reprezentatul comercial sovietic în Germania (1921-1924), membru al Colegiului Comisariatului
Poporului pentru Afaceri Externe.

162 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
niciunul dintre aceste pacte nu va fi perfectat înainte de rezultatul negocierilor româno-ruse,
cel puțin atâta timp cât Polonia se va ține fermă alături de noi.
Sunt convins și cred de datoria mea a spune că am comite o greșeală dacă dintr-un spirit
de conciliere, care nu găsește în adversarul nostru, pot să o asigur, nici un ecou, am părăsi
poziția noastră actuală alunecând din formulă în formulă până la una care ar putea satisface
toate rezervele și răzgândirile Rusiei Sovietice, menajându-i pentru viitor toate posibilitățile
de utilizare a pretextului basarabean, adormind din nou vigilența lumii burgheze un moment
trezită.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, fila 95-97.
63. The diplomatic report no. 75 of Mihail R. Sturdza, the Chargé d’Affaires of
Romania, to Nicolae Iorga 1 , the President of The Council of Ministers and the
Minister of Foreign Affairs of Romania, 30 th January 1932
Mr. Litvinov’s interview is, I think, the epilogue and in any case the lesson to be learnt
from Romanian – Soviet negotiations in Riga. They proved once more how wrong was the
opinion of those who, in foreign offices or in the country, thought that Bessarabia did not
represent for Russia “in a definite way” a matter of prestige, that once the formula that would
spare the ego of our great neighbour country had been found, settlement of this issue would
be easy and the sincere desire of Moscow to live in a declared peace with all its neighbouring
countries could be accomplished.
The most basic perspicacity, the lesser sharpened political sense would prove to any
Romanian folk in direct contact with authorized representatives of Soviet idea, that
Bessarabia is not for U.S.S.R. a matter of prestige, or even a minimal territorial matter.
Bessarabia is, up to the present day, for the Soviets, one of the most important assets, the
main reserve of drama that they are carefully planning. Bessarabia is the political breach
preserved with care in the frontier of bourgeois world, the germ of the military breach in
their plan to destruct this world. “The Soviets would give up the untraceable advantages of
this breach only when they shall no longer be Soviets, when they shall give up this
destruction” or at least WHEN THEY START TO MAKE ACTUAL PROGRESS.
The main benefit of today’s’ negotiations was to allow others, not only us, to convince
themselves once more about this truth, but to give the chance to the bourgeois world,
especially to our allies, to correct their dangerously optimistic impression in what “the claim
of simple prestige of the USSR towards one of its neighbours” is concerned, to reset these
claims where they belong: in the irremediable antagonism between the Bourgeois world and
the Communist one.
Therefore the coincidence of disarmament debates and the Romanian –Russian debates is
a fortunate occurs that we need to make the most possible use of. For this, an indispensable
condition, in my opinion, is for our resistance and firm position to be held also after Mr.
Stomoniakov 2 ’s stay in Riga ends.
1
Nicolae Iorga (1871-1940) was one of the most important figures of Romanian and European historiography,
member of the Romanian Academy and founder of the Democratic Nationalist Party and then of Nationalist
People's Party. President of the Council of Ministers (1931-1932).
2
Boris Spiridonovich Stomoniakov (1882-1941) was an engineer born in Bulgaria who later joined the Bolshevik
movement. He was the Soviet trade representative in Germany (1921-1924) and a member of the People's
Commissariat for Foreign Affairs College.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 163
The dynamic declarations of the Polish Government, the changed attitude of France, the
joining of Finland in the front of the bourgeois neighbours of Soviet Russia, the dynamic and
successful action of the Polish, Romanian, Estonian, Finnish representatives in Riga in order
to obtain the warranty that Latvia, hesitating at certain moments, would not abandon it, give
us the opportunity to expect in cold blood the development of events.
Based on the formula adopted after the previous agreement between the Polish,
Romanian, Estonian, Finnish and today Latvian negotiators, for the clause of ratification of
the five pacts, we are assured that none of these pacts can be executed before Romanian –
Russian negotiations reach a result, at least as long as Poland keeps its firm position on our
side.
I am convinced and I think that it is my duty to say that we would commit a mistake if,
out of a reconciliatory sense, which cannot find in our opponent, I may say it for sure, any
echo, we leave our current position shifting from one formula to another up to one that could
satisfy all reluctances and changing of hearts of the Soviet Russia, sparing it in the future of
all possibilities of using the Bessarabia pretext, putting once again to sleep the briefly awaked
vigilance of bourgeois world.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 95-97.
64. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 81
către președintele Consiliului de Miniștri al României Nicolae Iorga, 4 februarie 1932
Sub presiunea opoziției socialiste, guvernul leton fusese pe cale, deja săptămâna trecută,
de a admite unele modificări relativ la pactul de neagresiune, cerute de Soviete, care ar fi
desolidarizat Letonia și poate chiar [ar fi] izolat-o în mod definitiv prin pactul de neagresiune
de celelalte țări vecine. Împreună cu colegii mei polon, estonian și finlandez am intervenit
energic împiedicând semnarea pactului în ultimul moment și obținând atât din partea
Președintelui Republicii cât și din partea Președintelui Consiliului de Miniștri asigurările
cuvenite. Acțiunea Rusiei intensificându-se între timp, am regăsit azi după mai multe ședințe
aceeași situație.
În aceste împrejurări și dată fiind importanța chestiunii ne-am hotărât la un demers
colectiv al celor patru reprezentanți sus-numiți pe care l-am făcut azi dimineață pe lângă
Președintele Consiliului de Miniștri în numele și din ordinul guvernelor noastre respective.
Am atras atenția cu toții în mod serios domnului Skujenieks 1 asupra răspunderii ce și-o ia față
de propria lui țară determinând de acum izolarea ei în unele eventualități care sunt departe
de a fi excluse. Am reamintit Președintelui Consiliului de Miniștri făgăduința ce mi-a făcut-o
Ministrul Afacerilor Străine leton în ziua de 8 ianuarie.
Reprezentantul Estoniei a declarat în mod categoric că alianța celor două țări este
amenințată. Am obținut în fine noi asigurări Cu toți avem impresia că dacă Ministrul francez
s-ar alătura insistențelor noastre, guvernul leton ar putea mai ușor înfrânge manevrele
opoziției și intrigile Legației Sovietice. O sugestie urgentă la Paris în acest sens ar fi poate
salutară.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, filele 157-158.
1
Marģers Skujenieks (1886-1941) a fost politician leton, Prim Ministru (1926-1928, 1931-1933). A fost arestat,
deportat și executat în U.R.S.S.

164 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
64. Telegram no. 81 of Mihail R. Sturdza, the Chargé d’Affaires of Romania, to
Nicolae Iorga, the president of the Council of Ministers and the Minister of Foreign
Affairs, 4 th February 1932
Under the pressure of the Socialist opposition, the Latvian government was last week on
the verge of allowing some modifications regarding the non-aggression pact that were
demanded by the Soviets, which might have had the effect of dissociating Latvia and maybe
even definitively isolating it through the pact of no-aggression from the other neighboring
countries. Together with my Polish, Estonian and Finnish colleagues I energetically
intervened, obstructed the signing of the pact at the last minute and obtained both from the
President of the Republic as well as from the President of the Council of Ministers the
positive assurance. As the action of Russia was intensifying, meanwhile we found again, after
several meetings, in the same situation.
In these circumstances and given the importance of the matter, we decided to make a
joint action of the four above-mentioned representatives that we undertook this morning at
the President of the Council of Ministers in the name and by the order of our governments.
We seriously drew the attention of Mr. Skujenieks 1 on the liability that he assumed towards
his own country, determining its isolation in some events that are far from being excluded. I
reminded the President of the Council of Ministers of the promise that the Latvian Minister
of Foreign Affairs made me on January 8 th .
The representative of Estonia declared that the alliance of the two countries was
threatened. I was again reassured; we all have the impression that if the French Minister
joined our association, the Latvian governs could easily defeat the maneuvers of the
opposition and the intrigues of the Soviet Legation. Any urgent advice from Paris concerning
this issue would be appropriate.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940. USSR, vol. 9, s. 157-158.
65. Telegrama circumară a Președintelui Consiliului de Miniștri al României
Nicolae Iorga nr. 6396 către legațiile României de la Paris și Geneva, 5 februarie 1932
Cu toate intervențiile prealabile ale Însărcinatului nostru cu Afaceri la Riga, guvernul
leton, fiind pe cale, sub presiunea opoziției socialiste și a Moscovei, a admite în Pactul de
Neagresiune cu Sovietele unele modificări, care ar fi desolidarizat-o și poate chiar izolat-o
definitiv de țările vecine, Dl. Sturdza a făcut la 4 februarie împreună cu colegii săi polon,
estonian și finlandez un demers colectiv pe lângă guvernul leton în numele și din ordinul
guvernelor respective. Dânșii au atras în mod serios atenția Președintelui Consiliului de
Miniștri asupra răspunderii [pe] care și-o ia față de țara lui determinând izolarea ei în unele
eventualități ce nu sunt excluse.
Reprezentantul Estoniei a declarat cu acest prilej în mod categoric că alianța celor două
țări este amenințată. Reprezentanții celor patru puteri au obținut în fine noi asigurări. Dânșii
au totuși impresia că dacă Ministrul francez s-ar alătura insistențelor lor, guvernul leton ar
putea mai ușor înfrânge manevrele opoziției și intrigile Legației Sovietice. 1) Veți binevoi a
1
Marģers Skujenieks (1886-1941) was a Latvian politician, Prime Minister (1926-1928, 1931-1933). He was arrested,
deported and executed in the USSR.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 165
face de urgență o sugestie în acest sens pe lângă guvernul francez. 2) Am dat instrucțiuni
Domnului Cesianu 1 să facă de urgență o sugestie în acest sens pe lângă guvernul francez.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, fila 159.
65. Telegram no. 6396 of Nicolae Iorga, the President of the Council of Ministers of
Romania, to the legations of Romania in Paris and Geneva, 5 th February 1932
Despite all the previous interventions of our Chargé d'affaires in Riga, and as the Latvian
government was on the verge of allowing some modifications in the non-aggression pact with
the Soviets under the pressure of the Socialist opposition and Moscow, which could have
dissociated it and even definitively isolated it from its neighboring countries, Mr. Sturdza
made on February 4 th together with his Polish, Estonian and Finnish colleagues a joint
demarche at the Latvian government in the name of and by the order of those respective
governments. They seriously drew the attention of the President of the Council of Ministers
on the liability that it would assume in what his country was concerned, determining its
isolation in certain events that are not to be excluded.
The representative of Estonia declared on account of this event that the alliance of the
two countries was threatened. The representatives of the four powers obtained new
reassurances. However, they have the impression that if the French Minister joined their
cause, the Latvian government could easily exceed the maneuvers of the opposition and the
intrigues of the Soviet Legation. 1) I ask you to urgently make a suggestion in this sense to the
French government. 2) I have instructed Mr. Cesianu 2 to make an emergency suggestion in
this sense at the French government.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940. USSR, vol. 9, s. 159.
66. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza nr.
101 către președintele Consiliului de Miniștri al României Nicolae Iorga, 7 februarie
1932
Pactul de neagresiune între Letonia și Soviete a fost iscălit ieri în Riga. Într-o declarație
verbală făcută în momentul iscăliturii și repetată presei, Președintele Consiliului de Miniștri
leton a precizat că ratificarea pactului iscălit de către Letonia va depinde de iscălitura pactului
estonian și este în cea mai strânsă legătură cu iscălitura unor pacte de neagresiune
asemănătoare de toate țările vecine Sovietelor.
Formula președintelui Consiliului de Miniștri leton este ceva mai puțin categorică decât
cea a Ministrului Afacerilor Străine finlandez, aceasta din considerații de politică internă.
Intenția este totuși aceeași și actualul guvern sau alt guvern burghez din Letonia va rămâne
după toate probabilitățile credincios acestor declarații. De altfel, a fost solemn promis
Estoniei că ratificările ambelor țări nu vor avea loc decât împreună, și Estonia va fi, credem,
mai ușor reținută de la o ratificare separată de guvernele polon, român și finlandez.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, fila 160.
1
Constantin (Dinu) Cesianu (1887-1983) a fost diplomat român, Ministru al României în Franța (1930-1938).
2
Constantin (Dinu) Cesianu (1887-1983) was a Romanian diplomat, Minister of Romania in France (1930-1938).

166 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
66. Telegram no. 101 of Mihail R. Sturdza, the Chargé d’Affaires of Romania, to
Nicolae Iorga, the president of the Council of Ministers and the Minister of Foreign
Affairs, 7 th February 1932
The non-aggression pact between Latvia and the Soviets was signed yesterday in Riga. In a
verbal declaration made at the time of the signing and repeated then to the press, the Latvian
President of the Council of Ministers mentioned that the ratification of the pact signed by
Latvia would depend on the signing of the Estonian pact and that it was in the closest
relation with the signing of similar non-aggression pacts by all the neighbor countries of the
Soviets.
The formula of the Latvian President of the Council of Ministers is less categorical than
the one of the Finnish Minister of Foreign Affairs, owing to considerations of domestic policy.
The intention is still the same and the current government or other bourgeois government in
Latvia would remain after all faithful to these declarations. Also, promises were made to
Estonia that the ratifications of both countries would only take place simultaneously, and we
believe that Estonia would be easier averted from a ratification separate from the Polish,
Romanian and Finnish governments.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940. USSR, vol. 9, s. 160.
67. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 108 către președintele Consiliului de Miniștri Nicolae Iorga, 12 februarie
1932
Partea a doua.
Confidențială.
Am onoarea [de] a completa prin acest raport [pe] cel trimis deja prin poștă relativ la
îndeplinirea misiunii ce mi-a fost încredințată. El va răspunde totodată la informațiile
confidențiale cu același subiect cerute prin scrisoarea Excelenței Voastre nr. 6118/32.
În negocierile conduse de mine în Riga cu domnul Stomoniakov, relative la un pact de
neagresiune româno-sovietic, am considerat ca egal esențiale următoarele două directive,
ambele corespunzând cu instrucțiunile primite: 1) a nu admite sub niciun cuvânt ca vreo
rezervă sovietică orișicare asupra Basarabiei să fie introdusă în textele adoptate sau chiar în
partea consemnată a dezbaterilor noastre. 2) A evita cu aceeași grijă ca o rupere a negocierilor
să poată fi atribuită de aliații noștri, în special de Polonia, relei noastre voințe, intransigenței
noastre exagerate sau chiar vreunei hotărâri prealabile.
Am considerat tot astfel ca necesar a ține un contact cât mai strâns cu negocierile ce erau
duse în același timp de către Letonia și Estonia cu U.R.S.S..
Pare evident că din punctul de vedere exclusiv al raporturilor noastre cu Sovietele și
plecând de la principiul că nu am fi admis a intra pentru a doua oară în negocieri dacă nu am
fi fost asigurați de astă dată, în mod formal, că chestiunea Basarabiei va fi lăsată deoparte, ar
fi trebuit să întrerup conversațiile chiar de la prezentarea proiectului sovietic, adică de la
prima mea întrevedere cu domnul Stomoniakov.
Asigurări repetate îmi erau însă continuu transmise de Ministrul Poloniei că încercarea
Sovietelor de a introduce chestiunea prohibită chiar de la primele alineate ale preambulului
acelui proiect nu constituia decât un bluf, că rezistența domnului Stomoniakov nu era decât
tactică și că prin suplețea și răbdarea cuvenită voi reuși a obține redactarea normală a unui

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 167
asemenea instrument, redactare la care eram în drept a ne aștepta în urma asigurărilor ce ne
fuseseră transmise înainte de începerea negocierilor.
Mă grăbesc să menționez că domnul Arciszewski, colegul meu polon, mi-a acordat în tot
timpul negocierilor colaborarea cea mai loială, mergând chiar până la a-mi comunica unele
informații mai mult dăunătoare rolului ce-i fusese atribuit pe lângă mine. Domnia sa nu a
încetat a mă asigura că Polonia nu ar admite un singur moment ca U.R.S.S să condiționeze
contractarea unui angajament de neagresiune față de noi de redeschiderea chestiunii
Basarabiei. Guvernul său era însă convins că această redeschidere nu era decât o manevră
trecătoare și mă ruga insistent să țin cont de lunga experiență pe care Domnul Patek o avea
despre metodele de negociere ale Sovietelor, în general, și ale Domnului Stomoniakov, în
particular.
Pentru a da deci dovada completă a sincerității noastre în negocierile întreprinse, m-am
hotărât a ocoli obstacolul ce se prezenta chiar de la prima ședință, propunând delegatului
sovietic a considera deocamdată proiectele respective ca lipsite de preambul și de a intra în
discuția articolelor. Doream astfel a încerca până la extrema limită după sfaturile aliaților
noștri și pentru propria mea convingere ipoteza blufului sovietic.
Știam că acceptarea propunerii mele de către domnul Stomoniakov nu constituia după
toate probabilitățile din partea Domniei sale decât o manevră pentru a muta conflictul de pe
terenul intransigenței sale în chestiunea preambulului proiectului său pe cel al intransigenței
noastre în chestiunea articolului întâi al proiectului nostru. Căpătasem, însă, între timp
convingerea că prima atitudine adoptată de mine, cea a unui simplu contact prealabil
negocierilor propriu-zise, era de natură a slăbi la Varșovia (tocmai în momentul când Dl.
Patek se găsea în fața alternativei de a iscăli sau de a parafa) simțămintele de solidaritate și de
răspundere ale aliaților noștri, simțăminte pe care era scopul meu a le dezvolta și întreține cât
mai mult.
Desfășurarea evenimentelor arată cred că metoda adoptată nu a fost greșită.
Refuzând a consemna orișice aluzie chiar la rezerva sovietică, discuțiile ce au urmat în
cele ale mele șase întâlniri cu Dl. Stomoniakov nu au alterat întru nimic poziția noastră de
intransigență absolută în chestiunea teritorială.
Răbdarea noastră, pe de altă parte, ne-a dat prilejul de a dovedi aliaților noștri și
sinceritatea absolută a intențiilor noastre și concepția ce Sovietele o aveau despre un pact de
neagresiune cu România: retrezirea litigiului teritorial, hotărârea lor de a nu ne acorda nici
asigurarea inviolabilității granițelor noastre, nici vreo procedură de reglementare a
conflictelor, nici vreun angajament orișicare relativ la provocarea peste granițele noastre a
mișcărilor subversive.
Totodată, prin prelungirea prezenței mele în dezbaterile ce se țineau în acest timp în Riga
între Soviete și puterile burgheze am putut contribui la menținerea în linie a negociatorilor
letoni care în diferite rânduri au părut a voi a se eschiva îndatoririlor comune.
Cred că răspunsul la întrebările ce Excelența Voastră mi le făcea prin scrisoarea sus
menționată va completa în mod util acest raport.
În momentul luării primului meu contact cu Ministrul sovietic în Riga, adică la începutul
lunii decembrie, dl. Arciszewski mi-a citit procesul verbal stenografiat și certificat atât de dl.
Patek cât și de dl. Litvinov a uneia dintre ședințele negocierilor polono-sovietice în curs, cea
din 14 noiembrie, mi se pare. În dialogul urmat, dl. Patek întreba la un moment dat pe dl.

168 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Litvinov dacă se angaja a lăsa la o parte chestiunea Basarabiei între eventuale negocieri între
România și Rusia sovietică; după unele ezitări Dl. Litvinov răspundea afirmativ.
Puțin timp după aceea dl. Arciszewski mi-a povestit următoarele în legătură cu procesul
verbal în chestiune. Ambasada polonă din Paris a fost la un moment dat întrebată de Quai
d`Orsay dacă într-adevăr dl. Patek se angajase la Moscova față de dl. Litvinov în numele
României ca această țară să înceapă cu U.R.S.S. negocieri în vederea unui pact de neagresiune
„cu condiția ca chestiunea Basarabiei să fie lăsată deschisă”. Ministerul Afacerilor Străine
francez producea în același timp o copie a procesului verbal din 14 noiembrie, copie ce-i
fusese remisă de ambasada sovietică, în care cuvintele de „lăsată la o parte” erau înlocuite
prin cele de „lăsată deschisă”. Urmarea, după spusele colegului meu polon, a fost o energică
protestare a domnului Patek pe lângă dl. Litvinov, care ar fi recunoscut eroarea de stenografie
și ar fi dispus ca rectificarea erorii textului să fie comunicată pe aceeași cale Ministerului
Afacerilor Străine francez.
Dl. Arciszewski nu a lipsit a-mi aminti atunci, ca și de repetate ori în urmă, că acest proces
verbal era punctul de plecare al cererii ce ne fusese făcută de Varșovia de a intra în negocieri
cu Moscova. La rândul meu am considerat întotdeauna față de Domnia sa că această
făgăduință fusese formal și precis dată domnului Patek și că deschiderea bruscă a chestiunii
Basarabiei chiar de la începutul negocierilor nu a putut fi datorată decât exclusiv relei
credințe și intenției de mistificare a domnului Litvinov, care încercase chiar a pregăti lovitura
prin substituirea de cuvinte sus-menționată. Am luat în acest sens precauția de a nu strecura
în presă comunicatul la care se referea telegrama mea nr. 47 și instrucțiunile Excelenței
Voastre nr. 81 și unde făgăduielile formale făcute de Soviete erau reamintite, înainte de a
consulta pe dl. Arciszewski care nu a avut nimic de obiectat conținutului său.
Astăzi, însă, după ultima întrevedere cu dl. Stomoniakov, și după deslușirile ce domnia sa
mi-a dat relative la acele făgăduieli (deslușiri, bineînțeles, luate cum grano salis 1 ) sunt mai
puțin convins ca oricând despre faptul că promisiunea de a nu atinge chestiunea Basarabiei a
fost dată în modul clar și categoric pe care Dl. Patek a crezut a-l auzi. Dacă ar trebui să rezum
în puține cuvinte impresiile mele aș zice CĂ DIN PARTEA DL. LITVINOV A FOST O
VĂDITĂ INTENȚIE DE MISTIFICARE, CĂ DIN PARTEA DOMNULUI PATEK A FOST O
VĂDITĂ COMPLEZENȚĂ ÎN A SE LĂSA MISTIFICAT ȘI POATE DIN PARTEA
GUVERNULUI POLON A FOST O TENDINȚĂ DE A DESCOPERI MISTIFICAREA CÂT MAI
TÂRZIU POSIBIL.
Cred încă util a semnala altă influență ce a avut-o asupra negocierilor optimismul exagerat
al domnului Patek.
Se știe că după părăsirea planului inițial al negocierilor simultane între țările burgheze și
Rusia sovietică, guvernul polon adoptase ideea introducerii unei clauze de interdependență a
intrărilor în vigoare a pactelor, ce urmau a fi negociate bilateral. Despre Țările Baltice în tot
cazul se poate spune că ele nu ar fi urmat sugestia guvernului polon dacă nu ar fi crezut că
Polonia făcea din acceptarea de către Moscova a acestei clauze o condiție sine qua non.
Spre marea mea mirare aflam prin Ministrul Poloniei (telegrama mea nr. 405 din 13
decembrie) că încă de la aceea dată dl. Patek, care negociase deja aproape întregul pactul cu
dl. Litvinov, nu pusese încă în discuție clauza care trebuia să servească de punct de raliere
1
Latină: cu un grăunte de sare. Expresie ce este folosită de Pliniu cel Bătrân și trebuie înțeleasă în context în sensul
că deslușirile nu trebuie luate în serios.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 169
puterilor burgheze asociate. Constatând în urmă eu însumi efectul de exasperare și de
indignare, oarecum legitimă, pe care propunerea unei asemenea clauze a făcut-o din capul
locului asupra negociatorilor sovietici, atât în Riga, cât și în Helsingfors și față de Estonia,
sunt SILIT A CONCLUZIONA CĂ DL PATEK A COMIS O CURIOASĂ IMPRUDENȚĂ ȘI A
ARĂTAT O IMPRUDENȚĂ LIPSITĂ DE CURIOZITATE NEPROVOCÂND DIN CAPUL
LOCULUI O REACȚIE PRECISĂ A SOVIETELOR PE ACEASTĂ CHESTIUNE SAU
NECOMUNICÂND GUVERNULUI SĂU DECÂT LA SFÂRȘITUL APROAPE AL
NEGOCIERILOR NON POSSUMUS 1 -UL CATEGORIC OPUS DE SOVIETE.
Consternarea a fost mare în capitalele baltice când s-a aflat fără nicio prevestire că Polonia
renunțase subit la aceea clauză al cărei inițiator și campion elocvent fusese atâtea luni de zile
și de care părea astfel a se fi servit numai pentru a atrage celelalte puteri burgheze în
negocieri pe care ele nu le-ar fi acceptat altfel. Dacă ar trebui să cred pe colegul meu polon,
consternarea a fost aproape tot atât de mare, pentru unele persoane cel puțin, la Varșovia,
când s-a aflat că „Patek avait tout lâché”.
Admițând că nu ar fi prea târziu pentru a trage o lecție utilă din aceste evenimente, s-ar
putea semnala cât de avantajoasă ar fi astăzi poziția țărilor burgheze dacă în fața refuzului
ușor de prevăzut și de explicat al Moscovei de a primi clauza de interdependență exclusiv
îndreptată împotriva ei, Polonia, consecventă cu ideea protocolului din Moscova, s-ar fi întors
la concepția unui pact multiplu. Trebuia, printr-o redactare adecvată dată acestui pact,
[redat] caracterul strict și complet al unui pact de neagresiune, excluzând orișice confuzie cu
un pact de garanție sau cu un Locarno Oriental; el trebuia negociat între toate puterile
iscălitoare ale protocolului din Moscova, invitând și Finlanda (pactul de neagresiune francosovietic
dovedește că distanța geografică nu este o piedică logică la contractarea a astfel de
obligații) și diferitele adeziuni trebuiau culese de puterile inițiatoare pe măsură ce erau
negociate și obținute. Alianțele existente între România și Polonia sau Letonia și Estonia nu
ar fi dat loc decât la unele dificultăți de redactare ușor de înlăturat. Rusia sovietică ar fi găsit
cu greu vreun motiv legitim pentru a refuza adeziunea sa și în tot cazul acest refuz ar fi
descoperit-o pe ea fără nicio ambiguitate față de opinia publică și nu pe vreuna din puterile
burgheze.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 108-113.
67. Diplomatic Report no. 108 of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Mihail R.
Sturdza to the President of the Cabinet Office and the Romanian Minister of Foreign
Affairs Nicolae Iorga, 12 th February 1932
Part two.
Confidential
It is my honour to supplement my prior report, sent by mail, with this one, regarding the
accomplishment of the mission assigned to me. It will also provide an answer to confidential
information requested in Letter no. 611/32 by Your Excellency, on the same matter.
In my negotiations held with Mr. Stomoniakov in Riga, with regard to a Romanian-Soviet
non-aggression pact, we considered the following two directives to be equally essential, as
they both correspond to the received directions: 1) Not to allow under any circumstance that
1
„Nu putem”: expresie latină intrată în vocabularul diplomatic ce înseamnă o opoziție principială, categorică,
nenegociabilă dată unei propuneri.

170 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
any Soviet reserve over Bessarabia is introduced in the adopted texts or even in the minutes
of our argument. 2) To carefully prevent our allies, especially Poland, from claiming that
disruption of negotiations was due to our bad faith, to our intransigence or even to a previous
decision to this end.
Also, we considered necessary to keep a very close contact with negotiations led at the
same time by Latvia and Estonia with the USSR.
It seems obvious that from the exclusive point of view of our relations with the Soviets
and starting from the fact that this time we would not have accepted to return to
negotiations if we had not been officially assured that the question of Bessarabia was not to
be approached, I would have been forced to interrupt discussions even from the presentation
of the Soviet project, namely from my first meeting with Mr. Stomoniakov.
But the Minister of Poland was constantly assuring me that Soviets’ attempt to enter the
question that was prohibited even from the first paragraphs of the project preamble was
nothing but a bluff, that the resistance of Mr. Stomoniakov was nothing but a strategy and
that with the appropriate patience and flexibility, I would have the ability to obtain the
normal drafting of such instrument, a draft we were entitled to expect, following supportive
statements we received before the beginning of negotiations.
I must mention that during the entire negotiations period, Mr. Arciszewski, my Polish
colleague, gave me his most loyal collaboration, up to the point when he communicated me
certain information that could represent a risk for the role he had been assigned to. He
insisted in assuring me that Poland, under any circumstance, would not allow the USSR to
condition the contracting of a non-aggression agreement with us on reopening of the
Bessarabia question. Its Government however was sure that this reopening was nothing but a
temporary manoeuvre and they persistently asked me to defer to the vast experience that Mr.
Patek had in relation to the negotiation methods of the Soviets in general and of Mr.
Stomoniakov in particular.
In order to provide full proof of our honesty during negations, I decided to avoid the
obstacle that occurred even from the first meeting, proposing to the Soviet delegate to
consider those projects without preambles and to begin discussions on articles. This way,
based on the advice of our allies and for my own beliefs I wanted to test the hypothesis of the
Soviet bluff to the limit.
I knew that the acceptance of my proposal by Mr. Stomoniakov only represented a
manoeuvre intended to shift the conflict away from his intransigency regarding the question
of the project preamble towards our intransigency concerning the issue of the first article of
our project. Meanwhile I got to believe that my first attitude, namely a simple contact prior to
actual negotiations, was meant to weaken the feelings of solidarity and responsibility of our
allies in Warsaw (right when Mr. Patek had to choose whether to sign / seal the pact of not),
feelings that I had to develop and maintain as much as possible.
I believe that the development of events shows that I adopted the right method.
By refusing to record any allusion to the Soviet reluctance, the discussions that followed
during my six meetings with Mr. Stomoniakov did not alter in any way our position of
absolute intransigency regarding the territorial question.
Our patience, on the other hand, also gave us the opportunity to prove to our allies the
absolute honesty of our intentions and the Soviets’ conception on a non-aggression pact with

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 171
Romania: the reiteration of territorial litigation, their decision to grant us neither assurance
of our frontiers inviolability, nor any conflict regulating procedure, nor any engagement
regarding the instigation to subversive movements beyond our borders.
At the same time, by extending my presence in Riga debates - held between the Soviets
and the Bourgeois powers – I was able to make a contribution to maintaining the Latvian
negotiators afloat, who repeatedly seemed to want to weasel out of the common duties.
I believe that the answer to Your Excellency’s questions in the above mentioned letter will
complete this report in a serviceable manner.
When I first met the Soviet Minister in Riga, more precisely at the beginning of
December, Mr. Arciszewski read to me the Minute – written in shorthand and certified by
both Mr. Patek and Mr. Litvinov – of one of the ongoing Polish-Soviet negotiation meetings,
namely the meeting of November 14 th , as I recall. In a certain moment of the following
dialogue Mr. Patek asked Mr. Litvinov if he was willing to let the Bessarabia question aside, in
case of possible negotiations between Romania and Soviet Russia; after certain hesitation Mr.
Litvinov gave a positive answer.
Shortly after that, Mr. Arciszewski told me the following things regarding the said Minute.
The Polish Embassy in Paris was questioned by Quai d`Orsay if it was true that in Moscow
Mr. Patek took commitment, in front of Mr. Litvinov, on Romania’s behalf, that this country
shall start negotiations with U.S.S.R. regarding a non-aggression pact “subject that the
Bessarabia question was to be left opened”. At the same moment, the French Minister of
Foreign Affairs was producing a copy of the Minute of November 14 th , a copy that had been
delivered to him by the Soviet Embassy and where the idiom “let the Bessarabia question
outside” was replaced by “let the Bessarabia question opened”. The result – as my Polish
colleague related – was a strenuous protest from Mr. Patek against Mr. Litvinov, who seemed
to have admitted the stenography error and ordered to communicate the error rectification
to the French Minister of Foreign Affairs.
Then, Mr. Arciszewski did not miss the opportunity to remind me – as he had reminded
me several times in the past – that this Minute represented the starting point for the demand
made to us by Warsaw, namely to start negotiations with Moscow. In turn, I always
considered in front of His Excellency that this promise had been formally and clearly made to
Mr. Patek and that the sudden opening of the Bessarabia question, even upon the start of
negotiations could only be due to bad faith and to Mr. Litvinov’s intention of mystification, as
he had already tried to prepare this blow by making the abovementioned change of words.
Thus, we decided not to publish the press release mentioned in my Telegram no. 47 and Your
Excellency’s directions no. 81, where formal promises made by the Soviets were reminded,
before consulting with Mr. Arciszewski, who had no objection to make with regard to its
content.
But today, after my last encounter with Mr. Stomoniakov, and after his explanations
concerning those promises (explanations taken cum grano salis 1 ) I tend to be convinced, now
more than ever, that the promise to avoid the Bessarabia issue was made in a clear and
categorical manner as Mr. Patek considered it. If I were to express my feelings shortly, I
would say THAT MR. LITVINOV’S INTENTION WAS CLEARLY ONE OF MYSTIFICATION,
1
Latin: with a grain of salt. An idiom of Pliny the Elder, used in this context to suggest that the explanations do
not have to be taken seriously.

172 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
THAT MR. PATEK SHOWED AN OBVIOUS COMPLAISANCE OF LETTING HIMSELF
MYSTIFIED AND THAT, MAYBE, THE POLISH GOVERNMENT TENDED TO DISCOVER
THIS MYSTIFICATION AT THE LATEST POSSIBLE TIME.
I believe that it is still useful to highlight another influence that Mr. Patek’s exaggerated
optimism had over the negotiations.
It is well known that after leaving the initial plan concerning simultaneous negotiations
between the bourgeois states and the Soviet Russia, the Polish Government adopted the idea
of introducing an interdependence clause of coming into force of the pacts, that were to be
negotiated bilaterally. Regarding the Baltic States, one can say that they would not have taken
into account the Polish Government’s suggestion if they had not thought that Poland turned
the acceptance of this clause by Moscow into a sine qua non condition.
To my great surprise the Minister of Poland informed me (my Telegram no. 405 of
December 13 th ) that even on that date Mr. Patek – who had already negotiated almost the
entire pact with Mr. Litvinov – had not yet discussed the clause meant to serve as an
adherence point for the associated bourgeois powers. Looking back and noting the quite
legitimate indignation and exasperation effect produced even from the start by the proposal
of such a clause on the Soviet negotiators, as well as on Estonia, both in Riga and in
Helsingfors, I SEE MYSELF FORCED TO CONCLUDE THAT MR. PATEK COMMITTED A
STRANGE IMPRUDENCE AND SHOWED AN UNINQUISITIVE IMPRUDENCE, BY
FAILING TO CLAIM FROM THE VERY START A CLEAR REACTION OF THE SOVIETS
REGARDING THIS QUESTION OR BY NOTIFYING ITS GOVERNMENT ON THE
CATEGORICAL POSSUMUS 1 OPPOSED BY THE SOVIETS ONLY NEAR THE END OF
NEGOTIATIONS.
A great consternation was caused in the Baltic States when, without notice, they found
out that Poland had suddenly gave up the clause whose initiator and eloquent champion it
had been for so many months and which it seemed to have used only to attract other
bourgeois powers and convince them to attend the negotiations they otherwise would not
have accepted. If I am to trust my Polish colleague, the consternation was almost equally
great for certain persons, at least in Warsaw, when they found out that “Patek has given up
everything”.
Admitting that time could still be right to learn a useful lesson from these events, one
could show how advantageous the position of the bourgeois States is today if when faced
with Moscow’s easily predictable and explainable refusal to receive the interdependence
clause aimed exclusively against itself, Poland, consistent with the idea of the Moscow
protocol, had gone back to the idea of a multiple pact. By an appropriate elaboration of this
pact, one had to render the strict and complete character of a non-aggression pact, excluding
any confusion with a guarantee pact or with an Oriental Locarno; it had to be negotiated by
all parties signatory of the Moscow Protocol, also inviting Finland (the French-Soviet nonaggression
pact proves that geographical separation is not a logical obstacle in contracting of
such obligations) and the various adhesions had to be gathered by initiating powers as they
were negotiated and obtained. The already existing alliances between Romania and Poland or
Latvia and Estonia would only have produced certain elaboration difficulties easy to remove.
1
“We cannot”: Latin idiom in diplomatic terminology, having the meaning of main, categorical, nonnegotiable
opposition given to a proposal.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 173
The Soviet Russia would have hardly found a legitimate reason to refuse its adhesion, and this
refusal would have left Russia – and not any of the bourgeois powers – uncovered in front of
the public opinion.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 108-113.
68. Latvijas sūtņa Varšavā O. Grosvalda 1932. g. 11. apr. konfidenciālais ziņojums
ārlietu ministram K. Zariņam
Pagodinos ziņot par politiskiem notikumiem Polijā 1932. g. pirmajā ceturksnī.
[...] Ārējā politika. Attiecības ar Rumāniju. 1932. gada sākumā uz Varšavu atbrauca
viesoties Rumānijas ārlietu ministrs princis Gika (no 8. līdz 10. janvārim). Kā viņš pats izteicās
presei, viņa brauciens, bez parastās draudzības un sadarbības apliecinājuma, stāvēja sakarā ar
toreizējām Rumānijas–Krievijas sarunām par neuzbrukšanas paktu. Tas bija tai laikā, kad
Francijas valdība dzīvi interesējās par šo paktu noslēgšanu un kad Francijas sūtniecības
Krievijas robežu valstīs šai virzienā attīstīja lielu aktivitāti. Kaut gan arī no Polijas puses
toreiz, bez šaubām, rumāņus mēģināja pierunāt atrast kādu zolūciju [risinājumu], kā
parakstīt paktu ar Krieviju, neaiztiekot Besarābijas jautājumu, tad tomēr prinča Gikas
toreizējais pesimistiskais noskaņojums, par kuru savā laikā ziņoju, bijis pareizs. Stiprā
opozīcija Rumānijā pret līgumu no Karaļa un armijas puses, kā arī krievu stūrgalvība
Besarābijas jautājumā nav ļāvušas avansēt sarunām un šajā brīdī, kur arī Parīzē Tardjē 1
valdība daudz mazāk interesējas par šiem līgumiem, nav nekādas lielās izredzes uz
Rumānijas–Krievijas vienošanos. Pēdējie incidenti uz abu valstu robežām (Dņestra) vēl vairāk
attālina šo iespējamību.
Līdz ar princi Giku atbrauca rumāņu Galvenā štāba pārstāvji, kuri apspriedās ar saviem
poļu kolēģiem par darbības saskaņošanu Atbruņošanās konferencē. Abu armiju starpā pastāv
vispārīgi ļoti ciešs kontakts, kas izpaužās biežos apciemojumos.
LVVA, 2574. f., 3. apr., 872. l, 78.–79. lp.
68. Confidential report by Latvia’s Envoy in Warsaw O. Grosvalds to Minister of
Foreign Affairs K Zariņš, 11 th April, 1932
I have the honour to report to you about political events in Poland in the first quarter of
1932.
[...] Foreign policy. Relations with Romania. In the beginning of 1931 Minister of Foreign
Affairs of Romania Prince Ghica came to Warsaw for a visit (8 th –10 th January). As he himself
told the press, apart from the traditional affirmation of friendship and co-operation, his trip
was related to the ongoing Romania-Russia negotiations on a non-aggression pact. It
happened at the time when the government of France showed lively interest in the
conclusion of this pact and legations of France in the countries that border with Russia
launched great activities in that direction. Although from Poland’s part efforts, no doubt,
were launched at that time to persuade the Romanians to find a solution, which would allow
it signing the pact with Russia without touching the issue of Bessarabia, there was a good
reason for Prince Ghica‘s pessimistic attitude that I reported about at that time. The strong
opposition against the treaty in Romania from the part of the King and the Army as well as
1
Andrē Pjērs Gabriels Tardjē (Tardieu; 1876–1945), Francijas valstsvīrs. 1929.–1930. g., 1930. g. un 1932. g.
premjerministrs, vairākkārt dažādu nozaru ministrs.

174 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
the Russian’s obstinacy on the issue of Bessarabia had not allowed the negotiations to
advance and at the present moment there is not much chance for Romania and Russia to
reach an agreement and Tardieu’s 1 government in Paris also shows much less interest in these
treaties. The recent incidents on the border between the two countries (Dniester) move the
possibility even further away.
Prince Ghica was accompanied by representatives of the Romanian General Staff who had
a discussion with their Polish colleagues on co-ordination of their activities at the
Disarmament Conference. Between the two armies there in general are very close contacts
that take expression in frequent exchange of visits.
SHAL, f. 2574, d. 3, file 872, s. 78–79.
69. Telegrama Ministrului Afacerilor Străine Dimitrie I. Ghica nr. 20807 adresată
însărcinatului cu afaceri al României la Riga Mihail R. Sturdza, 15(?) aprilie 1932
Mareșalul Piłsudski a avut azi 2 la Președinția Consiliului o întâlnire cu domnul Iorga și cu
mine, ministrul Poloniei fiind prezent, cu scopul anunțat de mai înainte de a discuta pactul
de neagresiune. Cu o supărare inspirată probabil din grija ca Polonia să nu fie bănuită de
[neclar] și neeleganță față de România, mareșalul a făcut oareșicum procesul oamenilor
politici francezi care duc o politică schimbătoare și îndreptată de unii contra altora. Azi
Tardieu părăsește linia lui Briand 3 față de Soviete. Este cert că Polonia nu s-a angajat pe calea
proiectului decât în urma îndemnului Franței. Politica Poloniei care a parafat cu Sovietele
este comandată față de România de interese comune și față de statele baltice de a legitima
sfera de influență. După ultimele informații din Varșovia, Estonia a reluat negocierile cu
Sovietele care se arată doritoare a isprăvi admițând unele concesii până acum respinse, așa
încât în curând Finlanda, Estonia și Letonia vor avea pactele semnate. În asemenea condiții
mareșalul ne-a declarat că dacă se va adeveri o atare situație în Baltica, Polonia va semna și
dânsa indiferent dacă România rămâne în starea negativă de astăzi în privința pactului.
Luând act am obiectat că România nu poate lua inițiativa reluării negocierilor. Dacă
Polonia sau Franța aduc un nou contact, acest contact nu va fi urmat de alte tratative decât
după ce Sovietele vor părăsi atitudinea lor în privința Basarabiei și vor anula în mod precis tot
ce s-a petrecut la Riga în convorbirile Sturdza – Stomoniakov cu retragerea formulei
documentului scris relativ la existența litigiului basarabean. După cum vedeți demersul
Mareșalului Piłsudski indică că într-un interval de timp corespunzând cu succesul
negocierilor estoniano-ruse Polonia va semna definitiv pactul său, părăsind solidaritatea cu
România față de care va rămâne regimul alianței și al protocolului Litvinov de punere în
aplicare a Pactului Kellogg. Mă întreb dacă Polonia a vrut să facă o simplă presiune spre a ne
împinge mai iute spre un nou dialog cu Moscova sau dacă în adevăr hotărârea sa este deja
fixată în sensul arătat. În această ultimă ipoteză este de mirare că guvernul polon nu-și dă
seama că pentru ochii lumii alianța noastră va fi slăbită și scopul Sovietelor de a provoca o
crăpătură în zidul polono-român va avea un început de realizare. La noi atitudinea Poloniei
1
André Pierre Gabriel Tardieu (1876–1945), French statesman. 1929–1930, 1930 and 1932 Prime Minister, several
times Minister of different branches.
2
Mareșalul Józef Piłsudski a efectuat patru vizite în România în perioada interbelică: 14 – 15 septembrie 1922, 19
august – 3 octombrie 1928, 11 – 28 octombrie 1931, 13 aprilie – 20 aprilie 1932.
3
Aristide Briand (1862-1932) a fost un politician și diplomat francez cu vederi de centru-stânga, Prim Ministru al
Franței de 11 ori (1909-1929), figură centrală a Societății Națiunilor și a diplomației interbelice. În 1926 i s-a
decernat Premiul Nobel pentru Pace.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 175
va fi adânc resimțită cu consecințe penibile. Adaug că informațiile noastre concordante nu
arată mersul negocierilor în Moscova atât de înaintat, ci din contră din partea Estoniei o mare
neplăcere […] a Sovietelor și de reînceperea tratativelor.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 140-141
69. Telegram no. 20807 of the Minister of Foreign Affairs Dimitrie I. Ghica to the
Romanian Chargé d’Affaires in Riga Mihail R. Sturdza, 15 th (?) April 1932
Today 1 – at the Presidency of the Council – Marshal Piłsudski had a meeting with Mr.
Iorga and me, with the participation of the Minister of Poland, the announced object being a
discussion on the non-aggression pact. Displaying an anger springing perhaps from his
concern for Poland not to be suspected of [indecipherable] and discourtesy with respect to
Romania, the Marshal condemned the French politicians of conducting a dithering and
conflictual policy. Today Tardieu leaves Briand 2 ’s approach towards the Soviets. It is obvious
that Poland only engaged in the project because France encouraged it. The politics of Poland,
which sealed the deal with the Soviets, is guided towards Romania of common interests and
towards the Baltic States of the desire to legitimate its sphere of influence. According to the
latest news from Warsaw, Estonia resumed the negotiations with the Soviets which are
willing to concede certain concessions denied hitherto, so that soon Finland, Estonia and
Latvia are going to sign the pacts. In such circumstances, the Marshal stated that if such a
situation is to be accomplished in the Baltic area, Poland will also sign [the treaty], no matter
if Romania maintains or not its current negative stand regarding the pact.
Acknowledging this, I remonstrated since Romania cannot take the initiative of resuming
the negotiations. If Poland or France establish a new contact, this contact will be followed by
other negotiations only when the Soviets will give up their stance regarding Bessarabia and
clearly rescind everything that happened in Riga in the Sturdza-Stomoniakov discussions,
withdrawing the written document reference to the existence of the Bessarabia litigation. As
you can see, the demarche of Marshal Piłsudski indicates that in a period of time
corresponding to the success of the Estonian - Russian negotiations, Poland will definitively
sign its pact, leaving aside the solidarity with Romania to which will continue to be bounded
through the alliance and the Litvinov protocol regarding the application of the Kellogg Pact. I
wonder if Poland simply wanted to make pressure in order to push us more rapidly to a new
dialogue with Moscow or if its decision is truly adopted in this respect. Taking into account
this latter hypothesis there is no wonder that the Polish Government does not realize that in
the eyes of the world our alliance would be weakened and the purpose of the Soviets to
provoke a crack in the Polish – Romanian wall would begin to bear fruits. Here Poland’s
attitude will be deeply felt, with painful consequences. I may also add that our reliable
information does not show the course of the negotiations from Moscow to be so advanced,
but on the contrary, a significant Estonian nuisance [indecipherable] of the Soviets and the
recommencement of the negotiations.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 140-141.
1
Mareșalul Józef Piłsudski made four visits to Romania in the interwar period: September 14 to 15, 1922, August 19-
October 3, 1928, October 11 to 28, 1931, April 13 to 20, 1932.
2
Aristide Briand (1862-1932) was a French politician and diplomat with center-left views, Prime Minister of France
eleven times (1909-1929), central figure of the League of Nations and the inter-war diplomacy. In 1926 he was
awarded the Nobel Peace Prize.

176 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
70. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri ad interim al României la Riga
Theodor Scortzescu nr. 285 către Ministrul Afacerilor Străine al Dimitrie I. Ghica, 3
mai 1932
Am onoarea a aduce la cunoștința Excelenței Voastre că politica din ultimul timp a celor
trei state baltice de la nord față de Soviete marchează o destrămare din ce în ce mai
accelerată a frontului burghez.
Se știe că în urma insistențelor sovietice guvernul finlandez a semnat la 22 aprilie trecut
Convenția – al cărei text îl trimit aici alăturat în traducere franceză – relativă la procedura de
conciliere prevăzută în pactul de neagresiune dintre cele două state. La 28 aprilie guvernul
finlandez a ratificat (cu un singur vot contra, acela al reprezentantului partidului suedez)
pactul de neagresiune cu U.R.S.S. Ministrul Afacerilor Străine Koskinen 1 a declarat cu această
ocazie că Președintele Republicii nu va desăvârși ratificarea prin semnătura sa decât după ce
pacte similare vor fi încheiate între U.R.S.S. și statele limitrofe.
Atitudinea guvernului finlandez a fost determinată de presiunea cercurilor industriale și
mai ales aceea a puternicului partid agrar. Este drept că situația agricultorilor finlandezi,
covârșiți de datorii și lipsiți de piețe de desfacere, este extrem de grea. Parlamentul urmând a
lua în curând vacanță, Moscova, în vederea obținerii succesului său politic, a oferit marilor
cooperative finlandeze aprovizionarea Leningradului. Astfel că țăranii finlandezi vor avea
deocamdată pentru produsele lor agricole un debușeu cu atât mai important cu cât fuseseră
grav dăunați în ultimul timp de pierderea pieței germane. Se vorbește totodată de unele
avantaje pe care Sovietele le vor acorda industriei finlandeze a lemnului.
Conform legilor finlandeze aprobarea Pactului de Neagresiune de către Parlament devine
nulă dacă în cele trei luni următoare nu va fi ratificat de către semnătura Președintelui
Republicii. Se pot deci ușor prevedea sforțările pe care în acest răstimp le vor depune
Sovietele în vederea obținerii semnăturii prezidențiale. Cert este că domnul Svinhufvud 2 ,
Președintele Republicii finlandeze, vechi campion al independenței finlandeze, nu poate fi
bănuit de simpatii proruse. Nu este mai puțin adevărat că primul pas al ratificării – aprobarea
Seimului – fiind deja împlinit, presiunea Sovietelor se va exercita de acum înainte asupra unui
singur om care nu se va putea folosi de arma eventualei rezistențe parlamentare.
Ratificarea parlamentului finlandez a provocat o impresie penibilă în Estonia, singurul stat
baltic care rezistase până acum cu fermitate presiunilor sovietice. Guvernul din Tallinn se
găsește astăzi asaltat de recriminările cercurilor industriale și agricole estoniene, geloase de
avantajele economice acordate de U.R.S.S. în Finlanda și Letonia, mai ales că aprovizionarea
Leningradului fusese mai întâi oferită – fără succes – de către Soviete Estoniei în scopul de a-i
înfrânge rezistența. Se pare că făgăduieli au fost făcute de Moscova relativ la modificarea – în
folosul Estoniei – a Tratatului de Comerț dintre cele două țări.
Dintr-o convorbire avută cu Însărcinatul cu Afaceri al Estoniei am înțeles că guvernului
său îi este teamă de o posibilă defecțiune a aliatei sale Letonia, care ar fi capabilă să urmeze
exemplul dat de Finlanda: ratificarea parlamentară a pactului de neagresiune însoțită sau nu
de o declarație similară privitoare la punerea sa în vigoare. Pentru evitarea unei politici de
1
Aarno Armas Sakari Yrjö-Koskinen (1885-1951) a fost politician și diplomat finlandez. Ministru al Afacerilor
Externe al Finlandei (1931-1932), Ministru al Finlandei în U.R.S.S. (1931-1940) și Turcia (1940-1951).
2
Pehr Evind Svinhufvud af Qvalstad (1861-1944) a fost un om politic finlandez cu vederi conservatoare. A fost cel
dintâi șef de stat al Finlandei independente (1918), Prim Ministru (1930-1931), Președinte al republicii (1931-1937).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 177
izolare este de așteptat ca Estonia să semneze curând, la rândul ei, un pact de neagresiune.
Doritoare de a ajunge mai repede la un acord, Sovietele au renunțat a cere Estoniei – precum
făcuseră până acum – să accepte un pact copiat după pactul leton; pactul estonian va fi
probabil un tip intermediar între pacul leton și polonez.
Domnul Sviderski 1 , Ministrul sovietic în Riga, negociază cu Ministrul leton de Externe
semnarea Convenției relative la procedura de conciliere prevăzută în pactul de neagresiune
dintre cele două state. Nu este îndoială că odată această convenție semnată, Sovietele vor face
sforțări pentru obținerea ratificării Pactului de Neagresiune de către Parlamentul leton, fără a
se mai aștepta ca un pact similar să fie semnat și ratificat de Estonia. Diverse indicii arată că
presiunile Sovietelor au început să dea roade; Dl. Cielēns, lider social-democrat, fost Ministru
de Externe, a ținut alaltăieri un discurs în Saeima, atacând politica externă a guvernului care
s-ar găsi prea mult sub influența dăunătoare a Estoniei, și recomandând încheierea unei
alianțe cu Lituania. Dar arma cea mai puternică de care uzează în acest moment Sovietele
față de guvernul leton constă în făgăduielile unor modificări – în favoarea Letoniei – a
Tratatului de Comerț dintre cele două țări. Tratatul de comerț – încheiat în 1927 pentru o
durată de cinci ani – poate fi denunțat de ambele părți în perioada de 6 luni mai-noiembrie
1932. Tratatul – considerat la încheierea sa ca o binefacere pentru Letonia – s-a dovedit ca un
primejdios instrument politic în mâinile Moscovei. Pe baza angajamentelor Sovietelor de a
cumpăra anual în Letonia pentru 40 milioane lats, în general produse industriale metalurgice,
letonii au consacrat sume imense construirii, refacerii și utilării mai multor mari uzine.
Sovietele prin varierea expresă a obiectelor comandate – ceea ce necesita o frecventă și
costisitoare schimbare de utilaj a uzinelor letone –, cât și încetarea temporară a acestor
comenzi sub diverse pretexte, au reușit să dezorganizeze uzinele și să arunce pe drumuri o
armată considerabilă de șomeri. Guvernul leton speră să înlăture de astă dată neajunsurile
tratatului obținând importante modificări (o nomenclatură detaliată a obiectelor ce urmează
să fie comandate de Soviete etc.). Bineînțeles că Sovietele – pentru care denunțarea sau
prelungirea tratatului prezintă din punct de vedere economic un interes minim – nu vor
acorda aceste modificări decât în schimbul unor concesii politice (ratificarea un moment mai
degrabă a pactului de neagresiune). E probabil că Moscova va începe prin a denunța tratatul
de comerț în scopul de a impresiona guvernul din Riga și a-l expune atacurilor opoziției și
presiunilor cercurilor interesate.
Nu este exclus ca guvernul leton să cedeze și de astă dată – în speranța unei îmbunătățiri
chiar momentane a situației economice. Un demnitar baltic, comentând cu scepticism
valoarea pactului de neagresiune, s-a exprimat față de mine în termenii următori: „A tout
prendre, 10.000 cochons (exportés) valent mieux qu`un morceau de paper.” Privită în această
lumină suavă, politica Letoniei poate fi explicată, dacă nu justificată. Ruinată de dumpingul
rus, cu mijloace financiare sleite, neobținând nici un ajutor important de nicăieri, Letonia
încearcă să traverseze criza folosindu-se de orice avantaj imediat. Iar Sovietele, prin jocul lor
abil de oferte și retrageri de beneficii economice, reușește să reducă treptat rezistența politică
a Statelor Baltice.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, filele 166-169.
1
Alexei Sviderski (1878-1933) a fost Ministru al U.R.S.S. în Letonia (1929-1933).

178 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
70. Diplomatic Report no. 285 of the Romanian ad interim Chargé d’Affaires in Riga
Theodor Scortzescu to the Minister of Foreign Affairs Dimitrie I. Ghica, 3 rd May 1932
I have the honour to inform Your Excellency that, recently, the policy of the three northern
Baltic States towards the Soviets shows an increasing dissolution of the bourgeois front.
It is known that following Soviet insistences, on April 22 nd last year the Finnish
Government signed the Convention – whose text I hereby annex translated into French –
regarding conciliation stipulated in the non-aggression pact between the two states. On April
28 th the Finnish Government approved (with only one vote against, namely that of the
Swedish Party’s representative) the non-aggression pact with the U.S.S.R. On this occasion
the Minister of Foreign Affairs, Koskinen 1 , stated that the President of the Republic will
accomplish the approval with his signature only after the signing of similar pacts between the
USSR and its neighbouring states.
The Finnish Government’s position was determined by the pressure of industrial circles
and especially by the pressure of the strong Agrarian Party. It is true that the situation of
Finnish agriculturists – covered in debts and lacking in sale markets – is extremely difficult.
As the Parliament is soon to go on holiday leave, and in order to obtain a political success,
Moscow offered to the great Finnish cooperatives the opportunity to supply Leningrad.
Therefore, the Finnish peasants still have an outlet for their agricultural products, which is
even more important bearing in mind that they had been affected by the loss of the German
market. At the same time, some advantages the Soviets will grant to Finnish wood industry
are also brought into discussion.
According to the Finnish law, the Parliament’s passing of the Non-Aggression Pact
becomes void if it is not ratified by the signature of the Republic’s President in the following
three months. Thus, the Soviets efforts during this period, in order to obtain presidential
signature, are easily predictable. Of course, Mr. Svinhufvud 2 , President of the Finnish
Republic and old champion of Finnish independence, cannot be suspected of pro-Russian
sympathies. It is also true that once the first step of ratification – the approval of the
Parliament – is complete, the pressure of the Soviets will be exerted on a single man who will
not be able to make use of the weapon of possible parliamentary resistance.
The approval of the Finnish Parliament made an embarrassing impression in Estonia, the
only Baltic state that still firmly resisted the Soviet pressures. The Tallinn Government is now
assaulted by the recriminations of Estonian industrial and agricultural circles, jealous with
the economical advantages granted by the USSR to Finland and Latvia, especially since the
Leningrad supply was the first of all unsuccessful offers awarded by the Soviets to Estonia in
order to defeat its resistance. It seems that Moscow also made promises – for Estonia’s benefit
– regarding the modification of the Trade Agreement signed by the two states.
Based on a discussion held with the Estonian Chargé d’Affaires I understood that the
Government is afraid of a potential fault of its ally, Latvia, which would be capable to follow
Finland’s example: the Parliament’s approval of the non-aggression pact, accompanied or not
by a similar statement regarding its entry into force. In order to avoid an isolation politics,
1
Aarno Armas Sakari Yrjö-Koskinen (1885-1951) was a Finnish politician and diplomat. Minister for Foreign Affairs
of Finland (1931-1932), Minister of Finland to the USSR (1931-1940) and Turkey (1940-1951).
2
Pehr Evind Svinhufvud af Qvalstad (1861-1944) was a Finnish politician with conservative views. He was the first
Head of State of independent Finland (1918), Prime Minister (1930-1931), President of the Republic (1931-1937).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 179
one may also expect Estonia to sign a non-aggression pact soon. Willing to reach an
agreement as soon as possible, the Soviets gave up on asking Estonia – as they previously did
– to accept a pact that was identical with the Latvian one; the Estonian pact will probably
represent an intermediate model between the Latvian and the Polish pact.
Mr. Sviderski 1 , the Soviet Minister in Riga, negotiates with the Latvian Minister of Foreign
Affairs the signing of the Convention regarding the conciliation procedure stipulated by the
non-aggression pact of the two states. There is no doubt that once this convention is signed
the Soviets will make real efforts to obtain the approval of the Non-Aggression Pact by the
Latvian Parliament, without waiting for a similar pact to be signed and approved by Estonia.
Different hints show that Soviet pressures start showing results; the day before yesterday Mr.
Cielēns, social-democratic leader, ex Minister of Foreign Affairs, gave a speech in Saeima,
attacking the external politics of the Government, which was strongly affected by Estonia’s
harmful influence and recommending the signing of an alliance with Lithuania. But the
strongest weapon currently used by the Soviets against the Latvian Government is
represented by the promises to modify – in Estonia’s benefit – the Trade Agreement between
the two states. The Trade Agreement – signed in 1927 for a five-year period – can be
denounced by both parties within 6 months, namely May – November 1932. The Agreement –
whose signing was considered to represent a benefit for Latvia – proved to be a dangerous
political instrument in Moscow’s hands. Based on the Soviets’ arrangements to buy from
Latvia, each year, metallurgical industrial products of over 40 millions lats, the Latvians
allotted enormous amounts for the building, rehabilitation and supplying of several large
plants. By the express variation of the ordered items – which called for a frequent and
expensive change of equipment in Latvian plants – and by the temporary cessation of these
orders based on different excuses, the Soviets managed to disorganize the plants and
generated an entire army of unemployed personnel. This time the Latvian Government hopes
to purge the deficiencies off the agreement obtaining important modifications (a detailed
nomenclature of objects that are to be ordered by the Soviets etc.). Naturally, the Soviets – for
which denunciation or the extension of the agreement are of minimum economical interest –
will only agree to these modifications in exchange of certain political concessions (earlier
approval of the non-aggression pact). Probably Moscow will start by denouncing the trade
agreement in order to impress the Riga Government and expose it to attacks from the
opposition and to pressures from the interested circles.
It is not excluded for the Latvian Government to once again give in this time – hoping for
an improvement of the economical situation, even temporary. A Baltic dignitary, sceptically
commenting the value of the non-aggression pact, spoke to me as follows: “All in all, 10,000
(exported) swine are better than a piece of paper.” Seen in this “suave” light, the Latvia
politics can at least be explained, if not justified. Ruined by the Russian dumping, with
exhausted financial means, unable to obtain any important help from anywhere, Latvia tries
to surpass the crisis by using any immediate advantage. With their ingenious game of
offering and withdrawing economical benefits the Soviets manage to gradually reduce the
political resistance of the Baltic States.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940, USSR, vol. 9, s. 166-169.
1
Aleksey Sviderski (1878-1933) was Minister of the USSR in Latvia (1929-1933).

180 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
71. Raportul diplomatic al ministrului României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 352
către Președintele Consiliului de Miniștri și Ministrul Afacerilor Străine al României
Alexandru Vaida-Voevod 1 , 16 iunie 1932
Prevăzusem în februarie 1931 că imprudenta acceptare de către Polonia a discutării
pactelor de neagresiune bilaterale cu Sovietele, în momentul cel mai acut al crizei economice
în Țările Baltice, fără ca Varșovia să se fi hotărât de mai înainte la un număr suficient de
sacrificii materiale pentru a înfrunta supralicitația masivă a Sovietelor, trebuia să conducă la
un important succes diplomatic al acestora.
Semnalam în primăvara aceluiași an, ca un corolar inevitabil al acestui succes eventual,
„încolțirea României pe un teren și într-un moment neales de ea la elucidarea relațiilor sale
speciale de vecinătate cu U.R.S.S.” și izolarea noastră prin fragmentarea pactului Litvinov și
înlocuirea acestui instrument al solidarității burgheze prin o nouă formulă juridică din care
de astă dată am fi excluși.
Dacă situația câștigată deja de U.R.S.S. în Țările Baltice, ziceam la aceea epocă, ar fi
consacrată prin sistemul pactelor de neagresiune bilaterale înlocuind pe cel al pactului
regional, dacă ea ar fi fost completată printr-un protectorat economic de fapt, aceasta ar
semnifica în ceea ce ne privește posibilitatea pentru U.R.S.S. de a concentra toate mijloacele
lor de pregătire, politică și tehnică mai întâi, și în urmă toate mijloacele lor de acțiune în
direcția Basarabiei. ACESTA ERA DE ALTFEL, adăugam atunci, ADEVĂRATUL ȚEL AL
ACTIVITĂȚILOR POLITICE SOVIETICE ÎN ȚĂRILE BALTICE.
Consacrarea în chestiune trebuind considerată astăzi ca un fapt împlinit (ratificarea letonă
și estoniană va urma automat semnătura pactelor de neagresiune respective) mi-am permis a
reaminti aceste prevederi cu scopul numai de a întemeia mai bine unele aprehensiuni ale
mele actuale, aprehensiuni formate pe același stoc de informații și observații. Îmi propun a le
expune, semnalând că experiența excepțională a lungii și fertilei conversații cu unul din
reprezentanții cei mai tipici ai mentalității politice sovietice nu a făcut decât să mă confirme
în temerile mele.
Aliații noștri poloni au explicat insistențele Moscovei pentru a obține pacte de
neagresiune cu vecinii săi burghezi prin dorința de a se asigura pe frontul occidental în ajunul
unor grave evenimente posibile în Extremul Orient. Pentru mine această explicație este mai
mult decât insuficientă.
Moscova nu are nici o temere adevărată privitor la granițele sale occidentale, ea știe foarte
bine că nu va fi atacată de nici unul dintre vecinii săi europeni și de nici una din Puterile
occidentale. Panica simulată și încontinuu declarată de oamenii politici sovietici nu
constituie decât o sfruntată manevră de politică internă pentru legitimarea, față de o
populație istovită și înfometată, a unor sforțări de organizare și de înarmare care corespund
într-adevăr cu cele ale unei cetăți asediate. Cei care au observat unele exhibiții moscovite din
ultimii ani, ca procesele de pretinse comploturi și afacerile simulate de spionaj și sabotaj, șiau
putut da seama că Sovietele nici nu aveau pretenția de a înșela opinia publică mondială în
această privință, ci numai pe a lor.
1
Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950) a fost om politic și publicist, unul dintre liderii marcanți ai Partidului
Național Român din Transilvania, apoi ai Partidului Național Țărănesc.Pe măsură ce concepțiile sale politice au
evoluat spre dreapta, a fondat Frontul Românesc (1935) și a fost președinte al Frontului Renașterii Naționale
(1940). A contribuit la unificarea Transilvaniei cu România. Președinte al Consiliului de Miniștri (1919-1920, 1932,
1933).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 181
Legătura între evenimentele din Extremul Orient și dorința Moscovei de a semna pacte de
neagresiune cu unii din vecinii săi trebuie făcută, cred, cu totul altfel.
Cheia acestei legături este în simplul fapt că Moscova nu a manifestat o voință clară și
indubitabilă de a iscăli asemenea tratate decât cu Finlanda, Estonia, Letonia și Polonia, iar nu
cu România. Moscova nu a propus și nu va propune României decât texte care nu le poate
primi sau care dacă ar fi primite ar consfinți „starea de agresiune permanentă” în care U.R.S.S.
pretinde că România se găsește față de ea – care îi vor prezerva și mai departe, cu alte cuvinte,
acel prețios pretext de irupțiune peste singurele granițe vecine burgheze pe care nu le-a
recunoscut niciodată în fața lumii și a opiniei publice rusești.
Păstrarea acestui pretext a constituit și constituie, nu trebuie să ne înșelăm, una din
principalele griji ale politicii externe sovietice. Negocierile din Riga 1 au dovedit încă o dată, nu
numai negociatorului român sper, că Basarabia nu este pentru U.R.S.S. nici o simplă
chestiune de prestigiu, nici o minimă chestiune teritorială, ci că reprezintă acea breșă, astăzi
politică mâine militară, în frontiera lumii burgheze pe care imperialismul social sovietic o
socotește indispensabilă politicii sale de lungă vedere.
Rusia sovietică, hotărâtă a nu reînvia nici eșecul militar din fața Varșoviei, nici pe cel
social din Budapesta, condiționa până acum utilizarea deliberată a acelei breșe de unele
împrejurări de descompunere economică și socială a lumii burgheze încă departe de a fi ajuns
la maturitate. Moscova își dă însă astăzi seama că o agresiune militară subită victorioasă și
întinsă a Japoniei ar putea-o sili să părăsească sau hotărârea sa de răbdare și pregătire
integrală sau însăși nădejdea de a executa vreodată planurile sale.
O adâncă grijă pare a o fi cuprins în această privință și ea simte cred astăzi nevoia de a nu
se asigura pe frontul occidental, ci de a-și asigura pe acest front posibilitatea compensației
politice și militare, a revanșei de prestigiu, de care existența regimului sovietic din Rusia și
întregul viitor al comunismului în lume ar putea subit depinde.
Nimic nu dovedește până astăzi că Japonia este hotărâtă a ataca U.R.S.S. în posesiunile
sale din Extremul Orient. Informațiile cele mai demne de crezare confirmă în fiecare zi, pe de
altă parte, că Moscova este hotărâtă a răbda aproape toate provocările, a suferi aproape toate
umilințele din partea vecinei sale asiatice. La această răbdare și prudență este însă o limită pe
care Sovietele nu ar putea-o întrece. Ele nu ar putea, de pildă, tolera o înaintare victorioasă a
trupelor nipone până în regiunea Baikalului sau constituirea eventuală cu ajutorul japonez a
unui guvern rus alb în provinciile maritime. Asemenea înfrângeri morale și militare s-ar
traduce imediat printr-o zdruncinare fatală a prestigiului interior al regimului.
Sovietele știu prea bine că o mobilizare generală în Rusia (sau acele măsuri care în
concepția Statului Major sovietic corespund cu mobilizarea generală) este o operațiune pe
care regimul lor nu va avea ocazia a o efectua de două ori, vor face deci totul pentru a o evita
înainte de împlinirea vremurilor. Dar tocmai din cauza acestei perfecte cunoștințe a
posibilităților lor [neclar], în ziua când vor fi siliți a lua armele în mână nu le vor mai depune
înainte de a fi încercat toate șansele, cele mai șubrede chiar [neclar].
Să presupunem acea încercare, să presupunem Rusia silită să facă apel la arme. Problema
în fața căreia va fi pus Statul Major din Moscova va fi următoarea: a câștiga cât mai degrabă și
1
Negocierile eșuate din ianuarie 1932 dintre România (Mihail R. Sturdza) și U.R.S.S. (Boris Stomoniakov) pentru
un pact de neagresiune.

182 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
cât mai manifest prestigiul pierdut, a utiliza cât mai eficace pentru cauza comunistă forțele ce
s-au putut mobiliza.
Tema comportă două soluții: una orientală, alta occidentală. Nu este temerar a crede că
cei mai mulți dintre factorii determinanți militari și civili în Moscova sunt convinși că cea
orientală nu are nicio probabilitate de succes, dar cu cea occidentală ar putea cu O SINGURĂ
CONDIȚIE împlini satisfăcător obiectivele dorite. Ea s-ar încadra astfel, spre deosebire de cea
orientală, în planul general, ulterior executabil, al sovietizării Europei burgheze. Această
condiție este izolarea prealabilă a României.
La lumina acestor considerații este natural a presupune că începând campania pactelor de
neagresiune bilaterale, Moscova își propunea două obiective: unul minimal, spargerea
frontului politic burghez înjghebat la Moscova prin despărțirea blocului baltic și [a] celui
româno-polon, altul maximal, despărțirea blocului polono-baltic de România.
Anticipând asupra ratificărilor finlandeze, estoniene și letone a pactelor de neagresiune, se
poate spune că primul din aceste obiective este astăzi realizat. De astăzi înainte planul unei
eventuale agresiuni sovietice nu mai are să țină seamă de întinderea inevitabilă a ostilităților
de la Marea Neagră, inaccesibilă probabil marilor puteri și în tot cazul îndepărtată de
interesele lor primordiale, până la cea baltică unde flotele lor pot apărea atât de ușor și unde
complicații de ordin general ar atrage aceste puteri chiar fără voia lor. De astăzi înainte
punctul de interogație atât de salutar pentru armatele româno-polone ce îl constituiau cele
două sute de mii de baionete ale armatelor baltice nu mai există probabil în calculele Statului
Major din Moscova.
Totul s-ar schimba bineînțeles din nou, și această primă victorie diplomatică rusească ar fi
anulată, dacă prin încheierea de pacte analoage de către România și Polonia frontul burghez
s-ar realinia în ordinea obținută la Moscova.
În ceea ce privește obiectivul maximal este evident că el nu ar fi pe deplin atins prin o
semnătură polonă solidară față de semnăturile baltice și necondiționată de încheierea
pactului de neagresiune româno-sovietic. Trebuie considerat însă că ceea ce va determina la
momentul cuvenit hotărârea unei Moscove încolțite și înnebunite va fi nu atât izolarea
noastră propriu-zisă, cât ideea ce Sovietele își vor face la acest moment despre a noastră
izolare. Oricât de solidă ar rămâne deci de fapt alianța româno-polonă ea nu și-ar realiza în
asemenea împrejurări scopul său principal, cel preventiv, dacă am lasă să se creeze împrejurul
acestei alianțe atmosfera de ambiguitate în care ar lăsa-o încheierea pe granița occidentală
rusească nu a șase, ci numai a cinci pacte de neagresiune.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 165-170.
71. Diplomatic Report no. 352 of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Mihail R.
Sturdza to the President of the Council of Ministers and to the Romanian Minister of
Foreign Affairs Alexandru Vaida-Voevod 1 , 16 th June 1932
In February 1931 I had foreseen that Poland’s imprudent agreement to discuss on bilateral
non-aggression pacts with the Soviets in the most acute moment of the economical crisis in
1
Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950) was a Romanian politician and journalist, one of the prominent leaders of
the Romanian National Party of Transylvania, then of the Farmers National Part. As his political views have
evolved to the right, he founded the Romanian Front (1935 ) and became president of the National Renaissance
Front (1940). He contributed to the unification of Transylvania with Romania. Chairman of the Council of
Ministers (1919-1920, 1932, 1933).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 183
the Baltic States, without Warsaw having yet decided to make a sufficient number of material
sacrifices destined to provide support in the confrontation against the massive overbid of the
Soviets, was supposed to bring the latter an important diplomatic success.
In the spring of the same year, like an inevitable corollary of this possible success, I was
signalling “Romania’s snookering on a field and in a moment not selected by itself, meant to
lead to the elucidation of its special neighbouring relations with the USSR” and our isolation
caused by the fragmentation of the Litvinov pact and the replacement of this instrument of
bourgeois solidarity with a new juridical formula that would exclude us this time.
I used to say at that time that if the position already gained by the USSR in the Baltic
States had been strengthened by the system of bilateral non-aggression pacts, replacing the
system of the regional pact, if this situation had been supplemented by an economical
protectorate, for us this would mean USSR’s possibility to first concentrate all their political
and technical preparation means and then all their action means towards Bessarabia. IN
FACT, I used to add then, THIS WAS THE REAL GOAL OF SOVIET POLITICAL ACTIVITIES
IN THE BALTIC STATES.
Today the strengthening we refer to must be regarded as an accomplished fact (the
Latvian and Estonian approval will automatically follow the signing of the respective nonaggression
pacts); I dare to recall these predictions only to better establish certain present
apprehensions of mine, which are founded on the same set of information and observations.
My point is to display them, underlining the fact that the exceptional experience of a long
and productive discussion held with one of the most typical representatives of the Soviet
political mentality did nothing else but confirm my concerns.
Our Polish allies explained Moscow’s urgency to conclude non-aggression pacts with its
bourgeois neighbours based on its goal to have a secured Western front on the eve of some
possible serious events in the Far East. For me, this explanation is anything but sufficient.
Moscow has no real concern regarding its Western borders, being well aware that it will
not be attacked by any of its European neighbours, or by the Western Powers. The
continuously declared and simulated panic of Soviet political figures only represents an
egregious manoeuvre of internal politics meant to show to an exhausted and starving
population certain organization and arming efforts actually consistent with those of an
embattled fortress. Those who noticed certain Muscovite displays over the last years, like the
suits for pretended conspiracies and the simulated affairs of espionage and sabotage, they
were able to realize that the Soviets could not attempt to mislead the worldwide public
opinion, but only its domestic public.
I believe the connection between events in the Far East Moscow’s desire to sign nonaggression
pacts with some of its neighbours must be seen in a completely different manner.
The key to this connection is represented by the simple fact that Moscow showed a clear
and indubitable intention to sign such agreements only with Finland, Estonia, Latvia and
Poland, not with Romania. Moscow did not propose, and it will only propose to Romania,
texts that the latter cannot accept or that, if accepted, would legalize “the state of permanent
aggression” that the USSR say Romania is displaying – which, in other words, will keep
preserving that precious pretext to irrupt over the only bourgeois neighbouring borders it
never recognized in front of the world and in front of the Russian public opinion.

184 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
It’s obvious that the preservation of this pretext constituted and constitutes one of the
main concerns of the Soviet politics. Once more the negotiations of Riga 1 proved – not only to
the Romanian negotiator, I hope – that Bessarabia did not represent a simple question of
prestige for the USSR, nor a minimum territorial question, but that breach, political today,
military tomorrow, at the frontier of the bourgeois world that the Soviet social imperialism
considers to be indispensable to its long term politics.
Determined not to revive the military defeat with Warsaw or the social defeat of
Budapest, the Soviet Russia has been conditioning until today the deliberate use of that
breach, in certain circumstances of social and economical dissolution of the bourgeois world
that was far from reaching its maturity. But today Moscow realizes that a sudden victorious
and extended military aggression of Japan could force it to give up either its decision to be
patient and completely prepared or the hope to ever execute its plans.
A deep concern seems to be hovering over Moscow and I believe that today it feels the
need not to secure its Western front, but to secure its possibility of political and military
compensation on this front, the prestige revenge on which the existence of the Soviet regime
from Russia and the entire future of the communism in the world could suddenly depend on.
Until today nothing proves that Japan is decided to attack the USSR on its assets in the
Far East. On the other hand, the most credible information confirms every day that Moscow
is decided to support almost all challenges, to suffer almost all humiliations coming from its
Asian neighbour. But this patience and this prudence have a threshold that the Soviets could
not overpass. For example, the Soviets could not tolerate a victorious advance of the Nippon
troops up to the Baikal region or a possible constitution of a white Russian Government in
the Maritime Provinces, with Japan support. Such moral and military defeats would be
immediately taken as a fatal shock for the domestic prestige of the regime.
The Soviets knew very well that a general mobilization in Russia (or those actions that,
according to the Soviet General Staff, correspond to the general mobilization) represents an
operation that their regime could not perform twice, and therefore they will do anything to
avoid it before the proper time has come. But precisely because they are perfectly aware of
their possibilities [unclear], the day they will be forced to take guns in their hands they will
not surrender until taking all chances, even the most slim ones [unclear].
Let us imagine that attempt, let us suppose that Russia is forced to turn to arms. The issue
that General Staff of Moscow will have to deal with is the following: to win the lost prestige as
soon as possible and as undeniably as possible, to use the mobilized forces in an efficient
manner for the communist cause.
The given theme has two solutions: an Eastern solution and a Western solution. It is not
wild to believe that most military and civil decision factors in Moscow are convinced that the
Eastern solution has no chances of success, but the Western solution could be successful
WITH ONE CONDITION, accomplishing the desired objectives in a satisfying manner. This
way – as opposed to the Eastern solution – it could be enclosed in the subsequently eligible
general plan of Sovietisation of the Bourgeois Europe. This condition is the preliminary
isolation of Romania.
1
The unsuccessful negotiations in January 1932 between Romania (Mihail R. Sturdza) and the USSR (Boris
Stomoniakov) for a non-aggression pact.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 185
Based on these considerations we naturally suppose that by starting the campaign of
bilateral non-aggression pacts Moscow is committed to accomplish two objectives: a minimal
objective, namely the breaching of the bourgeois front organized in Moscow through the
separation of the Baltic block and of the Romanian-Polish block, and a maximal objective,
namely the separation of the Polish-Baltic from Romania.
Anticipating on the Finnish, Estonian and Latvian approvals of the non-aggression pacts,
one can say that today the first of these objectives is accomplished. From now on, the plan of
a possible Soviet aggression shall not take into account the unavoidable expansion of
hostilities from the Black Sea, probably inaccessible to the great powers and far from their
primordial interests, up to the Baltic Sea where their fleets can travel so easily and where
general complications would attract these powers even involuntarily. From now on the
interrogation point –which is so salutary for the Romanian-Polish armies – constituted by the
two hundred thousands bayonets of the Baltic armies are probably no longer taken into
account in the calculation of the General Staff of Moscow.
Everything would clearly change again and this first Russian diplomatic victory would be
cancelled, if the Bourgeois front realigns according to the Moscow order, by the signing of
analogue pacts between Romania and Poland.
With regard to the maximal objective, it is obvious that this would not be completely
reached with a Polish signature in solidarity with the Baltic signatures and unconditioned on
the signing of the Romanian-Soviet non-aggression pact. We must consider that not our
proper isolation but the Soviets’ opinion on this isolation at this moment will determine the
decision of a cornered and frenzied Moscow. As solid as the Romanian-Polish alliance
remains in fact, in such circumstances it would not achieve its main goal, the preventive goal,
if we allow it to create an atmosphere of ambiguity around this alliance, an atmosphere
provoked by the signing of only five, instead of six, non-aggression pacts on the Russian
Western border.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 165-170.
72. Telegrama ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R. Sturdza nr.
637 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu 1 , 31 decembrie
1932
Strict Confidențial
Ministrul Afacerilor Străine leton mi-a mărturisit astăzi, în toată confidența, îngrijorarea
ce i-o cauzează atitudinea prezentă a Rusiei, în chestiunea reînnoirii convenției comerciale cu
Letonia.
„Nu înțeleg ce vrea Moscova, mi-a spus Domnia Sa, când ne cere concesii politice și mai
grave decât cele la care am fost deja siliți să consimțim.
Un pas mai mult dacă am face în aceea direcție și conștiința independenței sale ar fi
zdruncinată în poporul leton.”
1
Nicolae Titulescu (1882-1941) a fost un om politic cu vederi democratice și diplomat român. Președinte al
Adunării Generale a Societății Națiunilor (1930, 1931), Ministru al Afacerilor Străine al României (1927-1928, 1932-
1936), delegat al României la Conferința de Pace de la Paris (1920), delegat permanent al României la Societatea
Națiunilor (din 1924).

186 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Asupra acestor condiții de „atmosferă politică”, cum le denumește Moscova, domnul
Zariņš mi-a spus că ar echivala cu întinderea controlului G.P.U. 1 -lui asupra opiniei publice
letone și că domnul Stomoniakov, șeful delegației sovietice, i-a trimis „sfatul personal” de a
ceda înainte ca să fie prea târziu, căci Letonia ar putea-o regreta amarnic.
Privitor la schimburile economice, Moscova propune comenzi în Letonia de 12 milioane
plătite în lats în schimbul monopolului petrolului și zahărului și aproape total al cerealelor
plătite în valută străină.
Lucru demn de atenție, în ceea ce privește tranzitul spre porturile letone, Moscova refuză
orice angajament. Pretextul este „reîntoarcerea Rusiei la politica economică a lui Witte 2 ” de a
se mulțumi cu porturile care îi aparțin.
Semnalez că unele cercuri interpretează deja „atitudinea Moscovei” ca un simplu mijloc
de presiune pentru a obține liberă dispoziție a portului Windau 3 sau a unei zone în acel port.
Date fiind proporțiile politice și geografice, o asemenea concesie ar avea cu totul altă
semnificație pentru Letonia decât aceea făcută de Grecia la Salonic.
Chiar făcând parte din bluf-ul sovietic înțeleg îngrijorarea domnului Zariņš.
Aș înțelege mai puțin indiferența [pe] care după prima mea impresie ar afecta-o Polonia în
această chestiune.
Indiferența, dacă s-ar confirma, ar prezenta destul interes pentru noi prin deducțiile ce s-
ar impune, pentru a merita un control al Legației noastre din Varșovia.
Lipsa unui reprezentant al Poloniei aici nu permite acest control.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, filele 230-232.
72. Telegram no. 637 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga Mihail R.
Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu 4 , 31 st
December 1932
Strictly Confidential
The Latvian Minister of Foreign Affairs has confessed me today, with full confidence, his
concern which is caused by the current stance of Russia regarding the renewal of the
commercial convention with Latvia.
“I do not understand what Moscow wants, he said, when it requires political concessions
which are even more serious than those we had already been constrained to yield to.
If we took another step in this direction the consciousness of independence would be
shaken within the Latvian people”.
Regarding these conditions of “political atmosphere”, as Moscow calls them, Mr. Zariņš
told me that it would be equivalent to the extension of GPU 5 ’s control on the Latvian public
opinion and that Mr. Stomoniakov, the chief of the Soviet delegation, had sent “his personal
advice” of giving up before it was too late, because Latvia might otherwise bitterly regret it.
1
Directoratul Politic de Stat, organ de informație și poliție secretă al U.R.S.S.
2
Contele Serghei Witte (1849-1915) a fost om politic și de finanțe rus, Președinte al Consiliului de Miniștri (1905-
1906).
3
În letonă, Ventspils.
4
Nicolae Titulescu (1882-1941) was a Romanian politician with democratic views and diplomat. President of the
General Assembly of the League of Nations (1930, 1931), Minister for Foreign Affairs of Romania (1927-1928, 1932-
1936), Romania's representative to the Paris Peace Conference (1920), Permanent Delegate of Romania to the
League of Nations (from 1924).
5
State Political Directorate, the Soviet intelligence agency and secret police.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 187
Regarding the economic changes, Moscow proposes in Latvia orders of 12 million paid in
lats in exchange of the monopoly of oil and sugar and almost complete monopoly of cereals
paid in foreign currency.
It is apparent that, regarding the transit towards the Latvian harbours, Moscow refuses
any commitment. The pretext is “the return of Russia to the Witte 1 ’s economic policy” to be
pleased with the harbours it possesses.
I point out that certain circles already interpret “Moscow’s attitude” as a simple means of
pressure in order to obtain free disposal of Windau 2 harbour or of an area in that harbour.
Due to the political and geographical proportions, such a concession would have an entire
new meaning in Latvia than the one made by Greece in Thessaloniki.
Even if it is a part of the Soviet bluff, I understand Mr. Zariņš’s concern.
I would less understand the indifference that Poland, after my first impression, displays
in this matter.
The indifference, if it were confirmed, would present enough interest to us from the
deductions which would be entailed, in order to worth a control of our Legation in Warsaw.
The lack of a representative of Poland here does not allow this control.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940, USSR, vol. 9, s. 230-232.
73. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 71 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 10
februarie 1933
Strict confidențial
Instrucțiunile Departamentului Excelenței Voastre indicaseră la timp acestei Legații
importanța atribuită de România menținerii de către guvernele baltice a excepției zisă „a
vecinătății sovietice”, excepție ce aceste guverne o opuseseră de la 1928 încoace în chestiune
de dezarmare, solidar cu România și Polonia.
Cred că un mijloc atât de precis și eficace de a ne sustrage orișicărui angajament general
nesocotit și de a denunța încă o dată poziția specială ocupată de Rusia perturbatoare în
mijlocul celorlalte națiuni AR FI ASTĂZI MAI NECESAR DECÂT ORICÂND.
Într-adevăr:
- de la 1928 până astăzi organismul sovietic și-a dovedit vitalitatea care la aceea vreme
putea încă fi contestată.
- oricum ar fi apreciate rezultatele economice și sociale obținute prin aplicarea planului de
cinci ani, el a avut în tot cazul ca consecință punerea la punct a unuia dintre cele mai
puternice instrumente de distrugere, prin desăvârșirea dotării tehnice și organice a armatei
roșii și a detașamentelor sale, ca [neclar] 3 care grupează 12.000.000 de oameni.
- pe când luciditatea puterilor occidentale față de primejdia militară sovietică era întreagă
în 1928, astfel cum o dovedesc toate declarațiile reprezentanților lor în Comisia Preparatorie,
astăzi sub influența preocupărilor anacronice cauzate de restabilirea puterii militare a
Reichului, acea luciditate a dispărut, toate criteriile dezarmării și securității sunt inspirate de
această sterilă psihoză, NICI UNUL NU ȚINE SEAMĂ DE IMPOSIBILITATEA ABSOLUTĂ A
1
Count Sergei Witte (1849-1915) was a Russian politician and finacier, Chairman of the Council of Ministers (1905-
1906).
2
In Latvian, Ventspils.
3
(Notă Mihail Sturdza) [Neclar] grupează 12.000.000 de oameni în sute de societăți locale, toate cu bugetul lor
particular, nici un control nu poate fi imaginat în asemenea condiții în URSS.

188 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
UNUI CONTROL ÎN U.R.S.S. ȘI DE VOINȚA DE ÎNȘELĂCIUNE ȘI DISTRUGERE,
INVARIABILĂ ȘI VEȘNIC MĂRTURISITĂ, CARE ESTE ÎNSĂȘI DEFINIȚIA REGIMULUI
SOVIETIC.
- evenimentele ultimului an în Reich au determinat între aliații noștri îndepărtați sau
apropiați și Moscova destinderi, raporturi și legăminte care ar putea provoca în spiritul
conducătorilor sovietici, privitor la izolarea noastră, primejdioase iluzii; curentele
sectarismului de stânga francez ar putea în curând dezvolta aceste legături în mod
inconfortabil pentru noi.
- acești conducători au câștigat, astăzi deja, certitudinea că legăturile de solidaritate
spontană între Țările Baltice și România, legături ce formau pentru Statul Major sovietic un
important punct de interogație, sunt pentru moment desfăcute,
- pe când în 1928 ne găseam în chestiunea dezarmării în mijlocul unor discuții pur
academice la concluderea cărora probabil nimeni cu credea, mecanismul incontrolabil al
conferințelor ne-a adus astăzi în preajma celor mai grave și neașteptate abdicări.
Tocmai în aceste împrejurări trebuie să constatăm că tovărășia Țărilor Baltice, și desigur
cea a Poloniei, ne va lipsi în chestiunea menținerii „excepției vecinătății sovietice”.
În cunoștință, inevitabil limitată, de cauză – dându-mi deci seama că elementele de
informație ce îmi lipsesc ar putea milita categoric împotriva părerii ce exprim –, dar
determinat de convingerile și experiența ce mi le-am putut forma în acest post de observație,
îmi permit a insista din nou asupra necesității fie de a menține chiar izolați această excepție,
fie de a o înlocui cu una echivalentă.
Alternativele pe care ni le oferă conferința dezarmării, în noua situație creată prin
nesocotirea de toți afară de noi a primejdiei sovietice, nu sunt, cred, numeroase.
Ori un acord fiind atins asupra punctelor actualmente în litigiu, un rezultat practic este
obținut și acest rezultat nu poate fi decât în dauna intereselor noastre, deoarece PRINCIPIILE
în chestiune de siguranță nu vor ține niciun cont de caracterele specifice primejdiei bolșevice
(nimeni nu mai denunță astăzi ca Lord Cushendun 1 în 1928 că sunt două soiuri de războaie și
două moduri de a le pregăti) iar APLICAȚIILE în chestiunea de dezarmare vor fi față de Rusia
Sovietică perpetuu inoperante.
Ori despărțirea se face fără ca vreun acord să fie atins și singurul beneficiar în acest caz al
inimicițiilor redeschise între puterile burgheze va fi tocmai vecinul nostru oriental. El va ști să
găsească în straniile iluzii franco-polone un câmp de speculație cu consecințe incalculabile
pentru noi și inestimabile pentru el, într-un moment când prăbușirea sau subzistența
regimului sovietic atârnă poate în întregime de reîmprospătarea izvoarelor sale de credit –
moral și financiar.
În 1928 toate puterile erau conștiente de primejdia militară sovietică, astăzi noi singuri
vedem clar în această direcție. Din cauza aceasta și fiindcă suntem primii interesați ar fi
natural ca rolul să ne revină nouă de a reconcentra atenția celor care în Europa și America
pretind a organiza securitatea și dezarmarea, asupra celei mai mari primejdii de război
existentă, asupra războiului care e declarat deja.
Văd în expunerea și menținerea curajoasă a „excepției românești” în materie de dezarmare
și [a] „definiției românești” în materie de siguranță, bazate fie pe considerentele pe care le
adoptasem solidar cu Polonia și Țările Baltice, fie pe altele sugerate în rapoartele mele nr. 401
1
Ronald John McNeill, Primul Baron Cushendun PC (1861 –1934) a fost un politician conservator britanic.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 189
și 637/32, cea mai bună ocazie de a îndeplini misiunea pe care ne-o dă astăzi simțul
conservării noastre.
Acea expunere ar putea fi pregătită sau chiar înlocuită la Geneva prin cererea atât de
naturală de a alcătui o comisie specială însărcinată cu redactarea unui raport asupra:
„Organizării forțelor de sedițiune în țările străine și încercările de mobilizare a acestor forțe
ca important element de pregătire a războiului și ca principal element al insecurității în
lume”. Acest raport ar putea fi suficient de edificator chiar dacă nu s-ar baza decât pe
documentația oficială și oficioasă sovietică.
Înțeleg sentimentul de pudoare care ne-ar reține în momentul [de față] de a azvârli
această bombă în mijlocul conferinței, atât de agitată deja, a dezarmării, dar mi-e frică că vom
regreta poate odată ocazia ce ne este încă lăsată de a rechema țările burgheze, atât cele aliate
cât și celelalte, la simțul gravei realități.
Nu văd în tot cazul inconvenientul pentru noi al unei asemenea proceduri.
Cumințenia și moderația noastră în această privință joacă cred în întregime în avantajul
Sovietelor. Într-adevăr, nu mai este vorba de a dezvălui inconvenientele pentru România a
unor anumite relații de vecinătate, aceste inconveniente fiind astăzi prea bine cunoscute de
toți, este vorba de a dovedi că primejdia militară rusească privește nu România sau nu chiar
numai o provincie română, ci Europa și în definitiv lumea întreagă.
Șansele de a reuși sunt minime? Se poate, dar știm că dacă nu încercăm noi nimeni nu va
încerca să disipeze în Europa și Statele Unite aceea fascinație colectivă la adăpostul căreia
lumea roșie își pregătește astăzi în liniște agresiunea – ba chiar cu concursul nostru al tuturor.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 243-246.
73. Diplomatic Report no. 71 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 10 th
February 1933
Strictly confidential
Instructions from Your Excellency’s Department had indicated in due time to this
Legation the importance Romania gives to the maintenance, by the Baltic Governments, of
the so-called “soviet proximity” exception, an exception which these Governments have been
opposing against since 1928 until now, regarding disarmament, in solidarity with Romania
and Poland.
I think that such accurate and efficient measure of refraining from any general injudicious
commitment and of denouncing once more the special position held by the disturbing Russia
among the other nations WOULD BE MORE NECESSARY THAN EVER.
Indeed:
- since 1928 until today the Soviet body has proven its vitality which at that time could still
be contested
- regardless of the way in which economic and social results achieved through the
application of the five-year plan would be considered, its aim has always been the perfection
of one of the most powerful instruments of destruction, based on the finalization of technical

190 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
and personnel equipping of the red army and its detachments, as [unclear] 1 which gathers
12,000,000 people.
- while the Occidental powers’ awareness of military Soviet danger was clear in 1928, as it
was proved by all declarations of their representatives to the Preparatory Commission, today,
under the influence of the anachronistic concerns caused by the reestablishment of the
Reich’s military power, that awareness has dissipated, all criteria of disarmament and safety
are inspired by this sterile psychosis, NO ONE TAKES INTO ACCOUNT THE ABSOLUTE
IMPOSSIBILITY OF CONTROL ON THE UNION OF SOVIET SOCIALIST REPUBLICS AND
THE INTENTIONS OF FRAUD AND DESTRUCTION, WHICH ARE INVARIABLY AND
ALWAYS ACKNOWLEDGED AND WHICH ARE THE ACTUAL DEFINITION OF THE
SOVIET REGIME.
- the events that occurred in the Reich over the last year have determined, between our
distant and close allies and Moscow, some tension reliefs, reports and pledges that might
create dangerous illusions regarding our isolation, in the minds of Soviet leaders; the currents
of French left-wing sectarianism might soon develop these connections in an uncomfortable
manner for us.
- these leaders have already won today assuredness that connections of spontaneous
solidarity between the Baltic States and Romania, which once represented for the Soviet
General Staff an important question mark, are loosened for the moment,
- while in 1928, the disarmament issue was the subject of several purely-academic
discussions in whose conclusion nobody believed, the uncontrollable mechanism of
conferences has brought us today near the most serious and unexpected abdications.
Right in these circumstances we have to notice that we will not benefit of the support of
the Baltic States, and of course, that of Poland in maintaining the “exception of Soviet
proximity”.
Being aware of this, however not completely – finding that pieces of information that I
miss could definitely militate against the opinion I express – but determined by the beliefs
and the experience I acquired in this observation post, I take the liberty to insist again on the
necessity of either maintaining this exception even in isolation or replacing it with a
corresponding one.
I believe that the alternatives provided by the disarmament conference are not many, in
the newly-created situation through the ignorance of the Soviet danger by everyone, except
us.
But, having reached an agreement on the current litigation points, a practical result is
obtained and this result can only damage our interests, as the safety PRINCIPLES will not
take into account the properties specific to Bolshevik danger (nobody denounces today, as
Lord Cushendun 2 did in 1928, that there are two types of wars and two methods of preparing
for them) and the APPLICATIONS in the disarmament issue shall perpetually be inoperative
in relation to Soviet Russia.
But the separation is made without reaching an agreement and the sole beneficiary in this
case of re-opened enmities between bourgeois powers shall be our Eastern neighbour. It
1
(Note Mihail Sturdza) [unclear] gathers 12,000,000 people from hundreds of local companies, all with their
private budget, no control can be imagined in such conditions in URSS.
2
Ronald John McNeill, 1st Baron Cushendun PC (1861 –1934) was a British Conservative politician.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 191
would know how to find, in the strange French-Polish illusions, a field of speculation with
incalculable consequences for us and inestimable for itself, in a moment when collapse or
subsistence of the Soviet regime depends almost entirely on refreshing its sources of moral
and financial credit.
In 1928 all powers were aware of the military Soviet danger; today only we can clearly see
this direction. Due to this fact and because we are the first interested party, it would be fair
that we are assigned the role of shifting the attention of those who pretend to organize safety
and disarmament in Europe and America towards the greatest existing war threat, to the war
which has already been declared.
I see, in the presentation and brave preservation of the “Romanian exception” related to
disarmament and [of] the “Romanian definition” on safety, which are based either on the
reasons we adopted in solidarity with Poland and the Baltic States, or on other reasons
suggested in my reports no. 401 and 637/32, the best opportunity to accomplish the mission
which we are assigned today by the instinct of our conservation.
This exposure might be prepared or even replaced in Geneva by the natural request of
constituting a special commission in charge with the elaboration of a report on: “The
organisation of sedition forces in the foreign countries and the attempt of mobilization of
those forces as an important element in the preparation of the war and as the main element
of world insecurity”. This report might be sufficiently probative if it were not based only on
official and unofficial Soviet documentation.
I understand the sense of shame that might hinder us from dropping this bomb of
disarmament in the middle of the conference, which is already agitated, but I am afraid that
we will regret the opportunity, which is still available, of recalling the feeling of serious reality
in the bourgeois countries, both allies and the others.
In any case, I cannot see the inconvenient for us in such procedure.
I think that our reasonableness in this question is entirely in the advantage of the Soviets.
Indeed, this is no longer about revealing the inconveniences for Romania of certain proximity
relations, these inconveniences being well-known by everyone, but about proving that
military Russian danger concerns not only Romania or a Romanian province, but also Europe
and eventually the entire world.
Are the chances to succeed minimal? Maybe, but if we do not try, no one will try to
disseminate in Europe and the United States that collective fascination under the shelter of
which the red world quietly prepares its aggression today – even with the help of us all.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 243-246.
74. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 128 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 20
martie 1933
Repercusiunile succesului lui Hitler în Letonia
Am onoarea de a aduce la cunoștință Excelenței Voastre că luarea puterii în Germania de
către Hitler nu a lipsit de a produce îngrijorări și tulburări în statele baltice.
În ajunul alegerilor parlamentare din Germania un grup de 330 supuși germani din
Letonia care plecau la Tilsit pentru a vota – se crede – în favoarea lui Hitler, au fost maltratați

192 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
pe cheiul gării din Riga de către comuniștii și social-democrații letoni. În urma intervenției
Ministrului Germaniei de aici, agresorii au primit pedepse de mică importanță.
Reprezentanții partidului social-democrat au semnalat în Seim primejdia propagandei
„hitleriste” în Letonia, susținând că unele grupări letone de dreapta ar proiecta, modelându-și
activitatea după aceea a „Führer-ului”, să impună prin forță Letoniei un regim dictatorial;
înșiși supușii germani precum și numeroși letoni de origine germană ar alimenta această
propagandă în speranța de a provoca zguduirea și compromiterea independenței letone.
Partidul Social Democrat a reușit prin ralierea grupurilor democratice să obțină majoritatea
de voci în Seim pentru aprobarea acestor două „rezoluții”:
1) vor fi expulzați din Letonia toți supușii străini-fasciști dăunători Republicii;
2) vor fi desființate toate organizațiile și ziarele (fasciste) dăunătoare Republicii.
Aceste rezoluții nu au forță de lege, ci au numai semnificația unei demonstrații a
democrației letone. Ele vor îngreuna situația guvernului actual, demisionar dar continuând a
gera afacerile până la formarea unui nou Cabinet și fără mijloace de a controla și domina
manifestațiile unei puternice opoziții.
Rezoluțiile Seimului din Riga, al căror conținut drastic și aspect insolit se datorează în
parte inexperienței politicienilor letoni, au fost determinate de mai mulți factori. Partidele de
stânga letone și în special social-democrații și comuniștii au vrut să își arate solidaritatea lor
cu oropsita „stângă” germană. Pe lângă aceasta ascensiunea lui Hitler în fruntea treburilor
germane a provocat îngrijorare în toate statele baltice. Sunt cunoscute părerile lui Hitler
asupra nevoii Germaniei de a-și căuta drumul spre Răsărit (Drang nach Osten), astfel că azi în
Letonia, Estonia și Lituania există teama ca unele conflicte internaționale să nu se lichideze în
paguba acestor mici țări ce ar putea servi Germaniei drept pământ de colonizare.
Trebuie de asemenea adăugat că partidelor de stânga letone le este teamă că organizațiile
fasciste letone, profitând de nemulțumirea generală a unei populații lovită de criză, să nu
încerce o lovitură care să le aducă în fruntea statului. Este de remarcat însă că pe când
democrația letonă reclamă măsuri de prigoană împotriva embrionarelor organizații fasciste,
propaganda comunistă își continuă aici cursul netulburată.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 261-263.
74. Diplomatic Report no. 128 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 20 th
March 1933
Repercussions of Hitler’s success in Latvia
I have the honour to inform Your Excellency that the takeover of power in Germany by
Hitler did produce concerns and disturbance in the Baltic States.
On the eve of parliamentary elections in Germany a group of 330 German subjects from
Latvia who were leaving for Tilsit in order to vote – it is believed – in favour of Hitler, have
been abused on the platform of the railway station in Riga by Latvian communists and socialdemocrats.
After the intervention of the local Minister of Germany, the aggressors have
received punishments of minor importance.
The representatives of the Social-Democratic Party have pointed out in Saeima to the
danger of the “Hitlerite” propaganda in Latvia, arguing that certain Latvian right-wing groups
would like to impose by force in Latvia a dictatorial regime, by modelling their activity
according to the one of the „Führer”; even the German subjects and many Latvian people of

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 193
German origin would inflame this propaganda hoping to provoke the convulsion and the
discredit of the Latvian independence. The Social Democrat Party has succeeded, through the
adhesion of the democratic groups, to obtain the majority of voices in Saeima for the
approval of these two “resolutions”:
1) all the foreign fascist subjects which are harmful for the Republic will be banished from
Latvia;
2) all (fascist) organizations and newspapers which are harmful for the Republic will be
dissolved.
These resolutions do not have the force of law, but only the meaning of a demonstration
of the Latvian democracy. These shall hinder the situation of the current government, which
is outgoing but continues to manage the affairs until the constitution of a new Parliament
and without the means of controlling and dominating the manifestations of a strong
opposition.
The resolutions of the Saeima from Riga, whose radical content and unusual appearance is
partly due to the lack of experience of the Latvian politicians, have been influenced by many
factors. The Latvian left-wing parties and especially the social-democrats and the
communists wanted to prove their solidarity with the German forlorn “left”. Besides this fact,
Hitler’s ascension at the head of the German affairs has provoked concerns in all the Baltic
States. Hitler’s opinions on the Germany’s necessity to seek its way to the East (Drang nach
Osten) are well-known so that today in Latvia, Estonia and Lithuania there is a fear that
certain international conflicts might be liquidated to the prejudice of these small countries
that might serve to Germany as colonization field.
It should also be added that the Latvian leftist parties are afraid that the Latvian fascist
organizations, by taking advantage of the general discontent of a population affected by
crisis, might attempt a coup that would bring them at the head of state. But it should also be
noticed that if the Latvian democracy claims measures of persecution against the infant
fascist organizations, the communist propaganda will continue its course here unperturbed.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 261-263.
75. Telegrama ministrului României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 142 către
Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, aprilie 1933
După evenimentele din Reich, desfășurarea situațiilor la Geneva și Roma și discursul
Domnului MacDonald au determinat crescândă neliniște în cercurile politice baltice și au
retrezit în același timp în mod acut simțământul necesității, și în aceste regiuni, a unei alte
garanții organice de stabilitate decât aceea oferită de Liga Națiunilor.
Am găsit ecoul acestor simțăminte atât la noul Președinte al Consiliului, cât și la noul
Ministru al Afacerilor Străine leton. Domniile lor mi-au arătat cu această ocazie viu interes și
curiozitate față de noua organizație Mica Înțelegere 1 , precum și mai ales [a] raporturilor sale
cu Polonia.
Am explicat că în fața clubului țărilor care cred în frontiere și tratate dirijate, România,
Iugoslavia și Cehoslovacia au crezut indispensabil a forma fără întârziere clubul celor care
cred în imuabilitatea lor. Nu am atins decât în măsura ce o permitea lipsa de directive
exprese, perspectivele deschise de ultimele linii ale preambulului noului pact al Micii
Înțelegeri, perspective care păreau a interesa în special pe interlocutorii mei.
1
Prin Pactul de Organizare a Micii Înțelegeri (16 februarie 1933).

194 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Iritația contra Guvernului din Kowno, care cu toată via opoziție a opiniei publice chiar în
Lituania, continuă a condiționa aderarea sa la un bloc baltic de o luare de poziție unanimă în
chestiunea Wilnei, a câștigat toate cercurile politice în Letonia și Estonia, chiar [și pe] cele
mai ostile până acum Poloniei.
Această unanimitate de opinie creează Varșoviei neașteptate posibilități privitoare la
formarea sub egida sa a unei Uniuni Baltice și alinierea eventuală a acestei Uniuni cu Mica
Înțelegere în fața întreprinderilor dictatoriale ale Marilor Puteri.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 151.
75. Telegram of the Romanian Minister in Riga Mihail R. Sturdza no. 142 to Foreign
Minister Nicolae Titulescu, April 1933
After the events in Reich, the evolution of situations in Geneva and Rome and Mr.
MacDonald’s speech caused increasing concern in the Baltic political circles and at the same
time reawakened acutely the sense of necessity, in these regions as well, of an organic
guarantee of safety other than the one offered by the League of Nations.
I found an echo of these feelings both in the new President of the Council and the new
Latvian Minister of Foreign Affairs. On this occasion, they showed lively interest and curiosity
for the new organization 1 , the Little Entente, and especially [for] its relations with Poland.
I explained that, given the club of countries that believe in borders and controlled treaties,
Romania, Yugoslavia and Czechoslovakia thought it essential to establish without delay the
club of those who believed in their immutability. Due to the absence of clear directives, I only
touched on the prospects opened by the last lines of the preamble of the new Pact of the
Little Entente, prospects in which my interlocutors seemed particularly interested.
The irritation against the Government of Kowno, which, despite the lively opposition of
the public opinion even in Lithuania, continues to make its adherence to a Baltic block
contingent upon unanimous position-taking in relation to the issue of Wilna, embraced all
the political circles in Latvia and Estonia, even those most hostile to Poland until now.
This unanimity of opinion creates unexpected possibilities for Warsaw in relation to the
formation of a Baltic Union under its auspices and the possible alignment of this Union to the
Little Entente against the dictatorial undertakings of the Great Powers.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 151.
76. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail
R. Sturdza nr. 160 către Ministrul Afacerilor Străine al României ad interim Gheorghe
G. Mironescu, 3 aprilie 1933
Pe când relațiile germano-lituaniene par a intra într-o fază de perfectă cordialitate, cele
dintre Berlin și Riga se înăspresc sensibil. Ministrul Germaniei în Riga 2 a depus pe biroul
Ministrului Afacerilor Străine leton o notă foarte energică în chestiunea atacurilor din presă, din
stradă și din parlament împotriva actualului regim în Germania. Domnia sa a plecat în aceeași
zi la Berlin și întoarcerea sa pare condiționată de satisfacția ce va fi acordată Reichului.
Simțământul de izolare și îngrijorare în Letonia și Estonia nu încetează a crește, pe când
posibilitățile formării unui bloc pur baltic (Letonia, Estonia, Lituania) par definitiv îndepărtate.
1
The Pact of Organisation of the Little Entente signed at Geneva on 16 February 1933.
2
Georg Martius (1884-1951), Ministru al Germaniei la Riga (1933-1934).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 195
Nu este de mirare că în asemenea împrejurări ideea formarii unui Bloc Baltic cu
participarea Poloniei să înceapă a fi considerată chiar de grupuri odinioară antipolone.
Cred a observa că repulsia oamenilor de stat baltici față de această în urmă eventualitate s-
ar diminua sensibil în cazul apropierii Poloniei, în un mod sau în altul, de Blocul Micii
Înțelegeri, de o formațiune politică deci care nu este vizibil constituită - ca alianța românopolonă-
împotriva Rusiei Sovietice.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, fila 287.
76. Diplomatic Report no. 160 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania ad interim Gheorghe
G. Mironescu, 3 rd April 1933
While the German-Lithuanian relations seem to reach a stage of perfect cordiality, the
ones between Berlin and Riga are noticeably hardening. The Minister of Germany in Riga 1 has
submitted to the office of the Latvian Minister of Foreign Affairs an unusually aggressive note
on the matter of the attacks from the press, the street and the parliament against the current
regime in Germany. His Excellency has left the same day to Berlin, and his return seems to be
conditioned by the satisfaction that will be granted to the Reich.
The feeling of isolation and concern in Latvia and Estonia does not cease to grow while
the possibilities to establish an entirely Baltic block (Latvia, Estonia, and Lithuania) seem to
be determinately remote.
It is no wonder that in such circumstances, the idea of the creation of a Baltic block with
the participation of Poland began to be taken into consideration even by groups that were
once utterly anti-Polish.
I believe that the Baltic statesmen’s aversion to this latter possibility would seriously
weaken in the case of Poland’s rapprochement, in one way or another, to the block of Little
Entente, thus to a political group, which is not visibly constituted– as in the case of the
Romanian-Polish alliance - against the Soviet Russia.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 287.
77. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 179 către Ministrul Afacerilor Străine al României ad interim Gheorghe G.
Mironescu, 15 aprilie 1933
Neutralizarea Statelor Baltice
Am onoarea a răspunde adresei ministeriale nr. 4223 din 30 ianuarie 1933 (parvenită la
acest oficiu la 2 aprilie curent).
Ideea neutralizării Țărilor Baltice a preocupat pe oamenii politici din Estonia, Letonia și
Lituania încă de la începutul existenței acestor state. Lipsa unor mijloace serioase de apărare
militară, micimea numerică a armatelor baltice i-au făcut să se gândească la soluția cea mai
comodă de salvgardare: neutralizarea țărilor lor prin garanția Marilor Puteri. Această idee se
găsește deja exprimată în Tratatele de Pace încheiate de cele trei state cu U.R.S.S. într-un
articol prin care Sovietele se angajează de a susține sforțările Guvernelor Baltice pentru
dobândirea neutralității.
1
Georg Martius (1884-1951), Minister of Germany in Riga (1933-1934).

196 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Atitudinea favorabilă a Moscovei se explică prin teama (exprimată în 1920 în cursul
negocierilor ruso-estoniene de către delegatul rus Joffe 1 ) ca Statele Baltice să nu înlesnească
eventual operațiunile militare ale Marilor Puteri împotriva Rusiei. Sovietele se temeau - și se
tem încă – mai ales de avantajele pe care le-ar fi putut oferi flotei engleze litoralul estonian de
unde cu ușurință s-ar putea proceda la închiderea Golfului Finlandei.
Proiectul scump mai ales unor oameni de stat estonieni reapare în discuțiile cercurilor
politice din Tallinn de câte ori situația internațională pare a conține un motiv de îngrijorare
pentru Statele Baltice. De pildă, izbucnirea evenimentelor din Manciuria, pe lângă faptul că a
pus în lumină lipsurile Societății Națiunilor, a inspirat teama dezmințită ulterior de
evenimente că un eventual acord ruso-japonez [avea] să îngăduie Sovietelor o libertate de
acțiune pe frontul occidental.
Dl. Tõnisson 2 , pe atunci Ministrul Afacerilor Străine al Estoniei, a făcut diverse sforțări,
sondaje, propagandă prin presă, în vederea realizării vechiului proiect. Demersuri au fost
făcute pe lângă reprezentanții Marilor Puteri. Ministrul Sovietic în Estonia a răspuns
Domnului Tõnisson că U.R.S.S. ar putea susține la Geneva proiectul neutralizării Estoniei în
cazul numai când guvernul din Tallinn ar renunța să ceară la Conferința Dezarmării
menținerea „excepției vecinătății sovietice”.
Este de presupus că celelalte Puteri s-au ferit și ele de a încuraja acțiunea Domnului
Tõnisson. Nici Anglia, nici Polonia nu țin, desigur, a renunța la unele avantaje pe care le-ar
putea eventual oferi Statele Baltice, în cazul unei conflagrații, cu privire la organizarea unui
blocus sau alte acțiuni navale sau la transportul munițiilor. Fără a mai adăuga că astăzi cu
greu s-ar mai găsi un stat dispus să garanteze neutralitatea unor țărișoare mici și atât de
amenințate ca Statele Baltice.
Evenimentele din Germania, cu repercusiunile cunoscute în Statele Baltice, au dezgropat
iarăși, pentru scurt timp, proiectul în chestiune. Conștienți de zădărnicia acestei încercări,
unii oameni politici baltici i-au opus ideea mai realistă a unei uniuni baltice, care a reușit
astăzi să ralieze aprobările aproape ale tuturor politicienilor letoni și estonieni, nu însă și pe
ale lituanienilor (vezi rapoartele anterioare).
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 288-290.
77. Diplomatic Report no. 179 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania ad interim Gheorghe
G. Mironescu, 15 th April 1933
Neutralization of the Baltic States
I have the honour to answer to your ministerial request no. 4223 from January 30 th 1933
(which arrived at this office on the April 2 nd of the current year).
The idea of neutralization of the Baltic States has concerned the politicians from Estonia,
Latvia and Lithuania since the beginning of the existence of these states. The lack of serious
means of military defence, the numerical littleness of the Baltic armies made them think at
the most convenient safeguard solution: the neutralization of their countries through the
1
Adolph Abramovich Joffe (1883-1927) a fost un politician și diplomat comunist, membru al Comitetului Central al
partidului. A condus delegația sovietică în cadrul negocierilor de la Brest-Litovsk și a semnat tratatele de pace cu
Polonia, Estonia, Letonia și Lituania în anii 1920-1921. Trimis al U.R.S.S. în China (1922-1923) și Austria (1924-1926).
2
Jaan Tõnisson (1868-1941?) a fost un jurnalist și politician democrat estonian, șef al statului estonian (1927-1928,
1933), Prim Ministru (1919-1920), Ministru de Externe (1931-1932). Executat de autoritățile sovietice de ocupație.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 197
guarantee of the Great Powers. This idea had already been expressed in the Peace Treaties
concluded by the three states with the USSR in an article through which the Soviets
committed to support the endeavors of the Baltic Governments for obtaining the neutrality.
The favourable attitude of Moscow is explained through the fear (expressed in 1920 during
the Russian-Estonian negotiations by the Russian delegate Joffe 1 ) that the Baltic States might
facilitate the military operations of the Great Powers against Russia. The Soviets were afraid –
and are still afraid – of the advantages that can be offered to the English fleet by the Estonian
shores, from where they could easily proceed to the closing off of the Gulf of Finland.
The project which was very important, especially for certain Estonian statesmen,
reappears in the discussion of the political circles in Tallinn whenever the international
situation seems to contain a reason for concern for the Baltic States. For example, the burst of
the events in Manchuria, besides the fact that it brings light on the deficiencies of the League
of Nations, has inspired a fear, which was subsequently repulsed, of a possible Russian –
Japanese agreement that would allow the Soviets a freedom of action on the western front.
Mr Tõnisson 2 , who was at that time the Minister of Foreign Affairs of Estonia, has made
various efforts, surveys, propaganda in the press in order to accomplish the old project. Certain
demarches have been made towards the representatives of the Great Powers. The Soviet
Minister of Estonia has answered to Mr. Tõnisson that the USSR might support in Geneva the
project of neutralization of Estonia only if the government from Tallinn ceased to ask at the
Disarmament Conference the maintenance of “the exception of the Soviet proximity”.
It can be assumed that the other Powers also kept away from encouraging the action of
Mr. Tõnisson. Neither England nor Poland wants to give up certain advantages which could
be offered by the Baltic States, in the case of a conflagration, related to the organization of a
blockade or of other naval actions or the ammunition transport. Without adding that today
one could hardly find a state willing to guarantee the neutrality of such small and menaced
countries as the Baltic States.
The events from Germany with the known repercussions in the Baltic States have dug up
again, for a short time, the project in question. Being aware of the futility of this attempt,
certain Baltic political people have opposed the more realist idea of a Baltic union, which has
succeeded today to rally the approvals of almost all Latvian and Estonian politicians, but not
those of the Lithuanians (see the previous reports).
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 288-290.
78. Telegrama ministrului României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 255 către
Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 4 iunie 1933
Strict confidențial.
Semnalez Excelenței Voastre personalitatea noului ministru leton de pe lângă Guvernul
francez: Dl Cielēns, fost Ministru al Afacerilor Străine, liderul partidului socialist și până ieri
președinte [al] comisiei afacerilor străine în Parlament.
1
Adolph Abramovich Joffe (1883-1927) was a communist politician and diplomat, a member of the Central
Committee of the party. He led the Soviet delegation at Brest-Litovsk negotiations and signed peace treaties with
Poland, Estonia, Latvia and Lithuania in the years 1920-1921. The USSR envoy to China (1922-1923) and Austria
(1924-1926).
2
Jaan Tõnisson (1868-1941?) was a journalist and democrat politician, Estonian Head of State (1927-1928, 1933),
Prime Minister (1919-1920), Foreign Minister (1931-1932). Murdered by the Soviet occupation authorities.

198 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Domnia sa va reprezenta în primul rând la Paris importanta grijă comună a guvernului
său și a celui sovietic: aprehensiunea unei apropieri franco-germane și a unei înțelegeri
posibile între Polonia și Germania. Va fi însă și un avocat inteligent al intereselor Moscovei în
general.
Domnia sa era până mai deunăzi partizanul unei uniuni baltice cuprinzând Rusia și
Germania și excluzând Polonia. Astăzi Domnia sa este partizanul unei apropieri, mergând
până la o acțiune comună împotriva Germaniei, între Rusia, Țările Baltice, Polonia și Franța.
Această apropiere ar cuprinde și Mica Înțelegere cu condiția, îmi spunea Domnia sa, „ca
România să fie mai puțin intransigentă(!) în chestiunea Basarabiei.”
Importanța Domnului Cielēns în Internaționala a Doua îi va deschide probabil din capul
locului în Paris multe uși și multe urechi.
Adaug că în ceea ce privește relațiile personale, care între noi au fost excelente, Dl. Cielēns
prezintă toate avantajele unei firi foarte vorbărețe și chiar indiscrete.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 174.
78. Telegram of the Romanian Minister in Riga Mihail R. Sturdza no. 255 to Foreign
Minister Nicolae Titulescu, 4 th June 1933
Top secret.
I apprise Your Excellency of the personality of the new Latvian envoy to the French
Government: Mr. Cielēns, former Minister of Foreign Affairs, leader of the Socialist party, and
until yesterday President [of] the Foreign Affairs Committee in Parliament. He will represent
in Paris first of all the fundamental mutual concern of his and the Soviet governments: the
apprehension of a Franco-German rapprochments and a possible agreement between Poland
and Germany. He will also be a shrewd advocate of the interests of Moscow in general.
He was until recently the champion of a Baltic union including Russia and Germany and
excluding Poland. Today, he is the apostle of an approach, going so far as to undertake joint
action against Germany, between Russia, the Baltic States, Poland and France. This approach
would also include the Little Entente provided that, he told me, "Romania will be less
intransigent (!) in the matter of Bessarabia."
The importance of Mr. Cielēns in the Second International will probably open many doors
and stir many interests in Paris from the beginning.
We related excellently, Mr. Cielēns has all the advantages of a highly talkative and even of
an indiscreet character.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 174.
79. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail
R. Sturdza nr. 355 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 26
iulie 1933
Ziarul „Riga am Sonntag” din 23 iulie curent publicând următorul articol:
„Un Congres al Dezertorilor”
„Epoca de după război ne-a arătat numeroase congrese și întreprinderi internaționale în
Europa care nu au dat niciun rezultat, dar se pare că niciunul dintre ele nu a fost atât de
absurd ca: Congresul foștilor dezertori din monarhia danubiană care va avea loc la 15 august
la Cluj (România). Este vorba de un congres internațional al soldaților cehi (ruteni) și croați

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 199
care pe vremea războiului mondial au fugit din armata austro-ungară. După cum se știe erau
numeroși aceia care dezertau îndată ce se prezenta ocazia. Foștii soldați ruteni sunt
organizatorii acestei ciudate reuniuni. Se prevăd mari serbări. Participanții congresului vor fi
sărbătoriți ca eroi. Un marș triumfal spre Sinaia și Constanța va încununa festivitățile și se va
prețui precum merită între ruteni, cehi și iugoslavi faptul de a arunca armele. Toți transfugii
se vor îmbrățișa, și după cum spune cu dispreț un ziar ungur „își vor aminti cu entuziasm
marele act militar ce le-a fost hărăzit de a dezerta în fața inamicului părăsind steagurile
cărora [le] juraseră credință până la moarte.”
Colegul meu, Dl. Lipa 1 , Însărcinatul cu Afaceri al Cehoslovaciei, și cu mine am găsit necesar
a nu-l lăsa fără răspuns. Am trimis în consecință ziarelor principale din Riga „Jaunākās Ziņas”
(leton) „Segodnia” (rusesc) și „Rigasche Rundschau” (german) următoarea scrisoare:
„Domnule Director,
Legionarii români, cehoslovaci și iugoslavi care în timpul Marelui Război au luptat cu curaj
ca voluntari împotriva unei tiranii seculare și execrate, alături de soldații țărilor lor sau ai Statelor
aliate vor ține peste câteva zile un congres la Cluj, în România. Un ziar din Riga consacra
acestui eveniment un ciudat articol în prima pagină intitulat: „Un Congres al Dezertorilor”.
Nu știm cărei țări aparțin redactorii sau corespondenții zisului ziar, dar suntem convinși
că nu există un leton care ar putea admite ca să fie tratați drept dezertori tovarășii de arme
care în Carpați, în Alpi și pe Tisa au îndeplinit tocmai ceea ce eroicele legiuni letone au
îndeplinit pe Duna 2 , pe Lielupe și pe Gauja în luptele lor memorabile și victorioase pentru
independența Patriei și libertatea fiilor ei.
În consecință, Domnule Director, ca foști organizatori și soldați noi înșine ai vrednicelor
legiuni naționale recurgem cu toată încrederea la ospitalitatea amicală a coloanelor
Dumneavoastră pentru a protesta cu uimire și indignare împotriva unui asemenea procedeu.
Mulțumindu-vă de înainte, Domnule Director, vă rog să binevoiți a primi asigurarea
înaltei noastre considerații.”
ss. Michel R.Sturdza
Yaroslav Lipa
Scrisoarea a fost publicată de „Jaunākās Ziņas” din 25 iulie sub următorul titlu: „O urâtă
lipsă de tact” cu următorul comentariu:
„Ziarul împotriva căruia este îndreptată protestarea de mai sus a Miniștrilor României și
Cehoslovaciei este ziarul hitlerist „Riga am Sonntag” care s-a specializat deja în asemenea
lipse de tact. Societatea letonă judecă cu asprime astfel de acțiuni ale hitleriștilor.”
Ziarul „Segodnia” (principalul ziar în limba rusă din Statele Baltice) a publicat de asemenea
succinta noastră scrisoare, ziarul „Rigasche Rundschau” (în limba germană) s-a abținut.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 318-319.
79. Diplomatic Report no. 355 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 26 th
July 1933
The paper „Riga am Sonntag” from July 23 rd of the current year published the following
article:
1
Yaroslav Lipa (1866-1966) era Ministrul Cehoslovaciei la Riga (până în 1938).
2
Fluviul Daugava.

200 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
„A Congress of Deserters”
„The post-war days has brought in Europe many international congresses and enterprises
which had no result, but it seems that none of them is as absurd as: the Congress of former
deserters from the Danubian monarchy that will take place on August 15 th in Cluj (Romania).
It is an international congress of Czech (Ruthenians) and Croatian soldiers who have
deserted from the Austro-Hungarian army during the world war. As it is known, there were
many soldiers who deserted as soon as they had the opportunity. The former Ruthenian
soldiers are the organisers of this strange reunion. Great celebrations shall take place there.
The participants to the congress shall be celebrated as heroes. A triumphal march to Sinaia
and Constanța shall crown the festivities and the throwing of weapons shall be celebrated, as
it deserves, among Ruthenians, Czechs and Yugoslavs. All runaways shall embrace and, as it
contemptuously states a Hungarian paper “they will remember with enthusiasm the great
military act which was intended for them, to desert in front of the enemy by leaving the
colours for which they have taken the oath until death.”
My colleague, Mr. Lipa 1 , the Chargé d’Affaires of Czechoslovakia, and I have considered
that it is necessary to give an answer to this. As a result, we have sent to the main papers in
Riga „Jaunākās Ziņas” (Latvian) „ Segodnia” (Russian) and „Rigasche Rundschau” (German)
the following letter:
„Dear Director,
The Romanian, Czechoslovaks and Yugoslavs legionaries who have courageously fought
as volunteers during the Great War against a centennial and loathed tyranny, together with
the soldiers of their countries and of the Allied states shall hold a congress in Cluj, Romania
in a few days. A paper in Riga has dedicated to this event a strange article on the first page
which was entitled: „A Congress of Deserters”.
We do not know to which country the editors and the correspondents of the paper in
question belong, but we are sure that there is no Latvian who might admit for his brothersin-arms
to be considered deserters, the ones who have accomplished in the Carpathians, in
the Alps and on Tisza what the heroic Latvian legions have accomplished on Duna 2 , on
Lielupe and on Gauja in their memorable and victorious fights for the independence of the
Country and the liberty of its sons.
As a consequence, Mr. Director, as former organisers and soldiers of the reputable
national legions ourselves, we apply with all trust to the friendly hospitality of your columns
in order to protest with amazement and indignation against such a procedure.
Thanking you in advance, Mister Director, please accept the assurance of our highest
consideration”.
ss. Michel R.Sturdza
Yaroslav Lipa
The letter was published by „Jaunākās Ziņas” on July 25 th under the following title: „A
disorderly clumsiness” with the following commentary:
„The paper against which is directed the above protest of the Ministers of Romania and
Czechoslovakia is the Hitlerite paper „Riga am Sonntag” which has already specialized in
such clumsiness. The Latvian society judges with severity such actions of the Hitlerites”.
The paper „ Segodnia” (the main paper in Russian language from the Baltic States) also
published our short letter, the paper „Rigasche Rundschau” (in German language) has
refrained from doing so.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 318-319.
1
Yaroslav Lipa (1866-1966) was Minister of Czechoslovakia in Riga (until 1938).
2
Daugava river.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 201
80. Raportul lunar (septembrie 1933) al ministrului plenipotențiar al României la
Riga Mihail R. Sturdza nr. 491 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae
Titulescu, 2 octombrie 1933
Am onoarea a rezuma mai jos pentru luna septembrie 1933 situația și faptele relative la
politica internă și externă a Letoniei:
a. Politica internă
Se știe că spre sfârșitul lunii august partidul social-democrat obținuse – grație concursului
deputaților comuniști – numărul de semnături parlamentare necesare pentru convocarea unei
sesiuni extraordinare a Seimei. Parlamentul leton – astfel convocat – a respins totuși cererea
socialiștilor de a se lua măsuri severe împotriva organizațiilor extremei drepte. Imprudenta
campanie a stângii împotriva acestor organizații a dat prilej guvernului de a închide clubul SSS,
vasta organizație sportivă a Partidul social-democrat destinată – se pare – a da tineretului
muncitoresc cunoștințele tactice necesare unui bun revoluționar. În schimb, societatea așa-zisă
fascistă „Pērkonkrusts”, acuzată de a avea o activitate secretă antidemocratică și pe care
guvernul în urma presiunilor stângii o închisese în mod provizoriu, a primit peste puțin timp,
din partea tribunalului, autorizația de a funcționa.
Eșecul partidului social-democrat se explică; alianța sa recentă cu comuniștii a provocat
alarma opiniei publice și solidarizarea partidelor burgheze, în afară de grupul Centruluidemocratic
(centru stânga), al cărui patrimoniu electoral fiind ațâțarea simțămintelor antigermane
ale populației, se găsește momentan în alianță cu socialiștii.
Este de observat că în ședința sus menționată a Seimului au votat, alături de comuniști și socialiști,
deputații polonezi, fără îndoială în urma sfatului Varșoviei. Aceasta se explică prin
teama Poloniei că instalarea eventuală a unui guvern de extremă dreaptă în Riga ar putea atrage
nu atât o apropiere germano-letonă cât noi dificultăți în ceea ce privește o apropiere rusobaltică.
În urma înfrângerii parlamentare partidul social-democrat a organizat în diverse orașe
miting-uri de protest, urmate pe alocuri de mișcări de stradă care au fost reprimate imediat
de poliție. Încercarea de a camufla o reînființare a clubului SSS, strecurând membrii săi în
secțiunile unei alte societăți sportive socialiste (Muncă și Sport), a fost de asemenea
împiedicată de către guvern.
Atitudinea neașteptat de energică a guvernului din Riga se explică în parte prin faptul că a
simțit că simpatiile populare încep din ce în ce mai mult în aceste țări să încline spre o
politică de autoritate, [iar] el nu dorește a fi întrecut de acest nou și puternic curent de
opinie; partidele burgheze – în marea lor majoritate – nu pot, de altfel, constata decât cu
plăcere slăbirea partidului social-democrat a cărui presiune constantă a apăsat greu asupra
tuturor guvernelor de la înființarea statului leton.
Coeziunea acestui partid – atât de perfectă până acum – pare a fi amenințată de o sciziune
internă; într-adevăr, aripa [de] extremă-stânga s-a întărit în ultimul timp în detrimentul
elementelor moderate. Lider-ul ei, Dl Menders 1 , exercită în partid o activitate demagogică
inspirată în mod vizibil de Moscova. Vechii șefi social-democrați, Dl. Cielēns (actualul Ministru
al Letoniei la Paris), Dl. Kalniņš 2 (Președintele Seimei) etc. cărora, cu toate convingerile lor
1
Fricis Menders (1885 - 1971) a fost un politician cu vederi de stânga, devenit ulterior disident antisovietic.
2
Pauls Kalniņš (1872-1945) a fost un leton medic și politician cu vederi de stânga, Președinte al Saeima (1925-1934).

202 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
teoretice, nu li s-ar putea contesta un anumit patriotism, privesc cu neplăcere noua îndrumare
pe care extremiștii vor să o imprime partidului social-democrat. Ecourile disensiunilor interne
au ajuns în public, ceea ce a contribuit nu puțin la slăbirea prestigiului partidului.
Campania împotriva Germaniei face subiectul principal al ziarelor socialiste. În ultimul
timp ziarul „Socialdemokrats” a atacat cu vigoare chiar pe Dl. Martius, Ministrul Germaniei în
Riga, acuzându-l de a sprijini financiar organizațiile fasciste din Letonia. Acuzația socialiștilor
nu se bazează pe nici un fapt concret. Organizațiile „fasciste” sunt în Letonia prin definiție
ultra-naționaliste, iar în profesiunea lor de credință liderii lor au manifestat față de populația
minoritară germană simțăminte atât de ostile încât nu par defel compatibile cu presupusele
stipendii ale legației Reichului.
b. Situația economică și financiară internă.
În cursul lunii septembrie a avut loc în Riga o conferință economică a Statelor baltice
(Letonia, Estonia, Lituania). Această conferință a pus în discuție măsurile de combatere a
crizei economice, precum și coordonarea politicii economice a celor trei state baltice. Urări
au fost făcute și de astă dată de către toți delegații în favoarea uniunii vamale baltice, proiect
care revine de ani de zile în dezbaterile economice din aceste ținuturi, fără însă a se apropia
în mod serios de realizare.
Rezoluțiile următoare au fost votate cu unanimitate:
1) Numirea unei comisii însărcinate de a studia mijloacele înfăptuirii uniunii vamale;
2) „Clauza baltică” urmează să fie introdusă în toate Tratatele de comerț încheiate de
Statele Baltice cu alte țări;
Conferința a exprimat, de asemenea, dorința de a vedea în viitor intervenția statului în
economia privată redusă la minimum posibil.
La 25 septembrie au început negocierile în vederea unui tratat de comerț lituaniano-leton.
Se anunță fără multă convingere că delegații ambelor state vor duce negocierile în spiritul
Conferinței economice sus-menționată.
Partidul agrar cere cu insistență ca guvernul să nu suprime măsurile restrictive privitoare
la comerțul cu devize; după părerea sa cursul actual al lat-ului trebuie susținut cu orice preț.
Această atitudine excepțională pentru agricultori se explică prin faptul că statul leton este
prin legile în vigoare principalul cumpărător al produselor pământului.
Guvernul leton declară cu orice ocazie, precum a făcut și la Conferința economică de la
Londra, că alături de statele agrare va căuta să obțină o îmbunătățire a regimului general al
contingentărilor și prohibițiilor. Așteptând această îmbunătățire se poate constata că politica
economică a Letoniei este în întregime bazată tocmai pe sus-menționatele restricții.
c. Chestiuni speciale
Raporturile economice cu U.R.S.S. au fost determinate prin Tratatul de comerț letonosovietic
încheiat în 1927. Prin acest tratat se prevedea: dezvoltarea crescândă a schimburilor
economice dintre cele două țări; acordarea mutuală de taxe vamale foarte scăzute; Sovietele
urmau să importe mărfuri din Letonia pentru suma de 40 milioane de Lat. Un paragraf
special prevedea că mărfurile care treceau în tranzit pe teritoriul celor două țări trebuiau să
fie scutite de taxe de import, export și tranzit. Se înțelege că această stipulație era favorabilă
Sovietelor care își trimitea o parte din mărfuri prin Libau. Acest tratat nu a fost executat cu
sinceritate de către Soviete decât în primul an; în anii următori comenzile sovietice în Letonia
au scăzut progresiv, până când anul trecut U.R.S.S. a denunțat zisul tratat.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 203
Tabloul de mai jos precizează relațiile comerciale dintre Letonia și U.R.S.S.:
Import Export Balanța
Anii 1000
Lat
% din întregul
import
1000
Lat
% din întregul
export
1000
Lat
1927 18319 7,33 3783 1,70 - 14536
1928 17522 5,70 23598 8,90 + 6076
1929 17022 4,70 40079 14,03 + 23057
1930 17601 3,94 35118 14,17 + 17517
1931 16539 9,34 33101 20,21 + 16562
1932 8506 10,06 14222 14,73 + 5716
1933
Prima
jumătate
2118 5,42 631 1,70 - 1487
U.R.S.S. exportă în Letonia grâu, zahăr, naft, petrol, benzină, fructe, bumbac și tabac,
Letonia exportă în U.R.S.S. vagoane de drum de fier, blănuri și piei, mașini agricole, țesături
de bumbac și lână, hârtie etc. În 1932 78% din exportul leton în U.R.S.S. consista în vagoane.
În ultimii ani Moscova concentrându-și sforțările în scopul realizării planului de cinci ani, a
renunțat să importe mărfuri letone în cantități importante. Această neexecutare a tratatului a
produs grave perturbări în economia letonă.
Pentru a încuraja exportul în U.R.S.S., guvernul leton în 1931 a redactat o lege a
„garanțiilor” statului. Prin această lege ministerul de finanțe leton avea dreptul de a da
garanții caselor de comerț care exportau în U.R.S.S. Scopul acestor garanții era de a ușura
scontarea tratelor sovietice. Prin mărfuri letone se considerau acelea în a căror producție au
intrat 30% materii prime și muncă letonă. Suma totală a acestor garanții nu trebuia să
depășească, la un moment dat, totalul de 10 milioane Lat. Garanția trebuia acordată pe un
termen de maximum 12 luni. Statul lua 2% 1 din suma garantată. Dacă trata sovietică de export
garantată se întâmpla să fie protestată și neachitată în cursul lunii următoare protestului,
Ministerul de Finanțe achita suma în chestiune din fondul pentru asigurarea garanțiilor; în
cazul când acest fond nu era suficient, garanția putea să fie provizoriu achitată din fondurile
de rezervă ale Statului.
4. Politica externă
Se știe că acum câteva luni social-democrația letonă, din spirit de solidaritate cu stânga
germană, reușise să provoace o înăsprire a relațiilor germano-letone. Se pare că guvernul din
Riga, care s-a liberat treptat de presiunea socialismului leton, tinde actualmente spre
normalizarea acestor relații.
Vizita Domnului Herriot în Riga nu pare a fi avut în această privință efectul scontat de
inițiatorii săi. Entuziasmul său prefăcut pentru rezultatele obținute de regimul comunist a
fost primit aici cu o politicoasă ironie și nu a produs nicio impresie asupra unor cercuri lung
și amănunțit informate deja. Oricare ar fi argumentația întrebuințată colaborarea cu Sovietele
nu poate surâde unei țări care a avut deja ocazia de a vedea armata roșie pe teritoriul său.
1
Posibil, neclar.

204 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Socialismul leton interpretând călătoria Domnului Herriot în U.R.S.S. și vizita sa în Riga
ca preliminariile ralierii Letoniei unei cruciade antihitleriste, guvernul leton a ținut să
dezmintă cu precizie zvonurile despre „colaborarea Letoniei cu vreun grup politic îndreptat
împotriva altor state”.
Chestiunea revizuirii.
Primejdia ce ar prezenta deschiderea acestei chestiuni este viu și unanim simțită în
Letonia. Sentimentul general în Țările Baltice este că odată principiul revizuirii admis, din
toate granițele actualmente contestate, cea germano-poloneză ar fi cea mai amenințată și că
orice modificare consimțită sau nu a acestor granițe ar avea consecințe extrem de grave
pentru integritatea teritoriului acestor țări și chiar pentru independența lor națională.
Chestiunea dezarmării.
Este ocazia de a reaminti că încheierea pactelor de neagresiune cu U.R.S.S. a schimbat cu
totul atitudinea țărilor baltice în această chestiune. Nu mai este vorba și nu mai poate fi vorba
de excepția vecinătății sovietice.
Atât cercurile politice cât și cele militare letone privesc cu neîncredere opera dezarmării în
care văd în fond o ocazie de slăbire a puterilor asiguratoare a păcii. „Nu credem în dezarmare,
dar nu nouă ne revine a o spune” îmi preciza acum câteva luni un factor esențial al politicii
externe letone.
Chestiunea datoriilor de război.
Letonia plătise rata sa din datorie către Statele Unite în luna decembrie, în speranța de a
putea contracta un împrumut pe piața americană. Tratative în acest sens erau începute de un
an de zile. Gestul ei nereușind a convinge cercurile financiare americane să plaseze capitaluri
într-o țară puțin cunoscută, cu ocazia celei din urmă rate, guvernul leton s-a mărginit să facă
o plată nominală, în aceeași proporție pe care Anglia a făcut-o pe a sa.
În privința următoarei rate, Letonia așteptă decizia celorlalte state.
Chestiunea minorităților.
Fostul Ministru al Instrucției din Riga pedepsise disciplinar pe directorii școlilor germane
din Letonia pentru că sărbătoriseră în școli aniversarea zilei în care legiunile balte alături de
trupele letone recuceriseră Riga din mâinile bolșevicilor. Directorii școlilor au făcut apel la
Senat (Tribunalul suprem în Letonia) împotriva acestor măsuri și nu este exclus, după
recentele reacții ale opiniei publice, ca pedepsele distribuite de Dl Ķeniņš 1 , înainte de plecarea
sa, să fie raportate sau atenuate.
Chestiunile în legătură cu Societatea Națiunilor
Dl. Salnais, Ministrul leton al Afacerilor Străine, intervievat cu ocazia plecării sale la
Geneva a declarat că „experiențele trecute au arătat că reuniunile Societății Națiunilor n-au
întotdeauna un deosebit succes, dar totuși statele mai mici mai ales sunt datoare să participe
la aceste conferințe și să nu se încreadă numai în propriile lor puteri. Nu trebuie uitat că fără
opinia mondială, fără solidaritatea internațională a micilor state, acestea ar avea mult de
suferit din cauza neînțelegerilor dintre marile puteri. Din acest punct de vedere Letonia
trebuie cu toate forțele ei să apere prestigiul Societății Națiunilor.”
Cu aceeași ocazie, Dl Salnais a declarat că va căuta să obțină ca să se acorde statelor
baltice un loc în Consiliul Societății Națiunilor la următoarele alegeri. Cred a ști că vreo
1
Atis Ķeniņš (1874-1961) a fost avocat, profesor și politician leton. A fost Ministru al Educației și al Justiției. A
desfășurat o curajoasă acțiune de opoziție față de ocupația sovietică a țării sale, fiind arestat în mai multe rânduri.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 205
înțelegere în această privință nu a intervenit decât între Letonia și Estonia. Este îndoielnic ca
Finlanda să accepte vreodată a participa la un rulement 1 stabilit între Țările Baltice numai.
Chestiuni în legătură cu întrunirile internaționale
Conferința de la Sinaia, ca și toate manifestările Micii Înțelegeri au fost urmărite aici cu
cea mai mare atenție și simpatie. Spiritele cumpătate și în general toți factorii răspunzători
actuali ar prefera dilemei ce le este actualmente oferită – violarea relativă sau alăturarea 2
manifestă unei grupări franco-ruso-polonă, apropierea între grupul Țărilor Baltice, constituit
pe modelul Micii Antante, și acest organism internațional. Trăsătura de uniune între aceste
două grupuri nu poate fi decât Polonia.
e. Raporturi cu România
Letonia exportă în România în principal încălțăminte de cauciuc (galoși, snow-boots etc.),
a exportat de asemenea în mici cantități materii colorante (ultramarin).
Exportul României în Letonia consistă aproape exclusiv în petrol.
În anul 1932 Letonia a importat mărfuri românești pentru suma totală de Lats 243 257. Cea
mai mare parte din import este constituită din petrol (137 440 Lats), benzină (72 246 Lats),
blănuri de miel (11 899 Lats). În același an exportul leton în România a atins suma de Lats 1
286 068. Cea mai mare parte din acest export este constituită de încălțăminte în cauciuc (Lats
1 089 200) și materii colorante, în special albastru ultramarin (Lats 85 424).
Situația raporturilor economice dintre Letonia și România pe lunile iulie și august este
următoarea:
1.Importul din România în Letonia
Numele mărfurilor Iulie Lats August lats
Materii prime și semi-fabricate, din care: 137 115 36 470
Blănuri, din care: 2550 7412
Miel 2550 -
Caracul - 7412
Sămânță floarea soarelui 1821 -
Semințe diverse 16 -
Petrol 132 327 -
Benzină 399 29 058
Totalul importului 137 113 36 470
2. Exportul Letoniei în România
Numele mărfurilor Iulie Lats August Lats
Produse fabricate
8001 175 310
din care:
Galoși 7259 71 596
Încălțăminte în cauciuc 737 103 711
Colete poștale 5 3
Total exportului 8001 175 310
1
Termen folosit în sensul de înțelegere.
2
În text, participarea.

206 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
În acest moment firma letonă „Quadrat” depune mari insistențe pentru a ajunge la o
înțelegere cu Ministerul Industriei din București, pe baza căreia va putea exporta în România
încălțăminte de cauciuc pentru suma de 25 milioane lei, în schimbul unui import de petrol
pentru o sumă echivalentă. Dat fiind regimul actual de restricții și prohibiții din Letonia
schimbul pe bază de compensație pare singurul apt de a înviora raporturile economice între
cele două țări.
Regimul actual al schimburilor ruso-letone (lipsa unei convenții comerciale, aplicarea
tarifului maximal) creează pentru plasamentul petrolului român o situație extrem de
favorabilă, trecătoare probabil, de care ar trebui neapărat profitat. Cucerirea acestui nou
debușeu ar merita poate chiar unele sacrificii momentane.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 362-369.
80. Monthly Report no. 491 (September 1933) of the Plenipotentiary Minister of
Romania in Riga Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania
Nicolae Titulescu, 2 nd October 1933
I have the honour to summarize below, for September 1933, the situation and facts
concerning Latvia’s domestic and foreign policy.
a. Domestic policy
It is known that towards the end of August the Social-Democratic Party acquired – with
the help of Communist deputies – the number of parliamentary signatures necessary for the
summoning of an extraordinary session of Saeima. The Latvian Parliament – summoned as
described – has still rejected the socialists’ request to take severe measures against the
organisations of the far right. The injudicious campaign of the left wing against these
organisations has provided the Government with the opportunity to close the SSS club, a
large sports organisation of the Social-Democratic Party – apparently - intended to offer to
young workers the tactical knowledge necessary to a good revolutionaryy. In exchange, the
so-called fascist society “Pērkonkrusts”, which was accused of having a secret anti-democratic
activity and which was temporarily closed by the Government as a result of left wing’s
pressures, received after a short time, from the court, the license for operation.
The failure of the Social-Democratic Party is justified; its recent alliance with the
communists has triggered the alarm of public opinion and the harmonization of bourgeois
parties, except for the group of Democratic centre (left-wing centre), whose elective
patrimony represented by the encouragement of the anti-German feelings of the population,
is currently in alliance with the socialists.
It can be noticed that in the above-mentioned session of the Saeima, the Polish deputies
have undoubtedly voted at Warsaw’s advice, together with the communists and socialists.
This fact can be explained by Poland’s fear that a possible installation of a far right
Government in Riga might entail not only the German-Latvian reconciliation, but also more
difficulties regarding the Russian-Baltic reconciliation.
After the parliamentary defeat, the Social-Democratic Party organized in various cities
protest meetings, sometimes followed by street movements which were immediately
repressed by the police. The attempt to camouflage a re-foundation of the SSS club, by
infiltrating its members in the groups of another socialist sports society (Labour and Sports)
had also been prevented by the Government.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 207
The unexpectedly dynamic attitude of Riga Government is partly explained by the fact that
it felt that popular sympathies in these countries are increasingly swayed towards an
authoritarian policy, it does not want to be outrun by this new and strong tide; the bourgeois
parties – most of them – are happy to notice the weakening of the Social-Democratic Party
whose constant pressure has been exerted on all Governments since foundation of the Latvian
State.
The cohesion of this party – perfect until now – seems to be threatened by an internal
split; indeed, the far left wing has been lately consolidating to the detriment of moderate
elements. Its leader, Mr. Menders 1 , exercises a demagogical activity within the party, which is
visibly inspired by Moscow. The former social-democratic leaders, Mr. Cielēns (the current
Minister of Latvia in Paris), Mr. Kalniņš 2 (President of Saeima) etc. who, despite all their
theoretical beliefs, have a certain patriotism which cannot be contested, reluctantly noticed
the new guidelines that extremists attempt to spread in the Social-Democratic Party. The
echoes of internal dissensions have reached the public, a fact which greatly contributed to the
weakening of the party’s prestige.
The campaign against Germany represents the main subject of socialist newspapers.
Lately, the paper ”Socialdemokrats” has even frantically attacked Mr. Martius, the Minister of
Germany in Riga, accusing him of financially supporting fascist organisations from Latvia.
The socialists’ claims are not based on any actual fact. The “fascist” organisations in Latvia are
by definition ultra-nationalist and, in their exercising their faith, the leaders have manifested
towards the German minority population such hostile feelings that they seem incompatible
with the alleged support to the Reich’s legation.
b. The domestic economic and financial situation.
An economic conference of the Baltic States (Latvia, Estonia, Lithuania) took place in Riga
in September. This conference brought into discussion measures for controlling the
economic crisis as well as the coordination of economic policy of the three Baltic States. All
delegates formulated statements in favour of the Baltic Customs Union, a project which has
recurred for years in economic debates of these lands, without seriously approaching its
realisation.
The following resolutions were voted unanimously:
1) The assignment of a commission in charge for the survey of means for the realisation of
the Customs union;
2) “The Baltic clause” shall be introduced in all Trade Treaties concluded by the Baltic
States with other countries.
The conference also expressed the wish to see in the future the state’s intervention in the
private economy reduced to a minimum.
The negotiations for a Lithuanian-Latvian Trade Treaty started on September 25 th . An
announcement was made, without much persuasion, that delegates of both states would lead
the negotiations in the spirit of the above-mentioned economic Conference.
The agrarian party insistently demands that the Government does not suppress the
restrictive measures regarding foreign trade; in their opinion, the current exchange rate of the
1
Fricis Menders (1885 - 1971) was a Latvian left-wing politician who later became anti-Soviet dissident.
2
Pauls Kalniņš (1872-1945) was a Latvian doctor and left-wing politician, Chairman of the Saeima (1925-1934).

208 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
lat must be supported at any cost. This exceptional attitude of farmers is explained by the fact
that the Latvian state is the main purchaser of agricultural products, based on current laws.
The Latvian Government declares upon every occasion, as it did at the Economic
Conference in London, that together with agrarian states they will try to achieve an
improvement in the general regime of contingencies and prohibitions. While expecting this
improvement, we can note that the economic policy of Latvia is entirely based precisely on
the abovementioned restrictions.
c. Special issues
The economic relations with the USSR were determined in the Latvian-Soviet Trade
Treaty of concluded in 1927. This treaty stipulated: increasing development of economic
exchanges between the two countries; mutual award of very low customs duties; the Soviets
were to import goods from Latvia in the amount of Lat 40 millions. A special section
stipulated that goods that transited territories of the two countries should be exempted of
import, export and transit charges. It is obvious that this provision was favourable for the
Soviets which used to ship a part of their goods via Libau. This treaty was carried out in good
faith by the Soviets only in the first year; during the following years the Soviet orders in Latvia
had progressively decreased until last year when the Union of Soviet Socialist Republics
denounced the treaty in question.
The table below specifies the commercial relations between Latvia and the Union of
Soviet Socialist Republics:
Imports Exports Balance
Years 1000 Lat % of all imports 1000 Lat % of all exports 1000 Lat
1927 18319 7,33 3783 1,70 - 14536
1928 17522 5,70 23598 8,90 + 6076
1929 17022 4,70 40079 14,03 + 23057
1930 17601 3,94 35118 14,17 + 17517
1931 16539 9,34 33101 20,21 + 16562
1932 8506 10,06 14222 14,73 + 5716
1933
First half
2118 5,42 631 1,70 - 1487
The USSR exports to Latvia wheat, sugar, gasoline, oil, gas, fruits, cotton and tobacco, and
Latvia exports to the Union of Soviet Socialist Republics railway wagons, fur and leather,
agricultural machines, cotton and wool fabrics, paper, etc. In 1932 78% of the Latvian
products exported to the USSR were wagons. Given that over the last years Moscow has
focused its efforts on the achievement of the five-year plan, it has given up imports of Latvian
goods in large quantities. This breach of the treaty has entailed serious disturbances in
Latvian economy.
In order to encourage exports to the USSR, in 1931 the Latvian Government drafted a law
of state “guarantees”. Based on this law, the Latvian Minister of Finances had the right to
grant guarantees to the trade houses which supplied exports to the USSR. The purpose of
these guarantees was to facilitate the discount of Soviet treaties. Latvian goods were
considered those goods for whose production 30% Latvian raw materials and workforce were
used. The total amount of these guarantees should not exceed, at a certain point, the total of

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 209
Lat 10 million. The guarantee was to be granted for a period of 12 months at the most. The
state took 2% 1 of the amount guaranteed. If the guaranteed Soviet export policy was
contested and not paid during the month following contestation, the Minister of Finance
paid the amount in question from the guarantee insurance fund; if this fund was insufficient,
the guarantee could be temporarily paid from the State’s reserve funds.
4. External policy
It is known that a few months ago the Latvian social-democracy, together with the
German left-wing, succeeded in causing turbulences in German-Latvian relations. It seems
that the Riga Government, that has gradually escaped from the pressure of the Latvian
socialism, currently pursues a normalization of these relations.
Mr. Herriot’s visit to Riga does not seem to have had the effect expected by its initiators.
His artificial enthusiasm for the results obtained by the communist regime was received here
with polite irony and it did not cause any impression on certain circles which had already
been informed in detail. Whatever the justification, cooperation with the Soviets is not
attractive to a country that had already seen the red army on its territory.
The Latvian socialism has interpreted Mr. Herriot’s journey to the USSR and his visit to
Riga as the premises of Latvia’s rally to an anti-Hitlerite crusade, and the Latvian Government
wanted to strongly deny rumours about “Latvia’s cooperation with any political group
directed against other states”
The issue of revision.
The danger incurred by the debate of this issue is intensively and unanimously felt in
Latvia. The general feeling in the Baltic States is that once the principle of revision is
approved, among all currently contested borders, the German-Polish border would be the
most threatened and that any change, accepted or not, to these borders would have
extremely serious consequences for the integrity of these countries’ territory and even for
their national independence.
The issue of disarmament.
Now is the time to remind you that conclusion of non-aggression pacts with the USSR.
has entirely changed the Baltic States’ position on this issue. The exception of Soviet
proximity is and will be out of the question.
The Latvian political circles, as well as the military bodies, receive with a grain of salt the
disarmament activities which they ultimately consider to be an opportunity for weakening
the powers that provide the peace. “We do not believe in disarmament, it’s not up to us” an
essential factor in the Latvian external policy told me a few months ago.
The issue of war debts.
Latvia had paid its instalment from the debt to the United States in December, hoping to
contract a loan on the American market. The treaties for this purpose had been entered into
force for one year. Due to the fact that its action did not persuade American financial circles
to vest capitals in a little-known country, upon payment of last instalment the Latvian
Government was confined to a nominal payment, in the same proportion as England has
made its own.
Regarding the following instalment, Latvia awaits the decision of other states.
The issue of minorities.
1
Possible, unclear.

210 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
The former Ministry of Training in Riga had taken disciplinary actions against directors of
German schools in Latvia as they celebrated, in schools, the anniversary of the day when the
Baltic legions together with the Latvian troops retook Riga from Bolshevik domination. The
school directors have appealed to the Senate (The Supreme Court in Latvia) against these
measures and it is not excluded that, after the recent reactions of public opinion, the
punishments decided by Mr. Ķeniņš 1 before his departure shall be reported or mitigated.
Issues regarding the League of Nations
Interviewed upon his departure to Geneva, Mr. Salnais, the Latvian Minister of Foreign
Affairs, declared that “past experiences showed that reunions of the League of Nations were
not always successful, but the small states are still particularly forced to attend these
conferences and prevented from taking powers in their own hands. We should not forget that
without worldwide opinion, without international solidarity of the small states, such states
would have to suffer due to misunderstandings between the great powers. From this point of
view, Latvia must defend the prestige of the League of Nations with all forces”.
On the same occasion, Mr. Salnais declared that he would try to obtain, for the Baltic
States, a seat in the Council of the League of Nations during the next elections. I believe that
he knows about an agreement in this respect which has occurred only between Latvia and
Estonia. It is questionable if Finland is ever going to accept to participate in a ruling 2
established only between the Baltic States.
Issues regarding international meetings
The Conference in Sinaia, as well as all other actions of the Little Entente were monitored
with great attention and sympathy. The moderate spirits and, in general, all factors currently
responsible would prefer the reconciliation of the group of Baltic States, based on the Little
Entente model and this international body over the dilemma which is seen at present – the
relative breach or obvious juxtaposition 3 of French-Russian-Polish group. The common
feature of these two groups cannot be other than Poland.
e. Relations with Romania
Latvia exports to Romania mainly rubber footwear (galoshes, snow-boots etc.), and it has
also exported (ultramarine) dies in small quantities.
Romanian exports to Latvia are represented almost exclusively by oil.
In 1932 Latvia imported Romanian goods in a total amount of Lats 243 257. The most part
of such imports was represented by oil (Lats 137 440), gas (Lats 72 246), lamb furs (Lats 11
899). In the same year the Latvian exports to Romania reached the amount of Lats 1 286 068.
The most part of such exports was represented by rubber footwear (Lats 1 089 200) and dies,
especially blue ultramarine (Lats 85 424).
The situation of economic relations between Latvia and Romania in July and August is the
following:
1
Atis Ķeniņš (1874-1961) was a Latvian lawyer, professor and politician. A former Minister of Education and Justice.
He held a courageous act of opposition to the Soviet occupation of his country, was arrested on several occasions.
2
Term used with the meaning of agreement.
3
In the text, participation.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 211
1. Romanian imports to Latvia
Goods July Lats August lats
Raw materials and semi-made products, of which: 137 115 36 470
Furs, of which: 2550 7412
Lamb 2550 -
Karakul - 7412
Sunflower seeds 1821 -
Various seeds 16 -
Oil 132 327 -
Gasoline 399 29 058
Total imports 137 113 36 470
2. Latvian exports to Romania
Goods
July
Lats
August
Lats
Ready-made products
8001 175 310
of which:
Galoshes 7259 71 596
Rubber footwear 737 103 711
Mail parcels 5 3
Total exports 8001 175 310
At present, the Latvian company “Quadrat” attempts to reach an agreement with the
Ministry of Industry in Bucharest, based on which it could export rubber footwear in
Romania for the amount of lei 25 million in exchange of an oil import for a corresponding
amount. Due to the current regime of restrictions and prohibitions in Latvia, the exchange
based on compensation seems to be the only appropriate trade in order to revive economic
relations between the two countries.
The current regime of the Russian-Latvian exchanges (the lack of a trade convention, the
application of maximum tax) creates for the Romanian oil market an extremely favourable,
and probably temporary, situation, which should be necessarily capitalized on. The conquest
of a new market would justify even certain momentary sacrifices.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 362-369.
81. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri ad interim al României la Riga
Th. Scortzescu nr. 541 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae
Titulescu, 30 octombrie 1933
Un nou ministru al U.R.S.S. în Riga
Interviu acordat de domnia sa presei letone.
Drept urmare la telegrama mea nr. 537.
Am onoarea a aduce la cunoștința Excelenței Voastre sosirea în Riga a noului Ministru al
Sovietelor în Letonia, Domnul Brodovski. Domnia sa este de mult timp în serviciul
Comisariatului Afacerilor Străine. A funcționat mai mulți ani în gradul de Consilier pe lângă
ambasada sovietică din Berlin, iar în ultimul timp se găsea la Harkov ca reprezentant al
guvernului din Moscova.

212 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Abia sosit din Moscova, Dl. Brodovski a convocat pe reprezentanții presei din Riga, cărora
le-a acordat un interviu, pe care îl trimit aici alăturat în traducere după ziarele „Latvis” și
„Riga am Sonntag”.
Cele dintâi întrebări ale ziariștilor se referă la posibilitatea încheierii unui tratat de comerț
letono-sovietic.
Se știe că în urma semnării pactului de neagresiune cu Letonia, Moscova nu mai acordă
acestui mic stat baltic un interes politic suficient pentru a-i acorda avantajele economice pe
care guvernul din Riga spera să le obțină prin încheierea unui nou tratat de comerț. Letonia
se plânge mai ales că Sovietele au încetat de un an să utilizeze porturile letone pentru
exportul mărfurilor rusești, lipsind-o astfel – în favoarea Lituaniei – de beneficii importante.
Astăzi, când recenta mișcare politică spre dreapta din statele baltice începe să neliniștească
Moscova, reprezentantul Sovietelor lasă să se întrevadă posibilitatea unei încheieri apropiate
a unui tratat de comerț între cele două țări.
Ziariștii letoni au întrebat apoi pe Ministrul Sovietelor dacă crede că existența ziarului
„Lupta comunistă”, publicat în Moscova de către comuniștii letoni, poate contribui la
îmbunătățirea relațiilor letono-sovietice. Ministrul U.R.S.S a reproșat, la rândul său, presei
letone publicarea știrilor răuvoitoare Sovietelor, știri fabricate – pretinde Domnia sa – în Riga
pentru uzul presei mondiale. Reproșul Domnului Brodovski era îndreptat în special împotriva
ziarului „Segodnia” care se bucură de prețioase izvoare de informații privitoare la U.R.S.S și al
cărui reprezentant nu a fost invitat de Domnia sa cu ocazia acestui interviu.
Vorbind despre relațiile germano-sovietice, Domnul Brodovski nu a negat răceala actuală
dintre Moscova și Berlin, arătând că ea ar fi datorită „tendințelor anexioniste ale Germaniei față
de Europa Orientală și de U.R.S.S”. Se poate ghici că Dl. Brodovski va căuta să convingă
guvernul din Riga că pentru Statele baltice și pentru Soviete există un singur dușman:
Germania.
Comentând reluarea relațiilor dintre Statele Unite și U.R.S.S., Domnia sa a spus că acest
fapt va diminua tendințele războinice ale Japoniei.
Vorbind despre politica externă pacifică a U.R.S.S., Domnia sa a dat drept exemplu
îmbunătățirea relațiilor româno-sovietice, adăugând că „deși Sovietele nu recunosc
pretențiile României asupra Basarabiei, totuși s-a ajuns la încheierea unui acord.”
Domnia sa a spus apoi că Sovietele nu doresc să atace Japonia (fapt care, fie zis în treacăt,
ziariștii nu-l puneau în îndoială), citând totodată însă cuvintele lui Stalin: „Noi nu vrem un
centimetru de pământ străin, dar nici nu vom ceda nimănui un centimetru din pământul
nostru.”
Domnul Brodovski a vorbit apoi despre progresele industriei și despre prosperitatea
agriculturii în U.R.S.S., plângându-se totuși că belșugul de grâu complică chestiunea
transporturilor. După ce a trebuit să suporte unele chestiuni ironice ale ziariștilor privitoare
la această abundență de cereale, Domnia sa a vorbit despre Komintern. „Kominternul, a
afirmat Domnia sa, nu are nici un fel de legătură cu guvernul Sovietelor”, afirmație care nu a
surprins pe nimeni, atitudinea oficială a Moscovei în această chestiune fiind de mult timp
cunoscută.
Răspunzând ultimei chestiuni, Dl. Brodovski s-a pronunțat împotriva unui eventual bloc al
Statelor Baltice, care – crede Domnia sa – nu ar putea fi îndreptat decât împotriva Sovietelor,
sugerând totuși că U.R.S.S. ar accepta această formațiune politică dacă ar participa la ea.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 213
Este evident că formarea unui bloc baltic – fie chiar sub egida Poloniei – nu ar putea
conveni Sovietelor care preferă a avea în vecinătatea lor în aceste ținuturi un șirag de state
mărunte și lipsite de rezistență. De la înființarea acestor state politica Sovietelor a consistat în
tendința – uneori încoronată de succes – de a le diviza, făgăduindu-le și acordându-le pe rând
diverse avantaje economice, care în practică s-au dovedit adesea iluzorii. Ușurința de a le
manevra ar scădea prin reunirea acestor țărișoare într-o confederație trainică. Bineînțeles că
participarea eventuală a Sovietelor la o asemenea confederație – astfel precum o urează Dl.
Brodovski în interviul său – ar însemna prin gravele ei consecințe economice și politice,
redobândirea pentru U.R.S.S a unui acces la Marea Baltică, acces la care ea nu a renunțat
decât în mod temporar.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, filele 234-237.
81. Diplomatic Report no. 541 of the Chargé d’Affaires ad interim of Romania in
Riga Th. Scortzescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu,
30 th October 1933
A new USSR Minister to Riga
Interview taken by Latvian press to His Excellency
Following my telegram no. 537.
I have the hour to inform Your Excellency about the arrival in Riga of the new Minister of
the Soviets to Latvia, Mr. Brodovski. His Excellency has been for a long time in the service of
the Foreign Affairs Commissariat. He has been for many years Counsellor attached to the
Soviet Embassy in Berlin, and lately he has been assigned to Kharkov as representative of the
Moscow Government.
As soon as he arrived from Moscow, Mr. Brodovski summoned the representatives of the
Riga press to give an interview, which I shall annex in translation as taken from the papers
“Latvis” and “Riga am Sonntag”.
The first questions of the journalists referred to the possibility of concluding a Latvian-
Soviet trade treaty.
It is known that after signing the non-aggression pact with Latvia, Moscow does not give
enough political interest to this small Baltic state, in order to award the economic advantages
that the Riga Government hoped to obtain based on the conclusion of a new trade treaty.
Latvia especially complains that the Soviets have ceased for one year to use Latvian harbours
for the export of Russian goods, thus taking away important benefits – in Lithuania’s favour.
Nowadays, when the recent political movement in the Baltic States towards the right wing
has begun to alarm Moscow, the Soviets’ representative can see, in the near future, the
possibility to conclude a trade treaty between the two countries.
The Latvian journalists then asked the Minister of the Soviets if he thinks that the
existence of the newspaper “The Communist Struggle”, published in Moscow by Latvian
communists, may contribute to an improvement of the Latvian-Soviet relations. In turn, the
Minister of the Union of Soviet Socialist Republics has reproached to the Latvian press the
publishing of certain malevolent news against the Soviets, fabrications – claims His
Excellency – made in Riga for the use of worldwide press. Mr. Brodovski’s reproach was
directed especially against “Segodnia”, which has precious information sources regarding the

214 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
USSR and whose representative had not been invited by His Excellency on the occasion of
this interview.
While talking about the German-Soviet relations, Mr. Brodovski did not deny the current
coldness between Moscow and Berlin, showing that it was due to “Germany’s tendencies of
annexation against Eastern Europe and the USSR.” It can be supposed that Mr. Brodovski
shall try to convince the Riga Government that both the Baltic States and the Soviets have
only one common enemy: Germany.
Commenting on the revival of relations between the United States and the U.S.S.R., His
Excellency said that this would mitigate the Japan’s war tendencies.
While talking on the pacifistic external policy of the USSR, His Excellency gave as example
the improvement of Romanian-Soviet relations, adding that “although the Soviets do not
recognize Romania’s claims on Bessarabia, the conclusion of the agreement has still been
reached.”
His Excellency then mentioned that the Soviets do not wish to attack Japan (a fact that
journalists had not doubt about), but quoting at the same time Stalin’s words: “We do not
want a single foot of foreign territory; but of our territory we shall not surrender a single inch
to anyone”.
Mr. Brodovski then talked about the progresses of industry and the prosperity of
agriculture in the USSR, complaining that the abundance of wheat troubles transportations.
After having to bear certain ironic remarks from the journalists regarding this abundance of
cereals, His Excellency spoke about Komintern. “The Komintern, His Excellency stated, has
no connections with the Soviets Government”, a statement that surprised no one, the official
position of Moscow on this matter being well-known for a long time.
Answering to the last question, Mr. Brodovski said he was against an eventual block of the
Baltic States which – His Excellency believed - could only be opposed to the Soviets, also
suggesting that the U.S.S.R would accept this political group if it were a part of it.
It is obvious that foundation of a Baltic block – even under the aegis of Poland – would
not serve the Soviets’ purpose, as it would rather have in their proximity a series of small
states lacking in strength. Since the foundation of these states, the policy of the Soviets was
characterized by – sometimes successful – attempts to divide them, promising and granting
them various economic advantages in turns, which often proved misleading in practice. The
ease of such manipulation would be reduced based on the reunion of such small countries in
a durable confederation. Of course, a possible participation of the Soviets to such
confederation – as desired by Mr. Brodovski in his interview – would allow, given its serious
economic and political consequences, reclamation by the USSR of access to the Baltic Sea, an
access which it gave up only temporarily.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940, USSR, vol. 9, s. 234-237.
82. Raportul lunar (octombrie 1933) al însărcinatului cu afaceri ad interim al
României la Riga Th. Scortzescu nr. 539 către Ministrul Afacerilor Străine al României
Nicolae Titulescu, 1 noiembrie 1933
Am onoarea a rezuma mai jos pentru luna octombrie 1933 situația și faptele relative la
politica internă și externă a Letoniei:

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 215
a. Politica internă
Izbânda obținută în Estonia de gruparea Foștilor Combatanți cu ocazia plebiscitului privitor
la modificarea constituției nu a lipsit de a da un nou impuls mișcării „fasciste” letone. Grupul
naționalist „Pērkonkrusts” câștigă din ce în ce mai multe simpatii. Însăși coaliția
guvernamentală din Riga, în dorința de a nu se lăsa depășită de mișcarea populară, și-a
manifestat, în ultimul timp în repetate rânduri, voința de a impune o politică de autoritate.
Începând cu unele măsuri de ordine (interzicerea miting-urilor socialiste, interzicerea pentru
grupările politice de a purta uniforme, cenzura manifestelor etc.) primite cu simpatie de opinia
publică, Guvernul se simte astăzi în măsură de a cere îndepărtarea deputaților comuniști din
Saeima. Menționez că deși existența unui partid comunist este interzisă prin lege, de fapt acest
partid a continuat să existe sub denumirea de: „Partidul țăranilor și al micilor lucrători”.
Toleranța pe care guvernele succesive din Riga au arătat-o ani de zile față de acest partid se
explică mai ales printr-o manevră de politică internă a partidelor burgheze. Interzicerea
partidului comunist adusese partidului social-democrat – în alegerile parlamentare – un
important câștig de mandate grație voturilor comuniștilor. Astfel că numeroși deputați social
democrați puteau cu ușurință, printr-o alianță momentană cu un grup burghez nemulțumit, să
obțină majoritatea necesară pentru a răsturna guvernul. Teama ca jocul parlamentar să aducă
încă o dată la cârma statului un guvern social-democrat (ca în 1927) a decis partidele burgheze
să tolereze și chiar să protejeze reînvierea camuflată a partidului comunist. De la înființarea așazisului
partid al „Țăranilor și al micilor lucrători” – care a absorbit o parte din aripa extremă
stângă a partidului social-democrat – numărul deputaților social-democrați a scăzut mereu.
Astăzi când partidul social-democrat pierde pe zi ce trece din popularitate, formarea unui
guvern socialist nu mai apare partidelor burgheze ca o primejdie iminentă. Suprimarea de fapt a
partidului comunist nu va mai aduce partidului social-democrat – crede guvernul – un succes
important în viitoarele alegeri. Guvernul a cerut Saeimei să se pronunțe asupra ridicării
imunității parlamentare a deputaților comuniști care urmează să fie dați în judecată pentru
crimă de înaltă trădare (instigare la rebeliune în armată) pedepsită în Letonia cu muncă silnică.
În cazul probabil când Saeima va aproba ridicarea imunității parlamentare, nu este exclus ca
zișii deputați să fugă în Rusia – fără a fi împiedicați de guvern – astfel precum au mai făcut acum
câțiva ani, în cazuri similare, doi deputați comuniști.
Domnul Ulmanis, șeful partidului agrar, a prezentat Saeimei un proiect de modificare a
constituției, care reproduce în liniile sale generale modificările aduse constituției estoniene prin
recentul plebiscit. Prin proiectul Domnului Ulmanis președintele urmează să fie ales pe timp de
cinci ani, prin sufragiu direct de către popor. El este împuternicit cu întinse prerogative: dreptul
de a dizolva Parlamentul, de a emite decrete, de a refuza punerea în vigoare a legilor votate de
parlament etc. Numărul deputaților va fi redus la cincizeci. Domnul Ulmanis, fost Președinte al
Consiliului de Miniștri, este șeful unui puternic partid burghez care face parte din actuala
coaliție guvernamentală. Vechi partizan al unei politici de autoritate, Domnia sa pare a fi ales
un moment oportun pentru a cere adeziunea opiniei publice, care urmărește cu interes, și în
parte cu simpatie, mișcarea așa-zisă fascistă din Estonia.
Domnul Bļodnieks 1 , actual Prim-ministru și șeful partidului țăranilor împroprietăriți și-a
manifestat poziția de a susține proiectul Domnului Ulmanis. De asemenea, o mare parte din
grupările politice, fie din opportunism, fie din convingere s-au declarat favorabile zisei
1
Ādolfs Bļodnieks (1889-1962) a fost un politician leton cu vederi agrariene, Prim Ministru al Letoniei (1933-1934).

216 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
modificări a constituției. Dacă totuși în urma opoziției deputaților social-democrați, evrei etc.
proiectul în chestiune nu va reuni în Saeima cele 2/3 de voturi necesare pentru a fi luat în
considerație, el urmează a fi supus aprecierii poporului care se va pronunța pe cale de plebiscit.
b. Situația economică și financiară internă
Guvernul leton a luat măsuri severe pentru a evita introducerea prin contrabandă a
cerealelor în Letonia. Această contrabandă se dezvoltase considerabil în ultimul timp din
cauză că în Letonia, unde prin legile în vigoare statul este principalul cumpărător al
produselor agricole, prețurile cerealelor sunt mai ridicate ca în alte țări.
Presa letonă înregistrează cu amărăciune tărăgănarea negocierilor începute între Letonia
și Lituania în vederea semnării unui Tratat de comerț. Cercurile industriale letone sunt în
special decepționate de refuzul Lituaniei de a acorda o scădere a taxelor vamale pentru
încălțămintea de cauciuc și produsele metalurgice letone.
c. Chestiuni speciale
Partidul social-democrat a redactat un proiect de lege privitor la „asigurarea bătrâneții,
invalidității și șomajului” pe care vrea să-l supună unui plebiscit. Partidele burgheze, deși nu
sunt potrivnice în principiu unui asemenea proiect, susțin că social-democrații i-au dat un
caracter demagogic, introducând unele dispoziții cu totul inaplicabile. Pentru a putea fi supus
plebiscitului, zisul proiect urmează a obține mai întâi semnăturile unei zecimi din numărul
întreg al persoanelor care au dreptul de vot în Letonia.
d. Politică externă
Activitatea naționalistă a grupului „Pērkonkrusts” a stârnit oarecare nemulțumire la
Moscova. Presa sovietică acuză actualul cabinet de a încuraja mișcarea fascistă letonă care ar
fi organizată și subvenționată de către agenți secreți germani. Faptul că grupul
„Pērkonkrusts” atacă – cu o pasiune șovină chiar – minoritatea germană din Letonia arată
lipsa de temei a învinuirilor presei sovietice.
Evenimentele politice din Letonia par a fi hotărât guvernul de la Moscova să trimită un
moment mai degrabă un Ministru în Riga pentru a înlocui pe fostul Ministru Sviderski,
decedat în iunie trecut. Abia sosit în Riga noul ministru sovietic, Dl. Brodovski, a dat a
înțelege guvernului leton că Moscova este dispusă a încheia un nou Tratat de Comerț cu
Letonia. Se știe că denunțarea de către U.R.S.S. a tratatului de comerț sovieto-leton – în 1932 –
a lipsit o parte din uzinele letone de debușeul principal în vederea căruia fuseseră înzestrate.
De altfel, modul în care Sovietele înțelegeau să execute stipulațiile zisului tratat devenise un
mijloc de presiune constantă politică în mâinile Moscovei și izbutise doar să dezorganizeze
industria letonă. De astă dată guvernul sovietic, neliniștit fără îndoială de mișcarea „fascistă”
din Statele Baltice, încearcă să-și recâștige influența, lăsând să se întrezărească posibilitatea
încheierii unui nou tratat de comerț cu Letonia.
Chestiunea revizuirii.
Lumea politică letonă continuă de a urmări cu atenție atitudinea străinătății față de
curentul revizionist, înregistrând cu satisfacție toate actele diplomatice destinate a întări
poziția ordinii stabilite.
Chestiunea dezarmării.
Nimic nou nu a intervenit în atitudinea Letoniei, exprimată în buletinul lunar anterior.
Chestiunea datoriilor de război.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 217
Letonia, care cu ocazia ultimei rate făcuse o plată nominală imitând gestul Angliei, așteptă
– în privința ratei viitoare – decizia celorlalte state.
Chestiunea minorităților.
Grupul „Pērkonkrusts” duce o campanie energică în favoarea introducerii dispoziției
„Numerus Clausus” în Universitatea letonă. Această cerere pare a fi îndreptată în special împotriva
studenților evrei al căror număr în unele facultăți depășește pe cel al studenților letoni.
„Pērkonkrusts” cere, de asemenea, ca toate cursurile universitare să fie predate în limba
letonă.
Se știe că directorii școlilor germane din Letonia făcuseră apel la Senat (Tribunalul suprem
în Letonia) împotriva pedepselor disciplinare la care fuseseră condamnați pentru că
sărbătoriseră în școli aniversarea alungării bolșevicilor din Riga de către legiunile balte. Prin
sentința sa Senatul a anulat toate aceste pedepse.
Chestiuni în legătură cu Societatea Națiunilor
La Ministerul Afacerilor Străine mi s-a spus că speranțele guvernului leton de a obține un
loc în Consiliul Ligii Națiunilor pentru Statele Baltice – pe cale de rulement – nu au găsit la
Geneva încurajarea dorită.
Cu ocazia părăsirii Societății Națiunilor de către Germania, presa social-democrată letonă,
făcându-se ecoul presei sovietice, interpretează gestul lui Hitler ca întâiul pas către realizarea
unei politici imperialiste. Încercând a slăbi prestigiul Societății Națiunilor, Germania ar căuta
să mărească importanța pactului celor patru Mari Puteri, lipsind micile state de sprijinul pe
care-l puteau găsi la Geneva. Intențiile pacifiste pe care Hitler le arată Franței ar avea ca scop
obținerea unei libertăți de acțiune în Orient. Statele baltice ar oferi, prin lipsa lor de
rezistență, terenul cel mai propice expansiunii germane.
Guvernul leton nu pare însă a crede în posibilitatea unei acțiuni militare din partea
Germanei, izolată și acaparată de preocupări de ordin intern pentru mult timp. La întoarcerea
sa din Geneva, Domnul Salnais, Ministrul Afacerilor Străine, a declarat de altfel presei că
relațiile germano-letone s-au îmbunătățit în ultimul timp.
Chestiuni în legătură cu întrunirile internaționale etc
Întrevederea dintre Majestățile Lor Regele României și Regele Bulgariei 1 , activitatea
pacificatoare a României în Orient sunt urmărite de lumea politică letonă cu interesul și
simpatia pe care ea le acordă oricărei acțiuni diplomatice destinate a diminua posibilitățile
unei conflagrații viitoare. Letonia este convinsă că un eventual război în Europa ar fi greu de
localizat actualmente și ar putea avea grave repercusiuni pentru independența Statelor
Baltice.
e. Raporturile cu România
Situația raporturilor economice dintre Letonia și România pe luna septembrie este
următoarea:
1.Importul din România în Letonia
Numele mărfurilor Kg lats
Materii prime și semi-fabricate
1 129 659 80 830
din care:
Blănuri (astrahan) 75 5796
1
Întâlnirea de pe Dunăre a celor doi suverani (30 octombrie 1933).

218 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Petrol 812 968 35 825
Benzină 316 616 39 209
Fabricate 9 50
Cărți în limbi străine 9 50
Total importului 1 129 668 80 880
2. Exportul Letoniei în România
Numele mărfurilor Kg Lats
Produse fabricate
44 423 206 583
din care:
Galoși 29 708 123 718
Încălțăminte de cauciuc 14 682 82 708
Colete poștale 33 157
Total exportului 44 423 206 583
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 403-407.
82. Monthly Report no. 539 (October 1933) of the Chargé d’Affaires ad interim of
Romania in Riga Th. Scortzescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae
Titulescu, 1 st November 1933
I have the honour to summarize below, for September 1933, the situation and facts
concerning Latvia’s domestic and foreign policy.
a. Domestic policy
The success achieved in Estonia by the group of Former Veterans on the occasion of the
plebiscite regarding the amendment of the constitution provided a new incentive to the
Latvian “fascist” movement. The nationalist group “Pērkonkrusts” has won an increasing
sympathy. Even the Riga Government Coalition, trying to prevent being overcome by the
popular movement, has manifested, lately on repeated occasions, the will to enforce an
authoritarian policy. Starting with several measures of order (prohibition of socialist
meetings, prohibition for political groups to wear uniforms, censure of manifests, etc.) which
were received positively by the public opinion, the Government is now feeling entitled to
demand resignation of communist deputies from Saeima. I mention that, although existence
of a communist party is prohibited by law, in fact this party has been existing under the name
of “The party of peasants and small workers”. The tolerance shown for years by successive
Riga Governments towards this party is explained through a manoeuvre of domestic policy of
the bourgeois parties. The prohibition of the communist party has gained for the Social-
Democratic Party – in parliamentary elections – an important number of seats due to the
votes of communists. Therefore, many social-democratic deputies could easily achieve the
majority needed to replace the Government, through a provisional alliance with a discontent
bourgeois group. The fear that parliamentary games would bring once more a socialdemocratic
Government in the head of the state (as it did in 1927) has caused bourgeois
parties to tolerate and even protect the camouflaged revival of the communist party. Since
the foundation of the so-called party of “Peasants and small workers” – which absorbed a part
of the far left wing of the social-democratic party – the number of social-democratic deputies
has progressively decreased. Nowadays, when the social-democratic party loses popularity
every day, the foundation of a socialist Government does not seem an imminent danger to

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 219
the bourgeois parties. The de facto suppression of the communist party shall not bring once
more to the social-democratic party – the Government believes – an important success in the
next elections. The Government has asked Saeima to state its opinion on waiver of
parliamentary immunity of the communist deputies, who are to be put to trial for the crime
of high treason (instigation to rebellion in the army) which is punished in Latvia with forced
labour. If Saeima approves the waiver of the parliamentary immunity, the deputies in
question may flee to Russia – without being stopped by the Government – just like two
communist deputies did years ago, in similar cases.
Mr. Ulmanis, the head of the Agrarian Party, presented to Saeima a project for the
amendment of constitution, which reproduced, largely, the amendments brought to the
Estonian constitution by the recent plebiscite. According to Mr. Ulmanis’ project the
president shall be elected for a period of five years, by direct suffrage, by the people. He is
empowered with high prerogatives: the right to dissolve the Parliament, to issue decrees, to
reject enforcement of laws voted by the parliament etc. The number of deputies shall be
reduced to fifty. Mr. Ulmanis, former President of the Council of Ministers, is the head of a
powerful bourgeois party which is part of the current Government coalition. An old partisan
of an authoritarian policy, His Excellency seems to have chosen the right moment to ask
adhesion of the public opinion, which monitors with great interest, and partly with
sympathy, the so-called fascist movement in Estonia.
Mr. Bļodnieks 1 , the current Prime-Minister and the head of the party of peasants that were
given lands, has manifested his intention to support Mr. Ulmanis’ project. In the same time, a
large part of political groups, either out of opportunism or conviction, declared that they
were in favour of the amendment of the constitution in question. If as a result of the
opposition of the social-democratic deputies, of the Jews, etc, the project in question does not
reunite in Saeima the 2/3 quorum needed to be taken into consideration, it shall be
submitted to people’s attention, who shall take a decision by means of plebiscite.
b. Domestic economic and financial situation
The Latvian Government has taken measures to avoid smuggling of cereals in Latvia. Such
smuggling activities have been developing considerably over the recent period as in Latvia,
where by means of the laws in force the state is the main buyer of agricultural products, the
prices of cereals are higher than in other countries.
The Latvian press disappointedly records the slowness of negotiations started between
Latvia and Lithuania for signing a trade Treaty. The Latvian industrial circles are
disappointed especially due to Latvia’s refusal to approve a decrease in customs duties for
rubber footwear and Latvian metallurgic products.
c. Special issues
The Social-Democratic Party has drafted a law regarding the “insurance of old age,
invalidity and unemployment” and wants to submit it to a plebiscite. The bourgeois parties,
although they are not virtually against such a project, state that social-democrats gave a
demagogic nature to such law, introducing certain provisions which are entirely inapplicable.
In order to be submitted to a plebiscite, the project in question has to obtain at first the
signatures of a tenth of the total number of persons with voting rights in Latvia.
1
Ādolfs Bļodnieks (1889-1962) was a Latvian politician with agrarian views, Prime Minister of Latvia (1933-1934).

220 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
d. External policy
The nationalist activity of the “Pērkonkrusts” group has caused certain discontents in
Moscow. The Soviet press accuses the current cabinet of encouraging the Latvian fascist
movement thought to be organised and funded by the German secret agents. The fact that
the “Pērkonkrusts” group attacks – even with a Chauvinistic passion – the German minority
in Latvia shows the inaccuracy of accusations in the Soviet press.
The political events in Latvia seem to have determined the Moscow Government to
immediately send a Minister to Riga to replace the former Minister Sviderski, deceased last
June. As soon as he arrived in Riga, the new Soviet minister, Mr. Brodovski, suggested to the
Latvian Government that Moscow was willing to conclude a new Trade Treaty with Latvia. It
is known that denunciation by the USSR of the Soviet-Latvian trade treaty in 1932 affected
part of the Latvian factories from the main market for which they have been equipped. As a
matter of fact, the manner in which the Soviets understood to accomplish the provisions of
the treaty in question became a means of constant political pressure in Moscow’s hands and
it only managed to disorganize the Latvian industry. This time, the Soviet Government,
which was undoubtedly alarmed by the “fascist” movement in the Baltic States, tries to
reclaim its influence, by suggesting the possibility of concluding a new trade treaty with
Latvia.
The issue of revision.
The Latvian political world continues to closely monitor the position of foreign countries
on the revision trend, recording with satisfaction all diplomatic documents intended to
strengthen the position of the established order.
The issue of disarmament.
Nothing new has occurred in Latvia’s position, as shown in the previous monthly report.
The issue of war debts.
Latvia, which on the occasion of the last instalment had made a nominal payment
imitating England’s action, awaits the decision of the other states regarding the next
instalment.
The issue of minorities.
The “Pērkonkrusts” group led an aggressive campaign for the introduction of the
“Numerus Clausus” provision in the Latvian University. This request seems to be directed
especially against Jewish students whose number exceeds the one of Latvians in certain
faculties.
“Pērkonkrusts” also requests that all university courses are taught in Latvian.
It is also known the fact that the German schools in Latvia have appealed to the Senate
(The Supreme Court in Latvia) against disciplinary actions taken because they had
celebrated, in schools, the anniversary of the Bolsheviks’ expelling from Riga by the Baltic
legions. In a sentence, the Senate cancelled all these measures.
Issues regarding the League of Nations
The Ministry of Foreign Affairs told me that Latvian Government’s hopes to obtain a seat
in the Council of the League of Nations for the Baltic States – based on an agreement – have
not received the expected support in Geneva.
On the occasion of Germany’s leaving from the League of Nations, the Latvian socialdemocratic
press, becoming the echo of the Soviet press, interprets Hitler’s gesture as the

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 221
first step towards enforcement of an imperialistic policy. Attempting to reduce the prestige of
the League of Nations, Germany seeks to extend the importance of the pact of the four Great
Powers, taking away from the small states the support they could find in Geneva. Hitler’s
pacifistic intentions shown to France are intended for achieving freedom of action in the East.
The Baltic States would offer, through their lack of strength, the best field for German
expansion.
However, the Latvian Government does not seem to believe the possibility of military
action from Germany , which is isolated and concerned with domestic interests for a long
period of time. On his return from Geneva, Mister Salnais, the Minister of Foreign Affairs,
declared to the press that German-Latvian relations have improved lately.
Issues regarding international meetings etc
The meeting between Their Majesties the King of Romania and the King of Bulgaria and
Romania’s pacifying activities in the East are followed by the Latvian political world with the
same interest and sympathy they give to any diplomatic action intended to mitigate
possibilities of a future conflagration. Latvia is sure that a possible war in Europe would be
hardly contained at present and could have serious repercussions on the independence of the
Baltic States.
e. Relations with Romania
Situation of trading relations between Latvia and Romania in September is as follows:
1. Latvian imports from Romania
Goods Kg lats
Raw materials and semi-made products
1 129 659 80 830
Of which:
Furs (astrakhan) 75 5796
Oil 812 968 35 825
Gasoline 316 616 39 209
Ready-made products 9 50
Books in foreign languages 9 50
Total imports 1 129 668 80 80
2. Latvian imports to Romania
Goods Kg Lats
Ready-made products
44 423 206 583
Of which:
Galoshes 29 708 123 718
Rubber footwear 14 682 82 708
Mail parcels 33 157
Total exports 44 423 206 583
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 403-407.

222 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
83. Latvijas sūtņa Varšavā O. Grosvalda 1933. gada 21. novembra ziņojums ārlietu
ministram V. Salnajam 1
Pagodinos ziņot par savu komandējuma braucienu uz Rumāniju.
Bukarestē iebraucu 22. oktobrī un paliku tur līdz 10. novembrim. Mani pieņēma ārlietu
ministrs N. Titulesku 6. novembrī, kad tas bija atgriezies no sava ceļojuma uz Balkānu valstīm
un Turciju. Bez tam apmeklēju visus Ārlietu ministrijas augstākos ierēdņus un apmainījos
vizītēm ar visiem Bukarestē akreditētiem ārvalstu pārstāvjiem. Runāju arī ar finanšu ministru
V. Madgearu, kuru pazīstu no agrākiem laikiem, un iepazinos ar daudziem rumāņu
politiskiem un saimnieciskiem darbiniekiem.
Rumānija, kā zināms, patlaban ir ļoti aktīva ārējās politikas laukā. Tas attiecas uz diviem
jautājumu kompleksiem: a) Rumānijas un Mazās Antantes attiecības ar Krieviju, b) Rumānijas
attiecības ar Balkānu valstīm un Turciju. Sarunas, kuras man bija ar N. Titulesku un ar pārējām
politiskām personībām, tad nu arī grozījās galvenā kārtā ap šiem diviem jautājumiem.
1. Rumānijas un Mazās Antantes attiecības ar Krieviju. Rumānijas valdošo sfēru uzskatos
šai laikā, kā zināms, šinī vasarā, Londonas saimnieciskās konferences laikā, notika lūzums. Ir
gan taisnība, ka M.[esjē] Kadere, Rumānijas sūtnis Varšavā, iepriekšējās sarunās ar Ļitvinovu 2
jau agrāk šo jautājumu bija tik tālu pakustinājis uz priekšu, ka saprašanās bija palikusi
iespējama. Bet M.[esjē] Titulesku līdz šī gada vasarai bija noteikti pretojies izlīgšanai ar
Krieviju un tā kā viņam Rumānijas noteicošās sfēras (pie karaļa, parlamentā un sabiedrībā) ir
ārkārtīgi stiprs iespaids un gandrīz ārējās politikas diktatora stāvoklis, tad viņa viedoklis
paturēja virsroku. Kaderem bija jāpārtrauc sarunas un labi vēl, ka viņš (pateicoties savai
veiklai manevrēšanai) paturēja savu vietu, nekrītot par upuri politiskai greizsirdībai, jo
Titulesku tagad visur ieliek diplomātiskās vietās savus cilvēkus (pie kuriem Kadere nepieder).
Zem dažu lielās politikas notikuma iespaida (Hitlera 3 nākšanas pie varas, Krievijas
orientācijas maiņas, kara draudi no Japānas) krievu nepiekāpīgais viedoklis Besarābijas
jautājumā mīkstinājās un nu Titulesku šinī vasarā varēja pievienoties, kopā ar Krieviju,
uzbrucēja definīcijas konvencijai. Viņa domas šai gadījumā būs bijušas: „Tā būs mana
konvencija ar Krieviju un ne kādas citas personas!” Jo tagadējais Rumānijas ārlietu ministrs ir
ārkārtīgi godkārīga persona, ar stipri pasvītrotu pašlepnumu. Krievija, piekrītot tā saucamai
politiskai formulai (par teritorijām, kas atrodas patlaban zem attiecīgās valsts politiskās
suverenitātes), izrādījusi, pēc manām domām, lielu piekāpību. Atceros vēl, ka apmēram pirms
gada Krievijas sūtnis Varšavā Antonovs-Avsejenko 4 man teica: „Mēs nekad neiesim uz
koncesijām Besarābijas jautājumā. Karu mēs viņas dēļ nevedīsim (?), bet mēs gribam plebiscītu.
Lai tas manis pēc notiek zem Tautu Savienības kontroles (kuru Krievija citādi nekad neatzīst),
bet bez plebiscīta šis jautājums nav atrisināms.” Bet ko tad īsti Krievijas piekāpšanās nozīmē un
kā rumāņi to novērtē, kad viņi runā zem četrām acīm? M. Titulesku man teica, ka viņš vēl
nekādā ziņā nelolo domas, ka Krievija formāli atzinusi Besarābijas piederību pie Rumānijas.
Krievi 3. jūlijā Londonā esot tikai atsacījušies no iespējamības grozīt varas līdzekļiem status
1
Voldemārs Salnais (1886–1948), Latvijas diplomāts, valstsvīrs. 1933.–1934. g. ārlietu ministrs. No 1937. g. sūtnis
Zviedrijā, Dānijā un Norvēģijā ar sēdekli Stokholmā. Miris Zviedrijā.
2
Maksims Ļitvinovs (īst. uzv. Vallahs; 1876–1951), Padomju Savienības diplomāts, valstsvīrs. 1921.–1930., 1941.–1946.
g. ārlietu tautas komisāra vietnieks, 1930.–1939. g. ārlietu tautas komisārs.
3
Ādolfs Hitlers (Hitler; 1889–1945), Vācijas valstsvīrs. 1933.–1945. g. kanclers.
4
Vladimirs Antonovs-Avsejenko (1883–1938), Padomju Savienības valstsvīrs, diplomāts. 1930.–1934. g. sūtnis Polijā.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 223
quo 1 , t. i. atņemt Rumānijai Besarābiju ar karu. Esot jāpanāk tomēr vēl kāda skaidrāka un
noteiktāka deklarācija no krievu puses. Es prasīju, viņam ir izredzes atrast tādu solūciju un vai
šāda deklarācija būtu priekšnoteikums Krievijas atzīšanai un diplomātisko sakaru atjaunošanai.
Uz to Titulesku atbildēja pozitīvi un teica: „Je pense que je trouverai une formule.” 2 Sīkāk par šīs
formulas veidu viņš vēl negribēja izteikties. Viņam ir nodoms izšķirt šo jautājumu personīgās
sarunās ar Ļitvinovu, pie nākošās izdevības. To vajag izšķirt tiešās sarunās, teica Titulesku; tādus
jautājumus nevarot nokārtot ar sarakstīšanos vai caur diplomātiskiem aģentiem. No tā varētu
slēgt, ka Rumānija neatzīs Krieviju de iure, kamēr Titulesku nebūs personīgi saticies ar
Ļitvinovu. Zināmu lomu spēlē, protams, arī precedents ar Ameriku, kas var iespaidot Rumānijas
un visas Mazās Antantes sarunas ar Krieviju šādā vai tādā virzienā. Uz manu jautājumu, vai
Rumānija eventuāli atzīs viena pati Krieviju vai tam jānotiek no visām Mazās Antantes valstīm
vienā reizē, Titulesku man atbildēja (kā arī izteicās visi pārējie rumāņu politiķi), ka par šo
jautājumu vispirms jāpanāk kopējs Mazās Antantes lēmums. Tomēr to var arī iztulkot, ņemot
vērā Mazās Antantes pēdējo nolīgumu attiecīgo pantu, tādā veidā, ka visu triju valstu ārlietu
ministri eventuāli varētu savā starpā pieņemt tādu lēmumu, ka viena vai otra no šīm trim
valstīm var šo atzīšanu izdarīt agrāk par pārējām. No cita avota dabūju zināt, ka Mazās Antantes
valstis norunājušas savā starpā atstāt katrai valstij brīvas rokas ārpolitikā attiecībā uz tiešiem
kaimiņiem: Rumānijai – attiecībā uz Krieviju, Čehoslovākijai – attiecībā uz Austriju un
Dienvidslāvijai – attiecībā uz Itāliju. No visām 3 valstīm visvairāk „sagatavota” Krievijas formālai
atzīšanai, bez šaubām, ir Čehoslovākija un Prāgā varbūt visā drīzumā tiks sperts pirmais
atzīšanas solis. Dienvidslāvija ir tā valsts, kuru attiecības ar Padomju Krieviju vismazāk interesē
un kur atzīšanai pretojas vēsturiski sentimentāli motīvi, kā arī daudzo krievu emigrantu
retardējošais iespaids. Arī Rumānijā daudzas aprindas, kā skaidri manīju, ir ļoti naidīgi
noskaņotas pret Padomju Krieviju. Sevišķi tas jāsaka par armijas štābu. Atzīšanas gadījumā
komunistu iespaids nebūtu sevišķi bīstams plašās rumāņu zemnieku masās, kuri pēc ļoti
radikāli izvestās agrārreformas ir dabūjuši zemi; visstiprāk komunistu propaganda varētu
iedarboties Besarābijā. Bet, kad Bukarestē apmetīsies plaša Padomju Krievijas pārstāvniecība ar
milzu personālu un bagātīgiem dispozīcijas fondiem, tad gan var sagaidīt militārās spiegošanas
jaunu izstarojumu; jau līdz šim nodevība armijas virsnieku starpā, pateicoties šai zemē plaši
izplatītai „bakšišs” 3 kārei, bija bieži novērota lieta.
Kā man Titulesku teica, paralēli atzīšanas aktam Rumānijai būs jāved ar Krieviju sarunas par
dažiem nenokārtotiem jautājumiem. Vispirms kristu svarā jautājums par lielo Rumānijas valsts
zelta fondu, kas pasaules kara laikā tika no Bukarestes evakuēts uz Krieviju; tomēr, cik manīju,
uz tā atpakaļdabūšanu pašiem rumāņiem vairs nav nekādas nopietnas cerības. Tālāk jāmin
aizvesto arhīvu un mākslas priekšmetu atpakaļ iegūšana, kas būtu vieglāk izdarāma. Pēdīgi vēl
jāvienojas par robežsatiksmes veidu. Šajās sarunās, kā Arciševskis 4 man teica, Polijas valdība cer
spēlēt svarīgu starpniecību un jau piedāvājusi savus pakalpojumus.
1
Status quo (latīņu val.) – stāvoklis kurā; plaši lietots kā apzīmējums aktuālajam lietu stāvoklim.
2
Je pense que je trouverai une formule (franču val.) – Es domāju, ka es atradīšu formulu [risinājumu].
3
Bakšišs – dzēriena veids islāma tradīcijās jeb pienākums dalīties ienākumos ar trūcīgajiem, pateicības forma par
pakalpojumu jeb laipnību. 20. gadsimtā ar šo vārdu apzīmēts arī vienkāršs „kukulis”, kas domāts arī šajā gadījumā.
4
Miroslavs Arciševskis (Arciszewski; 1892–1963), Polijas diplomāts. 1929.–1932. g. sūtnis Latvijā, 1932.–1938. g.
Rumānijā.

224 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Sakarā ar „Latvja” 1 ziņu par sūtņa Brodovska 2 interviju Rīgā, aiztelegrafēju mūsu
ministrijai un dabūju tūlīt atbildi no ģenerālsekretāra V. Muntera kunga. Titulesku par to ļoti
interesējās un teica, ka viņam pilnīgi pietiekot ar ziņu, ka Brodovskis oficiālā intervijā par
Besarābiju neko neesot teicis. Ka no Krievijas sūtņa nevarot prasīt, lai viņš šo ziņu vēl pat
atsauc – tas taču esot gluži skaidrs.
2. Balkānu valstu lietas. Kad Titulesku uzsāka savu Balkānu ceļojumu, par viņa nodomiem
cirkulēja visādas baumas, kuras vēlāk izrādījušās par pārspīlētām. Viņa īsto nolūku varētu
definēt tā: „Uzpurināt” politisko dzīvi Balkānu valstīs, iedvest viņu savstarpējiem sakariem
vairāk dzīvības un aktivitātes un izlietot izdevīgo politisko konjunktūru (galvenā kārtā –
Krievijas pārorientēšanos), lai redzētu, kas no Balkānu valstu pakta idejas var iznākt.
Rumānijai šai ziņā ir labi negociatora 3 priekšnoteikumi, jo tai ar visām Balkānu valstīm un
Turciju ir labi sakari, bez kādām nopietnām pretenzijām no Rumānijas puses. Jo vienmēr
jāpadomā, ka Rumānijas nacionālās aspirācijas pēc pasaules kara ir tādā mērā apmierinātas,
kā nevienai citai valstij. „Rumāņi pēc kara tā sarijušies”, saka ienaidnieki, „ka diezin kā būs ar
sagremošanu”.
Titulesku akciju jau bija sagatavojušas dažādas sanāksmes karaļu un valstsvīru starpā
Sinaijā un citur, kas notika šinī vasarā un rudenī, kā arī daudzie bilaterālie pakti, kurus
Balkānu valstis pēdējā laikā savā starpā noslēgušas.
[..]
Ko Titulesku bija panācis, kad tas atgriezās uz Bukaresti? Viņš man izteicās sekojošā veidā:
Acumirklīgās iespējamības Balkānu valstu kopdarbībai ir noskaidrotas. Četru valstu
(Rumānijas, Dienvidslāvijas, Grieķijas un Turcijas) paktu es varu noslēgt kuru katru brīdi. Bet
es gribu 5 valstu paktu (ar Bulgāriju) ar savstarpējām robežu garantijām, un tas patlaban ir
izrādījies par neiespējamu. Ja mēs noslēgtu tagad 4 valstu paktu, tad tas būtu tieši pret
Bulgāriju vērsts akts, kas viņai sevišķi sāpīgi liktu sajust viņas izolāciju; no tā es gribu
atturēties un likt vēl laikam strādāt, lai pamazām varbūt izlīdzinātos pretišķības, kas pastāv
starp Bulgāriju un pārējām Balkānu valstīm.
Šīs domstarpības Bulgārijai ir ar Rumāniju, Grieķiju un Dienvidslāviju. Visvieglāk būtu
izšķirama pirmā grupa. Rumānija ir gatava uzlabot bulgāru minoritātes režīmu Dobrudžā,
pret tamlīdzīgu ekvivalentu Vidinas rajonā, kur dzīvo rumāņi. Principā arī piekrišana dota
Donavas tiltam, kaut gan Titulesku man teica, ka rumāņu galvenais štābs stipri pretojas tilta
būvei, kamēr Bulgārija nav garantējusi robežas. Un to, kā augstāk teikts, no viņas nevar
panākt [..].
Rumānijas iekšpolitiskie notikumi. Kad atstāju Bukaresti, karalis bij uzdevis liberālās
partijas vadonim M.[esjē] Duka sastādīt valdību. Tā ir ievērojama maiņa Rumānijas iekšējā
dzīvē, jo visus pēdējos gadus (ar īsu pārtraukumu) tur valdījusi nacionāl-caranistu
(zemnieku) partija. Šī partija, kurai ir bez šaubām visplašākais atbalsts tautas masās, visu
laiku bija atbalstījusi karali – kā pretstats liberāļu partijai, kuras vadonis Duka pat bij nonācis
asā personīgā konfliktā ar karali. Karalis, kura autoritāte visādu personīgu dēku dēļ bij stipri
apdraudēta, pēdējā laikā ļoti pūlējās to atkal stiprināt ar visādiem ceļojumiem provincē,
baznīcu, universitāšu atklāšanu u. t. t., ar runām un personīgiem žestiem. Viens no šiem
1
„Latvis” – 1921.–1934. g. labējs, nacionāls dienas laikraksts Rīgā.
2
Stepans Brodovskis (1880–1937), Padomju Savienības diplomāts. 1933.–1937. g. sūtnis Latvijā.
3
Domāts – sarunu vedējs (angļu val. negotiate – vest sarunas).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 225
žestiem tagad atkal ir Dukas, viņa personīgā ienaidnieka, saukšana pie valdības stūres. Karalis
savukārt paliks nepopulārs pie nacionāl-caranistiem, tas ir skaidrs.
[..]
Laipni lūdzu ar šo ziņojumu iepazīstināt Valsts Prezidenta A. Kvieša kungu.
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2785. l., 45.–52. lp.
83. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw O. Grosvalds to Minister of Foreign Affairs
V. Salnais 1 , 21 st November, 1933
I have the honour to report to you about my business trip to Romania.
I arrived in Bucharest on 22 nd October and stayed there till 10 th November. I was received
by Minister of Foreign Affairs N. Titulescu on 6 th November when he had returned from his
trip to the Balkan states and Turkey. Apart from that I also visited all the highest-ranking civil
servants in the Ministry of Foreign Affairs and exchanged visits with all representatives of
foreign countries accredited in Bucharest. I also talked to Minister of Finance V. Madgearu,
whom I knew from the earlier times, and made acquaintance with many Romanian political
and economic figures.
At the present moment Romania, as we know, is very active in the field of foreign policy.
It refers to two sets of issues: a) relations of Romania and the Little Entente with Russia; b)
Romania’s relations with the Balkan states and Turkey. Discussions that I had with N.
Titulescu and the other political figures mostly focused on these two issues.
1. Relations of Romania and the Little Entente with Russia. As we know, this summer,
during the economic conference in London a turn took place in the position of Romania’s
ruling circles. It is indeed true that in previous discussions with Litvinov 2 Mr. Cădere 3 ,
Romania’s Envoy in Warsaw had moved this issue so far ahead that understanding had
already become possible. N. Titulescu, in his turn, until this summer had firmly resisted
reconciliation with Russia and since he has a very strong influence in Romania’s ruling circles
(over the King, in Parliament and society) and in the field of foreign policy he enjoys almost
dictator like status, his position prevailed. Cădere had to interrupt the negotiations and he
was lucky (thanks to his shrewd manoeuvring) to keep his job and not to fall victim to
political jealousy, because Titulescu now places his own people (and Cădere is not one of
them) in all diplomatic positions.
Under the impact of some events in the large politics (Hitler’s 4 coming to power, military
threats from the part of Japan) the Russians’ obstinate position on the issue of Bessarabia
softened and this summer Titulescu together with Russia could join the Convention on the
Definition of Aggressor. He held the following position on this issue: „It will be mine and
nobody else’s convention with Russia!“ because the acting Romania’s Minister of Foreign Affairs
is an extremely ambitious person, with strongly emphasised dignity. I think that by accepting
1
Voldemārs Salnais (1886–1948), Latvian statesman. 1933–1934 Minister of Foreign Affairs. From 1937 Envoy to
Sweden, Denmark and Norway with seat in Stockholm. Died in Sweden.
2
Maxim Litvinov (real surname Wallah; 1876–1951), Soviet diplomat and statesman, 1921–1930, 1941–1946 deputy
People’s Commissar of Foreign Affairs, 1930–1939 People’s Commissar of Foreign Affairs.
3
Victor Cădere (1891-1980) was a Romanian jurist, politician and diplomat. He was member of the Romanian
delegation to the Peace Conference in Paris in 1919 and head ot the Romanian Military Mission in the Far East
designed to rescue the Romanian POWs (1920-1921). Minister plenipotentiary of Romania in Poland, Yugoslavia
and Portugal. Imprisoned by the Communist regime, he spent his old age in France.
4
Adolf Hitler (1889–1945), German statesman. 1933–1945 Chancellor.

226 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
the-so-called political formula (on territories, which at the present moment are under the
political sovereignty of the respective country) Russia has demonstrated great pliancy. I
remember that approximately a year ago Envoy of Russia in Warsaw Antonov-Ovseyenko 1 told
me: „We will never make concessions on the issue of Bessarabia. We will not wage war for it (?),
but we want a plebiscite. I would not mind if it took place under the control of the League of
Nations (which Russia otherwise never recognises), but without a plebiscite this issue cannot be
resolved.“ But what Russia’s concession really means and how the Romanians evaluate it when
they talk in private? N. Titulescu told me that he did not yet cherish the hope that Russia had
formally recognised Bessarabia as part of Romania. [He thinks that] in London on 3 rd July
Russians had only given up the possibility of changing the status quo 2 by force, i.e. of taking
Bessarabia from Romania by military means. [He believes that] a clearer and more committed
declaration from the Russian side yet has to be achieved. I asked him whether he saw a
possibility of finding such a solution and would such a declaration be a precondition for the
recognition of Russia and restoration of diplomatic relations. Titulescu answered in the
affirmative and said: „Je pense que je trouverai une formule.” 3 He did not want to disclose any
details about the type of such formula yet. He has an intention to solve this issue in a personal
discussion with Litvinov on the next opportune occasion. It had to be resolved in direct talks,
Titulescu said; such issues could not be settled through correspondence or diplomatic agents.
From that it could be deduced that Romania will not recognize Russia de jure before Titulescu
has a personal meeting with Litvinov. Certainly the precedent of America also plays a certain
role and may in that or other direction influence Romania’s and the entire Little Entente’s talks
with Russia. To my question whether Romania will eventually recognize Russia alone or it has
to be done by all of the countries of the Little Entente at the same time, Titulescu replied (and
all the other Romanian politicians said the same thing) that first a joint decision by the Little
Entente on this issue had to be achieved. Yet, based on the respective clause of the newest
agreement of the Little Entente, it may be interpreted in such a way that the Ministers of
Foreign Affairs of the three countries could make a decision among themselves that one of the
three countries may come out with the recognition before the others. From a different source I
heard that the countries of the Little Entente had agreed to give to each of its member countries
free hands in foreign policy with regard to its direct neighbours: to Romania – with regard to
Russia, to Czechoslovakia – with regard to Austria and to Yugoslavia – with regard to Italy.
Among the three countries best „prepared“ for a formal recognition of Russia, no doubt, is
Czechoslovakia and perhaps in Prague the first step towards the recognition will be made soon.
Yugoslavia is the country least interested in relations with Soviet Russia and resisting the
recognition for historically sentimental reasons and because of the retarding influence of the
numerous Russian émigrés. In Romania, too, as I clearly noticed, many circles are very hostile
towards Soviet Russia. It particularly refers to the army’s staff. In case of recognition, the
Communists‘ influence in the broad mass of Romanian farmers, who have received land as a
result of the very radical agrarian reform, would not be very dangerous; it is in Bessarabia that
the Communist propaganda could leave the strongest impact. But when Soviet Russia opens in
1
Vladimir Antonov-Ovseyenko (1883–1938), Soviet diplomat and statesman. 1930–1934 Envoy to Poland.
2
Status quo (Latin) – literally “the state in which”; a broadly used phrase to denote the current or existing state of
affairs.
3
Je pense que je trouverai une formule (French) – I think that I will find a formula [solution].

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 227
Bucharest a large mission with a huge staff and lavish funds at its disposal – then indeed a new
emission of military spying can be expected; treason among army officers, thanks to their
craving for „bakshish“ 1 , which is broadly spread in this country, is a very frequent occurrence.
As Titulescu told me, along with the act of recognition, Romania would have to negotiate
several other pending issues with Russia. The weightiest of these would be the issue of the
large fund of state gold of Romania that had been evacuated from Bucharest to Russia during
the world war; however, as much as I noticed, the Romanians no longer cherish any serious
hope to get it back. Further, one should mention the recovery of the deported archives and
pieces of art, which would be an easier task. Finally, the type of border traffic should be
agreed on. In these negotiations, as Arcizewski 2 told me, the government of Poland hoped to
act as an important mediator and had already offered its services.
Owing to information published in „Latvis“ 3 about an interview that Envoy Brodovski 4 has
given in Riga I sent a telegram to our ministry and right away received a reply from Secretary
General Mr. V. Munters. Titulescu showed great interest in it and said that it fully sufficed
him to know that in an official interview Brodovski had said nothing about Bessarabia. It was
completely clear that one could not ask an Envoy of Russia to go as far as recall his message.
2. The issues of the Balkan states. When Titulescu began his trip through the Balkans,
various rumours were afloat about his intentions that eventually turned out to be
exaggerated. His actual intention could be formulated as follows: „to shake up“ the political
life in the Balkan states, to infuse more life and activity into their mutual contacts and to use
the advantageous political conjuncture (first and foremost – the re-orientation of Russia), in
order to see what can come of the idea of a pact of the Balkan states. In this regard Romania
as a negotiator has good advantages, because it has good contacts with all the Balkan states
and with Turkey and there are no serious claims from Romania’s part. Because one always
has to consider that after the world war Romania’s national aspirations were satisfied to an
extent greater that those of any other country. „The Romanians filled their bellies so much
after the war,“ the enemies say, „that the digesting is to be doubted“.
Titulescu’s campaign had been prepared by different meetings among the kings and
statesmen in Sinai and elsewhere this summer and autumn as well as by the numerous
bilateral pacts that the Balkan states have concluded among themselves lately.
[..]
What Titulescu had achieved when he returned to Bucharest? He put it in the following
way: The immediate possibilities for the co-operation of the Balkan states have been clarified.
I can conclude the pact of the four countries (Romania, Yugoslavia, Greece and Turkey) any
moment. But I want a pact of 5 countries (with Bulgaria, too) with mutual guarantees of
borders and it has turned out to be impossible at the moment. If we concluded the pact of 4
countries now, it would be an act directly targeted against Bulgaria and would make this
country very painfully aware of its isolation; I would like to abstain from it and to make the
1
Bakshish – a type of drink in Islamic tradition or a duty to share one’s income with the poor, also a way to thank
for a service or kindness. In 20 th century this word became used also simply to denote a bribe, which is the case
also in the present context.
2
Mirosław Arciszewski (1892–1963), Polish diplomat. 1929–1932 Envoy to Latvia, 1932–1938 Envoy to Romania.
3
„Latvis” – 1921–1934 a right-wing nationalist daily newspaper issued in Riga.
4
Stepan Brodovski (1880–1937), Soviet diplomat. 1933–1937 Envoy to Latvia.

228 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
time still to work for it, in order for the contradictions, which exist between Bulgaria and the
other Balkan states, to smooth out.
Bulgaria has such disagreements with Romania, Greece and Yugoslavia. The first group is
the easiest to solve. Romania is ready to improve the regime of the ethnic Bulgarian minority
in Dobruja in exchange for an equivalent [step taken] in Vidvina district where Romanians
live. A principal consent for the Danube bridge has also been given although Titulescu told
me that the Romanian General Staff was strongly opposed to the construction of the bridge
until Bulgaria guarantees the borders. And as was mentioned above, this is what cannot be
achieved from it. [..]
Events in Romania’s domestic policy. As I was leaving Bucharest, the King had nominated
head of the Liberal Party Mr. Duca to form the government. It is a noteworthy change in
Romania’s domestic life because all through the recent years (with a brief intermission) the
Național-Țărănist (Farmers‘) Party had been at power there. This party, which, no doubt,
enjoys the greatest popular support, had supported the King all the time – in contrast to the
Liberal Party, whose leader Duca had even come into a harsh personal conflict with the King.
The King, whose authority had been badly threatened due to miscellaneous personal affairs,
lately has tried very hard to strengthen it again through various trips to the province,
unveiling of churches and universities, etc., with speeches and personal gestures. One of such
gestures is the summoning of Duca, his personal enemy, again at the helm of the state. Under
the Național-Țărănist the King in his turn will remain unpopular, that much is clear.
[…]
I ask you kindly to acquaint President Mr. A. Kviesis with this report.
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2785, s. 45–52.
84. Raportul lunar (noiembrie 1933) al însărcinatului cu afaceri ad interim al
României la Riga Th. Scortzescu nr. 598 către Ministrul Afacerilor Străine al României
Nicolae Titulescu, 2 decembrie 1933
Am onoarea a rezuma mai jos pentru luna noiembrie 1933 situația și faptele relative la
politica internă și externă a Letoniei:
a. Politica internă
Se știe că progresele mișcării grupărilor de dreapta au inspirat partidului agrar – cel mai
important partid burghez leton – hotărârea de a cere o modificare a constituției actuale în
sensul unei diminuări a rolului Saeimei și a unei centralizări a puterii executive. Această atitudine
a partidului agrar i-a atras simpatiile nu numai ale clasei burgheze orășenești care înclină
vădit către o politică de autoritate, dar și a păturilor țărănești. Singură clasa uvrieră rămâne – în
parte – fidelă partidului social-democrat, care se opune oricărei modificări a constituției.
Saeima a aprobat, cu o majoritate importantă, trimiterea spre examinare a zisului proiect
Comisiei Juridice parlamentare. Atât guvernul cât și cea mai mare parte din partidele
burgheze susțin proiectul – al cărui adversari principali sunt social-democrații și partidul
centrului democratic.
După arestarea deputaților comuniști - acuzați de crimă de înaltă trădare - partidul social
democrat a început o violentă campanie împotriva politicii „inchizitoriale” a guvernului.
Campania pare a fi dusă mai ales în scopuri electorale. Departe de a se lăsa emoționat,
Guvernul a procedat la arestarea a numeroase grupuri comuniste.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 229
Toate aceste manifestări ale unei politici de dreapta sunt în general primite cu simpatie de
populație.
b. Situația economică și financiară internă
Din ce în ce mai mult circulă zvonul că guvernul ar avea intenția să provoace o
devalorizare a latului imitând în aceasta politica financiară estoniană.
După lungi negocieri s-a ajuns la parafarea unui Tratat de Comerț letono-lituanian.
Tratatul conține două liste de mărfuri care vor beneficia de tarif preferențial, una
concentrând produsele industriale letone, iar cealaltă produsele agricole ale Lituaniei. Grație
„clauzei baltice” aceste taxe de favoare nu urmează a fi aplicate altor țări pe baza „clauzei
națiunii celei mai favorizate”. Se crede că aplicarea noului tratat de comerț va reuși să
intensifice relațiile economice letono-lituaniene care lânceziseră în ultimii ani.
Faptul că industria mare în Letonia se găsește în mare parte în mâinile minorităților
(evrei, germani, ruși) stârnește în mod periodic violente campanii de presă și formează
principala platformă electorală a Partidului Centrului. Direcția acestui partid cere cu
insistență crearea unui „Consiliu Economic” destinat de a fixa liniile unei politici economice
naționale. De fapt, industria mare letonă trece printr-o gravă criză din cauza lipsei de
debușeuri și o parte din ea este susținută în mod artificial printr-un regim vamal extrem de
protecționist. Grupările naționaliste pretind statului de a ajuta în primul rând industria mică
și agricultura care reprezintă mijloacele de existență ale țăranilor letoni. Problema conservării
unei industrii mari în Letonia formează una dintre principalele preocupări ale guvernului.
c. Chestiuni speciale
Fracțiunea social-democrată a Consiliului Municipal din Riga a cerut ca Spitalul German
„Georgenhospital”, precum și edificiile Guilde-lor germane din Riga să devină proprietatea
statului leton. Un precedent similar a avut loc acum doi ani, când statul leton a luat în
stăpânire Domul care aparținea minorității germane. Cererea social-democraților destinată a
place populației letone pune în încurcătură guvernul într-un moment când relațiile germanoletone
sunt în curs de ameliorare.
Partidul social-democrat cere reformarea actualului aparat judiciar, care s-ar fi dovedit a fi
părtinitor, apărând exclusiv interesele clasei burgheze. Unele din acuzațiile aduse justiției de
către membrii zisului partid dovedindu-se a fi false, ei au fost condamnați la închisoare.
d. Politica Externă
Unele asigurări liniștitoare primite din Berlin par a fi calmat în ultimul timp
aprehensiunile inspirate guvernului leton de către presupusele intenții ale regimului hitlerist.
Domnul Ulmanis, liderul partidului agrar și inițiatorul proiectului de modificare a Constituției,
și-a manifestat în mod public simpatia pentru unele aspecte ale național-socialismului
german. Menționez că partidul agrar face parte din actuala coaliție guvernamentală.
Guvernul sovietic a organizat la Moscova o întrunire de protest a comuniștilor letoni
refugiați împotriva arestării deputaților comuniști în Letonia. Evoluția raporturilor sovietoletone
depinde însă în mare parte de rezultatul negocierilor întreprinse între aceste două țări
în vederea încheierii unui nou tratat de comerț. Letonia ține să redobândească măcar o parte
din piața rusească pierdută și să beneficieze de traficul sovietic spre Occident.

230 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Vizita Domnului Päts 1 , Șeful Statului estonian, la Riga, este considerată ca o manifestație a
trăiniciei alianței estono-letone.
La 8 decembrie va sosi în Riga Ministrul Afacerilor Străine al Finlandei. Anunțarea acestei
vizite a fost primită cu bucurie de guvernul leton, întrucât sunt ani de zile de când Finlanda
nu a mai făcut un asemenea gest amical față de Letonia. Este posibil ca politica „scandinavă” a
Finlandei să nu mai apară la Helsingfors ca răspunzând necesităților vremurilor actuale.
Emoția provocată în Lituania de destinderea germano-poloneză trezește noi speranțe la
Riga printre partizanii proiectului „Uniunii Baltice”, proiect zădărnicit până acum de politica
externă unilaterală a Lituaniei, obsedată de ideea redobândirii Vilnei.
Chestiunea revizuirii
…
Chestiunea dezarmării
…
Chestiunea datoriilor de război
Guvernul leton nu a luat încă o decizie în privința plății ratei din decembrie către Statele
Unite, dar se crede că va urma și de astă dată exemplul Angliei, făcând o plată nominală.
Chestiunea minorităților
Autoritățile au făcut o percheziție la sediul asociației „Baltische Brüderschaft” din Riga, al
cărei scop pare ar fi crearea unui curent național-socialist germanofil în Letonia. Zisa
asociație găsise un număr mic de aderenți în Riga.
Chestiunile în legătură cu Societatea Națiunilor
Zvonul că Italia ar avea intenția de a părăsi și ea Societatea Națiunilor a fost primit cu
oarecare îngrijorare de lumea politică letonă, care crede că existența instituției din Geneva nu
poate fi, în general, decât favorabilă statelor mici.
Chestiuni în legătură cu întrunirile internaționale etc
…
e. Raporturile cu România
Din punct de vedere politic România continuă să intereseze Letonia (precum și Estonia)
ca vecină a Sovietelor, ca aliată a Poloniei, ca partizană a unei politici de respectare a
tratatelor.
Situația raporturilor economice dintre Letonia și România pe luna octombrie 1933 este
următoarea:
1.Importul din România în Letonia
Numele mărfurilor Kg lats
Materii prime și semi-fabricate
Blănuri 178 12 308
Blănuri (astrahan) 178 12 308
Benzină 28 905 3653
Total 29 083 15 961
Fabricate
1
Konstantin Päts (1874-1956) a fost cel mai influent politician estonian din prima jumătate a sec. al XX-lea, șef al
statului democratic estonian (1921-1922, 1923-1924, 1931-1932, 1932-1933, 1933-1934), Prim Ministru al Estoniei (1918-
1919) și șef al regimului autoritar din această țară (așa-numita „epocă a tăcerii, 1934-1940). Fondator al Estoniei
independente. Arestat și deportat, a murit în Uniunea Sovietică.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 231
Trestie împletită 120 309
Carton și hârtie desenată x/ 200
Totalul importului 29 203 16 470
2. Exportul Letoniei în România
Numele mărfurilor Kg Lats
Produse fabricate 26 317 105 090
In 979 1318
Galoși 4991 14 582
Încălțăminte de cauciuc 20 344 89 160
Colete poștale 3 30
Totalul exportului 26 317 105 090
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 420-425.
84. Monthly Report no. 598 (November 1933) of the Chargé d’Affaires ad interim of
Romania in Riga Th. Scortzescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae
Titulescu, 2 nd December 1933
I have the honour to summarize below the situation and the facts related to the internal
and external policy of Latvia for November 1933:
a. Internal policy
It is known that the progresses of the movement of the left-wing groups have inspired the
agrarian party – the most important Latvian party –to decide amending the current
constitution in the sense of a diminution of the Saeima’s role and a centralisation of the
executive power. This attitude of the agrarian party has attracted the sympathies not only of
the urban bourgeois class which clearly bends towards an authoritarian policy, but also of the
peasant strata. The only working class – partly – remains faithful to the Social-Democratic
Party which opposes any amendment of the constitution.
The Saeima has approved, with an important majority, to send the project in question to
the Law Commission of the Parliament for examination. The government as well as most part
of the bourgeois parties support the project –whose main opponents are the social-democrats
and the party of the democratic centre.
After the arrest of the communist deputies – accused of the crime of high treason – the
Social-Democratic Party started a violent campaign against the “inquisitorial” policy of the
government. The campaign seems to be made especially for elective purposes. Far from being
moved, the Government has proceeded to the arrest of numerous communist groups.
All these manifestations of a right-wing policy are generally received with sympathy by
the population.
b. Internal economic and financial situation
There are increasing rumours that the government has the intention to provoke a
depreciation of the lat by imitating the Estonian financial policy.
After long negotiations an initialling of a Latvian-Lithuanian Treaty of Commerce was
reached. The treaty contains two lists of goods that will benefit of preferential tariff, one
concentrating the Latvian industrial products and the other the Lithuanian agricultural
products. Due to the “Baltic clause”, these privileged taxes shall not be applied to other
countries based on the “”clause of the most favoured nation”. It is believed that the

232 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
application of a new Treaty of Commerce shall succeed to intensify the Latvian-Lithuanian
economic relations that were slackening in the last years.
The fact that the great industry in Latvia lies mostly in the hands of the minorities (Jews,
Germans, Russian) has periodically caused violent press campaigns and has formed the main
electoral platform of the party of the Centre. The direction of this party insistently demands
the creation of an “Economic Council” intended to establish the lines of a national economic
policy. In fact, the great Latvian industry passes through a serious crisis due to the lack of
markets and a part of the industry is artificially supported through a very protectionist
customs regime. The nationalist groups ask the state to first of all help the little industry and
the agriculture which represent the means of existence of the Latvian peasants. The problem
of conservation of a great industry in Latvia represents one of the main concerns of the
government.
c. Special issues
The social-democrat group of the Municipal Council in Riga has asked for the German
Hospital „Georgenhospital” as well as the constructions of the German Guilds in Riga to
become the property of the Latvian state. A similar precedent occurred two years ago, when
the Latvian state took over the Dome which belonged to the German minority. The request of
the social-democrats, which was intended to please the Latvian population, puzzles the
government in a moment when the German-Latvian relations are improving.
The Social-Democratic Party asks for the reformation of the current judicial apparatus,
which proved to be subjective, by defending exclusively the interests of the bourgeois class.
As some of the accusations brought to justice by the members of the party in question were
false, they were sentenced to prison.
d. Foreign Policy
Certain comfortable assurances received from Berlin seem to have lately calmed the
apprehensions inspired to the Latvian government by the supposed intentions of the Hitlerite
regime.
Mr. Ulmanis, the leader of the agrarian party and the initiator of the project of
amendment of the Constitution, publicly manifested his sympathy for certain aspects of the
German National-Socialism. I mention that the agrarian party is part of the current
governmental coalition.
The Soviet government organised in Moscow a protest reunion of the Latvian
communists, who were refugees against the arrest of the communist deputies in Latvia.
However, the evolution of the Soviet-Latvian relations depends to a great extent on the result
of the negotiations undertaken between these two countries for the conclusion of a new
treaty of commerce. Latvia wants to recover at least a part of the lost Russian market and to
benefit from the Soviet traffic towards the Occident.
The visit of Mr. Päts 1 , Chief of the Estonian state, in Riga, is considered a manifestation of
the stability of the Estonian-Latvian alliance.
The Minister of Foreign Affairs of Finland will arrive in Riga on December 8 th . The
announcing of this visit was gladly received by the Latvian government, because there are
many years since Finland has not made such a friendly gesture towards Latvia. It is possible
that the “Scandinavian” policy of Finland does not appear in Helsingfors too appropriate for
the needs of the current age.
1
Konstantin Päts (1874-1956) was the most influential Estonian politician in the first half of the 20th century.
Democratic Head of State (1921-1922, 1923-1924, 1931-1932, 1932-1933, 1933-1934), Prime Minister (1918-1919) and
head of the country's authoritarian regime (during so-called „period of silence” 1934-1940). Founder of
independent Estonia. Arrested and deported, he died in the Soviet Union.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 233
The emotion provoked in Latvia by the German-Polish detente, awakes new hopes in Riga
among the supporters of the project of the “Baltic Union”, a project which has been made futile
until now by the external unilateral policy of Latvia, obsessed with the idea of recovering Vilna.
The issue of revision
…
The issue of disarmament
…
The issue of war debts
The Latvian government has not yet taken a decision regarding the payment of the
instalment from December to the United States, but it is believed that it will follow once
more the example of England, by making a nominal payment.
The issue of minorities
The authorities have searched the headquarters of the association „Baltische
Brüderschaft” in Riga, whose purpose is the creation of a national-socialist Teutophile trend
in Latvia. The association in question found a small number of supporters in Riga.
Issues regarding the League of Nations
The rumour that Italy would also have the intention to leave the League of Nations was
received with a certain concern by the Latvian political establishment, which believes that the
existence of the institution in Geneva can be favourable, in general, only to small states.
Issues regarding international meeting etc
…
e. Relations with Romania
From a political point of view, Romania continues to be interested in Latvia (as well as
Estonia) as neighbour of the Soviets, as ally of Poland, as supporter of a policy of observance
of the treaties.
The situation of the economic relations between Latvia and Romania in October 1933 is
the following:
1. Import from Romania to Latvia
Name of goods Kg lats
Raw materials and semi-products
Furs 178 12 308
Furs (astrakhan) 178 12 308
Gas 28 905 3653
Total 29 083 15 961
Manufactured products
Woven cane 120 309
Paperboard and drawn paper x/ 200
Total import 29 203 16 470
2. Export from Latvia to Romania
Name of goods Kg Lats
Manufactured products 26 317 105 090
Flax 979 1318
Galoshes 4991 14 582
Rubber footwear 20 344 89 160
Postal parcels 3 30
Total export 26 317 105 090
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 420-425.

234 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
85. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 35 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 18
ianuarie 1934
După un moment de surpriză sau ezitare guvernele din Reval și Riga și-au dat seama că
propunerea sovieto-polonă tindea mai mult la o limitare a suveranității lor decât la întărirea
acestei suveranități și că excluderea vizibil intenționată a Germaniei dintre puterile garante –
a unei Germanii care nu fusese solicitată – nu putea avea decât un singur scop, crearea unui
surplus, plin de făgăduință, de ațâțare și de suspiciune între cele două câmpuri ale puterilor
burgheze atât de învrăjbite deja.
În afară de foile stipendiate de Moscova, întreaga presă, chiar ziarele cele mai antigermane,
au sfârșit prin a pricepe distincția: o garanție generală cuprinzând și Germania, da,
tutela, nu. Domnul Salnais exprima deci sentimentul general când declara în recentul său
discurs: „Letonia nu se va lăsa antrenată în jocul nici uneia, nici alteia dintre cele două
grupări rivale, pentru a nu deveni obiectul unor simple manevre tactice.
O dată intențiile Rusiei sovietice bine definite, rămâne a desluși mobilele Varșoviei.
Neputând gândi că o diplomație atât de realistă ca cea actuală a Poloniei poate crede în
rentabilitatea operațiunii zisă a încercuirii sau chiar a amenințărilor în acest sens, risc
următoarea explicație.
Guvernele baltice au primit cu neliniște în decembrie trecut conversațiile și destinderea
între Berlin și Varșovia. Zvonuri că între aceste două capitale se căuta, pe spatele țărilor
baltice, o soluție satisfăcătoare a problemei coridoarelor au circulat aici cu insistență.
Încrederea Statelor Baltice în Varșovia ar fi fost grav zdruncinată dacă acestor zvonuri [li] s-ar
fi adăugat astăzi informația precisă că Rusia sovietică, propunând Poloniei de a garanta
solidar independența lor, această țară ar fi refuzat să o facă.
Cred deci că inițiativa propunerii aparține Rusiei sovietice și că Polonia nu s-a putut
abține a o urma. Moscova, pe lângă avantajele de alt ordin, a găsit în această manevră și
ocazia de a constata dacă într-adevăr în conversațiile germano-polone problema coridorului
fusese abordată în spirit atât de radical.
Polonia a cedat cred și complexului său de putere medie, ce se manifestă la Varșovia de
câte ori e vorba de a juca rolul de protector. Și în această privință, între altele, n-avem cred a
regreta eșecul demersului sovieto-polon.
Într-adevăr, în cercurile politice ale Țărilor Baltice, în Letonia mai ales, există o
necontestabilă tendință de a nu mai vedea în proiectul de modificare a statutului Societății
Națiunilor o afacere baltică din moment ce independența și integritatea acestor țări ar fi [în]
prealabil garantate, de a se desolidariza deci eventual de celelalte puteri mijlocii sau mici în
lupta lor contra introducerii Tutelei în dreptul internațional.
Pe de altă parte, Polonia ar fi mult mai jenată, cred, prin legăturile sale de solidaritate cu
Țările Baltice decât prin altele, dacă ocazia s-ar prezenta pentru ea, a trece cu arme și bagaje
la Geneva în câmpul tutorilor. Aceste legături de solidaritate s-ar fi putut considera ca deplin
satisfăcute, și Polonia dezlegată cu atât în chestiunea modificării organizării Ligii, dacă Țările
Baltice ar fi primit garanția ce li se oferea.
Cred că astăzi interesul nostru este ca sentimentul de insecuritate în aceste părți să ducă
la o uniune scandinavo-baltică, pe care am putea-o aduce dacă necesitatea s-ar face simțită,

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 235
într-un bloc intransigent al statelor mijlocii și mici, iar nu la o grupare pur baltică, sub egida a
două sau mai multe Mari Puteri, care ar scoate Letoniei, Estoniei și Lituaniei orișice spirit de
combativitate față de imaginațiile italiene la Geneva.
Chiar o garanție specială în cadrul Societății Națiunilor, în afară de un pact de garanție
universal, garanție care pare a fi visul actual al oamenilor de stat baltici, nu-mi pare a
corespunde cu interesele noastre. Ce ar însemna împărțirea Europei în puteri garante (din
care U.R.S.S. ar face parte!) și puteri garantate dacă nu cea, detestată de noi, în puteri cu
răspundere generală și limitată? Iar distincția între garanție și garantate sau negarantate nu
poate conveni decât amicelor revizuirii.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 452-455.
85. Diplomatic Report no. 35 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 18 th
January 1934
After a moment of surprise or hesitation, the Reval and Riga Governments realized that
the Soviet-Polish proposal pursued a limitation of their sovereignty rather than the
strengthening of this sovereignty, and that the visibly intended exclusion of Germany from
guaranteed powers – a Germany that was not requested – could only have a single purpose,
the generation of a surplus, full of promises, of instigation and suspicion between the two
fields of bourgeois powers, already divided.
Except for the papers subsidized by Moscow, the whole press, even the most anti-German
newspapers, eventually perceived the distinction: a general guarantee including Germany,
but not the guardianship. Mr. Salnais thus expressed the general feeling when he declared the
following in his recent discourse: “Latvia shall not be part of any game of either of the two
rival groups, to avoid becoming just the object of tactical manoeuvres”.
Once the intentions of Soviet Russia are clear, Warsaw’s motives are yet to be disclosed.
As I cannot think that a realistic diplomacy like Poland’s can believe in the profitability of the
so-called encircling operation or even of threats in this sense, I’ll take my chances with the
following explanation.
Last December, the Baltic Governments received with anxiety the discussions and relief of
tensions between Berlin and Warsaw. Rumours that the two capitals were searching, behind
Baltic States’ back, for a satisfactory settlement to the corridors issue, had circulated here
intensely. The Baltic States’ confidence in Warsaw would have been seriously shaken if these
rumours were added the clear information that Soviet Russia, suggesting to Poland to jointly
guarantee their independence, the latter would have refused to do it.
Hence I do believe that the initiative of proposal belongs to the Soviet Russia and that
Poland could not have refrained from following it. Besides advantages of another nature,
Moscow has also found in this manoeuvre an opportunity to find out whether the corridor
issue was truly approached in such a radical manner in the German – Polish discussions.
I think that Poland has also yielded to its “average power” complex, which is manifested in
Warsaw each time it needs to play the protector’s role. In this respect, among others, we
must not regret the failure of the Soviet-Polish intercession.
Actually, in the Baltic countries’ political circles, especially in Latvia, there is an
undeniable tendency to stop considering the project of modification of the statute of the
League of Nations as a Baltic business, since independence and integrity of these countries

236 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
would be previously guaranteed, to possibly separate from other average or small powers in
their fight against the introduction of Guardianship in the international law.
On the other hand, I think Poland would feel much more embarrassed due to its
sympathetic relations with the Baltic Countries rather than with others, if it had the chance
to cross over, “with guns and baggage” to the side of guardians, in Geneva. These relations of
sympathy could have been considered fully satisfied and Poland would have been released
with the issue of changing the organization of the League, if Baltic countries had received the
guarantee that was offered to them.
I think today it is in our interest that the feeling of insecurity from these territories lead to
a Scandinavian – Baltic union, that we could achieve, if necessity requires, in an intransigent
block of average and small states, rather than in a purely Baltic group, under the aegis of two
or several Great Powers, which would determine Latvia, Estonia and Lithuania to repress any
fighting spirit in relation to Italian imaginations in Geneva.
Even a special guarantee within the League of Nations, except for an universal guarantee
pact, which seems to be the current dream of Baltic people, does not seem to me to be
consistent with our interests. What would the separation of Europe in guarantor powers
(where Union of Soviet Socialist Republics is a part!) and guaranteed powers mean, if not one
in powers with general and limited responsibility, which we detest? And the distinction
between guarantee and guaranteed or non-guaranteed can only be convenient to supporters
of revision.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 452-455.
86. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail
R. Sturdza nr. 64 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 29
ianuarie 1934
Pactul germano-polon și Țările Baltice
Mă refer la raportul meu nr. 36 din 18 ianuarie.
Vestea neașteptată a încheierii pactului germano-polon, urmând din scurt propunerile de
garanție cu caracter anti-german făcute Țărilor baltice de Rusia Sovietică și Polonia, au
surprins neplăcut aici lagărul socialist în plină campanie de răsturnare a actualului Ministru
al Afacerilor Străine, acuzat de a fi cauza avortării proiectului sovietic.
În Moscova presa s-a abținut până astăzi de la orice comentarii; pactul germano-polon
este totuși prezentat ca un important succes al diplomației germane.
Evenimentul va întări după toate probabilitățile poziția cabinetului Domnului Bļodnieks,
ce părea ferm hotărât a se solidariza până la urmă cu politica de rezervă a Domnului Salnais.
Se observă aici, post festum 1 , că indiciile nu lipseau pentru a arăta că Varșovia nu urmase
decât fără entuziasm și pentru motive pur tactice o inițiativă care aparținea în întregime
Moscovei. Astfel, intervențiile legațiilor polone în capitalele baltice nu urmaseră decât cu o
sensibilă întârziere celor ale legațiilor sovietice; revenirea la șarjă nu se produsese decât în
Kovno, unde singură Legația Sovietică avea ocazia a se pronunța; campania de opinie și
atacurile în Parlament contra Ministrului Afacerilor Străine erau exclusiv conduse de ziarele
și cercurile politice influențate de Moscova sau de Paris, pe când cele influențate de Polonia
nu încetaseră a-l trata cu menajament. Astfel, încă, se remarcă calmul arătat de Reich și de
1
Expresie latină: după ce s-a terminat ceremonia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 237
legațiile sale în momentul propunerilor sovieto-polone, calm ce pare astăzi a indica că
explicații prealabile fuseseră schimbate între Berlin și Varșovia.
ÎN CERCURILE DE DREAPTA SE SEMNALEAZĂ AVANTAJELE ARĂTATE ÎNCĂ O DATĂ
DE ATITUDINEA ADOPTATĂ DE VARȘOVIA, COMPARATIV CU CEA A PUTERILOR
ÎMPIETRITE FAȚĂ DE NOUL REICH DE UN CONSEMN STERIL, NU POLITIC CI DE
DOCTRINĂ. CONSEMN CE A PROVOCAT DEJA IEȘIREA GERMANEI DIN SOCIETATEA
NAȚIUNILOR, DÂND ACESTEI INSTITUȚII, PRINCIPALA GARANȚIE PENTRU MICILE
PUTERI, CEA MAI GRAVĂ LOVITURĂ PE CARE A PRIMIT-O PÂNĂ ACUM.
Cercurile Ministerului Afacerilor Străine par destul de îngrijorate și dezorientate. Solidaritatea
franceză și polonă în materie germană, un moment compromisă la sfârșitul anului
trecut, părea astăzi incontestabilă; chiar căldura cu care guvernul francez susținuse prin
intermediul Domnului Cielēns propunerile sovieto-polone, confirmase recent aici această
impresie.
Ziarele socialiste, „Pēdējais Brīdis”, ziarul Legației sovietice între altele, găsesc că în urma
pactului din Berlin nu rămâne Puterilor Baltice decât a se pune sub ocrotirea Moscovei.
Situația creată prin succesiunea celor două evenimente (propunerile de garanție sovietopolone,
pactul polono-german) inspiră oarecare reflecții. Rusia sovietică descoperită prin zisele
propuneri, Germania angajată prin noul pact, Țările Baltice tulburate și de propunerile
unora și de pactul celorlalți... niciodată climatul nord-estic nu a fost mai propice pentru un
pact regional întins, Locarno oriental sau altul.
Aceste împrejurări prielnice crea-vor evenimentul sau nu?
Se poate spune în tot cazul că el este astăzi la discreția și la inițiativa Varșoviei și că în
bună logică lunile ce vor urma ne vor arăta dacă Polonia, sau Polonia și Germania doresc a da
ființă în aceste părți unui legământ atât de întins și de important.
În legătură cu această întrebare aflu, tot din izvorul de informație menționat în telegrama
mea nr. 50, că Ministrul sovietic în Berlin ar fi comunicat atât informatorului în chestiune, cât
și Ambasadorului francez că, la cunoștința guvernului său, active negocieri au urmat între
Berlin, Tokio și Varșovia și sunt pe cale a duce la un acord.
Informatorul, adresându-se la Wilhelmstrasse cu o francă întrebare în privința
presupusului acord germano-polon, răspunsul l-a lăsat nedumerit. „Încă o indiscreție a lui
Rosenberg” i s-ar fi spus în locul competent.
Pentru informatorul citat în sus-menționata mea telegramă, singura deosebire între
politica domnului Rosenberg și a elementelor zburdalnice ale nazismului, pe de o parte, și
Hitler și Wilhelmstrasse, pe de alta, în materie estică, ar fi numai o chestiune de calendar. Pe
terenul exterior Hitler nu este deloc grăbit.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 462-465
86. Diplomatic Report no. 64 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 29 th
January 1934
The German – Polish pact and the Baltic States
Ref. to my report no. 36 dated January 18 th .
The unexpected news of the conclusion of the German-Polish pact, thoroughly consistent
with proposals of guarantee with anti-German character made to the Baltic Countries by the

238 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Soviet Russia and Poland, have unpleasantly surprised the socialist society, in full campaign
of subversion of the current Minister of Foreign Affairs, accused of having aborted the Soviet
project.
In Moscow, the press has refrained from any comments until now, the German-Polish
pact is still presented as an important success of the German diplomacy.
According to all probabilities, the event shall strengthen the position of Mr. Bļodnieks’s
cabinet, who seemed very determined to finally join Mr. Salnais’ reserved policy.
Post festum 11 , it is noticed here that we had hints to show that Warsaw had followed, only
without enthusiasm and for purely tactical reasons, an initiative which fully belonged to
Moscow. Therefore, interventions of Polish legations in the Baltic capitals had followed those
of the Soviet legations only with a substantial delay; the resuming of the charge had only
occurred in Kovno, where the Soviet Legation had the occasion to decide by itself; the
opinion campaign and the parliamentary attacks against the Minister of Foreign Affairs were
lead exclusively by newspapers and political circles influenced by Moscow or Paris, while
those influenced by Poland did not cease to treat it sympathetically. Therefore, one can still
notice the calm shown by the Reich and by its legations on the moment of the Soviet-Polish
proposals, a calm which today seems to show that previous explanations had been exchanged
between Berlin and Warsaw.
THE RIGHT-WING CIRCLES DISPLAY THE ADVANTAGES SHOWN ONE MORE TIME
BY THE POSITION ADOPTED BY WARSAW, COMPARED TO THE ONE OF THE POWERS
PARALYZED, WHEN FACED WITH THE NEW REICH, BY A STERILE AGREEMENT, OF
DOCTRINE, NOT POLITICS. AGREEMENT THAT HAS ALREADY CAUSED GERMANY TO
LEAVE THE LEAGUE OF NATIONS, GIVING THIS INSTITUTION – WHICH IS THE MAIN
GUARANTEE FOR THE SMALL POWERS - THE HEAVIEST BLOW EVER.
The circles of the Ministry of Foreign Affairs seem quite anxious and puzzled. The French
and Polish sympathies towards Germany, compromised briefly at the end of last year, seemed
incontestable today; even the warmth with which the French Government supported the
Soviet-Polish proposals through Mister Cielēns has recently confirmed here this feeling.
The socialist newspapers, “Pēdējais Brīdis”, the newspaper of the Soviet Legation among
others, consider that after the pact in Berlin, the Baltic Powers have no other choice but to
put themselves under Moscow’s protection.
The situation created by the succession of the two events (the proposals of Soviet-Polish
guarantee, the Polish-German pact) trigger certain reflections. The Soviet Russia discovered
by means of the proposals, Germany involved in the new pact, the Baltic Countries also
disturbed by the proposals of some and by the pact of the others… the north-eastern climate
has never been more favourable for an extended regional pact, oriental Locarno or another.
Will these favourable circumstances give birth to the event or not?
In all cases, we can say that today such event is at Warsaw’s discretion and initiative, and
that logically, the following months shall show us if Poland, or Poland and Germany, wish to
give birth to such widely-spread and important agreement in these part of Europe.
Related to this question I find out, from the source of information mentioned also in my
telegram no. 50, that the Soviet Minister in Berlin might have notified to the informer in
question, as well as to the French Ambassador that, as its Government is aware, active
1
Latin expression: after the ceremony ended.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 239
negotiations between Berlin, Tokyo and Warsaw followed and that they are about to reach an
agreement.
The informer, addressing to Wilhelmstrasse with a transparent question concerning the
alleged German-Polish agreement, was perplexed by the answer. “One more of Rosenberg’s
indiscretions” seems to have been the answer received.
For the informer quoted in my above-mentioned telegram, the only distinction between
the policy of Mr. Rosenberg and of the frisky element of the Nazism, on the one hand, and
Hitler and Wilhelmstrasse, on the other hand, aesthetically speaking, would be only a matter
of scheduling. In exterior, Hitler is not at all in a hurry.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 462-465.
87. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 113 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 20
februarie 1934
Prelungirea Convenției de alianță letono-estoniană
În timpul vizitei la Riga a Domnului Seljamaa 1 , Ministrul Afacerilor Străine al Estoniei,în
afară de diferite convenții de importanță secundară (convenție școlară, convenție veterinară,
asistență judiciară) s-a semnat o Convenție de Organizare a alianței existente între cele două
state.
Noua convenție nu a lipsit a se inspira din unele importante recente acte diplomatice. Ea
nu schimbă totuși mult starea de fapt existentă, colaborarea în materie de politică externă
între Letonia și Estonia fiind și până acum completă.
Convenția prevede consultări regulate între cei doi miniștri ai afacerilor străine, crearea
unui Consiliu permanent al Alianței, comunitatea de acțiune în toate conferințele internaționale,
posibilitatea de a trimite delegații comune, posibilitatea pentru delegația unui stat
(realizată deja la Conferința Agrară de la București 2 ) de a reprezenta interesele celuilalt,
contactul și colaborarea între reprezentanțele diplomatice și consulare ale celor două state.
Cu prilejul încheierii convenției nu s-a înregistrat nici un progres privitor la constituirea
Uniunii Vamale între Estonia și Letonia.
Tot astfel niciun pas mai mult nu s-a făcut deunăzi în Riga spre constituirea unui Bloc al
tuturor Țărilor Baltice. Speranțele [pe] care le trezise revirimentul în opinia lituaniană
provocat de iscălirea pactului polono-german au rămas înșelate.
Convenția exprimă totuși dorința și organizează posibilitatea aderării altor State Baltice.
Dată fiind gravitatea avertismentelor date Țărilor Baltice de evenimentele ultimului an,
trebuie recunoscut că expresia acestui simplu desideratum constituie un progres cam succint
pe calea raționalizării raporturilor, și în această parte a lumii, între țările care doresc
menținerea păcii și ordinii teritoriale existente.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 484-485.
1
Julius Seljamaa (1883-1936) a fost un politician și diplomat estonian. Ministru de Externe (1933-1936),
reprezentant al țării sale în Rusia Sovietică (1919-1920), Ministru al Estoniei în Letonia (1922-1928), Lituania (1925-
1926), U.R.S.S. (1928-1933).
2
Conferințele agrare au reunit în perioada crizei economice reprezentanți ai statelor agrare din Europa Centrală și
de Est care au încercat să impună statelor industrializate o „clauză europeană” prin care exportatorii agricoli
europeni ar fi fost favorizați în ceea ce privește pătrunderea pe piețele vest-europene în fața competitorilor
extraeuropeni. Una dintre aceste conferințe s-a deschis la București la 18 octombrie 1930.

240 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
87. Diplomatic Report no. 113 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 20 th
February 1934
Prolongation of the Lithuanian-Estonian Convention of alliance.
During the visit to Riga of Mr. Seljamaa, the Minister of Foreign Affairs of Estonia, besides
different conventions of secondary importance (school convention, veterinary convention,
legal assistance), Convention of Organization of the existing alliance between the two states
was signed.
The new convention did not miss the opportunity to get inspired from some fundamental
diplomatic documents. It still does not alter much the existing state of affairs, the collaboration
in terms of foreign policy between Latvia and Estonia being complete up to now.
The convention provides regular consultations between the two ministers of the foreign
affairs, the creation of a permanent Council of the Alliance, the community of action in all
the international conferences, the possibility to send joint delegations, the possibility for the
delegation of a country (already realized at the Agrarian Conference of Bucharest 1 ) to
represent the other’s interests, the contact and collaboration between the diplomatic and
consular offices of the two states.
On the occasion of the conclusion of the convention, no progress regarding the formation
of a customs union between Estonia and Latvia was registered.
Similarly, no step forward was achieved recently in Riga regarding the shaping of a block
of all the Baltic Countries. The hopes arisen from the revival in the Lithuanian attitude
following the signing of the Polish-German pact were shuttered.
However, the convention expresses the will and organizes the possibility of adherence of
the other Baltic states. Given the magnitude of warnings the previous year’s events
transmitted to the Baltic Countries, it must be assumed that the expression of this simple
desideratum represents a relatively little progress on the line of rationalization of the bonds
in this part of the world as well between the countries that wish to maintain the existing
peace and territorial order.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 484-485.
88. Raportul lunar (februarie 1934) al ministrului plenipotențiar al României la
Riga Mihail R. Sturdza nr. 148 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae
Titulescu, 3 martie 1934
Am onoarea a rezuma mai jos pentru luna Februarie 1934 situația și faptele relative la
politica internă și externă a Letoniei:
a. Politica internă
Evenimentele din Austria au produs în rândurile social-democrației letone o vie agitație
care a fost mai lesne înțeleasă când s-a descoperit că doi din principalii ei lideri – Domnii
Brūno Kalniņš 2 , fiul președintelui Saeimei și Domnul Menders, șeful partidului social-
1
The agricultural conferences brought together during the Great Depression representatives of the agrarian
countries of Central and Eastern Europe and tried to impose a „European clause” by which the European
agricultural exporters would have been favored in terms of market penetration in Western Europe in front of their
non-European competitors. One of these conferences was opened in Bucharest on October 18, 1930.
2
Brūno (Bruno) Haralds Kalniņš (1899-1990) a fost un istoric și politician de stânga, membru al Parlamentului
leton. Exilat în Suedia în timpul regimului autoritar al lui Konstantin Päts, a revenit în țara sa slujind obiectivele
ocupanților sovietici (1940-1941). Închis de ocupanții germani (1941-1944), acesta se va stabili ulterior în exil și va
critica regimul sovietic din Letonia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 241
democrat – fuseseră la Viena în ajunul revoluției. Partea mai mult sau mai puțin activă pe
care aceștia au avut-o în conciliabulele pregătitoare tulburărilor austriece, rămâne pentru
moment obscură, se poate însă deduce că, în urma prăbușirii partidelor de stânga în
Germania, social-democrația letonă a stabilit un contact mai strâns cu colegii lor din Austria.
Manifestațiile de simpatie ale social-democraților letoni pentru revoluționarii austrieci au
fost numeroase și zgomotoase. Astfel, de pildă, cu ocazia sosirii în Letonia, în ziua chiar a
izbucnirii insurecției în Viena, a unui grup de 12 membri ai unei asociații „sportive” socialiste
austriece, Domnul B. Kalniņš a mobilizat o numeroasă mulțime pe peronul gării și pe străzi,
capii delegației sportive austriece au fost plimbați pe străzile orașului în automobilele
Saeimei, al cărui președinte este tatăl Domnului Kalniņš. Cu două zile mai târziu Comitetul
Central al Partidului Social-Democrat a invitat toată muncitorimea letonă de a face o grevă
demonstrativă de cinci minute. Greva, de fapt, nu a fost executată decât de un număr restrâns
de lucrători.
Atât prin articolele ziarelor lor cât și prin discursuri, șefii social-democrați îndeamnă
neîncetat clasa uvrieră din Letonia de a fi gata, în orice clipă, de o acțiune revoluționară
asemănătoare cu cea din Austria.
Se pare că această invitație ostentativă nu constituie un simplu „bluf”, și dacă trebuie
crezute organele de dreapta, organizațiile așa-zise sportive social-democrate și diversele „case
uvriere” posedă deja un suficient material tehnic pentru a tenta 1 un „putch” în genul celui din
Viena. Presa burgheză atacă în fiece zi pe Domnul Mīlbergs 2 , Ministru de Interne, pentru
atitudinea sa pasivă față de amenințările stângii. I se reproșează mai ales de a fi îngăduit
intrarea în Letonia a numeroșilor refugiați suspecți din Germania și Austria și de a nu
îndrăzni să ordone perchezițiile necesare în unele localuri ale social-democraților.
Îndrăzni-vor social-democrații letoni să pună rodomontadele lor în execuție, să încerce o
mișcare revoluționară înainte ca soarta lor să fie pecetluită printr-o eventuală înfrângere în
alegeri? Totul depinde, cred, nu de posibilitățile de succes ce o asemenea mișcare le-ar putea
avea, ci de instrucțiunile pe care socialismul leton le-ar putea primi de la Moscova,
instrucțiuni ce vor fi urmate orbește.
Deocamdată se poate observa un proces de apropiere între grupările socialiste și cele
comuniste.
Scăderea exportului, deficitul bugetar, menținerea artificială a valorii Latului, pun
guvernul Bļodnieks în fața unor grave dificultăți interne. Situația sa mai este îngreunată de
faptul că, în urma unor divergențe de vederi în materie economică, nu mai poate conta pe
sprijinul partidului agrar, partidul Domnului Ulmanis.
b. Situația economică și financiară internă.
Negocierile economice anglo-letone începute la Londra în vederea încheierii unui Tratat
de Comerț între cele două țări au fost întrerupte fără a da niciun rezultat.
Anglia dorește să plaseze în Letonia, pe baza unor taxe vamale favorabile și a unui sistem
de contingente, următoarele mărfuri: textile, cărbune și hering. Anglia ar dori mai ales să
redevină principala furnizoare de cărbune, așa precum fusese înainte de anul 1925, când
acoperea 93% din nevoile de cărbune ale Letoniei. Cererea Angliei se lovește însă de
1
În sensul de a încerca.
2
Gotfrīds Mīlbergs (1887-1942) a fost un scriitor și politician leton, Ministru de Interne (1933-1934). Deportat și
executat în Uniunea Sovietică.

242 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
angajamentele contractate de Letonia cu alte state producătoare de cărbune (Belgia, Polonia
etc.). Letonia dorește să-și mărească exportul său de unt și bacon în Anglia. Ambele state însă
nu au putut cădea până acum de acord asupra fixării contingentelor.
Fără îndoială însă că obstacolul principal întâmpinat de delegația letonă a fost chestiunea
datoriei contractate de orașul Riga pe piața engleză, înainte și în timpul războiului, datorie
ale cărei procente nu au fost achitate de ani de zile. Deținătorii obligațiunilor împrumutului
au reușit, se pare, să creeze la Londra o atmosferă cu totul defavorabilă delegației letone.
Negocierile s-au amânat sine die.
În scopul de a atrage tranzitul sovietic pe teritoriul leton, guvernul din Riga a procedat la
mărirea taxelor pentru tranzitul de mărfuri pe porțiunea de cale ferată Indra-Eglaine, distanța
pe care mărfurile sovietice exportate spre Lituania sunt silite să o parcurgă pe teritoriul leton.
În urma protestelor administrațiilor căilor ferate din Germania, Lituania și U.R.S.S. împotriva
măsurilor luate de Letonia, o conferința va avea loc între reprezentanții acestor patru state la
Riga. Anumite măsuri de represalii sunt privite la Kovno.
c. Chestiuni speciale
Guvernul va prezenta un proiect de lege privitor la luarea măsurilor de apărare împotriva
eventualelor atacuri aeriene. Se vor organiza posturi de alarmă, distribuirea măștilor,
construirea refugiilor, îngrijirea răniților etc.
Pe lângă Ministerul de Război s-a înființat o Comisie însărcinată cu strângerea și
administrarea unui fond destinat aviației militare. Fondul va fi alimentat prin loterii, colecte,
reprezentații. Încercarea este lăudabilă, dar destinată să rămână stearpă. O sforțare pe terenul
înarmărilor aeriene, organizată și concertată între Țările Baltice și eventual cele scandinave,
ar constitui probabil prima de asigurare cea mai ieftină pe care aceste țări ar putea-o plăti
contra anumitor primejdii ce le privesc în mod solidar. Colecta organizată de guvernul leton,
împreună cu unele credite minuscule votate sau propuse în Estonia sau Finlanda, corespund
acestui sentiment.
Partidul Social-Democrat a supus unui plebiscit proiectul său privitor la asigurarea
bătrâneții etc. Este demn de remarcat că cu tot caracterul demagogic al proiectului – a cărui
realizare ar costa statul 60 de milioane de Lați pe an sub formă de pensii, subsidii etc, sumă
ce depășește jumătatea bugetului actual – el nu a recoltat numărul de voturi necesare.
Partidul social-democrat nu a renunțat totuși la acest proiect, care rămâne una din
principalele sale arme electorale.
d. Politica externă.
Guvernul din Riga este astăzi convins că Varșovia, pe când făcea guvernelor baltice, alături
de Soviete, cunoscuta propunere de „garanție a independenței” începuse deja, în secret, cu
Germania negocierile care au dus la declarațiile de neagresiune din ianuarie trecut. Acest
dublu joc al guvernului din Varșovia a avut ca rezultat [faptul] că statele baltice s-au fixat
pentru moment, după unele ezitări, în o atitudine de neîncredere față de Polonia. Faptul că
cu ocazia întrevederii Beck-Litvinov proiectul de garanție cu privire la 1 Țările Baltice nu a fost
reluat în considerație pe o bază mai largă, autorizată pare-se de negocierile din Berlin, și că
Varșovia le-a părăsit pur și simplu, alimentează neîncrederea Letoniei și grijile Lituaniei.
*
1
În original, concernând.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 243
Cu ocazia vizitei Ministrului Estonian al Afacerilor Străine la Riga s-a semnat o convenție
de organizare a alianței existente între cele două state. Convenția prevede unele dispoziții
care tind la strângerea colaborării dintre cele două state: crearea unui Consiliu Permanent al
alianței, posibilitatea de a trimite delegații comune etc. Nu se poate însă constata niciun
progres în direcția Uniunii Vamale estono-letone, nici în aceea a constituirii unui bloc baltic.
O clauză specială îngăduie totuși aderarea celorlalte state baltice la convenție, ceea ce este
bineînțeles o invitație adresată Lituaniei.
Cu ocazia sărbătorii naționale lituaniene, Domnul Bļodnieks, Președintele Consiliului de
Miniștri al Letoniei, a reînnoit invitația; după ce a evocat colaborarea din trecut dintre cele
două popoare, a făcut urarea ca în momentele critice de astăzi, Lituania să se alăture
celorlalte state baltice. Lituania a rămas și va rămâne probabil surdă. Avizul Moscovei va
determina cred mult timp încă hotărârea Guvernului din Kovno în această chestiune.
Chestiunea revizuirii: mă refer la raportul precedent.
Chestiunea dezarmării …
Chestiunea datoriilor de război…
Chestiunea minorităților …
Chestiunile în legătură cu Societatea Națiunilor: mă refer la raportul precedent.
Chestiuni în legătură cu întrunirile internaționale
Pactul balcanic a fost aici examinat cu deosebită atenție. El interesează guvernele baltice
în principal în două privințe: 1) în ce măsură s-au cerut României, și indirect Poloniei,
angajamente de natură a slăbi la un moment dat poziția sa militară pe frontiera rusească; 2)
în ce măsură alianța turco-rusă a fost sau ar putea fi influențată de încheierea acestui pact sau
de consecințele lui.
Solicitat a-mi da părerea asupra primului punct, am explicat că pactul balcanic, care în
definitiv era un pact consultativ, nu putea avea drept consecință, în caz de conflict, decât
liberarea forțelor noastre de pe alte fronturi decât cel al Nistrului și deocamdată ușurarea
grijilor noastre politice pe fronturile meridionale, că deci acest pact nu poate decât să ne
permită o și mai eficientă concentrare a atenției noastre asupra altor chestiuni ale vieții
politice europene.
În ceea ce privește alianța turco-rusă, părerea aici este că ea este indisolubilă.
e. Raporturile cu România.
În urma încheierii tratatului de comerț dintre Letonia și U.R.S.S. se observă o încercare a
Moscovei de a recâștiga piața letonă pentru exportul petrolului rusesc. Locul câștigat în ultima
vreme de petrolul român pe această piață riscă astfel să fie pierdut, dacă exportatorii români nu
ar aviza la timp. Casa „Quadrat” din Riga, care exportă în România încălțăminte din cauciuc și
importă de acolo, pe cale de compensație, petrol, se plânge că întâmpină dificultăți din partea
Băncii Naționale Române pentru importarea benzinei în Letonia. Cred că în acest moment,
pentru motivele indicate, toate facilitățile ar trebui acordate, în marginea posibilului, păstrării și
dezvoltării pieței de desfacere baltice pentru produsele noastre petrolifere.
Am onoarea a ruga pe Excelența Voastră să binevoiască a primi asigurarea celei mai înalte
mele considerații.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 486-494.

244 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
88. Monthly Report (February 1934) no. 148 of the Plenipotentiary Minister of
Romania in Riga Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania
Nicolae Titulescu, 3 rd March 1934
I have the honour to summarize below, for February 1934, the situation and facts
concerning Latvia’s domestic and foreign policy.
a. Domestic policy
The events in Austria have caused, in the Latvian social-democratic society, a lively
agitation which has been easily understood when discovery was made that two of its main
leaders – Mr. Brūno Kalniņš 1 , the son of the President of Saeima and Mr. Menders, the head
of the Social-Democratic Party – were in Vienna in the eve of revolution. The more or less
active part that they played in the preparatory reconcilements of Austrian disorders, remains
obscure for the moment, but we can deduce that after the break-down of the left-wing parties
in Germany, the Latvian social-democracy has established a stronger contact with their
colleagues in Austria.
The manifestations of sympathy of Latvian social-democrats for the Austrian
revolutionaries have been numerous and loud. Therefore, for instance, on the occasion of the
arrival in Latvia, right on the outburst of insurrection in Vienna, of a group of 12 members of
an Austrian socialist “sports” association, Mr. B. Kalniņš mobilized a huge crowd on the
railway platform and on the streets, the heads of the Austrian sports delegation were driven
on city’s streets in vehicles of Saeima, whose president is Mr. Kalniņš’ father. Two days later,
the Central Committee of the Social-Democratic Party invited all Latvian labour force to
undertake a five-minutes demonstrative strike. In fact, the strike was performed only by a
restricted number of workers.
Both in newspaper articles and in discourses, the social-democratic heads permanently
advise workers from Latvia to be ready, at any moment, for a revolutionary action similar to
the one in Austria.
It seems that this outright invitation is not just a simple “bluff” and if we were to believe
the right-wing parties, then the so-called social-democratic sports organizations and the
different “workers” already possess sufficient technical material to attempt 2 a “putsch” similar
to the one in Vienna. The bourgeois press attacks Mr. Mīlbergs 3 , Minister of Internal Affairs
every day for his passive position on the threats of the left-wing party. He is especially
reproached for having allowed the access to Latvia of numerous suspect refugees from
Germany and Austria, and for not having dared to order the necessary house searches in
some offices of social-democrats.
Will the Latvian social-democrats put in execution their fanfaronades, will they try a
revolutionary movement before their fate is doomed by a possible defeat in elections? I think
that everything depends not on the chances of success that such movement could have, but
1
Brūno (Bruno) Haralds Kalniņš (1899-1990) was a historian and leftist politician, member of the Latvian
Parliament. Exiled in Sweden during the authoritarian regime of Konstantin Pats, he returned to his country
serving the goals of Soviet occupiers (1940-1941). Deported to a camp by German occupiers (1941-1944), he will set
later into exile and criticize the Soviet regime of Latvia.
2
In the sense of trying.
3
Gotfrīds Mīlbergs (1887-1942) was a Latvian writer and politician, Minister of the Interior (1933-1934). Deported
and executed in the Soviet Union.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 245
on instructions that Latvian socialism could receive from Moscow, instructions that are to be
followed blindly.
In the meantime, one can notice a process of closeness between socialist and communist
groups.
The reduction in exports, the budgetary deficit, the artificial support of the Lat, confronts
the Bļodnieks Government with severe domestic difficulties. Its situation is also aggravated
by the fact that after some divergences of opinion regarding certain economic issues, the
support of the agrarian party, Mr. Ulmanis’ party, cannot be relied upon any longer.
b. Domestic economic and financial situation
The English-Latvian economic negotiations that started in London with the purpose to
conclude a Trade Treaty between the two countries have been interrupted with no result.
England wishes to place the following goods on Latvian markets, based on some
favourable customs taxes and on a system of contingences: textiles, coal and herring. England
would rather become once again the main coal supplier, as it was before 1925, when it
covered 93% of Latvia’s coal demand. However, England’s request is inconsistent with
commitments contracted by Latvia with other coal-producing states (Belgium, Poland, etc.).
Latvia wishes to increase its exports of butter and bacon to England. However, both states
have failed in agreeing on the setting of contingences.
However, there is no doubt that the main impediment encountered by the Latvian
delegation was the issue of the debt contracted by Riga on the English market, before and
during the war, a debt whose percentages have not been paid for years. It seems that the
holders of debentures of the loan have succeeded to create in London an atmosphere which is
completely unfavourable to the Latvian delegation. Negotiations have been delayed sine die.
With the purpose of attracting Soviet transit on the Latvian territory, the Riga
Government has proceeded to increase taxes for the transit of goods on the railway section
Indra-Eglaine, the path that Soviet goods exported to Lithuania are required to travel through
the Latvian territory. Following the protests of the railways administrations in Germany,
Lithuania and the USSR against measures taken by Latvia, a meeting shall take place between
representatives of these four states in Riga. Certain measures of reprisals are taken into
account at Kovno.
c. Special issues
The Government shall present a draft law concerning defence measures against the
eventual air attacks. Alarm posts, distribution of gas masks, construction of shelters, patient
care, etc. shall be organized.
Besides the Ministry of War, a Commission charged with the collection and
administration of a fund destined to military aviation was also settled. The fund shall be
financed by lotteries, collections, representations. The attempt is creditable, but destined to
remain unprolific. An effort in the field of air arming organized and concerted between the
Baltic Countries and possibly the Scandinavian ones, would probably represent the cheapest
insurance premium these countries could pay against some dangers that concern them
separately. The collection organized by the Latvian Government, together with some small
credits voted for or intended in Estonia or Finland, are consistent with this view.
The Social-Democratic Party subjected its project regarding the insurance of the old age to a
referendum, etc. We must note that despite the demagogical nature of the project – whose

246 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
achievement would cost the State Lats 60 millions per year as pensions, subsidies, etc, amount
which exceeds half of the current budget – it has not raised the number of necessary votes.
However, the Social-Democratic Party did not give up to this project, which remains one
of its electoral weapons.
d. External policy.
The Riga Government is nowadays convinced that Warsaw, together with the Soviet
countries, while making the known proposal of “guarantee of independence” to the Baltic
Governments, has already started secret negotiations with Germany, which have lead to the
statements of non-aggression from last January. This double-sided game of the Warsaw
Government has resulted in [the fact] that the Baltic countries, after some hesitations,
developed a position of mistrust towards Poland. The fact that on the occasion of the Beck-
Litvinov meeting, the project of guarantee with regard to 1 the Baltic Countries was not taken
into consideration again based on an extended basis, reportedly the negotiations from Berlin,
and that Warsaw has simply abandoned them, feeds Latvia’s mistrust and Lithuania’s concerns.
*
On the occasion of the visit of the Estonian Minister of Foreign Affairs to Riga, a
convention of organization of the existing alliance between the two states was signed. The
convention provides some dispositions that tend to tighten the collaboration between the
two states: the creation of a Permanent Council of the alliance, the possibility to send
common delegations, etc. However, any progress was made neither in the line of the
Estonian-Latvian Customs Union, nor in the one of establishing a Baltic block. A special
provision still allows the adherence of the other Baltic countries to the convention, a fact
which is an invitation addressed to Lithuania, of course.
On the occasion of the Lithuanian national holiday, Mr. Bļodnieks, the President of the
Council of Ministers of Latvia, has renewed the invitation; after having evoked the
collaboration of the two nations in the past, he has expressed the wish that in the current
critical moments, Lithuania should join the other Baltic States. Lithuania has remained and
shall probably remain numb. I think Moscow’s notice shall still determine the decision of the
Government from Kovno on this issue for a long time.
The issue of revision: See the previous report.
The issue of disarmament …
The issue of war debts…
The issue of minorities …
Issues related to the League of Nations: See the previous report.
Issues related to the international meetings.
The Balkan Pact was examined here with a special attention. It is of interest for the Baltic
Governments mainly in two directions: 1) to what extent Romania, and indirectly Poland,
were requested commitments intended to weaken at a given moment their military position
on the Russian border; 2) to what extent the Turkish-Russian alliance was influenced or could
be influenced by the conclusion of this pact or by its consequences.
Being required to say my opinion on the first point, I have explained that the Balkan Pact,
which after all was a consultative pact, could not have another consequence, in the event of a
conflict, than the liberation of our forces from other fronts than that of the Dniester and for
1
In original, concerning.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 247
the moment the relief of our political concerns on the meridional fronts, consequently this
pact can only allow a more efficient concentration of our attention on other issues of the
European political life.
As the Turkish-Russian alliance is concerned, in my opinion, it is indissoluble.
e. Relations with Romania.
After the conclusion of the Trade Treaty between Latvia and the Union of Soviet Socialist
Republics one can notice Moscow’s attempt to gain the Latvian market for the export of
Russian oil again. The place recently gained by the Romanian oil on this market risks
therefore to be lost, if Romanian exporters do not take note in due time. The “Quadrat” house
in Riga, which exports in Romania rubber footwear and imports oil from there as
compensation, complains that it encounters difficulties on the part of the Romanian National
Bank for importing gas in Latvia. I think that at this moment, for the above mentioned
reasons, all the facilities should be granted, within possibilities, for preserving and developing
the Balkan market for our oil products.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 486-494.
89. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail
R. Sturdza nr. 212 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 6
aprilie 1934
Prelungirea pactelor de neagresiune ruso-baltice
Urmare telegramei mele nr. 200.
Protocolul de prelungire a pactelor de neagresiune între U.R.S.S. și Țările Baltice a fost,
după cum se anunțase, semnat în ziua de 4 aprilie la Moscova. Legămintele în chestiune sunt
astfel prelungite până la 31 decembrie 1945.
În mica cuvântare ținută cu acest prilej, Dl. Litvinov s-a felicitat de repeziciunea cu care
Țările Baltice au răspuns apelului Domniei sale, repeziciune ce ar dovedi „creșterea încrederii
reciproce”. Comisarul poporului nu a lipsit a sublinia faptul că menținerea independenței
Țărilor Baltice este un factor important al politicii externe a Sovietelor. După versiunea
primită deocamdată în Riga, Domnia sa a declarat că „RUSIA SOVIETICĂ NU CUNOAȘTE
DIFERENDE DE ORDIN TERITORIAL și de aceea nu cere nici revizuirea tratatelor.”
După Dl. Litvinov sunt prea multe țări care nu văd în primejdia unui război decât un
motiv pentru a completa înarmările lor. Prezentul protocol, afirmă Domnia sa, „dovedește că
mai sunt state care văd în întărirea păcii principala datorie a politicii lor externe”. Astfel se
exprimă Ministrul Afacerilor Străine al țării care posedă astăzi probabil cel mai formidabil
instrument militar pe care lumea l-a putut admira vreodată, construit cu sforțări uriașe în
ultimii 12 ani.
Moscova și-a dat tot atâta osteneală astăzi pentru a împreuna iscăliturile celor trei puteri
burgheze pe protocoale de prelungire identice pe cât se străduia acum câțiva ani a despărți
negocierile și încheierile pactelor de neagresiune înseși. Tendința României, Poloniei și a
Puterilor Baltice de a solidariza negocierile lor părea Moscovei, pe atunci încă pradă maniei
persecuției, un complot contra siguranței și demnității sale. Distinsele relații câștigate între
timp de Moscova în Paris, Washington și Varșovia au debarasat-o aproape cu totul de acest
sentiment de inferioritate.

248 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Neașteptata propunere a Moscovei a fost explicată aici: 1) prin dorința de a disipa impresia
eșecului său diplomatic din decembrie trecut (propunerile de garanție); 2) ca o încercare de a
corecta oarecum acest eșec, semnarea protocolului în chestiune oferind Domnului Litvinov
prilejul de a plasa cupletul asupra independenței Țărilor Baltice; 3) ca un număr mai mult din
dumpingul pacifist cu care Rusia sovietică ne-a obișnuit de câțiva ani.
Finlanda nu a luat niciodată acest program în serios, preferând în această materie a nu
ține cont de vorbe sau texte ci de fapte, adică: puterea militară sovietică sub cele două forme
ale ei, armata sovietică, pregătirile înfăptuite și în curs în vederea insurecțiilor locale și
revoluției mondiale. Ea, pe de altă parte, întotdeauna bucuroasă a marca distanțele între ea și
celelalte țări baltice, s-a grăbit deci a nu da Domnului Litvinov satisfacția unei mise-en-scène
complete micului sketch improvizat deunăzi în Moscova.
Răspunsul întârziat al guvernului din Helsingfors va fi totuși afirmativ, și după toate
probabilitățile un protocol de prelungire asemănător dacă nu identic va fi iscălit în curând de
Ministrul Finlandei în Moscova.
Nu voi lipsi a transmite Excelenței Voastre textele autentice îndată ce vor fi în posesia mea.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 519-521.
89. Diplomatic Report no. 212 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 6 th
April 1934
Extension of Russian-Baltic non-aggression pacts
Following my telegram no. 200.
The protocol of extension of the non-aggression pacts between the Union of Soviet
Socialist Republics and the Balkan Countries was signed on April 4 th in Moscow, as
announced. The agreements in question are therefore extended until December 31 st , 1945.
In a small discourse held on this occasion, Mr. Litvinov congratulated himself for the
promptness with which the Balkan Countries answered the appeal of His Excellency,
promptness that proves “an improvement of mutual trust”. The people’s commissary did not
forget to point out that maintaining the independence of the Balkan Countries is an important
factor of Soviets’ external policy. According to the version received so far from Riga, His
Excellency declared that “THE SOVIET RUSSIA DOES NOT EXPERIENCE DIFFERENCES OF
TERRITORIAL ORDER” and that is why it does not ask the revision of treaties.”
According to Mr. Litvinov, there are too many countries that see in the menace of a war
only a reason to complete their arming efforts. His Excellency asserts that the present
protocol “proves that there are other states that see the strengthening of peace as the main
duty of their external policy”. These are the words of the Minister of Foreign Affairs of the
country who possesses today probably the most formidable military instrument that the
world could ever admire, established with high efforts in the last 12 years.
Nowadays, Moscow itself has tried hardly to reunite the signatures of three bourgeois
powers on identical protocols of extension, as it strived a few years ago to separate
negotiations and conclusions of the non-aggression pacts. The tendency of Romania, Poland
and of the Balkan Powers to combine their negotiations seemed to Moscow, still governed by
the persecution mania at that time, a plot against its safety and dignity. The distinguished

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 249
relations gained in time by Moscow in Paris, Washington and Warsaw have almost totally
disembarrassed it of this feeling of inferiority.
The unexpected proposal from Moscow has been explained here: 1) from the desire to
dissipate the impression of its diplomatic failure from last December (proposals of
guarantee); 2) as an attempt to correct somehow this failure, the signing of the protocol in
question offered Mister Litvinov the opportunity to give the last word to the independence of
the Balkan Countries; 3) as another number of the pacifist dumping which the Soviet Russia
has accustomed us with for several years.
Finland has never taken this program seriously, preferring in this respect not to take into
account words and texts, but facts, namely: the Soviet military power under its two forms, the
Soviet army, previous preparations and those in course of execution for local insurrections
and worldwide revolution. On the other hand, always happy to highlight distances between it
and the other Balkan countries, it has hurried in not giving Mr. Litvinov the satisfaction of a
complete staging of the small sketch improvised the other day in Moscow.
The delayed response of the Helsingfors Government shall still be positive, and after all
probabilities, a protocol for extension, similar if not identical, shall be signed soon by the
Minister of Finland in Moscow.
I will not forget to send Your Excellency the authentic texts as soon as they shall be in my
possession.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 519-521.
90. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail
R. Sturdza nr. 299 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 18
mai 1934
Lovitură de Stat în Letonia
Urmare telegramei nr. 298.
Soarta Parlamentului leton – și probabil a vieții parlamentare în Letonia –, de mult pusă în
chestiune de majoritatea opiniei publice, a fost pecetluită de performanțele Saeimei în ultimele
zile ale recentei sesiuni.
Incapabilă de a înțelege primejdia ce o amenință sau neputincioasă în fața acestei primejdii,
Saeima refuzase guvernului Domnului Ulmanis deplinele puteri economice și financiare cerute
imperativ de împrejurări și despuiase articol cu articol de orice semnificație proiectul de
reformă constituțională care răspundea setei generale de autoritate și eficacitate. În plus, prin
trei voturi succesive, emise pe aceeași chestiune, Saeima, în ilaritatea generală, se contrazisese
de trei ori în timp de 48 de ore, de fiecare dată cu o majoritate covârșitoare, după fluctuațiile
târguielilor în culoare.
Executarea hotărârii, de mult timp scumpă Domnului Ulmanis, de a suspenda pe o perioadă
nelimitată viața parlamentară, nu mai putea întârzia.
Pentru a legitima data exactă aleasă, în manifestul lor către popor, Domnul Ulmanis și
Generalul Balodis invocă două comploturi: unul de stânga, altul de dreapta a căror existență ar
fi fost în ultimele zile descoperită de guvern.
Observatorii fără competență în asemenea materie se mărginesc a constata: 1) că lovitura de
stat era, după numeroase indicii, pregătită deja de săptămâni de zile; 2) că o întârziere de 48 de
ore în executarea ei ar fi îngreunat-o sensibil din punct de vedere tehnic. Într-adevăr, plecarea

250 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
membrilor Saeimei în concediu nu ar fi permis arestarea și reducerea la neputință în spațiu de o
oră a celor 22 de deputați socialiști.
Redusă la adevărata sa expresie lovitura de stat a Domnului Ulmanis și Generalului Balodis,
provocată în general de paraplegia Parlamentului, este dirijată în special împotriva stângii.
În afară de arestarea șefilor așa-zișilor „legionari”, o organizație 1 suspectă de altfel de legături
cu comunismul și ai căror cei doi principali șefi au servit pe vremuri în armata sovietică, toate
personalitățile arestate aparțin partidului social-democrat, organizărilor sindicaliste,
organizărilor evreiești și grupurilor de emigranți. Ziarele suprimate sunt:
14 (patrusprezece) ziare evreiești 2 ; „Europa-Ost”, ziarul emigranților germani.
35 ziare social-democrate și socialiste. 3
În schimb, ziarul german de dreapta, „Rigasche Rundschau”, care a adoptat de mult de altfel
o atitudine cu totul favorabilă guvernului Ulmanis, nu a fost atins. Niciunul din șefii sau din
membrii organizației „Pērkonkrusts”, organizație fascistă binecunoscută pentru toate
scandalurile provocate în ultimii doi ani, nu a fost până acum tulburat. Aceasta pare a confirma
zvonurile persistente relative la tratativele între această organizație și Generalul Balodis,
zvonuri care au circulat cu persistență acum câteva săptămâni.
După cum era de prevăzut, Domnul Ulmanis și-a remaniat Cabinetul său din momentul ce
și-a căpătat mâinile libere; noii colaboratori ai Domnului Ulmanis și ai Generalului Balodis au
fost aleși în principal din afara vieții politice. Singură alegerea domnului Skujenieks, șeful
partidului progresist, ca Vicepreședinte al Cabinetului ar putea fi considerată ca un sacrificiu
din dorința de a-și concilia colaborarea unui alt partid politic. Domnul Skujenieks este însă un
amic personal al Domnului Ulmanis.
Intențiile Domnului Ulmanis în materie de politică internă sunt destul de clar explicate în
manifestul său. Confidențele unuia din colaboratorii săi intimi confirmă proiectul Domniei sale
de a înlocui sistemul de reprezentanță parlamentară tradițional prin cel corporativ și
profesional.
În ceea ce privește politica externă, se poate presupune că Domnul Ulmanis nu și-a
schimbat cunoscutele convingeri: 1) nu există, cel puțin astăzi, în mod practic, primejdie
germană pentru Letonia și Estonia; 2) politica letonă față de Berlin trebuie să țină cont înainte
de toate de necesitățile economice. Un indiciu demn de interes par perchezițiile și arestările la
sediul organizării Boicotului Antigerman, ce au urmat imediat instaurării noului regim.
Ministrul Franței în localitate a crezut necesar să ceară cu insistență să vadă pe Domnul
Pauls Kalniņš, președintele Saeimei, îndată după arestarea lui.
Franța, cred, își rezervă importante și inutile decepții dacă va continua să considere, atât în
aceste țări cât și în altele, partidele și personalitățile de stânga și chiar extrema stângă, ca
singurele apte a-i servi politica și interesele generale europene.
P.S. Cauza arestării Domnului Pauls Kalniņš, președintele Saeimei, a fost găsirea unui întreg
lagăr de arme și muniții în locuința Domniei sale. Aceasta după ce dăduse cuvântul său de
onoare că nicio armă nu exista în casa sa. Informația era îndeobște cunoscută când Ministrul
Franței a încercat să pătrundă la domiciliul Președintelui Saeimei și i-a depus cărțile de vizită.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 537-541.
1
În document, organizare.
2
Enumerarea respectivă nu este cuprinsă în acest volum.
3
Enumerarea respectivă nu este cuprinsă în acest volum.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 251
90. Diplomatic Report no. 299 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 18 th
May 1934
Coup D’état in Latvia
Following my telegram no. 298.
The destiny of the Latvian Parliament – and probably of the parliamentary life in Latvia –
questioned for a long time by the majority of the public opinion, was sealed by Saeima’s
performances in the last days of the recent session.
Unable to understand the danger that threatens it or unable to cope with this danger,
Saeima refused Mr. Ulmanis’ Government the full economic and financial powers
imperatively required by circumstances and has taken out any substance from every article of
the constitutional reform project that answered to the general need of authority and
efficiency. Moreover, by three successive votes, cast on the same matter, Saeima, in general
amusement, contradicted itself three times in 48 hours, every time with an overwhelming
majority, according to the fluctuations of the various agreements made on hallways.
Execution of the decision to suspend for an unlimited period the parliamentary life, so
important for Mr. Ulmanis, could not have been delayed any longer.
In order to legitimate the selected date, in their manifest to the nation, Mr. Ulmanis and
General Balodis invoked two plots: a left-wing one and a right-wing one, whose existence was
allegedly discovered by the Government in the last days.
Observers with no competence in such issues limit themselves in stating the following: 1)
that after numerous hints, the coup d’état has been prepared for several weeks; 2) that a delay
of 48 hours in its execution would have sensibly aggravated it from a technical point of view.
Actually, the holidays of the members of Saeima would not have allowed the arrest and relief
from duties of 22 socialist deputies within one hour.
Reduced to its real expression, the coup d’état of Mister Ulmanis and of General Balodis,
generally produced by the Parliament’s numbness, is specially directed against the left-wing
party.
Besides the arrest of the heads of the so-called “legionaries”, an organization suspected to
have of relations with the communism and whose main two heads formerly served the Soviet
army, all personalities arrested belong to the Social-Democratic Party, to unionist
organizations, to Jewish organizations and to the groups of emigrants. The newspapers
suppressed are:
14 (fourteen) Jewish newspapers 1 ; “Europa-Ost”, the newspaper of German emigrants.
35 social-democratic and socialist newspapers. 2
Instead, the German right-wing newspaper “Rigasche Rundschau”, which has adopted a
position completely favourable to the Ulmanis Government, was not affected. None of the
heads or members of the organization “Pērkonkrusts”, a fascist organization well-known for all
the scandals produced in the last two years, have been taken measures against until now. This
seems to confirm the persistent rumours concerning negotiations between this organization
and General Balodis, rumours which circulated with persistence a few weeks ago.
1
The respective enumeration is not comprised in this volume.
2
The respective enumeration is not comprised in this volume.

252 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
As foreseen, Mr. Ulmanis has reshuffled his Cabinet since he was set free; the new
collaborators of Mr. Ulmanis and General Balodis have been chosen mainly from outside the
political life. It is solely the decision of Mister Skujenieks, the head of the Progressive Party, as
Vice-President of the Cabinet, that could be considered as a sacrifice for the wish to
conciliate the collaboration of another political party. However, Mr. Skujenieks is a personal
friend of Mr. Ulmanis.
The intentions of Mr. Ulmanis in terms of domestic policy are clearly enough explained in
his manifest. The confidences of one of its intimate collaborators confirm the project of His
Excellency to replace the traditional system of parliamentary representations with the
corporative and professional one.
In terms of external policy, it can be assumed that Mr.Ulmanis has not changed his
known beliefs: 1) practically, there is no German danger for Latvia and Estonia, at least at
present time; 2) first of all, the Latvian policy towards Berlin must take into account
economic needs. A hint worthy to be mentioned seems to be the house searches and arrests
made at the headquarters of the Organization of the Anti-German Boycott, which followed
immediately after the instauration of the new regime.
The local Ministry of France considered that it was necessary to ask insistently to see Mr.
Pauls Kalniņš, the President of Saeima, immediately after his arrest.
I think that France reserves itself important and futile deceptions if it continues to
consider, both in these countries as in others, the left-wing and radical left-wing parties and
personalities as the only ones capable to serve the policy and the general European interests.
P.S. The reason for Mister Pauls Kalniņš’ arrest, who is the President of Saeima, was the
finding of an entire storeroom of arms and munitions in His Excellency’s home, after he had
given his word of honour that there were no guns in his house. This information was
generally known when the Minister of France tried to enter the residence of the President of
Saeima and left his visiting cards.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 537-541.
91. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 331 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 4
iunie 1934
Noul regim în Letonia
Ziarele „Pravda” și „Le Temps” și în general presa franceză și sovietică au luat în ultimele
zile hotărârea de a se felicita de directivele imprimate politicii interne și externe letone de
guvernul Ulmanis. Temerile de a vedea noul Guvern transformându-se într-un regim fascist și
căzând sub influența organizațiilor de extremă dreaptă care ar fi primejduit independența
Letoniei în beneficiul Reichului s-ar fi arătat nefondate.
Organizații letone de extrema dreaptă favorabile Reichului nu există, după cum o știe
foarte bine informația 1 și presa sovietică. Organizațiile de extrema dreaptă sunt în Letonia
extrem de naționaliste, opuse prin definiție atât influenței Reichului, cât și a celei interne și
externe a Rusiei Sovietice și în general oricărei influențe străine. Oareșicare rezervă ar trebui
făcută poate în ceea ce privește influența polonă. În această privință un rol important este
jucat de legăturile existente între aceste organizații și cercurile militare, câștigate convingerii
1
În sensul de organele de informații.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 253
că orișice operațiune eventuală de apărare a teritoriului nu s-ar putea face decât cu ajutorul
forțelor polone.
În ceea ce privește natura internă a regimului Ulmanis-Balodis, nu poate rămânea nicio
îndoială că el este un regim de extrema dreaptă în sensul postbelic al cuvântului. Anexez aici
alăturat în traducere un discurs extrem de edificator în această privință al Domnului Kviesis,
Președintele Republicii letone.
Organizația Pērkonkrustului, organizație curat fascistă, nu numai că a fost lăsată în pace de
noul regim, dar formează indirect una din bazele sale. Într-adevăr, din primele ceasuri ale
loviturii de stat și până astăzi Domnii Ulmanis și Balodis au arătat o încredere ilimitată în Garda
Națională (Aizsargi), mobilizând-o în întregime pe întreg teritoriul și servindu-se de ea ca
instrument de instaurare a noii ordini. Este binecunoscut că [membrii] Aizsargi sunt în
majoritatea lor câștigați Pērkonkrustului.
Dacă cea mai mică nedumerire ar putea subzista asupra caracterului mișcării Ulmanis-
Balodis, ea ar fi imediat ridicată la vederea frumoasei fotografii care stă de două zile pe biroul
colegului meu italian. În această fotografie Domnia sa este reprezentat alături de Președintele
Consiliului de Miniștri leton pe scările Ministerului Afacerilor Străine cu dedicația următoare
scrisă și iscălită de mâna însăși a Domnului Ulmanis: „Noi suntem cei care arătăm calea.”
Este drept că printre primele arestări operate au fost 16 așa-ziși „legionari”, care reprezentau
șefii și trupa unei organizații de caracter dubios și de origine se zice polițienească, fără nicio
importanță numerică, contra căreia guvernul precedent luase măsuri riguroase și ostentative
pentru a legitima astfel de măsuri de distrugere luate contra organizațiilor comuniste.
Domnul Ulmanis și Generalul Balodis, hotărâți de a distruge de astă dată în Letonia și
socialismul, nu au lipsit a repeta manevra. Încolo toate arestările, toate interdicțiile de ziare
locale și străine, toate măsurile au fost îndreptate contra persoanelor partidelor și organizațiilor
de stânga și contra celor evreiești. Măsurile luate contra acestora din urmă au fost dictate nu
din considerații de rasă, ci din considerații pur politice.
Este cred necesar a reține aceste fapte pentru a avea o vedere exactă a adevăratelor
sentimente ale Moscovei față de noile regimuri din Țările Baltice.
*
Incidentul pe care îl raportez mai jos poate servi ca element de apreciere a influențelor
exercitate în momentul de față asupra noului regim și a rezultatelor lor.
Ministrul Italiei 1 întrebând zâmbind, în fața mea, pe Secretarul General al Ministerului
Afacerilor Străine, Dl. Munters – brațul drept al Domnului Ulmanis: „Fără indiscreție, cât timp
aveți de gând să țineți pe fostul Președinte al Saeimei în umbră?!!”, răspunsul răspicat a fost:
„Cel puțin atâta timp cât Ministrul Franței va continua a se interesa de el”. Domnul Tripier 2 ,
colegul meu francez, era la doi pași de noi în acest moment și după toate probabilitățile acustice
și întrebarea, și răspunsul au ajuns la cunoștința Domniei sale.
Am onoarea a pune aici alăturat sub ochii Excelenței Voastre o proclamație a șefilor
minorității germane în Letonia. Proclamația constituie, după părerea tuturor, demonstrația de
lealitate cea mai hotărâtă pe care minoritatea germană să fi găsit cu cale de lungi ani de zile a o
manifesta.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 547- 550.
1
Giorgio Francesco Mameli, Ministru al Italiei în Letonia în perioada 1933-1936.
2
Jean Tripier (1878-1969), Ministru al Franței în Letonia în perioada 1930-1939.

254 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
91. Diplomatic Report no. 331 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 4 th
June 1934
The new Latvian regime
The newspapers “Pravda” and “Le Temps” and generally the French and the Soviet press
have taken in the last days the decision to compliment themselves for the directives imposed
to Latvian domestic and external policies by the Ulmanis Government. The fears of seeing the
new Government shifting to a fascist regime and falling under the influence of radical rightwing
organizations which would have endangered Latvia’s independence in the benefit of the
Reich have proved to be unfounded.
There are no Latvian radical right-wing organizations favourable to the Reich, as the
Soviet information 1 and press know very well. The radical right-wing organizations are
extremely nationalist in Latvia, contrary by definition both to the influence of the Reich and
to the internal and external influences of the Soviet Russia, and generally to any foreign
influence. Some reserve should be taken as the Polish influence is concerned. In this respect,
an important role is played by the relations between these organizations and the military
circles, gained upon the conviction that any eventual operation of territorial defence could
have been executed only with the aid of the Polish forces.
In respect of the domestic nature of Ulmanis-Balodis regime, there was no doubt that it is
a radical right-wing regime, in the post-war meaning of this word. I attach hereto in
translation a discourse of Mr. Kviesis, President of the Latvian Republic, extremely probative
in this regard.
The Pērkonkrust organization, a pure fascist organization, has been left untouched by the
new regime, but, moreover, it indirectly forms one of its bases. Actually, from the first hours
after the coup d’état and until today, Misters Ulmanis and Balodis have shown an unlimited
trust in the National Guard (Aizsargi), fully mobilizing it on the entire territory and using it
as an instrument of enforcement of a new order. It is well known that the [members] of
Aizsargi are in their majority devoted to Pērkonkrust.
If the smallest doubt could be raised in relation to the character of the Ulmanis-Balodis
movement, it would be immediately forgotten after visualizing the beautiful photography
which has been sitting for two days on the desk of my Italian colleague 2 . In this photography,
His Excellency appears near the President of the Council of Latvian Ministers on the stairs of
the Ministry of Foreign Affairs with the following dedication written and signed by Mister
Ulmanis’s himself: “We are the ones to show the way”.
It is true that among the first operated arrests there were 16 so-called “legionaries”, who
represented the heads and the troops of an organization with uncertain character and of
allegedly constabulary origin, with no numerical importance, against which the previous
Government has taken serious and outright measures in order to legitimate such measures of
destruction against communist organizations.
Mr. Ulmanis and General Balodis, convinced that they have to annihilate the socialism in
Latvia this time, repeated the manoeuvre. Despite all arrests, all interdictions of local and
foreign newspapers, all measures have been directed against left-wing persons, parties and
1
In the sense of information bodies.
2
Giorgio Francesco Mameli, Italian Minister of Latvia in the period 1933-1936.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 255
organizations and against the Jewish ones. The measures taken against the latter have been
dictated not out of racial considerations, but based on purely political considerations.
I think it is necessary to note these facts in order to have an accurate view on the true
feelings of Moscow concerning the new regimes in the Baltic Countries.
*
The incident that I shall report below can serve as element of appreciation for influences
exercised at the present moment on the new regime and on their results.
Before me, the Minister of Italy asked the General Secretary of the Ministry of Foreign
Affairs, Mr. Munters – Mr. Ulmanis’ right hand - smiling: “With no indiscretion, how long do
you intend to keep the ex-President of Saeima in the shadow?!!”, his unequivocal answer was
the following: „At least as long the Minister of France 1 shall continue to ask for him”. Mister
Tripier, my French colleague, was very close to us in this moment and according to all the
acoustic probabilities the question, as well as the answer, were heard by His Excellency.
I have the honour to mention hereto, under the sight of Your Excellency, a proclamation of
the heads of the German minority in Latvia. The proclamation represents, in everyone’s
opinion, the most decisive demonstration of loyalty that the German minority has manifested,
after many years of trying it.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 547- 550.
92. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 403 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 13 iulie
1934
Guvernele Baltice și negocierea relativă la pactele de asistență mutuală
Desfășurarea negocierii relative la un pact nord-estic de asistență mutuală în care Franța ar
intra eventual ca garantă, zvonurile relative la completarea pactului renan prin asocierea sub o
formă sau alta a Rusiei Sovietice și a Armatei Roșii sunt urmărite aici în primul caz cu cea mai
mare atenție, în al doilea cu vădită neliniște chiar.
Până în momentul de față și fără prejudiciul efectului pe care l-ar putea produce o precizare
a atitudinii Marii Britanii sau o schimbare radicală a celei italiene, punctul de vedere al
guvernelor din Riga și Reval rămâne cel raportat precedent. Un pact nord-estic de asistență
mutuală nu ar fi altceva decât un tratat de alianță în cazul când toate puterile interesate nu ar fi
din capul locului participante sau în cazul când agresiunea unei puteri neparticipante ar
constitui un casus foederis 2 . Hotărârea germană pare pentru guvernele din Riga și Reval legată
în mod deocamdată imprecise, dar totuși operant de hotărârea Varșoviei. În consecință, ochii
factorilor răspunzători în Letonia și Estonia sunt fixați asupra Varșoviei și este puțin probabil ca
o hotărâre în această privință să le poată fi sugerată în contrazicere cu sfaturile guvernului
polon.
În ceea ce privește asocierea Rusiei Sovietice pactului renan, asociere despre care Domnul
Brodovski, Ministrul sovietic în localitate, a evocat-o cu diferite împrejurări, solidaritatea
polono-baltică pare și mai inevitabilă. Nici un kilometru de graniță comună nu există între
Rusia Sovietică și Germania. Obligația de a interveni în cazul unei agresiuni germane pe Rin nu
1
Jean Tripier (1878-1969), Minister of France in Latvia during 1930-1939.
2
Expresie latină: caz de alianță, clauză stipulată în tratatele de alianță prin care un stat este obligat să intre în
război alături de aliatul său, atunci când acesta este atacat de o altă putere.

256 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
se poate închipui decât cu colaborarea militară a puterilor geografic interpuse, Polonia și Statele
Baltice, sau poate peste voința și teritoriul lor.
Îngrijorările suscitate de ambele aceste chestiuni au provocat astfel două curente în opinia
baltică: unul de apropiere între cele trei mici țări surori (Letonia, Estonia, Lituania), altul de
apropiere mai intimă încă între Estonia, Letonia și Polonia. Se poate spune că aceste două
curente operează pentru moment paralel. Ele nu vor coincide decât în cazul unei destinderi
polono-lituaniene, destindere la care se lucrează în momentul de față foarte activ.
În Kovno toată influența guvernelor din Riga și Reval se exercită în sensul apropierii polonolituaniene.
Alte influențe contrare nu lipsesc, unele incontestabile, altele numai bănuite. De
triumful unora sau altora depinde cred astăzi în întregime atitudinea finală a guvernelor din
Riga și Reval în chestiunile la ordinea zilei.
Fără a risca niciun pronostic, menționez că pentru unele opinii competente și bine
informate apariția, în negocierile în curs, a unui Bloc Baltic mai întâi, și a unui Bloc polonobaltic
mai pe urmă, cu toată greutatea geografică și politică pe care un asemenea bloc ar
reprezentau-o, nu este exclusă.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 557-559.
92. Diplomatic Report no. 403 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 13 th
July 1934
The Baltic Governments and the negotiation concerning mutual assistance pacts.
The development of the negotiation related to a north-eastern pact of mutual assistance
where France could eventually enter as guarantor, the rumours related to completion of the
Rhineland pact by association under one form or another of the Soviet Russia and of the Red
Army are followed here with the greatest attention in the first case, and in the second case even
with obvious unease.
Until the present moment and without the prejudice of the effect that a clarification of the
attitude of the Great Britain or a radical change of the Italian position could produce, the point
of view of the Riga and Reval Governments remains as previously reported. A north-eastern
pact of mutual assistance would not be something else than a treaty of alliance if none of the
interested powers were signatories in the first place or if the aggression of a non-signatory
power represented a casus foederis 1 . The German decision for the Governments from Riga and
Reval seems imprecisely, but still operatively related, for the moment, to the decision of
Warsaw. As a consequence, the eyes of the responsible factors in Latvia and Estonia are on
Warsaw and it is less probable that a decision in this regard shall be suggested to them against
the advices of the Polish Government.
Regarding the association of the Soviet Russia to the Rheinland pact, an association which
was evoked on different occasions by Mr. Brodovski, the local Soviet Minister, the Polish-Baltic
solidarity seems even more inevitable. There is less than a kilometre of common border
between the Soviet Russia and Germany. The obligation to intervene in the case of a German
aggression on the Rhine can be imagined only with the military collaboration of the powers
interposed geographically, Poland and the Baltic States, or even over their will and territory.
1
Latin expression: case of alliance, provision stipulated in the treaties of alliance through which a state is obliged
to enter the war together with its ally, when it is attacked by another power.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 257
The concerns produced by both these issues have produced therefore two trends in the
Baltic opinion: one of closeness between the three small sister countries (Latvia, Estonia,
Lithuania), and another one of more intimate closeness between Estonia, Latvia and Poland. It
can be said that these trends operate in parallel for the moment. They shall coincide only in the
event of a Polish-Lithuanian relief, on which is being worked on very actively at the present
moment.
In Kovno, all influence of Riga and Reval Governments are exercised in the sense of the
Polish-Lithuanian closeness. Other contrary influences are not absent, some of them
incontestable, others only alleged. I think that the final position of Riga and Reval Governments
regarding today’s matters depends on the triumph of the one or another.
Without risking any prognosis, I mention that for some competent and well informed
opinions, in the current negotiations, the occurrence of a Baltic Block first and of a Polish-Baltic
Block secondly, with all geographical and political influence that such a block would incur, is
not excluded.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 557-559.
93. Raportul lunar (iulie 1934) al însărcinatului cu afaceri ad interim al României la
Riga Th. Scortzescu nr. 429 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae
Titulescu, 5 august 1934
Am onoarea a rezuma mai jos pentru luna Iulie 1934 situația și faptele relative la politica
internă și externă a Letoniei:
a. Politica internă
Desfășurarea procesului împotriva deputaților comuniști a dus la constatarea că dânșii se
făcuseră vinovați de acte grave împotriva siguranței statului: instigare la rebeliune în armată,
propagandă comunistă în fabricile de muniții etc. S-a dovedit, de asemenea, că acuzații erau în
strânsă legătură cu Moscova. Din cei 6 deputați inculpați 4 au fost condamnați la 8 ani muncă
silnică, iar ceilalți doi la 6 și 3 ani închisoare. Acești deputați ar fi putut fugi în noiembrie trecut
în U.R.S.S., dar se pare că guvernul sovietic îi sfătuise atunci a rămâne în Letonia pentru a nu da
maselor muncitorești impresia că conducătorii comuniști sunt lipsiți de demnitate și curaj.
Un alt proces va avea loc în curând împotriva unui important grup de comuniști descoperit
la Libau 1 , compus în cea mai mare parte din evrei.
În ceea ce privește partidul social-democrat, campania sa împotriva guvernului continuă în
clasa uvrieră, dar în mod timid și, până acum, fără succes. O mare parte din foștii deputații
social-democrați se găsesc în vilegiatură forțată într-un „câmp de concentrație” pe malul mării,
lângă Libau. Fostul președinte al Saeimei, Pauls Kalniņš, precum și fiul său, nu au părăsit încă
închisoarea.
Gruparea naționalistă de extrema dreaptă, „Pērkonkrusts”, a aderat în mare parte la opera
constructivă a guvernului, în afară de un număr de recalcitranți.
Sforțările guvernului de a rezolva problema șomajului au obținut rezultate apreciabile. În
ceea ce privește însă înviorarea vieții economice, urmărită de guvern, dificultățile rămân
serioase. Susținerea artificială a Lat-ului la un curs ridicat continuă de a apăsa asupra
exportului.
1
Forma germană a denumirii orașului leton Liepāja.

258 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Unul dintre numeroasele partide politice desființate, încearcă de a exploata printr-o
campanie surdă, împotriva guvernului, dificultățile economice actuale.
b. Situația economică.
Negocieri au început în vederea încheierii unui Tratat de Comerț între Letonia și Italia.
c. Chestiuni speciale.
O comisie a fost numită cu misiunea de a reforma actualul Cod Civil.
d. Politică externă.
Reuniunea delegaților Estoniei, Letoniei și Lituaniei la Kovno, pentru a discuta proiectul
colaborării baltice, nu a obținut un rezultat apreciabil. Dificultatea principală a unei asemenea
colaborări rezidă în dorința – mai mult sau mai puțin mascată – a Lituaniei de a obține o
solidarizare între cele trei state cu privire la propriile sale dificultăți externe. Declarația Lituaniei
că s-ar mulțumi numai cu un concurs „negativ” din partea celorlalte state care s-ar obliga de a
nu întreprinde nicio acțiune dăunătoare politicii externe a Lituaniei este extrem de elastică.
Orice acțiune amicală a Estoniei sau Letoniei către Polonia sau Germania ar putea fi
interpretată, din punct de vedere lituanian, drept „dăunătoare”. Varșovia continuă de a
zădărnici, grație influenței sale la Tallinn, încercările Lituaniei în această direcție.
Vizita Domnului Beck în capitala Letoniei arată cât de mult ține Polonia a atrage Statele
Baltice în sfera sa politică. Declarațiile făcute cu această ocazie arată că s-a obținut o comunitate
de vederi între Riga și Varșovia cu privire la proiectul pactului de asistență mutuală nord-estic.
Guvernul leton crede că pactul nu poate fi util intereselor păcii europene decât dacă se va
obține participarea tuturor statelor prevăzute în proiect. Atâta timp cât Varșovia și Berlinul
rămân în expectativă este puțin probabil ca Letonia să cedeze demersurilor sovietice făcute în
favoarea pactului.
Declarațiile făcute de către Ministrul Letoniei la Moscova în această chestiune nu aduc
niciun element nou. Deși Sovietele ar dori să le interpreteze ca o aderare a Letoniei la pact, este
sigur că Riga își păstrează atitudinea sa cunoscută.
O participare eventuală a Letoniei la pact nu va avea însă în orice caz loc decât în urma unor
clarificări ale diverselor condiții tehnice privitoare la executarea „asistenței mutuale”, condiții
care interesează în mod special aceste mici state situate între U.R.S.S. și Germania.
Chestiunea revizuirii: mă refer la raportul precedent.
Chestiunea dezarmării…
Chestiunea datoriilor de război…
Chestiunea minorităților…
Chestiunile în legătură cu Societatea Națiunilor…
e. Raporturile cu România.
Birourile statistice din Riga nepublicând până acum darea de seamă a schimburilor
comerciale cu România pe ultima lună, nu voi lipsi de a o transmite imediat ce îmi va parveni.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 575-578.
93. Monthly Report no. 429 (July 1934) of the Chargé d’Affaires ad interim of Romania
in Riga Th. Scortzescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu,
5 th August 1934
I have the honour to summarize below, for July 1934, the situation and facts related to the
internal and external policy of Latvia:

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 259
a. Domestic policy
The development of the law suits against communist deputies led to the ascertainment that
they had been guilty of serious actions against national security: instigation to rebellion in the
army, communist propaganda in ammunition factories, etc. It has been also proved that
accused persons had close relations with Moscow. From 6 defendant deputies, 4 were convicted
to 8 years of forced labour, and the other two to 3 years of prison. These deputies had a chance
to flee to the USSR last November, but it seems that the Soviet Government advised them to
stay in Latvia in order not to give the labour masses the impression that communist leaders
were lacking in dignity and courage.
Another law suit shall take place soon against an important group of communists
discovered in Libau 1 , including Jewish for the most part.
Regarding the Social-Democratic Party, its campaign against the Government continues in
the labour class, but vaguely and unsuccessfully until now. A great part of ex-deputies
belonging to the Social-Democratic Party are in forced detention in a “concentration camp” on
the sea shore, near Libau. The ex-president of Saeima, Pauls Kalniņš, as well as his son, has not
left the prison yet.
The radical right-wing nationalist group, „Pērkonkrusts”, has greatly adhered to the
constructive work of the Government, except for a number of recalcitrant people.
Government’s efforts in solving the unemployment problem have lead to significant results.
But, as far as the economic boom pursued by the Government is concerned, difficulties remain
serious.
The artificial support of the Lat to a high exchange rate continues to inflict pressures on
exports.
One of the numerous political parties dissolved tries to exploit the current economic
difficulties by a strong campaign against the Government.
b. Economic situation.
Negotiations have started for the conclusion of a Trade Treaty between Latvia and Italy.
c. Special issues.
A commission assigned to reform the current Civil Code has been appointed.
d. External policy.
The reunion of the representatives of Estonia, Latvia and Lithuania to Kovno to discuss the
project of Baltic collaboration did not achieve any significant result. The main difficulty of such
collaboration consists in the Lithuania’s desire – more or less concealed – to obtain unification
of the three states on the issue of its own external difficulties. Lithuania’s statement that it
would be satisfied only with a “negative” competition on the part of the other states which
would only undertake not to carry on any action harmful to the external policy of Lithuania is
extremely flexible. Any amicable action of Estonia or Latvia towards Poland or Germany could
be interpreted as “harmful”, from a Lithuanian point of view. Warsaw continues to baffle the
Lithuanian attempt in this direction, thanks to its influence on Tallinn.
Mr. Beck’s visit in the capital of Latvia shows how much Poland intends to attract the Baltic
Countries in its political sphere. The statements made on this occasion show that an agreement
between Riga and Warsaw was obtained with regard to the project of the pact of north-eastern
mutual assistance. The Latvian Government believes that the pact cannot be useful to the
1
German form of the denomination of the Latvian town Liepāja.

260 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
interests of European peace unless the participation of all the countries set forth in the project
is obtained. As long as Warsaw and Berlin remain in expectation, Latvia is less probable to give
in to Soviet intercessions made in the favour of the pact.
Statements made by the Minister of Latvia in Moscow related to this issue do not bring any
new element. Although the Soviets would like to interpret them as an adherence of Latvia to
the pact, it is certain that Riga preserves its known position.
However, a possible participation of Latvia to the pact shall take place only as a follow up of
some clarifications of different technical conditions referring to the execution of the “mutual
assistance”, conditions that are of special interest for these small states situated between the
Union of Soviet Socialist Republics and Germany.
The issue of revision: See the previous report.
The issue of disarmament …
The issue of war debts…
The issue of minorities …
Issues related to the League of Nations: …
e. Reports with Romania.
As the statistical offices from Riga have not yet published the report on commercial
exchanges with Romania in the last month, I shall certainly remit it as soon as it get a hold of it.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 575-578.
94. Telegrama ministrului României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 439 către Ministrul
Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 14 august 1934
Referire nr. 435.
Dl. Munters mi-a confirmat astăzi că față de precizările aduse de memorandul remis de Dl
Barthou 1 Guvernului Britanic (al cărui text în forma în care a ajuns la Ministerul Afacerilor
Străine leton îl trimit astăzi prin poștă), poziția Guvernului leton (vezi telegrama mea nr. 354)
nu a făcut decât a se confirma.
Prin eventualitățile incalculabile și incontrolabile pentru noi ce le cuprinde proiectul de
agrement franco-rus, mi-a spus Domnia sa, el primează complet [asupra] proiectului de pact
regional. Agrementul între Rusia și Franța, care nu implică niciun element de siguranță acordat
de Franța Statelor Baltice, dă totuși Franței prin punctul C rolul de arbitru în pactul regional din
care ea nu face parte. „Mă tem, a spus Dl. Munters, că va reveni puterilor baltice de a semnala
inadmisibilitatea unei asemenea situații, Cehoslovacia și Polonia fiind compensate în prealabil
de rolul concedat Franței, prin tratatele de alianță existente.”
Examinând textul mai departe Dl. Munters mi-a semnalat că contrazicerea între paragraful a
și b al părții 2 a proiectului de asistență nu se explică decât prin prevederea eventualității
absenței Germaniei din pact. „Asemenea eventualitate, mi-a declarat Dl. Munters, este pentru
noi inadmisibilă. Nu putem concepe pactul regional fără cooperarea Germaniei.
Cu textele imprecise ce ni se prezintă nu știm încă despre ce este vorba, continuă Dl.
Munters; noi cerem ca partida să se joace cu toate cărțile pe masă. Un lucru este singur că nu
vom admite niciodată texte care permit altora să hotărască dacă teritoriul nostru este în
1
Louis Barthou (1862-1934) a fost un om politic conservator francez, Președinte al Consiliului de Miniștri (1913),
Ministru al Afacerilor Externe (1934). Asasinat alături de regele Alexandru al Iugoslaviei (9 octombrie 1934).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 261
primejdia sau nu ca acest teritoriu să servească de trecere armatelor străine în conflicte care nu
ne interesează sau asupra cărora nu avem niciun control.”
Dl. Munters e de părere că Rusia Sovietică va eschiva până la urma urmei și încheierea
agrementului franco-rus și intrarea în Liga Națiunilor. Redau această părere, pe care o cred
greșită, ca fiind poate bazată pe informații speciale.
Se poate deci constata încă o dată că cu toate veștile fanteziste apărute, poziția Estoniei și
Letoniei în chestiunea pactului și agrementului a rămas aceeași și în acord cu cea de până acum
a Poloniei. Cercurile Ministerului Afacerilor Străine leton nu mi-au părut a regreta că iluziile
presei franceze și ale celei rusești permit Țărilor Baltice a-și păstra și poziția adoptată și simpatia
opiniilor publice respective.
Trimit prin poștă textul unor declarații ale Domnului Ulmanis în materie politică externă
care se acordă cu cele ale Domnului Seljamaa la Moscova și cu prezentele lămuriri.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, filele 96-97.
94. Telegram of the Romanian Minister in Riga Mihail R. Sturdza no. 439 to Foreign
Minister Nicolae Titulescu, 14 th August 1933
Reference to no. 435.
Today, Mr. Munters confirmed to me that as regards the clarifications brought about by the
memorandum delivered by Mr. Barthou 1 to the British Government (which I will send by mail
today exactly as it was received by the Latvian Ministry of Foreign Affairs), the position of the
Latvian Government (see my telegram no. 354) did anything but confirmed itself.
Due to the contingencies incalculable and uncontrollable to us, contained by the draft
Franco-Russian agreement, - he told me - it absolutely prevails over the proposed regional pact.
The agreement between Russia and France, which does not involve any element of safety
provided by France to the Baltic States, yet confers to France, according to section C, the role of
arbitrator in the regional pact, which it is not part of. "I am afraid, said Mr. Munters, that the
Baltic powers may have the responsibility to signal the inadmissibility of such a situation, as
Czechoslovakia and Poland are indemnified in advance by the role conceded to France by
means of the existing alliance treaties."
Examining the text further on, Mr. Munters pointed out that the contradiction between
paragraphs a and b of part 2 of the assistance project is explained only by the anticipation of the
potential absence of Germany from the pact. "Such possibility, Mr. Munters told me, is
unacceptable to us. We cannot imagine the regional pact without the cooperation of Germany”.
"Given the inaccurate texts that are presented to us, we do not know what it is about yet,
Mr. Munters continues; we ask that the game be played with all the cards on the table.
Nevertheless, we are certain that we will never accept texts which allow others to decide
whether our territory is in danger of serving as a passage for the foreign armies in conflicts
which are not our concern or over which we have no control.”
Mr. Munters thinks that, as a matter of fact, Soviet Russia will also avoid the conclusion of
the Franco-Russian agreement and the inclusion in the League of Nations. I render this opinion,
which I consider to be wrong, as being probably based on special information.
1
Louis Barthou (1862-1934) was a French conservative politician, President of the Council of Ministers (1913),
Minister of Foreign Affairs (1934). Assassinated together with King Alexander of Yugoslavia (9 October 1934).

262 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
It can therefore be noted again that with all the unreal news that emerged, Estonia and
Latvia's position on the issue of the pact and of the agreement remained the same and in
accordance with that of Poland up to the present. The circles of the Latvian Ministry of Foreign
Affairs did not seem to regret that the illusions of the French and the Russian press allow the
Baltic States to maintain their adopted position and the sympathy of their respective public
opinions.
I will send by mail the text of some Mr. Ulmanis’ statements on the issue of the external
policy, which are in accordance with Mr. Seljamaa’s in Moscow and the present explanations.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 96-97.
95. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 403 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 27
august 1934
Strict confidențial
Atitudinea Letoniei și Estoniei față de chestiunile politice la ordinea zilei
Următoarele elemente de apreciere sunt cred utile pentru a prevedea reacțiile celor două
țări baltice, Letonia și Estonia, față de situațiile politice actuale și de evenimentele ce se
pregătesc.
1) Politicile externe ale acestor două țări sunt INDISOLUBIL LEGATE și nicio hotărâre nu va
fi luată de una fără de cealaltă.
2) Oricâtă dorință ar avea guvernele din Riga și Reval de a-și mări prestigiul în Geneva și
influența lor politică în general prin constituirea unui Bloc Baltic integral (cuprinzând și
Lituania), ele NU VOR SUBSCRIE [UNOR] TEXTE CARE AR CONTRACARA ÎN MOD
PATENT POLITICA POLONĂ ÎN BALTICA. În această privință politica de întărâtare a Franței
în Kovno, ce s-a dezvoltat în ultimele timpuri alături de cea sovietică, a nemulțumit adânc
aceste guverne. Aceasta nu înseamnă că negocierile ce se pregătesc între cele trei Țări Baltice nu
ar putea duce la semi-concluzii care nu ar satisface în întregime Varșovia.
3) Întreaga chestiune a Pactului de Asistență Mutuală Oriental, astfel cum a fost pusă de
Rusia Sovietică și reluată de Franța, este profund neplăcută guvernelor din Riga și Reval, și în
această privință nimic mai fericit nu s-ar putea întâmpla, în opinia acestor guverne, decât
DISPARIȚIA CHESTIUNII PE UN CÂT MAI LUNG TIMP DE PE TAPETUL DISCUȚIILOR
INTERNAȚIONALE.
4) Riga și Revalul consideră că lipsa Germaniei dintr-un asemenea Pact l-ar transforma întro
alianță caracteristică, alianță în care Rusia Sovietică ar juca mai mult rolul principal ȘI ÎN
CARE STATELE MICI SAU MEDII, GEOGRAFIC INTERPUSE, AR FI DE MAI ÎNAINTE
COMPLET SACRIFICATE.
5) În Riga și Reval nu se știe încă dacă participarea Franței la manevra Litvinov
CORESPUNDE CU DORINȚA FUNDAMENTALĂ, CU VISUL ABSURD ȘI MORTAL, de a
întrebuința efectiv la un moment dat armata roșie – armata revoluției mondiale și a răsturnării
tuturor granițelor – la păstrarea ordinii stabilite și la apărarea fruntariei Rinului sau dacă această
participare nu constituie decât o simplă manevră tactică ... presiune asupra Londrei sau
presiune asupra Berlinului. Când Domnul Munters îmi spunea „nu consimțim a începe partida

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 263
fără ca toate cărțile să fie pe masă” și Domnii Seljamaa și Laretei 1 aproape același lucru, ei se
refereau la acest dubiu.
6) NICI O ÎNCREDERE nu există aici în intențiile adânci ale Sovietelor. Iluziile Franței în
această privință – dacă ele există – nu sunt împărtășite cred de nici o personalitate
răspunzătoare în politică sau armată.
7) Eventualitatea trecerii armatei roșii prin teritoriile baltice – în orișice împrejurare –
echivalează pentru guvernele din Riga și Reval cu DISPARIȚIA PUR ȘI SIMPLĂ a țărilor lor de
pe harta Europei.
8) Din toate rezervele și subînțelesurile pe care le-am observat în conversațiile mele cu
personalitățile cele mai autorizate în Riga și Reval, și câteodată din declarațiile lor explicite, cred
că aproape toate au convingerea că – cu toate demonstrațiile pacifice ale tovarășului Litvinov –
POSIBILITĂȚILE UNUI CONFLICT EUROPEAN VOR FI PRIMEJDIOS ÎNMULȚITE din
momentul în care Rusia Sovietică s-ar instala cu arme și bagaje în câmpul politicii burgheze.
9) Ca și cu pactul de asistență mutuală atât Riga, [cât] și Revelul ar fi preferat ca chestiunea
intrării Rusiei Sovietice în Societatea Națiunilor să nu fie niciodată pusă. Atitudinea lor în
această chestiune va corespunde cu dorință de a evita orice provocare față de Moscova și orice
contracarare a intențiilor Marilor Puteri. TOT CE SE VA PUTEA FACE ÎNSĂ, FĂRĂ
INCONVENIENT, PENTRU A ÎNTÂRZIA SAU EVITA DEZLEGAREA ACESTOR CHESTIUNI,
VA FI SUSȚINUT DE CELE DOUĂ GUVERNE BALTICE.
10) Opinia culeasă de mine, la timpul său, pe lângă cei doi foști șefi de Stat Major din Riga și
Reval și pe lângă Mareșalul Mannerheim 2 în Helsingfors este că ARMATA ROȘIE NU ESTE
FĂCUTĂ PENTRU EXTREMUL ORIENT și că nu va fi niciodată – în afară de elemente relativ
reduse - trimisă în această direcție. Nu cred că opinia cercurilor militare baltice competente să
fie astăzi schimbată.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 585-588.
95. Diplomatic Report no. 403 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 27 th
August 1934
Strictly confidential
The attitude of Latvia and Estonia with regard to the political issues of the daily agenda.
I think that the following elements of appreciation are useful in forecasting the reactions of
the two Baltic countries, Latvia and Estonia, with regard to the current political situations and
to the events that are currently being prepared.
1) The external policies of these two countries are INDISSOLUBLY RELATED and decisions
are not to be taken separately.
2) No matter how much the Governments from Riga and Reval would want to increase their
prestige in Geneva and generally their political influence by the settlement of a integral Baltic
Block (also comprising Lithuania), they SHALL NOT SUBSCRIBE TEXTS THAT WOULD
OBVIOUSLY COUNTERACT THE POLISH POLICY IN THE BALTIC SEA. In this aspect, the
1
Heinrich Laretei (1892-1973) a fost un politician și diplomat estonian. Ministru al Estoniei în U.R.S.S. (1926–1928),
Lituania (1928–1931) și Suedia (1936–1940). Stabilit în Suedia după ocupația sovietică a țării sale.
2
Baron Carl Gustaf Emil Mannerheim (1867-1951) a fost un militar și politician finlandez, singurul mareșal al
Finlandei, Comandant-Șef al forțelor militare finlandeze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regent (1918-
1919) și președinte al acestei țări (1944-1946).

264 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
policy of strengthening of France in Kovno, which has developed in recent times along with the
Soviet one, has deeply displeased these Governments. This does not mean that the negotiations
which are prepared between the three Baltic Countries could not lead to preliminary
conclusions which would not fully satisfy Warsaw.
3) The whole issue of the oriental Pact of Mutual Assistance, as it was expressed by the
Soviet Russia and resumed by France, is profoundly unpleasant to the Governments from Riga
and Reval, and in this respect nothing better than the DISAPPEARANCE OF THE ISSUE FROM
THE AGENDA OF THE INTERNATIONAL DISCUSSIONS, FOR AS LONG AS POSSIBLE could
happen in the opinion of these Governments.
4) Riga and Reval consider that the absence of Germany from such a Pact would transform it
in a typical alliance, alliance where the Soviet Russia would play the main role AND WHERE
THE GEOGRAPHICALLY INTERPOSED SMALL OR AVERAGE STATES WOULD BE
COMPLETELY SACRIFICED.
5) In Riga and Reval it is not known yet if the participation of France to the Litvinov
maneuver CORRESPONDS TO THE FUNDAMENTAL WISH, TO THE ABSURD AND
MORTAL DREAM of effectively using the red army – the army of the worldwide revolution and
of the overturn of all borders – in order to preserve the established orders and to defend of the
border of the Rhine or if this participation represents a simple tactic maneuver … pressure on
London or pressure on Berlin. When Mr. Munters told me “we do not consent to start the party
without having all the cards on the table” and when Misters Seljamaa and Laretei 1 said almost
the same thing, they referred to this incertitude.
6) There is NO TRUST in the deep intentions of the SOVIETS. The illusions of France in this
respect – if they exist – are not shared by any responsible personality from politics or army.
7) The eventuality of the red armies passing through the Baltic territories – in any
circumstances – means for the Governments from Riga and Reval the PURE AND SIMPLE
DISAPPEARANCE of their countries on the map of Europe.
8) From all reserves and implications that I have noticed in my conversations with the most
authorized personalities from Riga and Reval, and sometimes from their explicit statements, I
think that almost all of them have the conviction that –due to all the pacific demonstrations of
the comrade Litvinof – THE POSSIBILITIES OF A EUROPEAN CONFLICT SHALL BE
DANGEROUSLY MULTIPLIED from the moment the Soviet Russia would install with guns and
baggage in the field of the bourgeois policy.
9) As with the pact of mutual assistance, both Riga and Revel would have preferred that the
issue of the entry of the Soviet Russia in the League of Nations is never applied. Their attitude
on this issue shall correspond to the will of avoiding any challenge related to Moscow and any
counteraction of the intentions of the Great Powers. HOWEVER, EVERYTHING THAT
COULD BE DONE WITH NO INCONVENIENCE FOR DELAYING OR AVOIDING THE
SETTLEMENT OF THESE ISSUES SHALL BE SUPPORTED BY THE TWO BALTIC
GOVERNMENTS.
1
Heinrich Laretei (1892-1973) was an Estonian politician and diplomat. Minister of Estonia in the USSR (1926-
1928), Lithuania (1928-1931) and Sweden (1936-1940). Established in Sweden after the Soviet occupation of his
country.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 265
10) The opinion collected by me, at its time, from the two ex-chiefs of the General Staff of
Riga and Reval and Marshal Mannerheim 1 in Helsingfors is that the RED ARMY IS NOT MADE
FOR THE FAR EAST and will never be– except for the relatively reduced elements – sent in this
direction. I do not think that the opinion of the competent Baltic military circles has changed
nowadays.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 585-588.
96. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 469 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 3
septembrie 1934
Pactul de Înțelegere și Colaborare Baltică și relațiile polono-baltice
Urmare telegramei mele nr. 467.
Un Tratat de Înțelegere și Colaborare a fost parafat în ziua de 29 august în Riga între
reprezentanții Letoniei, Estoniei și Lituaniei.
Am putut asculta o rapidă citire a textului ce va fi ținut confidențial până la ratificare. El
constă într-o versiune cu atenuări și schimbări esențiale a Tratatului de Reglementare a Alianței
intervenit între Letonia și Estonia la 17 februarie anul curent, tratat [pe] care îl anexez aici
alăturat spre referire.
Nicio aluzie nu este făcută la vreo alianță militară sau la posibilitatea ei. Un articol de
importanță capitală constată [în] „imposibilitatea de a coordona activitatea politică a celor trei
țări pe unele chestiuni de caracter special” și prevede că aceste chestiuni sunt excluse din
cazurile de aplicare a principiilor de coordonare și consultare stabilite de tratat.
Ultimele propoziții lituaniene, la care se referă telegrama mea nr. 454, cereau menționarea
expresă că Vilna face parte din chestiunile de interes special. 2 Tratatul parafat acum trei zile și
textul ce va fi supus semnăturii și ratificării nu conține această mențiune care ar fi displăcut în
înalt grad Varșoviei. Această concesie a Lituaniei pare ar fi hotărât rezultatul favorabil al
negocierilor.
Aflu însă din sursă demnă de toată încrederea că o notă comună, care nu va fi dată
publicității, a fost iscălită de reprezentanții celor trei puteri baltice, prin care Letonia și Estonia
declară de partea lor a nu rezerva nicio chestiune de caracter particular, iar Lituania că singura
chestiune de această natură este pentru ea Vilna.
Tratatul propriu-zis 1) cuprinde un început substanțial de organizare a blocului baltic prin
consultări periodice și ocazionale prevăzute; 2) desolidarizează complet Letonia și Estonia de
Lituania în chestiune Vilnei; 3) prevede posibilitatea de adeziune ulterioară pentru alte puteri.
Primul punct corespunde cu dorințele politicii polone de până acum un an, este însă în
contradicție cu punctul de vedere recent adoptat de Varșovia. Al doilea îi dă o incontestabilă
satisfacție. Al treilea (introdus mi se spune asupra 3 insistențelor Estoniei) îi lasă deschise toate
posibilitățile. În total textul este deci de natură a permite Varșoviei alegerea între o atitudine de
părintească satisfacție sau de nemulțumire. Este probabil că va alege pe cea dintâi.
1
Baron Carl Gustaf Emil Mannerheim (1867-1951) was a Finnish soldier and politician, the only Marshal of Finland,
Commander-in-Chief of the Finnish military forces during the Second World War, regent (1918-1919) and
President of this country (1944-1946).
2
(Mihail R. Sturdza) Iar nu Vilna și Memel după cum mă informaseră greșit confidențele ce-mi fuseseră făcute.
Confidențe ce s-au adeverit exacte pentru rest (telegrama nr. 454).
3
Probabil folosit în sensul de „ca urmare a”.

266 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Este noul tratat de natură a favoriza acțiunea sovieto-franceză în Baltica? Răspunsul la
această chestiune îl dă în parte istoricul ultimelor negocieri. Este indiscutabil că factorul care a
determinat în principal concesiile reciproce ale guvernelor baltice și a permis acordul între ele a
fost dorința de a mări importanța, influența și INDEPENDENȚA LOR față de chestiunile vitale
puse actualmente de politica generală și în special în Europa nord-estică.
În chestiunea pactului de asistență mutuală, de exemplu, nu trebuie uitat că, în ciuda
aparențelor, declarațiile oficioase și oficiale lituaniene au fost tot atât de descurajatoare ca cele
estoniene și letone. Dacă Riga și Reval nu admit un pact de asistență mutuală fără de Germania
și de Polonia și fără ca garanția să fie le fie dată că în nici o împrejurare nu se vor trezi pe
teritoriul național cu o armată roșie „asistentă” (ce ar mai rămânea din proiectul sau intențiile
sovieto-franceze?), Kovno declară că refuză a iscăli un text care ar consacra prin tăcere spoliația
unei părți a teritoriului lituanian (cum ar putea Polonia iscăli un text care ar evoca-o?). Cred
deci că o înțelegere pe această chestiune între cele trei țări baltice a devenit probabilă și că ea se
va face – în afară de cazul unui nou proiect de pact estic foarte diferit de cel inițial –
ÎMPREJURUL IDEII UNEI CÂT MAI LUNGI TEMPORIZĂRI, a remiterii cât mai îndepărtată a
dezlegării problemei impusă de acțiunea sovieto-franceză.
În acest sens vor lucra două considerații: 1) din partea Letoniei și Estoniei în principal (și din
partea Lituaniei în oarecare măsură) impresia că recentul dumping de proiecte de garanție, de
asistență etc corespunde mult mai puțin cu o sinceră îngrijorare privitoare la independența
Țărilor Baltice decât cu jocul unor forțe și unor interese pentru care aceste țări ar fi simple
obiecte; 2) din partea celor trei puteri baltice: dorința de a nu fi chemate a se pronunța în
chestiuni pentru ele de interes vital înainte de a fi tras toate beneficiile de influență și de
prestigiu derivând din noua lor asociere ... culminarea acestor beneficii fiind obținerea mult
visatului sediu 1 baltic, sau balto-scandinav în Consiliul Societății Națiunilor.
Chestiunea Memel, spre deosebire de cea a Vilnei, nu a fost menționată de textul notei
comune. Interpretarea cercurilor competente lituaniene este că această chestiune nu există
pentru guvernul din Kovno și că prin nemenționarea ei cele din Reval și Riga s-au asociat
acestui punct de vedere.
La Ministerul Afacerilor Străine leton această latură a noului acord este atinsă cu o vădită
rezervă și se subliniază în treacăt următoarele. Redactarea notei comune arată în mod clar că
reprezentanții fiecărei țări ÎN PARTE precizează care sunt pentru ei chestiunile de caracter
special, celelalte două părți înregistrând pur și simplu această precizare. Aceasta ar însemna că
nici prin „comisiune” în chestiunea Vilnei, nici prin „omisiune” în chestiunea Memelului,
Letonia și Estonia nu și-au luat vreo răspundere și vreun angajament. Se observă mai departe că
Tratatul de Înțelegere și Colaborare nu are nicio asemănare cu Tratatul de Alianță Militară și
Politică letono-estonian și că el nu expune obligatoriu aceste două țări la nicio complicație
primejdioasă în afaceri teritoriale străine.
Nu este mai puțin adevărat, cred, că omisiunea în chestiune constituie un succes pentru
politica guvernului din Kovno și că dacă o capitală va fi în imposibilitatea de a se declara
satisfăcută de acordul din Riga, aceasta va fi Berlinul.
În ceea ce privește Moscova, nu-i va fi greu a descoperi în acest început de constituire a unui
bloc politic baltic un rezultat al acțiunii sale și de a se felicita. Probabilitatea este însă că noul
tratat nu va face decât să mărească spiritul de independență al Țărilor Baltice și că politica în
1
În sensul de loc nepermanent.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 267
aceste părți ale Europei se va complica – în afară de cazul unei împăcări polono-lituaniene – atât
pentru alții, cât și pentru Soviete cu întărirea acestui nou factor. Chiar dacă noul bloc baltic ar
trebui să se transforme într-un simplu instrument, ar rămâne de văzut în mâinile cui acest
instrument va cădea definitiv.
Este greu a prevedea influența ce noul acord și mai ales dezvoltările sale eventuale o vor
avea asupra relațiilor polono-lituaniene. Lituania va găsi, pe de o parte, în perfecționarea
situației sale internaționale noi imbolduri la rezistență. Pe de altă parte, cei doi asociați ai ei
VOR CĂUTA FĂRĂ NICIO ÎNDOIALĂ A O HOTĂRÎ LA O POLITICĂ DE CONCILIERE FAȚĂ
DE VARȘOVIA.
Interesul ce îl au Letonia și Estonia la o împăcare polono-lituaniană este dublu și evident.
Atâta timp cât Varșovia și Kovno nu și-ar fi strâns mâna, atâta timp cât un aranjament
pacifist nu va fi redat Baltica cursului politic și economic natural întrerupt de aventura
Želigovskį, posibilitatea unei înțelegeri germano-polone pe spatele Lituaniei rămâne deschisă.
Letonia și Estonia cunosc foarte bine primejdia ce ar reprezenta-o pentru ele repercusiunile
violente posibile ale unei asemenea înțelegeri. Una dintre personalitățile cele mai influente în
politica letonă îmi spunea acum câtva timp în această privință: „Pauvre Lituanie qui se figure
que c'est de Vilna qu`il s`agit.”
O împăcare polono-lituaniană, care ar atrage automat înjghebarea unui adevărat Bloc Baltic
în frunte cu Polonia, ar fi pentru Riga și Reval garanția cea mai stabilă și mai operantă față de
ambele primejdii posibile pentru Statele nou-născute ale Europei nord-estice, față de cea
germană și față de cea sovietică.
Franța nu pare a fi apreciat cum trebuie atitudinea obligatorie a Letoniei și Estoniei față de
diferendul lituaniano-polon. Prin expedițiile efectuate sau anunțate ale oamenilor săi de stat,
prin activitatea reprezentanților săi ea pare hotărâtă a contracara astăzi alături de Rusia
sovietică acțiunea de împăcare ce de câtva timp, cu mai multă sau mai puțină intensitate, s-a
desfășurat între Varșovia și Kovno, intensificând rezistența Lituaniei și iritația Poloniei,
ÎNTREȚINÂND ASTFEL PRINCIPALUL MOTIV POATE DE ÎNȚELEGERE ÎNTRE VARȘOVIA
ȘI BERLIN.
În Riga și Reval unde s-ar pricepe, la nevoie, tendințele Franței de a reduce întreaga
problemă europeană la primejdia pe Rin, nu se înțelege activitatea ei în chestiunea raporturilor
polono-lituaniene. Această activitate corespunzând ce este drept minuțios cu interesele Rusiei
Sovietice pare în opoziție absolută cu înseși interesele franceze.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 590-597.
96. Diplomatic Report no. 469 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 3 rd
September 1934
Baltic Understanding and Collaboration Pact, and Polish – Baltic relations
Following my telegram no. 467.
A Treaty of Understanding and Collaboration has been sealed on August 29 th in Riga
between the representatives of Latvia, Estonia and Lithuania.
I was able to listen to a quick reading of the text that shall be kept confidential until
ratification. It consists in a version with essential attenuations and changes of the Treaty for the

268 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Regulation of the Alliance, intervened between Latvia and Estonia on February 17 th this year,
treaty that I attach hereto as a reference.
No allusion to any military alliance or to its eventuality is made. An article of capital
importance notices “the impossibility to coordinate the political activity of the three countries
on some issues of special character” and provides that these questions are excluded from the
cases when the principles of coordination and consultancy established in the treaty are applied.
The last Lithuanian statements which my telegram no. 454 refer to, asked for the express
mention that Vilna is included in the issues of special interest. 1 The treaty sealed three days ago
and the text which shall be signed and ratified do not contain this mention which Warsaw
would highly dislike. This concession of Lithuania seems to have decided the favourable result
of negotiations.
However, I found out from a highly reliable source that a common note, which shall not be
published, has been signed by the representatives of the three Baltic powers, based on which
Latvia and Estonia declare on their own that they are not to reserve any issue of particular
character, and that Lithuania declares that Vilna is the only issue of this nature.
The actual treaty 1) comprises a substantial start of organization of the Baltic block by
setting forth periodical and occasional examinations; 2) completely separates Latvia and Estonia
from Lithuania with respect to Vilna; 3) provides the possibility of subsequent adhesion for
other powers.
The first point is consistent with the goals of Polish policy of one year ago, still in
contradiction to the point of view recently adopted by Warsaw. The second point gives Warsaw
an incontestable satisfaction. The third point (introduced at 2 Estonia’s express request, as I was
told) left all possibilities open. As a whole, the text has such a nature to allow Warsaw the
choice between an attitude of parental satisfaction or of discontent. It will probably choose the
first one.
Is the new treaty able to favour the Soviet-French action in the Baltic Sea? The answer to
this issue is partly given by the history of the last negotiations. It is unquestionable that the
factor that has mainly determined reciprocal concessions between Baltic Governments was the
desire to increase their importance, influence and INDEPENDENCE related to the vital issues
actually expressed by the general policy, especially in the north-eastern Europe.
For example, regarding the issue of mutual assistance pact, it must not be forgotten that
despite appearances, officious and official Lithuanian statements were as discouraging as the
Estonian and Latvian ones. If Riga and Reval do not admit a pact of mutual assistance without
Germany and Poland and without being given to them the guarantee that under no
circumstance they shall be in the situation of seeing on the national territory an “assistant” red
army (what would remain from the Soviet-French project or intentions?), Kovno declares that it
refuses to sign a text that would silently endorse the spoliation of a part of the Lithuanian
territory (how could Poland sign a text that would evoke it?). Therefore I do believe that an
understanding on this issue between the three Baltic countries has become probable and that is
shall be realized – except for the case of a new project of eastern pact very different aesthetically
from the initial one – AROUND THE IDEA OF A DELAY FOR AS LONG AS POSSIBLE, of
1
And not Vilna and Memel, as wrongly informed me the confidences that were made to me. The confidences have
proven accurate for the rest of it (telegram no. 454).
2
Probably used in the sense of „as a follow up of”.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 269
transferring as far as possible the settlement of the problem imposed by the Soviet-French
action.
In this sense two considerations are applicable: 1) mainly on the part of Latvia and Estonia
(and on the part of Lithuania to a certain extent) the impression that the recent dumping of
projects of guarantee, of assistance corresponds more or less to a sincere unease regarding the
independence of the Baltic Countries rather than with the play of forces and some interests for
which these countries would be simple pawns; 2) on the part of the three Baltic powers: the
desire of not being asked to pronounce on issues of vital interest for them before having
received all the benefits of influence and prestige deriving from their new association … the
climax of these benefits being the procurement of the long dreamt Baltic or Baltic-Scandinavian
seat 1 in the Council of the League of Nations.
The Memel issue, unlike the one of Vilna, has not been mentioned in the text of the
common note. The interpretation of the Lithuanian competent circles is that this issue does not
exist for the Kovno Government and because it was not mentioned, the circles in Reval and
Riga have also adopted this point of view.
At the Latvian Ministry of Foreign Affairs, this side of the new agreement is reached with an
obvious reserve and the following are emphasized on the whole. The drafting of the common
note clearly shows that representatives of EVERY country claim issues that have a special
character for them, the two other parties simply registering this determination. This would
mean that neither by “commission” in the issue of Vilna, nor by “omission” in the issue of
Memel, Latvia and Estonia assumed any responsibility or commitment. It is further noticed that
the Treaty of Understanding and Collaboration does not resemble the Treaty of Military
Alliance and Latvian-Estonian Policy and that it does not mandatory expose these two
countries to any dangerous complication in other foreign territorial businesses.
I think it is not less true that the current omission represents a success for the policy of the
Kovno Government and if there is any capital which finds itself in impossibility to declare
satisfaction concerning the Riga agreement, this one shall be Berlin.
As Moscow is concerned, it should not find difficult to discover in this beginning of
establishment of a Baltic political block a result of its action and to congratulate itself for that.
However, the probability is that the new treaty will only develop the independence spirit in the
Baltic Countries and that the policy in these areas of Europe shall become complicated – except
for the case of a Polish-Lithuanian reconciliation – both for the others and for the Soviets, along
with the strengthening of the new factor. Even if the new Baltic block transforms in a simple
instrument, it remains to be seen in whose hands this instrument shall finally rest.
It is difficult to forecast the influence that the new agreement, and especially its possible
developments shall have on the Polish-Lithuanian relations. On one hand, Lithuania shall find
new incentives in the improvement of its international situation. On the other hand, its two
associates WILL UNDOUBTEDLY TRY TO ADOPT A POLICY OF CONCILIATION
TOWARDS WARSAW.
The interest of Latvia and Estonia for the Polish-Lithuanian reconciliation is double-faced
and obvious.
As long as Warsaw and Kovno do not shake hands, as long as a pacifist arrangement does
not render the Baltic Sea to its natural economic and politic course interrupted by the
1
In the sense of termporary place.

270 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Želigovskį adventure, the possibility of a German-Polish understanding behind Lithuania’s back
remains open. Latvia and Estonia know very well the danger that possible violent repercussions
of such an understanding would represent for them. One of the most influential personalities in
the Latvian policy told me some time ago on this issue: “Poor Latvia, it imagines that it relates
to Vilna”.
A Polish-Lithuanian reconciliation, which would automatically cause the formation of a real
Baltic Block starting with Poland, would be for Riga and Reval the most stable and most
operative guarantee for both possible dangers faced by the new-born States of the north-eastern
Europe, the German danger and the Soviet danger.
France does not seem to have appreciated properly the compulsory attitude of Latvia and
Estonia towards the Lithuanian-Polish difference. Through expeditions, realized or announced
by its State representatives, through activities of its representatives, it seems to be determined
to counteract together with the Soviet Russia the action of reconciliation that, with more or less
intensity, has been developing between Warsaw and Kovno for some time, intensifying
Lithuania’s strength and Poland’s irritation, THEREFORE MAINTAINING PERHAPS THE
MAIN GROUNDS OF UNDERSTANDING BETWEEN WARSAW AND BERLIN.
In Riga and Reval where, the tendencies of France to reduce the entire European issue to the
danger on the Rhine would be useful, its activity in the issue of Polish-Lithuanian reports is not
understood. This activity corresponding closely to the interests of the Soviet Russia seems to be
in absolute opposition with the very French interests.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 590-597.
97. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 491 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 18
septembrie 1934
Pactul de Înțelegere și Colaborare Baltică
Am onoarea a pune aici alăturat sub ochii Excelenței Voastre textul Tratatului de Înțelegere
și Colaborare semnat la Geneva între Letonia, Lituania și Estonia. 1
Comparându-l cu cel al Tratatului de Reglementare a Alianței letono-estonian din 17
februarie a.c., se constată că acesta din urmă a inspirat pe redactorii noii convenții în ceea ce
privește reglementarea consultărilor 2 și, în general, a aparatului de colaborare, după cum, la
rândul său, tratatul din 17 februarie fusese inspirat de Pactul de Reglementare al Micii
Înțelegeri.
Spre deosebire de tratatul din 17 februarie, noua convenție își are terenul de aplicare limitat
esențial. Articolul 3 prevede: „Les Hautes Parties Contractantes reconnaissent l'existence des
problèmes spécifiques qui pourraient rendre difficile une attitude concertée à leur égard. Elles
conviennent que ces problèmes constituent l'exception aux engagements stipulés dans l'Article
Premier du présent Traité.”
Deosebire esențială încă, Tratatul letono-estonian se reazemă pe o alianță militară de care
este organic legat prin stipulația referitoare la durata sa.
1
Textul pactului nu este cuprins în acest volum. Acesta poate fi lecturat în limba franceză la adresa de internet:
http://www.letton.ch/lventent.htm (accesat la 11.10.2012).
2
În original, consultațiilor.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 271
Ultimul alineat al articolul doi al prezentului tratat prevede că conferințele periodice ale
miniștrilor afacerilor străine ai Letoniei și Estoniei, prevăzute de art. 1 și 2 ale tratatului din 17
februarie, vor fi înlocuite prin noile întâlniri în trei. Este greu a crede însă că consultările
bilaterale continue între cancelariile din Riga și Reval, consultări care derivă și din alte
necesități și obligații decât cele create prin tratatul din 17 februarie și care erau de tradiție cu
mult înainte de încheierea sa, vor fi curmate prin această stipulație.
Articolul 7 al tratatului iscălit la Geneva prevede adeziunea terțelor puteri, cu acordul
unanim al celor trei țări semnatare. Tratatul din 17 februarie prevedea, la rândul său, adeziuni
ulterioare cu consimțământul celor două părți contractante. Dl. Urbšys 1 , negociatorul lituanian,
și-a dat imediat seama de perspectivele neplăcute pentru țara sa pe care le deschidea
coexistența acestor două stipulații. În consecință, Domnia sa a cerut cu insistență ca noul tratat
să prevadă dreptul pentru Lituania de a se opune la adeziunea unei terțe puteri la tratatul din
februarie. Această clauză, care ar fi fost dirijată contra Poloniei, nu a fost însă admisă de
reprezentanții polon și estonian.
Prin declarații oficioase și comentariile presei, guvernul din Kovno a încercat imediat după
parafarea Tratatului de Înțelegere și Colaborare să creeze impresia că articolul 7 nu se poate
referi decât la o singură posibilitate: cea a adeziunii Finlandei. Presa din Kovno a părăsit însă
această atitudine și nu mai ezită astăzi a menționa Polonia și Finlanda ca fiind cele două puteri
a căror adeziune ar putea intra în considerare.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 598-600.
97. Diplomatic Report no. 491 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 18 th
September 1934
Pact of Baltic Agreement and Collaboration
I have the honour of attaching for Your Excellency the text of the Treaty of Agreement and
Collaboration signed in Geneva by Latvia, Lithuania and Estonia. 2
By comparing it to the text of the Treaty for the Regulation of the Latvian-Estonian Alliance
from February 17 th current year, it turns out that the latter has inspired the editors of the new
convention as regards the regulation of consultations and of the collaboration system in
general, as the treaty from February 17 th had been inspired in turn by the Pact for the
Organization of the Little Entente.
Unlike the treaty from February 17 th , the new convention applies to an essentially limited
sphere. Article 3 stipulates: “The High Contracting Parties acknowledge the existence of specific
problems that might make difficult a concerted attitude with respect to them. They agree that
these problems represent the exception of the commitments provided in the First Article of this
Treaty.”
Another essential difference is that the Latvian-Estonian Treaty is based on a military
alliance to which it is organically connected through the stipulation regarding its duration.
The last paragraph of article two of the current treaty specifies that the periodical
conferences of the ministers of foreign affairs of Latvia and Estonia, stipulated by articles 1 and 2
of the treaty of February 17 th , will be replaced by the new threesome reunions. Nevertheless, it is
hard to believe that the continuous bilateral conferences between the chancelleries from Riga
1
Juozas Urbšys (1896-1991) a fost Ministrul Lituaniei la Riga (1932-1934), Director al Departamentului Politic al
Ministerului de Externe leton, Ministru al Afacerilor Externe (1938-1940).
2
The text of the pact is not included in this volume.

272 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
and Reval, which also derive from other necessities and obligations than the ones created by the
treaty of February 17 th and which were traditional long before it was signed, will be brought to
an end by this stipulation.
Article 7 of the treaty signed in Geneva stipulates the adherence of the third powers, with
the unanimous approval of the three signing countries. The treaty from February 17 th stipulated
in turn subsequent adherences, based on the consent of the two contracting parties. Mr. Urbšys
– the Lithuanian negotiator – immediately realized the unpleasant perspectives for his country
that the coexistence of these two stipulations generated. Consequently, His Excellency insisted
that the new treaty should include the right for Lithuania to oppose the adherence of a third
power to the February treaty. Nonetheless, this clause, which would have been directed against
Poland, was not admitted by the Polish and Estonian representatives.
Through officious statements and the press comments, immediately after the sealing of the
Treaty of Agreement and Collaboration, the government from Kovno tried to give the
impression that article 7 could only refer to one possibility: the adherence of Finland. But the
press from Kovno abandoned this attitude and nowadays they do not hesitate to mention
Poland and Finland as the two powers whose adherence could be considered.
The Pact of Baltic Agreement and Collaboration
I have the honour of attaching for Your Excellency the text of the Treaty of Agreement and
Collaboration signed in Geneva by Latvia, Lithuania and Estonia. 1
By comparing it to the text of the Treaty for the Regulation of the Latvian-Estonian Alliance
from February 17 th current year, it turns out that the latter has inspired the editors of the new
convention as regards the regulation of consultations and of the collaboration system in
general, as the treaty from February 17 th had been inspired in turn by the Pact for the Regulation
of the Little Entente.
Unlike the treaty from February 17 th , the new convention applies to an essentially limited
sphere. Article 3 stipulates: “The High Contracting Parties acknowledge the existence of specific
problems that might make difficult a concerted attitude with respect to them. They agree that
these problems represent the exception of the commitments provided in the First Article of this
Treaty.”
Another essential difference is that the Latvian-Estonian Treaty is based on a military
alliance to which it is organically connected through the stipulation regarding its duration.
The last paragraph of article two of the current treaty specifies that the periodical
conferences of the ministers of foreign affairs of Latvia and Estonia, stipulated by art. 1 and 2 of
the treaty from February 17 th , will be replaced by the new threesome reunions. Nevertheless, it
is hard to believe that the continuous bilateral conferences between the chancelleries from Riga
and Reval, which also derive from other necessities and obligations than the ones created by the
treaty from February 17 th and which were traditional long before it was signed, will be brought
to an end by this stipulation.
Article 7 of the treaty signed in Geneva stipulates the adherence of the third powers, with
the unanimous approval of the three signing countries. The treaty from February 17 th stipulated
in turn subsequent adherences, based on the consent of the two contracting parties. Mr.
Urbšys 2 – the Lithuanian negotiator – immediately realized the unpleasant perspectives for his
country that the coexistence of these two stipulations generated. Consequently, His Excellency
insisted that the new treaty should include the right for Lithuania to oppose the adherence of a
1
The text of the pact is not included in this volume.
2
Juozas Urbšys (1896-1991) was Lithuania’s envoy to Riga at the time (1932-1934), after having served as a diplomat
in Berlin and Paris. In 1934 he was appointed Director of the Political Department of the Lithuanian Foreign
Ministry and in 1938 he became his country’s Minister of Foreign Affairs.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 273
third power to the treaty from February. Nonetheless, this clause, which would have been
directed against Poland, was not admitted by the Polish and Estonian representatives.
Through officious statements and the press comments, immediately after the sealing of the
Treaty of Agreement and Collaboration, the government from Kovno tried to give the
impression that article 7 could only refer to one possibility: the adherence of Finland. But the
press from Kovno abandoned this attitude and nowadays they do not hesitate to mention
Poland and Finland as the two powers whose adherence could be considered.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 598-600.
98. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 500 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 25
septembrie 1934
Ultraconfidențial
Ca urmare la telegrama mea nr. 293.
Dl Miķelis Valters, care este astăzi în vârstă de 60 de ani, fusese în Rusia sovietică membru al
partidului social-revoluționar. În 1905, Domnia sa fusese condamnat la o perioadă de exil în
Siberia, reușise însă a fugi înainte de aplicarea pedepsei.
Studiile lui de doctor în drept și le-a făcut în Elveția, este înfățișat ca un om de cultură
întinsă, inteligent, dar puțin activ.
Domnia sa este prieten intim al D-lui Ulmanis cu care a colaborat în timpul luptelor pentru
independență și făcând parte ca Ministru de Interne din Guvernul din Libau.
Domnia sa a fost trimis în urmă ca Ministru mai întâi la Roma pe urmă la Paris.
În timpul unui guvern social-democrat, Dl Cielēns, pe atunci Ministru al Afacerilor Străine,
ar fi ordonat o anchetă privitor la contabilitatea acestei legații și rechemat în același timp
telegrafic pe dl. Valters. Explicația acestei acțiuni este pe cât mi se spune dublă: Dl. Cielēns
răzbuna astfel în același timp și partidul socialist pe care Dl. Valters îl părăsiseră și pe o vară a
Domniei sale, Doamna X, care pentru motive inutil de cercetat pălmuise în public la timpul său
pe Dl. Valters.
Oricum ar fi Dl. Valters a refuzat categoric a-și părăsi postul înainte ca ancheta ordonată să
aibă loc. Rezultatul acestei anchete ar fi fost în întregime favorabil Domnului Valters, Dl.
Cielēns nu a renunțat totuși la ideea pe care o urmărea și a transferat pe Dl. Valters ca Consul
(sic!) la Königsberg cu speranța că acesta va prefera a demisiona. Ceea ce n-a fost cazul.
Numind pe Dl. Valters într-un post atât de important cum este Varșovia-București, Dl.
Ulmanis, pe lângă că răspunde unor sentimente de amiciție bine cunoscute, recompensează, mi
se spune, pe primul intelectual leton care pe vremea Rusiei țariste proclamase cu riscul libertății
sale ideea independenței letone.
Cu toate acest trecut onorabil aflu la legația Poloniei că Guvernul de la Varșovia nu a găsit
alegerea Domnului Valters ca absolut satisfăcătoare. Agrementul totuși va fi probabil acordat
fără discuție.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 611-613.
98. Diplomatic Report no. 500 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 25 th
September 1934
Top secret.

274 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
As a response to my telegram no. 293.
Mr. Miķelis Valters, who is today 60 years old, had been a member of the Social-
Revolutionary Party in Soviet Russia. In 1905, he was sentenced to exile in Siberia, but had
managed to escape before the enforcement of the punishment.
He attended his doctoral studies of law in Switzerland, he is seen as a highly educated man,
intelligent, but not very active.
He is an intimate friend of Mr. Ulmanis, with whom he collaborated during the fights for
independence and partaking as a Minister of the Interior in the Government in Liepāja (Libau).
He was sent as a Minister first to Rome and then to Paris.
During a social-democratic government, Mr. Cielēns, who was then the Minister of Foreign
Affairs, is assumed to have ordered an investigation regarding the accountability of this legation
and to have called Mr. Valters back by wire. The explanation for this action is – as far as I am
informed – double: Mr. Cielēns, thus, avenged at the same time both the socialist party that Mr.
Valters had left, and a cousin of his, Mrs. X, who had slapped Mr. Valters in public for reasons
useless to investigate.
Anyway, Mr. Valters firmly refused to leave his position before the actual ordered
investigation. It seems that the result of this investigation was entirely in favour of Mr. Valters,
but Mr. Cielēns did not give up his purpose and transferred Mr. Valters as a Consul to
Königsberg, hoping that he would prefer to resign. Still, it was not the case.
By appointing Mr. Valters in such an important position as Warsaw-Bucharest, besides
responding to well-known feelings of friendship, Mr. Ulmanis also rewards – as I am told – the
first Latvian intellectual that had proclaimed the idea of Latvian independence, though running
the risk of being imprisoned during czarist Russia.
Despite this honourable past, I found out at the Polish legation that the Government in
Warsaw did not find Mr. Valters’s choice absolutely satisfying. Nevertheless the approval will be
probably granted without discussion.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s.
99. Telegrama ministrului României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 516 către Ministrul
Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 9 octombrie 1934
Dl. Munters, Secretarul General al Ministerului Afacerilor Străine, reîntors din Geneva unde
a reprezentat țara sa, îmi comunică unele confidențe ce i-au fost făcute de Dl. Beck pe timpul
călătoriei lor spre casă.
Polonia, care este dispusă să întrețină cele mai bune relații de vecinătate cu Rusia Sovietică,
consideră orișice încercare de a introduce U.R.S.S. în politica generală europeană pe un picior
de egalitate cu celelalte Mari Puteri ca îndreptată contra intereselor sale cele mai vitale și se va
opune constant unor asemenea încercări ori de unde vor pleca ele. Dl. Beck pare hotărât a nu
devia de la această linie de conduită.
Conținutul „rezumatului conversațiilor” prezentat D-lui Barthou de Dl Beck reprezintă,
după spusele acestuia, atitudinea definitivă a Poloniei, atitudine care, observă Dl. Munters cu o
vădită satisfacție, îngroapă proiectul pactului de asistență mutuală oriental.
Întrebând pe Dl. Munters dacă nu crede că prin această îngropare se pregătește terenul unei
alianțe franco-ruse, combinație poate mai primejdioasă pentru Polonia și Țările Baltice decât
zisul proiect, Domnia sa mi-a răspuns că o asemenea alianță nu ar avea nici o semnificație
practică.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 275
Într-adevăr, îmi spune Domnia sa, Rusia Sovietică contrar Rusiei Țariste nu este limitrofă
Germaniei, o nouă alianță ruso-franceză nu ar putea prezenta astăzi deci decât expresia unei
tendințe. Dacă însă Franța ar încerca să îi dea o valoare echivalentă cu cea a alianței antebelice,
ea ar provoca cu timpul o grupare contrară a tuturor puterilor geografic interpuse egal
amenințate. Un bloc germano-polon s-ar forma probabil imediat, el ar reprezenta cea mai
puternică combinație militară imaginabilă în Europa.
La Geneva, îmi spune Dl. Munters, alianța franco-rusă este considerată ca foarte probabilă,
el totuși personal nu-și poate închipui ca Franța să se hotărască finalmente a renunța la o
alianță atât de eficace ca aceea cu Polonia pentru a o înlocui cu un enorm necunoscut. Domnia
sa crede încă că acest proiect de alianță nu este pentru Franța decât un element tactic de
presiune asupra Germaniei și de sondaj a apropierii germano-polone.
Abordând același subiect cu un coleg al meu, reprezentant al unei mari puteri, Dl Munters i-
a exprimat și lui speranța că până la urmă Franța va renunța la ideea alianței rusești. Parisul, i-a
spus Dl Munters, caută un element de siguranță, mai mult o asemenea alianță ar distruge
dimpotrivă [pe] cele pe care le posedă și ar provoca în plus noi coaliții.
Adaug că opinia generală în Țările Baltice crede, dimpotrivă, în posibilitatea încheierii
alianței în chestiune și că această credință pare a provoca în momentul de față o dezvoltare a
simțului de solidaritate baltic și scandinavo-baltic.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, filele 114-116.
99. Telegram of the Romanian Minister in Riga Mihail R. Sturdza no. 516 to Foreign
Minister Nicolae Titulescu, 9 th October 1934
Mr. Munters, Secretary General of the Ministry of Foreign Affairs, who returned from
Geneva, where he represented his country, informs me about confidences made by Mr. Beck on
their journey home. Poland, who is willing to maintain the best neighbourly relations with
Soviet Russia, considers that any attempt of including the USSR in the general European policy
on equal footing with the other Great Powers as being directed against its most vital interests
and will oppose constantly such attempts, whichever their origin. Mr. Beck seems determined
not to deviate from this line of conduct.
The content of the "summary of conversations" presented by Mr. Beck to Mr. Barthou
represents, according to him, the final attitude of Poland, which Mr. Munters notices with
obvious satisfaction that buries the draft of the oriental pact of mutual assistance.
I asked Mr. Munters if he thought that by this burial the ground for a Franco-Russian
alliance was being prepared, which was a combination possibly more dangerous for Poland and
the Baltic states than the said draft, and he said that such an alliance would have no practical
significance.
He tells me that, indeed, Soviet Russia unlike Tsarist Russia is not bordering Germany, thus
a new Russo-French alliance would be but the expression of a trend today. But if France tried to
consider it as important as the pre-war alliance, in time it would determine the creation of an
opposed group of all the geographically interposed powers, equally threatened. Probably a
German-Polish block would immediately form and it would represent the strongest military
combination imaginable in Europe.
Mr. Munters says that in Geneva, the Franco-Russian alliance is considered highly probable,
but that he still cannot imagine that France could finally decide to give up an alliance as

276 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
effective as that with Poland in order to replace it with an unknown factor. He still believes that
this alliance project is to France but a tactical element of pressure on Germany and of survey of
the German-Polish approach.
In a discussion on the same subject with a colleague of mine, a representative of a great
power, Mr. Munters also expressed his hope that France would eventually abandon the idea of
the Russian alliance. Mr. Munters believed that Paris was seeking for a safety element, and what
is more such an alliance would rather destroy the ones it already had and moreover, would
determine new coalitions.
I also mention that the general opinion in the Baltic States conversely believes in the
possibility of concluding the alliance in question and that this belief seems to cause at present
the development of the sense of Baltic and Scandinavian-Baltic solidarity.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 114-116.
100. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 601 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu,
decembrie 1934
Țările baltice față de Pactul de Asistență Orientală sau de o eventuală alianță sovietofranceză
Referire la nr. 598.
Se știe că pactul de colaborare a celor trei țări baltice: Estonia, Letonia și Lituania, iscălit la
Geneva în octombrie trecut, prevedea obligația unei acțiuni politice solidare numai în
chestiunile desemnate în prealabil ca fiind de interes comun.
Comunicatul oficial prin care s-a încheiat recenta Conferință din Reval între Miniștrii
Afacerilor Străine ai celor trei țări declară că ele sunt favorabile ideii Pactului oriental de
Asistență Mutuală și că această chestiune face parte tocmai din categoria celor supuse unui
examen și unei hotărâri în trei.
Informațiile pe care le culeg din izvorul cel mai competent arată însă că înțelegerea
Guvernelor baltice este în această privință departe de a fi atât de completă pe cât s-ar părea
după comunicatul oficial.
Punctul de vedere al guvernelor din Riga și Reval rămâne că un pact oriental de asistență
mutuală nu se poate încheia în lipsa Germaniei sau Poloniei fără a lua imediat caracterul unei
alianțe îndreptată împotriva acestor țări. Revalul și Riga sunt ferm hotărâte a nu se lăsa
niciodată târâte în asemenea combinații politice. Guvernul din Kovno, pe de altă parte, pare a fi
considerat, împreună cu U.R.S.S., soluția șchioapă a problemei siguranței orientale, cea fără
Germania, ca mai favorabilă intereselor sale.
O înțelegere între cele trei puteri baltice pe această chestiune nu s-a putut realiza în
consecință în octombrie la Geneva decât pe terenul temporizării. În Reval pozițiile însă au fost
mai precis definite.
Chestiunea pactului oriental a fost declarată ca rămânând printre cele de interes comun
numai atâta timp cât este înțeles că Germania și Polonia fac parte dintre puterile semnatare. În
aceste împrejurări precise numai s-a hotărât că textele vor fi studiate, obiecțiile făcute,
adeziunea cu rezervele eventuale dată de comun acord.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 277
Reprezentanții leton și estonian au precizat însă că în cazul când un text oarecare s-ar
discuta sau iscăli fără participarea Germaniei sau a Poloniei, Guvernele lor își vor relua deplina
libertate de acțiune, chestiunea reintrând atunci în categoria celor de interes special.
S-a hotărât, de asemenea, că cele trei puteri baltice se vor mulțumi, până la noi ordine, cu
aprobarea de principiu a ideii proiectului și vor evita orișice manifestație pozitivă în această
chestiune până la limpezirea situației internaționale.
Această ultimă hotărâre a fost luată împotriva sugestiilor Domnului Lozoraitis 1 , Ministrul
Afacerilor Străine lituanian. Ea pare paralelă cu cea a Poloniei și corespunde cu simțămintele pe
care Guvernele din Riga și Reval și le-au format de la început asupra propunerii Litvinov-
Barthou, întărite prin cele ce le inspiră acestor guverne unele noi elemente în evoluția situației
internaționale.
Toată activitatea diplomatică a Domnului Litvinov, atât de bine înlănțuită de la punctul de
plecare al declarației din Londra, care singură a făcut posibilă recunoașterea Sovietelor de către
Mica Înțelegere, care singură, la rândul ei, a făcut posibilă intrarea Rusiei Sovietice în Liga
Națiunilor, intrare fără de care alianța franco-sovietică ar fi astăzi un lucru irealizabil – nu a
încetat să fie privită aici cu extremă suspiciune. Partea, importantă de altfel, pe care guvernele
din Riga și Reval au avut-o în succesul întreprinderilor din ultimii ani ale Comisarului sovietic,
nu a fost consimțită de ele decât „la mort dans l'âme”, din oportunitate sau timiditate politică și
din convingerea că nu opunerea acestor două mici țări ar fi putut împiedica evenimente ca, de
pildă, intrarea Rusiei Sovietice în Societatea Națiunilor. Această intrare despre care un Ministru
al Afacerilor Străine leton, invocând articolul 16 al Conventului, îmi spunea că mai târziu sau
mai devreme va primejdui siguranța sau chiar existența țării sale.
Interesul Rusiei Sovietice în izbucnirea unui conflict între puterile burgheze pare aici atât de
indubitabil, și de altfel a fost atât de des proclamat de mai toți corifeii Kremlinului, încât în
orișice manevră a Comisarului Sovietic se întrezărește încă o mașinațiune pentru o pregătire cât
mai propice a terenului în vederea tocmai a izbucnirii acestui conflict. Fapte ca decepția
exprimată fără jenă de Radek în „Izvestia” față de spiritul de toleranță arătat la Roma față de
Franța în chestiunea Saar-ului sau ca oferta celor 11 milioane de baionete [făcută] Națiunii
Iugoslave pentru a răzbuna moartea Monarhului său, nu fac desigur decât să confirme aceste
simțăminte.
După cum Domnul Ulmanis mi-a declarat-o în timp, nu se crede aici în sinceritatea grijii
inspirate Moscovei de către pretinsele planuri de agresiune ale Germaniei. Se crede însă în
teroarea pe care o inspiră lumii sovietice posibilitatea unei reconcilieri între puterile burgheze
occidentale, astăzi încă despărțite în cele două tabere ale marelui război. Presupunând, deci,
chiar că nici o intenție agresivă propriu-zisă nu s-ar ascunde sub actuala politică externă a
Moscovei, se atribuie în tot cazul acestei politici intenția de a împiedica cu orișice preț o
asemenea reconciliere și se constată, de altfel, că tensiunea extraordinară din ultimele luni este
(în afară de cea neașteptată cauzată de atentatul din Marseille) în întregime datorată sistemului
de cărări inextricabile în care spiritul inventiv al Domnului Litvinov a atras puțin cu puțin
lumea burgheză, manoperă care a reușit să zdruncine deja alianțe atât de sincere și naturale ca
cea franco-polonă, precum și, în gândul opiniei publice baltice, [pe] cea româno-polonă.
1
Stasys Lozoraitis (1898-1983) a fost diplomat lituanian, Ministru al Afacerilor Externe (1934-1938) și șef al
diplomației lituaniene în exil (1940-1983).

278 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
În această privință, notez că noul ministru al Letoniei în București, pentru a-mi explica
schimbarea de atribuție intervenită, îmi spunea: „maintenant que l'alliance roumaine-polonaise
n`existe pour ainsi dire plus...”
Până la ultima schimbare de guvern în Franța era intima convingere a oamenilor politici din
Riga și Reval, că atât Pactul Oriental de Asistență Mutuală, dacă s-ar fi încheiat cu pripa care
prezida negocierilor la acea vreme din partea Moscovei și a Parisului, adică fără participarea
Germaniei, cât și alianța franco-rusă, ar fi avut ca rezultat, și aveau probabil ca scop, de a
permite Franței inițierea unei acțiuni energice în chestiunea Saar-ului sau în cea a dezarmării,
probabil înainte de data plebiscitului. Această acțiune ar fi putut fi pusă în perfectă concordanță
cu stipulațiile tratatelor în vigoare (art. 16, 42, 43, 44, 213 ale Conventului, art. 2 și 4 Locarno),
dar totuși ar fi dus, după toate probabilitățile, la un conflict general.
Nu se crede un moment că Franța ar fi dorit un asemenea conflict. Se presupune însă că ea
se hotărâse prin proiectele Litvinov-Barthou a organiza împrejurul Germanei o situație politică
și militară atât de clară și de amenințătoare încât însuși guvernul național-socialist ar fi fost silit
să tolereze chiar o nouă instalare a aliaților la Wiesbaden mai degrabă decât a risca o rezistență
fatală. Rusia sovietică nu se preta la manevra de stil mare a Parisului decât în speranța tocmai că
ea totuși ar fi degenerat în conflictul atât de dorit între puterile burgheze.
Astăzi, de la luarea direcției afacerilor străine franceze de către Dl. Laval 1 , de la veștile
liniștitoare ce veneau de la Roma privitor la discuțiile Comitetului de Trei, de la declarațiile
grave dar împăciuitoare ale Domnului Baldwin 2 în parlamentul englez, de la noile conversații
începute între Varșovia și Paris, acest sentiment s-a atenuat în mod sensibil.
Până în ziua însă în care procesul de destindere între țările burgheze occidentale va fi un
fapt aproape împlinit, Guvernele din Riga și Reval vor continua mi se pare a crede că adeziunea
lor necondiționată la proiectele sovieto-franceze ar contribui mai mult la o împiedicare a
acestui proces decât la accelerarea lui. Ori opinia în aceste două țări este unanimă în a
considera că nu există o mai bună garanție în general de securitate în Orient și în special de
existență pentru ele decât apropierea și reconcilierea definitivă între Țările Occidentale astăzi
învrăjbite.
În ultimele vremuri un alt simțământ – cel al instabilității lucrurilor în Rusia sovietică – a
venit să confirme încă odată oportunitatea, pentru statele vecine acestei țări, unei rezerve
absolute în ceea ce privește chestiunea pactului de asistență mutuală și a relațiilor franco-ruse.
Acest simțământ bazat pe unele vești certe, pe altele dubioase, ce vin dincolo de granița
roșie, se poate analiza astfel.
De succesul politicii interne a Domnului Litvinov este legată nu numai soarta acestui
personaj, dar și situația internă în Rusia, unde în ultimele vremuri o tensiune fără precedent s-a
manifestat incontestabil. Această tensiune influențează la rândul său puternic politica
Comisarului sovietic. În scurt, nu se crede că Dl. Litvinov, că politica sa, că echilibrul actual în
Kremlin vor rezista unei destinderi adânci și evident durabile în raporturile franco-germane.
1
Pierre Laval (1883-1945) a fost un om politic francez cu vederi de dreapta. Președinte al Consiliului de Miniștri
(1931-1932, 1935-1936, 1940, 1942-1944). A fost una dintre personalitățile proeminente ale regimului de la Vichy și a
acceptat deportarea evreilor străini din Franța. Condamnat la moarte pentru înaltă trădare și executat în 1945.
2
Stanley Baldwin (1867-1947) a fost un politician conservator britanic, de trei ori premier al Marii Britanii între
1923 și 1937.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 279
Un asemenea eveniment ar fi considerat în Moscova ca un eșec complet al politicii
Domnului Litvinov. Toate „jertfele” de principiu la care Domnia sa ar fi consimțit până în ziua
de astăzi la Geneva și în altă parte îi vor fi reproșate cu violență.
Nu se crede că în o asemenea ipoteză situația lui Stalin va fi [ea] însăși compromisă. Se
presupune mai degrabă că sub pretextul tulburărilor interne actuale va consemna în mâna
militarilor pentru un oarecare timp conducerea afacerilor. Se vorbește în acest sens de
chemarea lui Blücher 1 la Moscova. Se crede însă că într-o asemenea conjunctură activitatea
externă a Rusiei Sovietice va suferi o eclipsă și că astfel s-ar putea ca, în definitiv, chestiunea
Pactului Oriental de Asistență Mutuală să nu se mai pună defel sau să nu se mai pună decât în
împrejurări care nu vor mai avea nimic de a face cu cele de astăzi.
Posibilitatea unui nou și covârșitor succes al Domnului Litvinov în cariera sa de „medium”
politic european, posibilitatea adică a unei alianțe militare sovieto-franceze, nu este exclusă nici
ea pentru Ministrul Afacerilor Străine leton.
La o asemenea eventualitate, la care personal Domnia sa nu crede, se referea Domnul
Munters când îmi pronostica că Franța ar risca izolarea completă.
Nu am avut impresia că amenințarea cu alianța sovieto-franceză să fi avut aici ca efect de a
aduce cele două guverne baltice la simțământul mai puțin intransigent față de pactul oriental.
Dimpotrivă, cred că acest proiect de alianță, că zvonurile relative la o colaborare militară, de
fapt existentă deja între Statele Majore francez și sovietic, au alarmat și mai mult opinia publică
baltică față de orișice combinație în care Rusia Sovietică ar juca alături de Franța rolul principal.
Dacă o asemenea alianță ar trebui să se împlinească, nu ezit a crede că, pentru Statele
Baltice și Polonia cel puțin, Domnul Munters vedea just când îmi pronostica că față de blocul
sovieto-francez un bloc al țărilor intermediare s-ar constitui automat, oricare ar fi antipatiile și
divergențele politice existente.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 632-640.
100. Diplomatic Report no. 601 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu,
December 1934
The Baltic Countries faced with the Pact for Oriental Assistance or a potential Soviet-French
alliance
Reference no. 598.
It is a known fact that the collaboration pact of the three Baltic countries: Estonia, Latvia
and Lithuania, signed in Geneva in October of last year, stipulated the obligation of a joint
political action only regarding the issues pre-determined as being of common interest.
The official release based on which the recent Conference of Reval was signed by the
Ministers of Foreign Affairs of the three countries states that they are in favour of the idea of an
Oriental Pact of Mutual Assistance and that this issue belongs precisely to the category of issues
subject to a three-party examination and decision.
The information I collect from the most competent source nevertheless shows that the
agreement of the Baltic Governments is in this regards far from being as complete as it seems
according to the official release.
1
Vasili Konstantinovici Blücher (1889-1938) a fost un lider militar sovietic, comandant al forțelor sovietice din
Ucraina și din Extremul Orient. A căzut victimă epurării armatei de către Stalin.

280 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
The point of view of the Riga and Reval Governments remains that an oriental pact of
mutual assistance cannot be signed in default of Germany or Poland, without having the
immediate character of an alliance against these countries. Reval and Riga are decided not to let
themselves dragged into such political combinations ever. The Kovno Government, on the
other hand, seems to have considered – together with USSR – the “lump” solution to the
problem of oriental safety, the one without Germany, which is more favourable for their
interests.
Consequently, an agreement between the three Baltic powers on this issue could be signed
in October in Geneva only as regards the delay. In Reval, the positions were better defined,
though.
The issue of the oriental pact was declared as remaining of common interest only as long as
Germany and Poland are understood as part of the signing powers. Only in these certain
circumstances the texts will be studied, objections will be made, the adherence with the
potential reserves will be conjunctly agreed.
Nonetheless the Latvian and Estonian representatives mentioned that if any text is
discussed or signed without the participation of Germany or Poland, their Governments will
resume their complete freedom of action, case in which the concerning issue is re-included in
the category of special interest issues.
It has also been decided that the three Baltic powers will settle – until further notice – for
the overall approval of the project draft and will avoid any positive public opposition in this
matter until the clarification of the international situation.
This latter decision was taken against the suggestions of Mr. Lozoraitis 1 , Lithuanian Minister
of Foreign Affairs. It seems parallel to Poland’s decision and consistent with opinions expressed
by the Riga and Reval Governments from the beginning on the Litvinov-Barthou proposal,
consolidated by what the new elements of the evolution of the international situation suggest
to them.
Mr. Litvinov’s entire diplomatic activity, uninterrupted from the starting point of the
declaration in London, which allowed by itself the inclusion of the Soviet Russian in the League
of Nations, without which the French-Soviet alliance would be today unaccomplishable, is
regarded as extremely suspicious. The role – rather important – that the Riga and Reval
Governments played in the success of Soviet Commissary’s actions from the past years was only
consented by them as “la mort dans l’âme”, out of political opportunity or shyness and out of
the conviction that it was not the opposition of these two small countries that could prevent
events such as the inclusion of Soviet Russia in the League of Nations. Based on article 16 of the
Assembly a Latvian Minister of Foreign Affairs told me that sooner or later this inclusion will
endanger the safety or even the very existence of his country.
The Soviet Russia’s interest in the outburst of a conflict between the bourgeois powers
seems here so indubitable and moreover so often proclaimed by almost all the Kremlin
coryphaei that any manoeuvre of the Soviet Commissary suggests another intrigue for an
appropriate preparation of the ground for the very outburst of this conflict. Facts such as the
deception expressed remorselessly by Radek in “Izvestia” related to the tolerance shown by
Rome to France in the matter of the Saar or such as the offer of the 11 million bayonets [made]
1
Stasys Lozoraitis (1898-1983) was a Lithuanian diplomat, Foreign Minister (1934-1938) and head of the Lithuanian
diplomacy in exile (1940-1983).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 281
to the Yugoslavian Nation to avenge the death of their Monarch, can only confirm these
opinions.
As Mr. Ulmanis told me in time, the sincerity of the concern shown by Moscow as regards
Germany’s aggression plans is being questioned. Nevertheless it is believed that the Soviet
world is terrified by the possibility of the reconciliation of the occidental bourgeois powers that
are still separated in the two sides of the Great War. Hence, even assuming that no actual
aggressive intention is hidden under the current external politics of Moscow, this politics is
attributed the intention of preventing at all costs such reconciliation and it is ascertained that
the extraordinary tension from the past months is (besides the unexpected one caused by the
attempt in Marseille) entirely due to the inextricable path system in which the inventive spirit
of Mr. Litvinov attracted the bourgeoisie step by step, which already managed to shake honest
and natural alliances such as the French-Polish as well as – in the public Baltic opinion – the
Romanian-Polish one.
In this regard, I note that while explaining to me the change in assignment, the new Latvian
Minister to Bucharest told me: “maintenant que l'alliance roumaine-polonaise n`existe pour
ainsi dire plus...”
Until the last change of Government in France, politicians in Riga and Reval were highly
convinced that both the Oriental Pact of Mutual Assistance – which if it had been signed in the
rush that governed negotiations at that time by Moscow and Paris, without the participation of
Germany – as well as the French-Russian alliance, would have resulted in, and probably had the
purpose of allowing France to initiate an energetic action in the Saar issue or in the
disarmament matter, probably before the date of the plebiscite. This action could have been set
in perfect accordance with the stipulations of the treaties in force (art. 16, 42, 43, 44, 213 of the
Assembly, art. 2 and 4 Locarno), but still it would have led – according to all probabilities – to a
general conflict.
Not for a moment does anyone believe that France wanted such conflict. Nevertheless it is
assumed that by means of the Litvinov-Barthou projects it had decided to organize around
Germany such clear and threatening political and military situation that the national-socialist
Government itself would have been forced to tolerate even a new settlement of the allies at
Wiesbaden rather than risking a fatal resistance. Soviet Russia did not make an appeal to the
grand manoeuvre of Paris, unless hoping that it could have degenerated to the conflict between
the bourgeois powers so badly wanted.
Today, due to Mr. Laval 1 ’s taking over of the foreign affairs reign, due to the comforting
news coming from Rome regarding the discussions of the Threesome Committee, from Mr.
Baldwin 2 ’s serious but reconciling declarations in the English Parliament, due to the new
conversations initiated between Warsaw and Paris, this feeling has faded considerably.
Nonetheless, until the day when the tension-relief process between occidental bourgeois
countries is almost accomplished, it seems that Riga and Reval Governments will continue to
believe that their unconditioned adhesion to the Soviet-French projects would contribute more
to the prevention of this process than to its forwarding. But the opinion in these two countries
1
Pierre Laval (1883-1945) was a French right-wing politician. Chairman of the Council of Ministers (1931-1932, 1935-
1936, 1940, 1942-1944). He was one of the prominent personalities of Vichy and accepted the deportation of foreign
Jews from France. Sentenced to death for high treason and executed in 1945.
2
Stanley Baldwin (1867-1947) was a British Conservative politician, three times Prime Minister of Great Britain
between 1923 and 1937.

282 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
is unanimous in considering that there is no better guarantee of safety in the East in general
and of existence in particular for them than the togetherness and final reconciliation of the
Occidental Countries that are today embittered.
Another feeling – of instability in Soviet Russia – has lately come to still confirm the
opportunity for absolute reserve of the neighbouring countries as regards the matter of the pact
of mutual assistance and of the French-Russian relations.
This feeling based on certain indubitable news and on other arguable ones coming from
beyond the red border can be analyzed this way.
The success of Mr. Litvinov’s domestic politics is connected not only to the fate of this
character, but even to the internal situation of Russia, where an unprecedented tension has
manifested incontestably lately. This tension strongly influences in turn the policy of the Soviet
Commissary. In brief, it is not believed that Mr. Litvinov, that his policy, that the current
balance in Kremlin can allow a deep and obviously durable relief of tensions from French-
German relations.
Such event would be considered in Moscow a complete failure of Mr. Litvinov’s policy. All
the principled “sacrifices” that he consented until today in Geneva and elsewhere will be
reproached to him violently.
In such hypothesis, Stalin’s situation is not believed to be compromised. Assumption is
rather made that, upon justification of current domestic disorders, business management shall
be temporarily entrusted to military. To this end, Blücher 1 is believed to be soon called to
Moscow. Yet, in such circumstances, the external activity of Soviet Russia is believed to be
shadowed and thus, the issue of the Oriental Pact for Mutual Assistance may never be raised or
may be raised only in certain circumstances, completely different from the current conditions.
The possibility of a new and overwhelming success of Mr. Litvinov in his carrier as an
European political “medium”, respectively the possibility of a Soviet-French military alliance is
not excluded by the Latvian Minister of Foreign Affairs.
This possibility, which His Excellency does not personally believe in, was referred to by Mr.
Munters when foreseeing that France might risk complete isolation.
I didn’t feel that the Soviet-French alliance threat caused the two Baltic Governments to be
less intransigent towards the oriental pact. On the contrary, I believe that the project of this
alliance, that rumours concerning a military collaboration, which actually already exists
between the Soviet and French General Staffs, have raised Baltic public opinion’s awareness on
any situation where Soviet Russia may play the main part together with France.
If such alliance is to be established, I unhesitatingly believe that, at least for the Baltic States
and Poland, Mr. Munters was right when foreseeing that, in opposition to the Soviet-French
block, a block of intermediate countries would be established automatically, disregarding all
and any current political divergences and antipathies.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 632-640.
1
Vasili Konstantinovici Blücher (1889-1938) was a Soviet military leader, commander of Soviet armies in Ukraine
and Far East. He was a victim of changes made by Stalin within army leaders.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 283
101. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Mihail R.
Sturdza nr. 30 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 23
ianuarie 1935
Triumful german în Saar și Puterile Baltice
Îndată după Sărbători procesul intentat de guvernul lituanian partidelor politice germane a
fost suspendat sub cuvântul că unul sau doi din cei 160 de acuzați ar fi fost indispuși. Nimeni nu
s-a înșelat asupra motivelor adevărate ale acestei măsuri: guvernul și judecătorii din Kovno
preferau să aștepte rezultatul plebiscitului, dorind să își dea seama de posibilitățile lăsate sau
create de noua situație internațională a Germaniei.
Acțiunea angajată de guvernul din Kovno în chestiunea Memelului, acțiune care fusese
permanent dezaprobată de Estonia și Letonia, nu se putea dezvolta chiar în visurile cele mai
îndrăznețe ale oamenilor de stat lituanieni decât într-o conjunctură precisă: ostracismul
Germaniei, absența sa continuă din concernul politic european.
Triumful Germanei în Saar, perspectivele ce acest eveniment le deschide, constituie pentru
mica Lituanie o dureroasă dezamăgire. Sfaturile de moderație ce-i vin se pare astăzi chiar din
sursa franceză îi indică destul de clar că momentul a venit, sub riscurile cele mai grave, de a-și
renega de fapt întreaga acțiune și de a părăsi calea îndrăzneață adoptată în urma încurajărilor
celor care caută a o opri astăzi.
În cercurile competente în Riga găsesc, în urma plebiscitului, față de Lituania, precizarea și
intensificarea reproșurilor de lipsă de măsură și de simț politic ce până acum îi erau făcute
numai cu o relativă moderație.
„La Lituanie n'a que ce qu'elle mérite, pourquoi n'at-elle pas écouté nos conseils. Nous lui
disions bien qu'elle n`était qu`un poin dans les mains des grands et qu`on la lâcherait pour un
autre dès que les intérêts de ces Grands le demanderaient.” Astfel se exprima deunăzi față de
mine directorul celui mai important ziar local, campion al blocului baltic și al apropierii de
Franța.
Tot astfel domnul Munters, Secretarul General al Ministerului Afacerilor Străine leton, îmi
semnalează cu iritație că față de imposibilitatea de a termina onorabil acțiunea întreprinsă în
Memel, pe terenul pe care criza se desfășoară astăzi, Guvernul din Kovno a crezut necesar a
provoca o diversiune răspândind informațiile cele mai alarmante și fanteziste totodată, asupra
unor pregătiri militare și o iminentă lovitură de forță a Germaniei.
O asemenea învinuire, îmi spunea Dl. Munters, este copilărească. Prima grijă a politicii
germane – și aici este punctul unde ea se întâlnește cu politica polonă – este, astăzi, de a ține
Rusia Sovietică îndepărtată de jocul puterilor occidentale.
Cine ar putea crede că într-o chestiune care izolată este atât de minimă pentru ea și unde
nicio grabă nu se impune Germaniei, ea ar recurge la un gest de disperare, gest care ar aduce
obligatoriu Marile Puteri occidentale la o colaborare politică cu U.R.S.S.
Nu credem în aceste „Tatarennachrichten” 1 îmi spune Secretarul General al Ministerului
Afacerilor Străine, și nu ne vom lăsa influențați de ele. Vestea lansată de Moscova că noi sau
Estonia am fi fost atât de impresionați de amenințările Germaniei că am fi primit principiul
trecerii armatelor roșii pe teritoriul nostru pentru a alerga în ajutorul Lituaniei este o pură
invenție. Poziția noastră față de o asemenea eventualitate se cunoaște și nu o vom schimba.
1
Expresie germană folosită în sensul de știri alarmiste.

284 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Această poziție este cea de care am dat cont în rapoartele mele anterioare, ea se poate cred
rezuma astfel: „ADMITEREA ASTĂZI A PRINCIPIULUI TRECERII ARMATELOR ROȘII PE
TERITORIUL NAȚIONAL SUB ORIȘICE PRETEXT ȘI ÎN ORIȘICE CONDIȚII ESTE TOT ATÂT
DE PRIMEJDIOASĂ CA ADMITEREA EVENTUALĂ A FAPTULUI ACESTEI TRECERI. ÎN
ACEST DIN URMĂ CAZ AR FI VORBA DE FAPTUL DISPARIȚIEI ȚĂRILOR BALTICE DE PE
HARTA EUROPEI, ÎN CEL DINTÂI DE PRINCIPIUL ACESTEI DIPARIȚII; DE LA PRINCIPIU
PÂNĂ LA FAPT RIGA ȘI REVAL CRED CĂ DISTANȚA S-AR PUTEA DOVEDI INFIMĂ.
Observ că niciodată de la instalarea regimului național-socialist în Germania, și mai ales de
la începutul încercărilor franco-ruse de a atrage puterile baltice într-o formațiune politică estică,
opiniile nu s-au exprimat aici atât de liber privitor la necesitatea de a nu provoca întru nimica
Reichul. Paralel cu acest sentiment se poate constata, cred, întărirea unui altuia, întărire ce mi-a
fost afirmată astfel deunăzi de Atașatul militar polon: „Niciodată contactul nostru cu Statele
Majore letone și estoniene nu a fost mai intim”. Pentru a intra în detalii voi spune că satisfacția
atașatului militar polon se referea în special la atitudinea statului major (și guvernului) leton
care niciodată nu au fost mai aproape de aliații lor estonieni în simțământul că reazemul politic
și militar polon este indispensabil existenței puterilor baltice.
De câtva timp s-a ajuns aici la convingerea că procesul de restabilire politică a Reichului va fi
înfăptuit, „Programm-mässig” și că succesului plebiscitului în Saar îi va succeda într-o ordine
oarecare reintrarea Germaniei în Liga Națiunilor, câștigarea unei „Gleichberechtigung 1 ” de fapt
limitată la pretențiile actuale ale Reichului și la o destindere reală în relațiile franco-germane.
Se crede, de asemenea, că o dată reinstalată în Saar, adeziunea Germaniei la un pact estic,
revăzut după modelul proiectelor din Roma, va servi Germaniei de monedă de schimb și va
oferi Franței ocazia onorabilă de concesie așteptată în chestiunea armamentului.
În asemenea împrejurări utilitatea atitudinii de expectativă adoptată până acum în
chestiunea pactului estic este recunoscută mai mult decât oricând. Va fi cred menținută cu atât
mai mult cu cât convingerea a existat întotdeauna aici că Rusia Sovietică nu va rezista unei
apropieri reale franco-germane și că în asemenea împrejurare domnul Litvinov sau persoana
care-i va fi succedat la Comisariatul Afacerilor Străine își va azvârli masca și repune cuțitul între
dinți.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 670-674.
101. Diplomatic Report no. 30 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Mihail R. Sturdza to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 23 rd
January 1935
The German triumph in Saar and the Baltic Powers
Immediately after the Holidays the trial initiated by the Lithuanian government to the
German political parties was suspended under the pretext that one or two of the 160 culprits
were indisposed. Everyone knew the real reasons of this measure: the government and judges
from Kovno preferred to wait for the result of the plebiscite, wishing to see the possibilities left
or created by the new international situation of Germany.
The action undertaken by the government in Kovno in the Memel issue, which had been
permanently disapproved by Estonia and Latvia, could not be achieved even in the most daring
dream of the Lithuanian politicians, unless in a certain circumstance: Germany’s ostracism, its
continuous absence from the European political concern.
1
În context, egalitate în materie de drepturi de înarmare.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 285
Germany’s triumph in Saar, the perspectives opened by this event constitute a painful
disappointment to small Lithuania. The moderation advice given to it even by France makes it
clear that the moment has come – even with the most serious of risks – for it to actually
renegade from the entire action and to leave the bold path adopted as a consequence of the
enticements of the ones that today are trying to stop it.
In the competent circles in Riga I find, as a result of the plebiscite, the mention and
intensification of the reproaches of lack of measure and political sense to Lithuania that were
only given in relative moderation before.
“Lithuania has only what it deserves, why has she not taken our advice? We have told her
that she is nothing but a pawn in the hand of the Greats and that we would abandon her for
another one as soon as the interests of the Greats would request it.” This is what I was told by
the manager of the most important local newspaper, a champion of the Baltic block and of the
closeness to France.
In the same way Mr. Munters, General Secretary of the Latvian Ministry of Foreign Affairs,
announces me irritated that as regards the impossibility of finishing honourably the action
undertaken in Memel, on the ground where the crisis is taking place today, the Government
from Kovno thought it necessary to make a diversion by disseminating the most alarming and
at the same time imaginative information on Germany’s military preparations and imminent
force blow.
Such an accusation, Mr. Munters said, is childish. The first concern nowadays of the German
policy – and this is where it crosses the Polish policy – is to keep Soviet Russia away from the
game of the occidental powers.
Who could believe that in a matter which, if isolated, is minimum to Germany and in which
no pressure is put on it, she would resort to a desperate gesture, which would definitely lead the
Great Occidental Powers to a political collaboration with the USSR.
We do not believe in these „Tatarennachrichten” 1 , I am told by the General Secretary of the
Ministry of Foreign Affairs, and we will not let ourselves be influenced by them. The news
launched by Moscow according to which we or Estonia were so impressed by Germany’s threats
that we received the principle of the crossing of the red army on our territory in order to help
Lithuania is pure invention. Our position as regards such event is well known and it will not
change.
This position is the one I mentioned in my previous reports, it can be summarized as
follows: “THE ADMISSION TODAY OF THE PRINCIPLE OF THE RED ARMY CROSSING
OUR NATIONAL TERRITORY UNDER ANY PRETEXT AND UNDER ANY CIRCUMSTANCES
IS AS DANGEROUS AS THE POTENTIAL ADMISSION OF THE ACTUAL CROSSING. THE
LATTER EVENT IMPLIES THE ACTUAL DISAPPEARANCE OF THE BALTIC COUNTRIES
FROM THE MAP OF EUROPE, THE FORMER IMPLIES THE PRINCIPLE OF THIS
DISAPPEARANCE; RIGA AND REVAL BELIEVE THAT THE DISTANCE FROM PRINCIPLE TO
FACT COULD PROVE TO BE INSIGNIFICANT.
I notice that never from the beginning of the national-socialist regime in Germany and
especially from the beginning of the French-Russian attempts of attracting the Baltic powers in
an Eastern political formation, have opinions been expressed so freely here regarding the
necessity of avoiding to provoke the Reich in any way. Parallel to this feeling, I think we may
assert the consolidation of another, which was confirmed to me as such by the Polish Military
Attaché the other day: “Never has our contact with the Latvian and Estonian General Staffs
been more intimate”. Going into detail I will say that the satisfaction of the Polish military
attaché referred especially to the attitude of the Latvian General Staff (and the government),
1
German phrase used with the meaning of alerting news.

286 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
which have never been closer to their Estonian allies as regards their opinion that the Polish
political and military support is indispensable to the existence of the Baltic powers.
For a while now people here have been convinced that the process of political recovery of
the Reich will be accomplished “Programm-mässig”, and that the success of the plebiscite in
Saar will give way to the re-inclusion of Germany in the League of Nations, the gaining of a
“Gleichberechtigung 1 ” actually limited to the current demands of the Reich and to a real detent
in the French-German relations, not necessarily in this order.
It is also believed that once recovered in Saar, Germany’s adherence to an Eastern pact,
reviewed according to the model of projects in Rome, will serve Germany as an exchange
currency and will offer France the expected honourable concession opportunity in the
armament matter.
In such circumstances the usefulness of the expectative attitude adopted until now in the
matter of the eastern pact is admitted more than ever. I believe it will be maintained all the
more so as there has always been a conviction that Soviet Russia will not endure a real French-
German closeness and that in such circumstance Mr. Litvinov or his successor to the
Commissary of Foreign Affairs will take off his mask and get ready for the fight.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 670-674.
102. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 2 1935. gada 2. aprīļa ziņojums ārlietu
ministram K. Ulmanim
Mani šodien apmeklēja Rumānijas sūtnis Kadere, kurš vēlējās saņemt kādas tuvākas ziņas
par Klaipēdas apgabalu un dažām baumām, kas stāv sakarā ar to. Viņu sevišķi interesēja, vai
taisnība, ka Austrumprūsijā izbūvēti plaši nocietinājumi un sapulcētas lielākas karaspēka masas.
Vai Vācija nedomā uzbrukt Klaipēdai? Savos paskaidrojumos varēju tikai aprādīt apstākļus
Klaipēdas iedzīvotāju struktūrā, saimnieciskā dzīvē, politiskās tieksmēs. Izrādījās, ka sūtnis
nemaz nezināja par patiesām Klaipēdas apgabala īpatnībām. Te Varšavā valdot dažādi uzskati:
vieni sakot, ka Vācija nekavēsies iebrukt Klaipēdas apgabalā, kamēr citi atkal negribot tam ticēt,
jo Vācija nejūtoties vēl pietiekoši sagatavota konfliktam, kurš varētu izcelties. Pēc Rumānijas
sūtņa ieskatiem nevarot cerēt tomēr, ka rietumvalstis iejauksies, ja Vācija iebruks. Tik tālu vēl
neesot ar kopējo rietumvalstu fronti. Ko varētu paredzēt tagad sakarā ar Saimona 3 paziņojumu
Anglijas apakšnamā par soļiem Kauņā? Lietuva jutīšoties piespiesta piegriezt vērību prasībai, lai
Klaipēdas apgabalā nodibinas atkal konstitucionāla kārtība, kāda tā paredzēta statūtā. Pie kā tas
novedīs? Droši vien, ka tādā gadījumā vācu spēki Klaipēdas apgabalā jutīsies vēl drošāki savos
pasākumos. Lietuva esot novēlojusi savā politikā. Tai bijis vajadzīgs jau pašā sākumā ar
uzmanīgu rīcību vācus izspiest no pārvaldības, vājināt vācu spēkus, kamēr tagad liekoties jau
par vēlu esam. Tā Vācija atgūstot vienu pozīciju pēc otras. Pēc Klaipēdas droši vien nākšot vēl
citi mēģinājumi. Vācijas politiku sajutīšot Čehoslovākija un citas zemes. No Klaipēdas saruna
pārgāja uz plašākiem jautājumiem, sevišķi arī Īdena 4 vizīti Varšavā. Rumānijas sūtnis izteicās
1
In this context, equality on rights of weaponisation.
2
Miķelis Valters (1874–1968), Latvijas valstsvīrs, diplomāts. 1918.–1919. g. iekšlietu ministrs, 1919.–1921. g.
diplomātiskais pārstāvis Itālijā, no 1921. g. sūtnis Itālijā, Spānijā un Portugālē ar sēdekli Romā, 1924.–1925. g. –
Francijā un Spānijā ar sēdekli Parīzē, 1934.–1938. g. Polijā un Ungārijā ar sēdekli Varšavā, 1938.–1940. g. Beļģijā un
Luksemburgā ar sēdekli Briselē. Miris Francijā.
3
Džons Olbrūks Saimons (Simon; 1873–1954), Lielbritānijas valstsvīrs. 1931.–1935. g. ārlietu, 1935.–1937. g. iekšlietu,
1937.–1940. g. finanšu sekretārs, 1940.–1945. g. lords sekretārs.
4
Entonijs Īdens (Eden; 1897–1977), Lielbritānijas valstsvīrs. 1935.–1938., 1940.–1945., 1951.–1955. g. ārlietu ministrs,
1955.–1957. g. premjerministrs.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 287
sekojoši: Neesot nekādu šaubu, ka Padomju Krievija miermīlīga un, ka par to pārliecināšoties
angļi. Varšavā turpretim lietas nostādot citādi un sakot, ka Krievijai esot kaut kādi agresīvi
nolūki. Par Polijas politiku esot jau pilnīga skaidrība. Vai tajā kas mainīsies sakarā ar tagadējo
Anglijas politiku, grūti teikt, bet sūtnis domā, ka pie zināmas uzmanīgas izturēšanās pret Poliju
būtu iespējams to piedabūt pie austrumu nodrošināšanas sistēmas. Starp citu, būtu no svara, ja
drošības iekārtai austrumos rietumvalstis dotu savu garantiju. Polija gribot, lai tai būtu drošība,
ka neviens neaiztiek viņas robežas. Viņa nevēloties uz savas teritorijas ne krievu, ne vācu
karaspēkus. Kā tas būtu iespējams noorganizēt, lai šī prasība tiktu ievērota, tas vēl jautājums. Ja
Anglija uzņemtos kādas plašākas garantijas austrumu lietās, tad droši vien Polija pavirzītos nost
no sava tagadējā viedokļa un būtu ar mieru ieiet kādā kopējā nodrošināšanas iekārtā. Bet par
tādu Anglijas garantiju neesot nekas dzirdams. No svara būtu, ja Polija varētu kaut kā tuvāk
pienākt Mazai Antantei, neteiksim Čehoslovākijai, tā piemetināja sūtnis. Būtu ļoti liels spēks, ja
Polija sanāktu reģionālā paktā kopā ar Rumāniju, Dienvidslāviju, Čehoslovākiju. Šī kopība
varētu atbalstīties arī uz Balkānu pakta. Tāds kopējs spēks būtu ļoti ievērojams faktors un Polija
tad justos mazāk atkarīga no Vācijas. Vienu laiku, tā piebilda sūtnis, mēs bijām jau diezgan tuvu
šādam mērķim, bet tad uzreiz viss izjuka. Tādas pēkšņas lietas nāk te Varšavā šad tad priekšā.
Žēl, ka Beks 1 nevar saprasties ar Benešu. 2 Cik varēju novērot, tad vēl tagad sūtnis interesējās
savas valdības uzdevumā par izteiktām idejām un to piepildīšanos. Kas vēl zīmējas uz citu
valstu politiku pret Poliju, tad sūtnis domā esam novērojis, ka visvairāk kaitētu, ja Polija
mēģinātu spiest izšķirties jo drīz par kādu ceļu, negriežot uz tās politisko viedokli uzmanīgi
vērību. No visiem sūtņa izteicieniem palika kopiespaids, ka pēc viņa novērojumiem Varšavā
vajadzīga ļoti pacietīga iespaidu politika, lai Polija vēl vairāk nenoslietos uz to pusi, pie kuras tā
pieturas. Anglijas iespaidiem te būtu liela nozīme. Nedraudzība pret Franciju neesot dziļa un to
varot, uzmanīgi rīkojoties, izklīdināt. Pārāk liela Vācijas nostiprināšanās vai pat pavirzīšanās uz
priekšu austrumos, it īpaši gar Baltijas jūras piekrasti, neesot Polijas interesēs.
LVVA, 2575. f., 7. apr., 1687. l., 257.–258. lp.
102. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters 3 to Minister of Foreign Affairs K.
Ulmanis, 2 nd April, 1935
Today I was visited by Envoy of Romania Cădere, who wanted to learn more details about
Klaipeda district and some rumours related to it. He was particularly eager to learn whether it
was true that in Eastern Prussia large-scale fortifications had been erected and a large number
of troops had been assembled. Does Germany intend to attack Klaipeda? By way of explanation
I could only describe to him the population structure, economic life and political aspirations of
Klaipeda. It turned out that the Envoy was not informed about the actual specifics of Klaipeda
district. They say that different views are dominating here in Warsaw: some say that Germany
will not hesitate to invade Klaipeda district, while others do not want to believe in it,
considering that Germany does not feel sufficiently prepared yet for a conflict that may break
1
Juzefs Beks (Beck; 1894–1944), Polijas armijas pulkvedis, valstsvīrs. 1932.–1939. g. ārlietu ministrs.
2
Edvards Benešs (Beneš; 1884–1948), Čehoslovākijas valstsvīrs. 1918.–1935. g. ārlietu ministrs, 1935.–1938. g. Valsts
prezidents.
3
Miķelis Valters (1874–1968), Latvian statesman, diplomat 1918–1919 Minister of Interior, 1919–1921 diplomatic
representative in Italy, from 1921 Envoy to Italy, Spain and Portugal with seat in Rome, 1924–1925 Envoy to France
and Spain with seat in Paris, 1934–1938 Envoy to Poland and Hungary with seat in Warsaw, 1938–1940 Envoy to
Belgium and Luxemburg with seat in Brussels. Died in France.

288 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
out. In the opinion of Romania’s Envoy there is no hope for intervention from the part of the
Western countries in case Germany attacks. The joint front of the Western countries has not
progressed that far. What could be expected in the connection with Simon’s 1 statement in the
House of Commons of England about measures in Kaunas? [The Envoy thinks that] Lithuania
will feel forced to pay attention to the requirement for a constitutional order to be restored in
Klaipeda district the way it is stipulated in the statute. What will come out of it? It is most likely
that in such a case the German forces will feel even more confident in their activities in
Klaipeda district. Lithuania is behind its time in terms of its policies [the Envoy believes]. It
should have by careful measures pushed the Germans out of administration and weakened the
German forces at the very beginning while now it seems to be too late for it. Now Germany
recovers one position after another. Most likely after Klaipeda other attempts will follow.
Czechoslovakia and other countries will feel [the effects of] Germany’s policy [the Envoy
believes]. From Klaipeda the discussion turned to broader issues, particularly focusing on
Eden’s 2 visit in Warsaw. The Envoy of Romania spoke as follows: There is no doubt whatsoever
that Soviet Russia is peace-loving and that the English will soon come to realize it. In Warsaw in
turn things are positioned in a different way and they say here that Russia has some kind of
aggressive intentions. About Poland’s policy everything is already absolutely clear. Will
something change in it owing to the current policy of England, it is difficult to say, but the
Envoy thinks that through careful treatment Poland could be persuaded to take part in the
system for the securing of the East. By the way, it would be important that the Western
countries should give their guarantee for the security system in the East. [The Envoy of
Romania thinks that] Poland wants to enjoy security and nobody to encroach on its borders. It
does not want either Russian or German troops in its territory. How things could be organised
so that this requirement is met, remains an open question. If England assumed some kind of
more extensive guarantees with regard to the eastern matters, Poland would most likely step
back from its current position and agree to join some kind of a common security system. But
nothing is heard of such guarantees from England’s part. It would be important to have Poland
somehow approaching closer the Little Entente, not to say Czechoslovakia, the Envoy added. It
would be a great force if Poland joined a regional pact together with Romania, Yugoslavia and
Czechoslovakia. This community could build also on the Balkan pact. Such common force
would be a significant factor and in such a case Poland would feel less dependent on Germany.
For some time, the Envoy added, we were already rather close to this goal, but then suddenly
everything crumbled. Such sudden turns happen here in Warsaw now and then. It is a pity that
Beck 3 cannot get on well with Beneš. 4 As much as I could observe, on his government’s
instructions the Envoy still makes inquiries about the expressed ideas and their
implementation. As concerns the polices of other countries towards Poland, the Envoy believes
to have observed that the greatest harm would be done by pressing Poland to choose a way
soon, without its political views being carefully considered. Everything that the Envoy said
1
John Allsebrook Simon (1873–1954), Statesman of Great Britain. 1931–1935 Foreign Secretary, 1935–1937 Home
Secretary, 1937–1940 Finances Secretary, 1940–1945 Lord Secretary.
2
Anthony Eden (1897–1977), British statesman. 1935–1938, 1940–1945, 1951–1955 Minister of Foreign Affairs, 1955–
1957 Prime Minister.
3
Józef Beck (1894–1944), Colonel of the Army of Poland, statesman. 1932–1939 Minister of Foreign Affairs.
4
Edvard Beneš (1884–1948), Czechoslovak statesman. 1918–1935 Minister of Foreign Affairs, 1935–1938 President of
Czechoslovakia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 289
summed together left an impression that according to his observations a very patient policy of
influencing Warsaw is required to prevent Poland from inclining even more towards the side
that it already clings to. England’s influence would be of great importance here. Unfriendliness
towards France is not deep and, by acting carefully, it can be dissipated. It would not serve
Poland’s interests if Germany strengthened its positions too much here or even advanced
further into east, especially along the coast of the Baltic Sea [the Envoy thinks].
SHAL, f. 2575, d. 7, file 1687, s. 257–258.
103. Telegrama ministrului României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 274 către
Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 4 iulie 1935
Ca urmare nr. 257.
Dl. Munters mi-a dat astăzi următoarele deslușiri asupra recentelor evoluții ale atitudinii
guvernului leton în chestiunile de politică generală.
Ceea ce a determinat guvernul leton a crede că o inițiativă în sensul apropierii către grupul
franco-ceho-sovietic este necesară, au fost următoarele două considerații:
1) faptul că Germania părea să fi revenit asupra făgăduințelor făcute la Stresa 1 de a participa
la o înțelegere colectivă;
2) faptul că în lipsa prelungită a unei asemenea înțelegeri, alianțele militare între Soviete,
Franța și Cehoslovacia nu mai rămâneau un mijloc de presiune și deveneau instrumentul unui
conflict oricând posibil.
În niciun caz, mi-a spus Dl. Munters, adeziunea Țărilor Baltice nu ar fi mers până la
asistență mutuală. Formula ce s-ar fi găsit ar fi fost cea indicată de punctul 3 al Protocolului de
semnătură. Tendința, îmi comenta Dl. Munters, fără să-l pot prea bine înțelege, ar fi fost tot
crearea unei zone inviolabile în favoarea Țărilor Baltice.
Astăzi, îmi spune Dl Munters, informațiile pe care le-a primit guvernul leton l-au convins că
asemenea inițiativă ar fi încă prematură căci Germania pare a adopta o atitudine mai
conciliantă și negocierile în curs între Paris, Londra și Berlin ar putea da în curând rezultatul
dorit de noi: înțelegere colectivă pe baza punctului 3 al Protocolului de semnătură francosovietic,
înțelegere ce nu ar cuprinde asistența mutuală pentru care noi suntem prea mici.
Cred deci că a fost și este vorba numai de un mijloc de presiune asupra Germaniei și
Poloniei. Aflu, pe de altă parte, că Estonia ar fi intervenit energic pe lângă aliata sa pentru ca
această presiune să nu meargă până la împliniri primejdioase.
DARMFA, f. 71, Latvia. Telegrams Riga 1929-1939, vol. 1, s. 228.
103. Telegram of the Romanian Minister in Riga Mihail R. Sturdza no. 274 to Foreign
Minister Nicolae Titulescu, 4 th July 1935
Follow-up to no. 257.
Today, Mr. Munters provided me with the following clarifications on the recent evolution of
the attitude of the Latvian government with regard to matters of general policy.
What led the Latvian government to believe that an initiative of approaching the French-
Czech-Soviet group was necessary was the following two considerations:
1
Acordul de la Stresa dintre Franța, Marea Britanie și Italia (11 aprilie 1935), survenit ca reacție la reintroducerea
serviciului militar obligatoriu în Germania. Acesta exprima fidelitatea față de Pactul de la Locarno (1925) și
protesta la adresa denunțării unilaterale a tratatelor.

290 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
1) the fact that Germany seemed to have reconsidered its promises from Stresa 1 of
participating in a collective agreement;
2) the fact that in default of such an agreement, the military alliances between the Soviets,
France and Czechoslovakia no longer remained a means of pressure and became the
instrument of an imminent conflict.
Mr. Munters said that in any case, the adherence of the Baltic States would not have gone as
far as the mutual assistance. The best formula would have been the one indicated in section 3 of
the Protocol of signature. The tendency, Mr. Munters commented, would have been the
creation of an inviolable area in favour of the Baltic countries, which was beyond my
understanding.
Mr. Munters tells me that the information received by the Latvian government persuaded
him today that such an initiative would still be premature, for Germany seems to adopt a more
conciliatory attitude and the ongoing negotiations between Paris, London and Berlin could lead
to the outcome desired by us: a collective agreement under paragraph 3 of the Franco-Soviet
Protocol of signature, which is an agreement that would not include the mutual assistance for
which we are insignificant.
I therefore believe that this was and is about only a means of pressure on Germany and
Poland. On the other hand, I find out that Estonia would have interceded energetically to its
ally so that this pressure should not lead to dangerous accomplishments.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 228.
104. Latvijas Tirdzniecības un rūpniecības ministrijas 1935. g. 24. jūl. raksts Ārlietu
ministrijas Rietumu nodaļai
Š. g. jūnijā Rumānijā ievesta 44% liela nodeva no importējamo preču vērtības, izņemot tikai
Austrijas, Ungārijas un Polijas preces. Cik zināms, dažas valstis (piem., Vācija), kurām ar
Rumāniju tirdzniecības sakari, atbildējušas ar līdzīgiem pretsoļiem attiecībā pret Rumānijas
eksporta precēm. Lūdzam sniegt mums sīkāku informāciju par šiem soļiem, kādus ārvalstis
spērušas pret Rumānijas jauno importa preču aplikšanas režīmu. Lai gan mūsu eksports uz
Rumāniju patreiz nav liels, tomēr rodas jautājums, vai arī Latvijai nevajadzētu ko tamlīdzīgi
darīt eventuālu zaudējumu novēršanai uz precēm, kuras eksportē uz Rumāniju.
Pie mums griezusies firma „Dr. C. Leverkus un dēli A[kciju]/S[biedrība]” (ultramarīna 2
fabrika) ar lūgumu palīdzēt viņai iekasēt no Rumānijas pienākošos maksājumu par uz turieni
eksportētiem 4.450 kg ultramarīna. Rumānijas valsts banka neļaujot šo summu pārvest uz
Latviju. Firma savā rakstā min, ka varbūt Igenberga 3 kungs varētu še ko darīt. Lietas
nokārtošanai pietiekošs varētu būt arguments, ka Latvijai tirdzniecības bilance ar Rumāniju
šogad (un tāpat arī 1934. gadā) galīgi pasīva: š. g. pirmajos 5 mēnešos imports no turienes bijis
267.000 ls, bet mūsu eksports uz Rumāniju – tikai 17.000 ls.
LVVA, 2574. f., 3. apr., 1599. l., 6. lp.
1
The Stresa Agreement between France, Britain and Italy (11 April 1935), occurred in response to the
reintroduction of conscription in Germany. It expressed fidelity to the Locarno Pact (1925) and protested against
unilateral termination of treaties.
2
Ultramarīns – spilgti zila krāsviela.
3
Ēriks Pauls Arvīds Igenbergs (1906–1984), Latvijas diplomāts. 1933.–1935. g. atašejs, pēc tam II šķiras sekretārs
sūtniecībā Čehoslovākijā, vēlāk – I šķiras sekretārs sūtniecībā Vācijā. Miris Vācijā.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 291
104. Note by the Ministry of Commerce and Industry of Latvia to the Western
Department of the Ministry of Foreign Affairs, 24 th July, 1935
In June this year a tax of 44% of the value of imported goods has been enforced in Romania,
except on goods from Austria, Hungary and Poland. As much as it is known, some countries
(Germany, for example), which have trade contacts with Romania, have reacted with similar
counter-measures with regard to Romania’s export commodities. We ask you to provide us with
more detailed information about these measures, which foreign countries have taken against
Romania’s new regime of taxation of import commodities. Although at present our export to
Romania is not large, a question arises whether Latvia should do something similar to prevent
eventual losses from export of goods to Romania.
Company „Dr. C. Leverkus un dēli A[kciju]/S[biedrība]” (ultramarine 1 factory) has turned to
us with a request to help them to collect the payment due from Romania for the 4,450 kg of
ultramarine exported there. The State Bank of Romania is said to have prohibited the transfer of
this amount of money to Latvia. In its note the company mentions that probably Mr. Igenbergs 2
could do something in this regard. To settle the issue, the argument could suffice that Latvia’s
trade balance with Romania has been very passive this year (same as in 1934): in the first 5
months of this year import from there had constituted 267,000 LVL, while our export to
Romania – only 17,000 LVL.
SHAL, f. 2574, d. 3, file 1599, s. 6.
105. Telegrama însărcinatului cu afaceri ad interim al României la Riga Th.
Scortzescu nr. 318 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 15
august 1935
Într-o conversație avută cu Dl. Munters, Secretarul General al Ministerului Afacerilor Străine
leton, Domnia sa mi-a exprimat neliniștea cauzată guvernului său de faptul că Hitler nu pare
destul de dispus să dea vreun început de realizare a declarațiilor făcute de Germania cu ocazia
Conferinței de la Stresa.
Domnia sa mi-a spus că prelungirea acestei situații ar putea împinge guvernul leton spre
încheierea unui instrument diplomatic cu U.R.S.S..
„Nu este vorba de un pact de asistență mutuală, mi-a spus Domnia sa, ci de un pact de
consultare care ne-ar îngădui să ne spunem din primul moment părerea în cazul unei eventuale
aplicări a pactului franco-sovietic. Ne este teamă de tărăgănările procedurii Societății Națiunilor
și ne dorim a evita ca o aplicare a zisului pact să aibă loc peste capetele noastre.”
Domnia sa a adăugat că guvernul său ar considera inutil încheierea vreunui acord separat
letono-sovietic, în cazul când Germania ar reveni la propunerile făcute la Stresa.
Atitudinea Guvernului leton este interpretată de cercurile diplomatice de aici ca o încercare
de a provoca Berlinul să-și precizeze politica față de Statele Baltice.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, filele 280-281.
1
Ultramarine – brightly blue pigment.
2
Ēriks Pauls Arvīds Igenbergs (1906–1984), Latvian diplomat. 1933–1935 attaché, later – Second secretary of the
Legation in Czechoslovakia, then – First Secretary of the Legation in Germany. Died in Germany.

292 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
105. Telegram no. 318 of the Chargé d’Affaires ad interim of Romania in Riga Th.
Scortzescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 15 th August
1935
In a conversation with Mr. Munters, of to his government regarding the fact that Hitler did
not seem willing enough to start doing what he declared in Germany, during the Conference in
Stresa.
He told me that the prolongation of this situation could determine the Latvian government
to sign a diplomatic document with the USSR.
“It is not a pact of mutual assistance, he said, but a consultation pact that would allow us to
express our opinion from the very first moment in the event the French-Soviet pact is applied.
We are afraid of the slowness of the procedure of the League of Nations and we want to prevent
the application of the pact without us as part of it.”
He added that his government would consider useless the signing of any separate Latvian-
Soviet agreement, in case Germany resumes the promises made in Stresa.
The attitude of the Latvian Government is interpreted by the diplomatic circles here as an
attempt of challenging Berlin to specify their policy as regards the Baltic States.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940, USSR, vol. 9, s. 280-281.
106. Telegrama ministrului României la Riga Mihail R. Sturdza nr. 331 către Ministrul
Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 30 august 1935
Înainte de plecarea sa spre Geneva, ca șef al delegației letone, Dl. Munters mi-a dat
următoarele deslușiri asupra atitudinii ce vor adopta eventual Țările Baltice în chestiunea
Abisiniei.
Dacă acțiunea Italiei s-ar desfășura declarat împotriva dispozițiilor Convenantului și în
sfidarea autorității Societății Națiunilor, Țările Baltice se vor alătura fără ezitare Marii Britanii,
apărătoarea acestei instituții.
Dacă, dimpotrivă, Italia va cere, după cât pare cel mai probabil, formarea unei comisii
pentru a hotărî asupra expulzării Abisinei din Societatea Națiunilor, Țările Baltice, consecvente
cu ele însele, nu ar putea decât să susțină această cerere.
Dl. Munters mi-a amintit că, într-adevăr, fostul Ministru al Afacerilor Străine leton, Dl.
Meierovics, președinte al comisiei însărcinată cu examenul cererii de admitere a Abisiniei, s-a
arătat înverșunat opus acestei admiteri ca și ceilalți colegi baltici și scandinavi ai săi.
Înființarea unei comisii de anchetă ar avea avantajul de a câștiga timpul necesar cercetărilor
corespunzătoare. Timp în care, îmi spune Dl Munters, dată fiind noua situație creată, o acțiune
de forță italiană ar îmbrăca forme ce nu ar pune această țară în obligația de a părăsi Societatea
Națiunilor – părăsire ce ar însemna probabil ruina acestei instituții.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 232.
106. Telegram of the Romanian Minister in Riga Mihail R. Sturdza no. 331 to Foreign
Minister Nicolae Titulescu, 30 th August 1935
Before his departure to Geneva as head of the Latvian delegation, Mr. Munters provided me
with the following clarifications on the attitude that the Baltic States will eventually adopt
concerning the matter of Abyssinia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 293
If Italy's action took place declaredly against the dispositions of the Assembly and in
defiance of the authority of the League of Nations, the Baltic States will join without hesitation
the UK, the defender of this institution.
If, on the contrary, Italy requests, as it seems most likely, the formation of a commission to
decide on the expulsion of Abyssinia from the League of Nations, the Baltic States - consistent
with themselves - could but support this claim.
Mr. Munters reminded me that, indeed, Mr. Meierovics, former Latvian Minister of Foreign
Affairs, chairman of the commission responsible for the examination of the application for the
admission of Abyssinia, proved to be bitterly opposed to this admission like the rest of our
Baltic and Scandinavian fellows.
The establishment of a commission of inquiry would have the advantage of gaining the
necessary time for appropriate research. In the meantime, Mr. Munters says that, given the
newly emerged situation, an Italian force action would take such shapes that would not force
this country to leave the League of Nations – which would probably mean the crash of this
institution.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 232.
107. Raportul lunar (septembrie 1935) al însărcinatului cu afaceri ad interim al
României la Riga Th. Scortzescu nr. 364 către Ministrul Afacerilor Străine al României
Nicolae Titulescu, 5 octombrie 1935
Am onoarea a rezuma mai jos pentru luna Septembrie 1935 situația și faptele relative la
politica internă și externă a Letoniei:
Politica internă
Aniversarea de 15 ani de la aplicarea reformei agrare a fost sărbătorită de guvernul leton.
Această reformă a jucat un rol predominant în viața poporului leton, repercusiunile ei
răsfrângându-se atât pe terenul economic cât și politic. Ea a scos clasa țărănească letonă din
starea lamentabilă în care se găsea înainte de război. Modul de aplicare a reformei agrare –
adeseori brutar și arbitrar – a stârnit deseori critici justificate.
Politica externă
Cu ocazia împlinirii unui an de la încheierea convenției „Înțelegerii Baltice” felicitări
călduroase au fost schimbate între cele trei guverne. Unele ziare letone și mai ales estoniene șiau
permis totuși, chiar cu această ocazie, a exprima urări semnificative pentru o mai apropiată
lichidare a diferendelor Lituaniei cu Polonia și Germania.
Interviurile date de Dl. Munters la începutul lunii septembrie marchează revenirea
guvernului său la poziția sa anterioară față de proiectul pactului oriental: participarea Letoniei
este condiționată de aceea a Poloniei și a Germaniei. Domnul Munters continuă însă să
deplângă refuzul Germaniei de a îndeplini propunerile făcute de dânsa la Stresa. Se știe că acest
refuz determinase pe Dl. Munters la un moment dat să considere proiectul încheierii unui pact
consultativ cu U.R.S.S.
Evenimentele din Lituania au fost urmărite cu interes și grijă de guvernul leton. Tulburările
țărănești exploatate de comuniști își au de fapt originea în ruina economică a clasei rurale.
Guvernul din Kovno – combătut aprig de toate partidele opoziției – și-a pierdut se pare chiar și
încrederea armatei. Importante grupări politice doresc o destindere cu Polonia; încercările

294 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
guvernului lituanian îndreptate în acest sens continuă. Rămâne de văzut dacă Varșovia nu ar
prefera să negocieze cu un guvern lituanian mai stabil decât cel actual.
Menționez zvonul că în armată s-ar desena un curent favorabil lui Voldemaras, actualmente
în închisoare în urma putchului său neizbutit. Voldemaras este considerat ca omul „împăcării
cu Germania”.
Alegerile din Memel au avut loc într-o ordine relativă, grație demersurilor stăruitoare ale
Puterilor Garante. Rezultatul lor nu va pune însă în niciun caz capăt greutăților suscitate
Lituaniei de guvernarea acestui ținut.
Chestiunea Minorităților
Cinci germani, supuși letoni, au fost condamnați pentru propagandă național-socialistă, la
pedepse variind între 8 luni și un an. Se știe că orice activitate politică este interzisă
actualmente în Letonia.
Chestiuni în legătură cu Societatea Națiunilor
Guvernul leton speră să obțină anul viitor un loc în Consiliu pentru Statele Baltice.
În discursul său ținut în fața Adunării Societății Națiunilor, Domnul Munters a reproșat
acestei instituții de a fi neglijat uneori principiul pactului în favoarea politicii. Domnia sa este
favorabil unei întăriri a principiilor și a autorității Societății Națiunilor. Atâta timp cât Abisinia
rămâne membră a Societății Națiunilor, conflictul italo-abisinian trebuie reglementat, crede
guvernul leton, conform spiritului și literei Covenantului.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Rapoarte Riga 1932-1935, vol. 3, filele 743-745.
107. Monthly Report (September 1935) no. 364 of the Chargé d’Affaires ad interim of
Romania in Riga Th. Scortzescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae
Titulescu, 5 th October 1935
I have the honour of summarizing below the situation and facts related to the internal and
external policy of Latvia for September 1935:
Internal policy
The Latvian government celebrated 15 years from the application of the agrarian reform.
This reform played a dominating role in the life of the Latvian people, as its repercussions
influenced both the economic and the political fields. It drew the Latvian peasant class out of
the miserable state they were before the war. The manner of application of the agrarian reform
– often brutal and random – often generated justified critiques.
Foreign policy
Upon the one-year anniversary from the signing of the “Baltic Agreement” convention, the
three governments exchanged warm congratulations. Some Latvian and especially Estonian
newspapers dared even on this occasion express significant greetings for a closer liquidation of
the difference of opinions between Lithuania, Poland and Germany.
The interviews given by Mr. Munters at the beginning of September mark the resumption of
his government to its previous position as regards the oriental pact project: Latvia’s
participation is conditioned by Poland and Germany’s. Nevertheless Mr. Munters keeps
deploring Germany’s refusal of fulfilling its proposals made in Stresa. It is known that this
refusal had determined Mr. Munters at a certain point to consider the project of a consultative
pact with the USSR.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 295
The events in Lithuania were watched interestedly and carefully by the Latvian government.
The peasant riots exploited by the communists actually have their origin in the economic ruin
of the rural class. The government in Kovno – fought against by all the opposition parties –
apparently lost even the army’s trust. Important political groups want a détente with Poland;
the attempts of the Lithuanian government on this line go on. We will see if Warsaw prefers to
negotiate with a Lithuanian government more stable than the current one.
I mention the rumour that the army develops a trend favourable to Voldemaras, who is
currently in prison as a consequence of his unsuccessful putch. Voldemaras is considered the
man “for the reconciliation with Germany”.
The elections in Memel took place in a relative order, thanks to the insistent intercessions of
the Guarantor Powers. Nevertheless, their outcome will not end the difficulties caused to
Lithuania by the government of this land.
The Minorities Matter
Five Germans, Latvian subjects, have been sentenced for national-socialist propaganda to
punishments between 8 months and one year of prison. It is known that any political activity is
currently forbidden in Latvia
Matters related to the League of Nations
The Latvian government hopes to obtain a place in the Council [of the League of Nations]
for the Baltic States next year.
In his speech held before the Assembly of the League of Nations, Mr. Munters reproached
this institution the fact that it sometimes neglected the pact principles in favour of politics. He
supports a consolidation of the principles and of the authority of the League of Nations. The
Latvian government believes that as long as Abyssinia remains a member of the League of
Nations, the Italian-Abyssinian conflict must be regulated, according to the spirit and letter of
the Assembly.
DARMFA, f. 71, Latvia, Reports Riga 1932-1935, vol. 3, s. 743-745.
108. Telegrama însărcinatului cu afaceri ad interim al României la Riga Th.
Scortzescu nr. 379 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 14
octombrie 1935
Întrebând pe Dl. Munters dacă proiectul unui pact consultativ letono-sovietic este încă în
vederile guvernului, domnia sa mi-a spus că ultimele evenimente internaționale au îndepărtat
această chestiune de la ordinea zilei.
Letonia așteaptă desfășurarea conflictului italo-abisinian 1 și eventualele sale grupări de
puteri, pe care el le-a putea provoca în Europa.
Cu privire la acest conflict, domnul Munters, întors din Geneva și Londra, mi-a spus că
soluția imperfectă a excluderii Italiei din Societatea Națiunilor părea să câștige teren în unele
cercuri internaționale.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, filele 282.
1
Italia începuse agresiunea împotriva Abisiniei la 3 octombrie 1935, Italia fiind ulterior supusă regimului
sancțiunilor prevăzute de Pactul Societății Națiunilor.

296 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
108. Telegram no. 379 of the Chargé d’Affaires ad interim of Romania in Riga Th.
Scortzescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 14 th October
1935
In response to my question whether the project of a Latvian-Soviet consultative pact is still
considered by the government, Mr. Munters said that the latest international events removed
this matter from the agenda.
Latvia is expecting the evolution of the Italian-Abyssinian 1 conflict and the potential groups
of powers that it could generate in Europe.
As regards this conflict, Mr. Munters, who returned from Geneva and London, told me that
the imperfect solution of the exclusion of Italy from the League of Nations seemed to be gaining
ground in some international circles.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940, USSR, vol. 9, s. 282.
109. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera konfidenciālais 1935. g. 21. okt. ziņojums
Ārlietu ministrijas ģenerālsekretāram V. Munteram 2
No manevriem Rumānijā atgriezies militāratašejs Klūges 3 kungs man ziņoja par saviem
novērojumiem. Militāratašejam bijušas dažādas sarunas, no kurām pats svarīgākais liekas esam
sekojošais: Ļoti uzkrītot, ka poļi šogad nav sūtījuši speciālu militāru misiju uz manevriem, ko
uzskata Rumānijā par nelaipnības zīmi. Rumāņi esot pret poļiem stipri vēsi un vērojot, kādā
mērā Polijas Vācijai draudzīgā politika nesaskan ar Rumānijas politiskām interesēm. Bet esot arī
dažādi noskaņojumi, vieni pesimistiskāki, otri ne tādā mērā, pie kam sakot, ka Polijas militārās
aprindās neesot ministra Beka politikai daudz draugu. Vispār ministra Beka stāvoklis liekoties
esam pavājinājies. Citās sarunās militāratašejs dzirdējis, ka Vācija attīstot rosīgu politiku
Bulgārijā un Dienvidslāvijā. Starp citu, Vācija slepeni apbruņojot Bulgāriju, esot tai devusi kādus
40 jaunus tankus u. t. t. Varot redzēt, ka Bulgāriju cenšas izlietot kā vienu no Mazās Antantes
pretspēkiem [..]. Vācijas politika izejot uz Mazās Antantes sašķelšanu [..]. Manevru temats bijis
diezgan nozīmīgs eventuālos politiskos paredzējumos: Bijis apcerēts stāvoklis, kāds varētu
rasties priekš Rumānijas, ja Vācija ietu caur Čehoslovākiju un mēģinātu ielauzties Rumānijā. Šis
temats esot stipri nodarbinājis rumāņu prātus visu pēdējo laiku un notikušie manevri it kā
noslēguši dažādās militārpraktiskās pārdomas.
LVVA, 2575. f., 7. apr., 1687. l., 51. lp.
109. Confidential report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Secretary General
of the Ministry of Foreign Affairs V. Munters 4 , 21 st October 1935
Military Attaché Mr. Klūge 5 , having returned from manoeuvres in Romania, informed me
about his observations. The Military Attaché has had various discussions, the most important
1
Italy had begun aggression against Abyssinia on 3 October 1935, being subsequently subjected to sanctions
regime under the League of Nations Covenant.
2
Vilhelms Munters (1898–1967), Latvijas valstsvīrs. No 1933. g. Ārlietu ministrijas ģenerālsekretārs, 1936.–1940. g.
ārlietu ministrs. 1940.–1959. g. padomju ieslodzījumā un izsūtījumā.
3
Eduards Klūge (1893–1942), Latvijas armijas pulkvedis-leitnants. 1934.–1939. g. kara aģents (militārais atašejs)
Polijā un Rumānijā ar sēdekli Varšavā. Nogalināts padomju apcietinājumā.
4
Vilhelms Munters (1898–1967), Latvian statesman. From 1933 Secretary General of the Ministry of Foreign Affairs,
1936–1940 Minister of Foreign Affairs 1940–1959 in Soviet imprisonment and deportation.
5
Eduards Klūge (1893–1942), Colonel-Lieutenant of the Army of Latvia. 1934–1939 war agent [military attaché] in
Poland and Romania with seat in Warsaw. Executed in Soviet imprisonment.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 297
aspects in which seem to be the following: It is very striking that this year the Poles did not send
a special military mission to the manoeuvres, which fact is regarded in Romania as a sign of
discourtesy. The Romanians have assumed a very cool attitude towards the Poles and observe
the extent to which Poland’s policy, which is friendly towards Germany, clashes with the
political interest of Romania. But opinions differ, some are more pessimistic, some –less so,
besides they say that in Poland’s military circles there are not many friends for Minister Beck’s
policy. In general, Minister Beck’s position seems to have weakened. In some other discussions
the Military Attaché learned that Germany pursues active policy in Bulgaria and Yugoslavia. By
the way, Germany is said to be secretly equipping Bulgaria with arms and to have given it some
40 new tanks etc. They say that efforts of using Bulgaria as one of the counter-forces against the
Little Entente are obvious [..] Germany’s policy is targeted at dividing the Little Entente [..] The
topic of the manoeuvres had been rather significant in terms of the prognosis of eventual
political developments: there had been reviewed a situation that Romania could face if
Germany advanced through Czechoslovakia and tried to invade Romania. This topic has been
very much on the Romanians’ minds lately and the manoeuvres have as if finalized various
military-practical reflections.
SHAL, f. 2575, d. 7, file 1687, s. 51.
110. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga
Constantin Văllimărescu 1 nr. 450 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae
Titulescu, 25 noiembrie 1935
Am fost astăzi în audiență la Domnul Ulmanis, Președintele Consiliului de Miniștri și
Ministru al Afacerilor Străine. Domnia sa mi-a urat bună sosire în termeni călduroși și mi-a
exprimat bucuria că între Letonia și România există cele mai bune relații.
„Țările noastre, mi-a spus Dl. Ulmanis, se găsesc pe același front al păcii.”
L-am asigurat că în ceea ce mă privește nu voi neglija nimic pentru a contribui la strângerea
legăturilor dintre cele două țări.
Audiența mea a fost precedată de o scurtă vizită de curtoazie la Domnul Munters, Secretarul
General al Ministerului Afacerilor Străine. Am profitat de prilej pentru a cere opinia Domniei
sale cu privire la desfășurarea crizei din teritoriul Memel, chestiune care preocupă actualmente
cercurile politice letone. Domnia sa crede că în câteva zile Directoratul va fi constituit sub
președinția unui german. În cazul când Directoratul va fi compus din 5 membri, va intra
probabil în compoziția sa și un lituanian.
Ocupându-se de crearea legației noastre la Tallinn și relevând cu plăcere importanța ce
România atribuie relațiilor cu Statele Baltice, Secretarul General al Ministerului Afacerilor
Străine mi-a vorbit și despre utilitatea creării unei legații române și la Kovno, măcar sub forma
acreditării reprezentantului nostru în Letonia. O asemenea dispoziție ar procura României o
sursă directă de prețioase de informații. Domnia sa a adăugat în treacăt că în același timp
lituanienii s-ar simți astfel sprijiniți.
La despărțire Domnul Munters m-a rugat să reamintesc Excelenței Voastre că ați făgăduit o
vizită la Riga și-a exprimat speranța că nu ați renunțat la acest proiect.
Mâine voi fi primit de Președintele Republicii pentru a prezenta scrisorile de acreditare.
1
Constantin Văllimărescu (1896-1972) a fost Ministrul României în Țările Baltice (1935-1936). În 1939 a fost numit
ca Ministru al țării sale în Argentina.

298 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, filele 97-98.
110. Diplomatic Report no. 450 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Constantin Văllimărescu 1 to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae
Titulescu, 25 th November 1935
Today I have been received by Mr. Ulmanis, President of the Council of Ministers and
Minister of Foreign Affairs. His Excellency welcomed me most warmly and expressed his
delight that Latvia and Romania enjoyed the best of relations.
“Our countries, Mr. Ulmanis told me, are on the same peace front.”
I assured him that as far as I was concerned, I would do my best to contribute to tightening
the relations between the two countries.
My hearing was preceded by a short visit of Mr. Munters, Secretary General of Ministry of
Foreign Affairs. I took advantage of the opportunity to ask for his opinion as regards the crisis in
the land of Memel, which is a matter currently concerning the Latvian political circles. He
believes that in a few days the Directorate will be constituted under a German Chairman. In
case the directorate is made of 5 members, a Lithuanian may also be one of them.
Handling the creation of our legation in Tallinn and revealing with pleasure the importance
assigned by Romania to its relations with the Baltic States, the General Secretary of the Ministry
of Foreign Affairs told me about the usefulness of creating a Romanian legation in Kovno as
well, at least by accrediting our representative in Latvia. Such a disposition would grant
Romania a direct source of precious information. He touched upon the fact that at the same
time the Lithuanians would thus feel supported.
In the end, Mr. Munters asked me to remind Your Excellency that you promised a visit to
Riga and that he hoped you did not abandon this plan.
Tomorrow I will be received by the President of the Republic, in order to present the letters
of accreditation.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 97-98.
111. Latvijas sūtņa Prāgā M. Nukšas 1935. g. 4. dec. ziņojums no Bukarestes Ārlietu
ministrijai
Kā jau ziņoju, jaunais Rumānijas ārējās tirdzniecības režīms ir stājies spēkā š. g. 1. decembrī
[..]. Salīdzinot ar bijušo režīmu (no 10.VI 1935) [..] jaunajā režīmā ir atrodamas dažas svarīgas
pārmaiņas: 1) atcelta ir līdzšinējā importa nodeva 44% apmērā [..].
No savas puses varu piezīmēt, ka jaunais ārējās tirdzniecības režīms ienes apjukumu
tirgotāju aprindās. No visām pusēm dzirdamas asas kritikas un labi apstākļu pazinēji izsakās, ka
resoru starpā nav vienprātības par jauno noteikumu piemērotību dzīvei. Pareģo jaunam
režīmam tikpat drīzu galu, kā daudzajiem iepriekšējiem. No otras puses, pastāv arī cerība, ka
jaunais režīms, varbūt, netiks pārāk rigorozi piemērots visos gadījumos. Bet uz šiem
apgalvojumiem nevar nebūt palaisties.
Ja jaunais režīms patiešām paliktu spēkā ilgāku laiku, tad mēs to sajustu kā vēl lielāku
apgrūtinājumu mūsu tirdzniecībā ar Rumāniju. Kompensācijas darījumu aizlieguma dēļ. Bet
ārējās tirdzniecības režīms Rumānijā mainās tik bieži, ka gribētos piekrist tiem, kas pareģo pēc
1
Constantin Văllimărescu (1896-1972) was Minister of Romania in the Baltic States (1935-1936). In 1939 he was
appointed as Minister of his country in Argentina.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 299
pāris nedēļām jaunas pārmaiņas. Vai ar tām preču apmaiņa tiks atvieglota, tas ir cits jautājums:
līdz šim visi jauninājumi ienesa tikai jaunus apgrūtinājumus, un nolīgumi starp firmām, kas bija
slēgti zem iepriekšējā režīma, zaudēja spēku. Par to visi sūdzas.
Bet ja tas ir tā, ja firmu līgumi netiek respektēti, tad varētu sev uzstādīt jautājumu, vai ir
lietderīgi, ka šādus līgumus, kā mūsu firmu iepriekšējos kompensācijas līgumus, kuru
izpildīšanas laiks ir paredzams diezgan garš, konkrētos gadījumos slēdz tikai mūsu firmas ar
Rumānijas firmām un iestādēm, un vai nebūtu lietderīgāk, ka notiktu arī zināma vienošanās
oficiālā veidā starp valsts iestādēm par zināmas preču grupas apmaiņas principiālo bāzi,
termiņu un norēķināšanās veidu, kuru tagad daudz vairāk nosaka valdības iestādes, nekā
privātie tirgotāji, darījumu izpildītāji? Tādā veidā pēdējā laikā esot šeit rīkojusies Somija. Man
nav zināms, kādā veidā un ko īsti Somija izdarījusi, bet pēc 5 mēnešu garām sarunām, ar
grūtībām un pārtraukumiem, Somija beidzot esot panākusi kaut kādu rakstisku vienošanos: uz
mutiskiem solījumiem palaisties būtu neprātība. Protams, Somijai, ņemot vērā viņas brīvo tirgu,
ir vieglāk uzstādīt prasības, nekā mums.
Man bija saruna arī ar mūsu firmu „Kvadrāts” 1 un „Kontinents” 2 pārstāvjiem. Viņi par jaunu
apgalvoja tos pašus datus, kurus ministrija bija man atsūtījusi uz Prāgu. No diviem noslēgtiem
kompensācijas darījumiem, pirmais ir izsmelts pilnā mērā, kamēr no otrā 50 milj. leju lielā
darījuma apmaiņa ir notikusi tikai par 6,5 milj. lejām. Bet tā kā šī kontrakta realizēšanas laikā
Rumānijā notika ārējās tirdzniecības režīma maiņa, tad nolīguma, pēc kura vēl būtu izdarāma
kompensācija par 43,5 milj. leju, tagad faktiski vairs nav spēkā. No šī vecā līguma tomēr izgāju
savās pirmās sarunās ar Rumānijas iestādēm, prasīdams atļaut vispirms novest līdz galam jau
iesākto realizēt kompensācijas nolīgumu uz tur paredzētiem noteikumiem, lai firmām nebūtu
jācieš pārāk lieli zaudējumi. (Kompensācias darījumi gan, kā jau sākumā minēju, tagad ir
aizliegti). Kādi būs panākumi, to nevar paredzēt. Šis jautājums komplicējas vēl vairāk tādēļ, ka
mūsu gumijas rūpnieki nevēlas tūliņ dabūt iesāktā kompensācijas nolīguma atjaunošanu. Viņi
paskaidro, ka tagadējā režīmā jau ir par vēlu, bet nākošam gadam par agru. Vislabāk būtu, ja
vienošanos varētu panākt pēc 4 vai 5 mēnešiem, aiz tā vienkāršā aprēķina, ka prece jāiesūta bez
kavēšanās, tiklīdz kā atļauja dabūta, jo citādi var atkal notikt tirdzniecības režīma maiņa, un tur
viss tiek apgāzts. Kolēģi man apgalvo, ka pēdējos 2 gados Rumānija 25 reizes izdarījusi
pārmaiņas savā ārējās tirdzniecības režīmā.
Tirgus šeit Rumānijā var uzņemt vairāk preču, nekā ir ievests. Mūsu gumijas izstrādājumiem
ir laba slava vēl no iepriekšējiem gadiem, sevišķi Besarābijā. 3 Bez tam, kā redzu, tiklab
„Kvadrāta” kā „Kontinenta” tirdznieciskais aparāts šeit ir labi nostādīts. Mūsu firmu konkurents
ir zviedru „Tretorn”; turpretim somi un čehu „Bat’a” ražo vieglāku preci, kura pieder jau pie
citas šķirnes.
Man palika iespaids, ka Latvijas gumijas rūpnieki tiešām vēlas saņemt iesalušās summas. Pie
tagadējā tirdzniecības režīma viņi ar Rumānijas leju pat Rumānijā neko nevar iesākt. Var izdarīt
vienīgi investīciju ēkās un izdarīt algu izmaksas. Jēlvielu iegādei un mašīnu pirkšanai vajadzētu
1
1924. g. izveidotā rūpnīca „Kvadrāts” Rīgā – lielākais gumijas izstrādājumu ražotājs Latvijā līdz 1940. g. Pēc
aneksijas Padomju Savienībā – „Sarkanais Kvadrāts”.
2
1923. g. izveidotā akciju sabiedrība „Rīgas gumijas manufaktūra Kontinents” ražoja galvenokārt gumijas apavus.
1928. g. uzņēmumā 1200 strādnieku, 1938. g. pārdēvēts par fabriku „Meteors”.
3
Latvijā ražoto gumijas izstrādājumu popularitāte Besarābijā izskaidrojama arī ar apstākli, ka Rīgā esošās gumijas
izstrādājumu fabrikas „Provodņik” produkcija pirms Pirmā pasaules kara tika izplatīta un bija populāra visā
Krievijas impērijas teritorijā, arī Besarābijā.

300 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
devīzes, 1 bet tās Rumānijas Nacionālbankai pašai nav. Tomēr nedrīkstam aizmirst, ka tas tā ir
tikai patlaban un tad, ja nostājas uz stingra likumības viedokļa; bet, ņemot vērā biežo
tirdzniecības režīma maiņu Rumānijā un dažādos sānu ceļus, pa kuriem daudzi mēdz iet,
firmām var būt arī citādi aprēķini. Pēc mana ieskata, uzmanība no mūsu iestāžu puses ir vietā,
lai nenotiktu kapitāla aizpludināšana.
Mūsu ģenerālkonsulam Orgidana kungam, kuram, blakus pieminot, Bukarestē ir izcils
stāvoklis un labi sakari, paskaidroju, ka līgumi slēdzami tāpat, kā līdz šim starp Latvijas un
Rumānijas firmām, bet, ka mans un viņa uzdevums ir: izpētīt vispārējās tirgus iespējamības,
radīt līgumu oficiālo bāzi un veicināt līgumu noslēgšanu zināmās, mums pieņemamās robežās.
Aizrādīju arī, ka vajadzīga iepriekšēja līguma teksta akceptācija no attiecīgo Latvijas iestāžu
puses. To darīju zināmu arī mūsu firmu pārstāvjiem.
Patlaban atkal biju Ārlietu ministrijas Ekonomiskajā departamentā un pie Eksporta institūta
ģenerālsekretāra. Sarunu rezultāts ir šāds:
1) Gumijas ražojumi. Rumānijas iestādes noskaidro vēl dažus blakus apstākļus, piemēram,
cik skaitās izstāvošu parādu Latvijas gumijas rūpniekiem Rumānijā. Rumānijas banka uzdod 3
milj. leju, kamēr mēs uzdodam 25 milj. leju (740.000 latu).
2) Pret ultramarīna importu no Latvijas Rumānijas iestādes lielus iebildumus necelšot, tāda
esot bijusi noskaņa viņu pēdējās pārrunās par šo lietu un tādā garā arī esot sūtniecībai uz Prāgu
atbildēts. Bet jautājums ir, ar kādām pretvērtībām, un kādās proporcijās izdarīt samaksu. Tas
vēl jānoskaidro nākošās sarunās.
3) Par krāsu un laku novietošanas iespējamību ievadīta izziņa, bet drīza atbilde nav gaidāma.
Jautājums iet caur Tirdzniecības kameru.
4) Linu diegi un diedziņi varētu tikt novietoti Rumānijā diezgan prāvos apmēros un
periodiski. Tie domāti Kara ministrijas vajadzībām. Tā kā es ne tik vien Latvijas linus, bet arī
linu izstrādājumus uzdevu par valūtas preci, tāpat kā rumāņi petroleju un naftas derivātus, tad
Rumānijas iestādes būtu ar mieru atļaut kompensācijas darījumus ar linu diegiem un
diedziņiem no mūsu puses un ar petroleju, benzīnu no Rumānijas puses. Ierosinājums nāca no
rumāņiem. Es viņus lūdzu man dot sīkākas ziņas par to, kādi diegi un diedziņi, kādā daudzumā
ir vajadzīgi, lai varētu pieprasīt no Rīgas tuvāku informāciju. Man liekas, ka Latvijas iestādēm šī
operācija būtu mazāk izdevīga, nekā kompensācijas darījums ar gumijas izstrādājumiem, mazāk
izdevīgs pat tādā gadījumā, ja apmaiņa notiktu ar mazāku valūtas piemaksu vai pat bez valūtas
piemaksas. Man liekas, petroleju un benzīnu mēs pērkam Rumānijā tikai ar to aprēķinu, lai
varētu tur novietot gumijas ražojumus, kuriem citādi ir ļoti grūti atrast tirgu.
Cik līdz šim zinu, tad vajadzīgie diegi un diedziņi būs Nr. 30 un Nr. 40. Pircēja Rumānijā
būtu Aizsardzības ministrija. Tuvākas ziņas nosūtīšu, tiklīdz tās saņemšu, tomēr jau tagad
sliecos Jūs par šo ierosinājumu informēt, lai nekavējoši varētu dabūt zināt Latvijas iestāžu
viedokli [..].
Mana adrese ir: Hotel Athénée Palace [..].
LVVA, 2574. f., 3. apr., 1599. l., 3.–5. lp.
1
Domāta – valūta (franču val. devise).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 301
111. Report by Latvia’s Envoy in Prague M. Nukša to the Ministry of Foreign Affairs
from Bucharest, 4 th December 1935
As I already reported, Romania’s new regime of external trade came into force on 1 st
December, this year [..] The new regime contains several important changes compared to the
previous regime (from 10.06.1935) [..]: 1) the existing import duty of 44% has been lifted [..]
I can remark from my own part that the new regime of external trade causes confusion
among dealers. Sharp criticism can be heard from all parts and those who know the situation
well say that there is no consensus among the departments on the adequacy of the new
regulations for real life. The new regime is predicted as short a life as the numerous previous
ones have had. On the other hand, there is hope that the new regime will probably not be too
rigorously applied in all cases. But one should not rely on such statements at all.
If the new regime indeed remained in force for a longer period, we would feel it as an even
greater burden on our trade with Romania. Due to the prohibition of compensation deals. But
in Romania the regimes of external trade change so often that I would like to agree with those
who predict new changes to take place in a couple of weeks. Will they make the exchange of
goods easier, that is a different question: so far all the innovations have brought only burdens
and contracts concluded between companies under the previous regime become invalid.
Everybody complains about it.
But if it is so that contracts between companies are not respected, a question can be asked
whether in concrete cases it is expedient to conclude such contracts, like the previous
compensation contracts of our companies with a rather long term of the fulfilment of
contractual duties, only between our companies and Romanian companies and institutions and
whether it would not be preferable in an official way to achieve a kind of agreement between
state institutions on the principal base of exchange of a concrete group of commodities and on
the term and form of payment, which at present to a larger extent is dictated by government
institutions rather than by private dealers and executors of the deals? Finland is said to have
acted in this way here lately. I do not know exactly what and in what way Finland has done, but
after 5 months long negotiations, with difficulties and pauses, Finland has finally achieved some
kind of a written agreement: it would be madness to rely on oral promises. Of course, for
Finland, considering its free market, it is easier to put forward demands than it is for us.
We had a discussion with representatives of our companies „Kvadrāts” 1 and „Kontinents” 2 .
They reiterated the same data, which the Ministry had sent to me to Prague. Of the two
concluded compensation deals the first one has been fully exhausted, while in the framework of
other deal, which is worth 50 million lei, exchange only for the value of 6.5 million lei has taken
place. But since a change occurred in Romania’s regime of foreign trade during the period of the
implementation of this contract, the contract, according to which a compensation for 43.5
million lei has to take place yet, now in fact has become invalid. However, in my first discussion
with Romania’s authorities I built on the old contract, requiring to permit first of all on the
stipulated conditions to finalize the compensation contract, the implementation of which had
already started, in order for the companies not to suffer exceedingly great losses.
1
Company „ Kvadrāts”, founded in Riga in 1924, was the largest manufacturer of rubber products in Latvia until
1940. After the annexation by the Soviet Union the factory was renamed „Sarkanais Kvadrāts”.
2
Joint stock company „Rīgas gumijas manufaktūra Kontinents”, founded in 1923, manufactured mostly rubber
footwear. In 1928 the company employed 1200 workers, in 1938 the factory was renamed „Meteors”.

302 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
(Compensation deals, however, as I mentioned at the beginning, are prohibited now). What
will be the result, it cannot be predicted. This issue is made even more complicated by the fact
that our rubber manufacturers do not want immediate extension of the compensation
contracts, which they have began to implement. They explain that [under] the existing regime
[it] is already too late, but for the next year – too early. It would be best if it was possible to
achieve agreement in 4 or 5 months, for the simple reason that the commodity has to be
shipped without delay as soon as a permit is received lest a change of trade regime occurs again
and everything crumbles there. My colleagues assert that in the last 2 years Romania has 25
times made amendments in its regime of external trade.
The market here in Romania can absorb more commodities than is actually imported. Our
rubber products have good reputation from the previous years, particularly in Bessarabia. 1
Furthermore, as I see, the trade machinery of both “Kvadrāts” and “Kontinents” is well
organized here. The competitor of our companies is Swedish “Tretorn”, while the Finns and
Czech “Bat’s” manufacture a lighter commodity which belongs to a different category.
I got an impression that Latvia’s rubber manufacturers truly want to receive the frozen
amounts [of money]. Under the existing trade regime they cannot do anything with Romanian
lei even in Romania. They can only invest in buildings and pay wages. For the purchase of raw
materials and equipment devises 2 are required but Romania’s National Bank does not have any
itself. Yet, we must not forget that it is like the way it is only at the present moment and if one
firmly pursues the lawful road; but considering the frequent change of trade regimes in
Romania and the various side-ways that are used, companies may have different considerations.
In my opinion attention from the part of our institutions is in place in order to prevent the
outflow of capital.
I explained to our General Consul Mr. Orghidan, who, by the way, is in an outstanding
position in Bucharest and has good contacts, that contracts between the companies of Latvia
and Romania had to be concluded in the same way as before but that he and me had the
following task: to explore the general potential of the market, to create an official contractual
basis and to stimulate conclusion of contracts in a certain framework, which is acceptable to us.
I also remarked that a preliminary approval of the contract’s text by the relevant Latvian
authorities was required. I made it known also to representatives of our companies.
Recently I visited again the Economic Department of the Ministry of Foreign Affairs and the
Secretary General of the Exports Institute. The result of the discussions is following:
1) Rubber products. Romania’s institutions are still clarifying some additional circumstances,
for example the amount of pending debt to Latvian rubber manufacturers in Romania. The
Bank of Romania mentions 3 million lei while we calculate it at 25 million lei (740,000 lats).
2) Romania’s authorities are not expected to raise objections against the import of
ultramarine – such has been their attitude in their latest discussions and the Legation in Prague
has also received a reply in this spirit. But the question is, by what kind of equivalent and in
what proportion the payment is to be made. It must be clarified yet in further negotiations.
1
The popularity of Latvia-made rubber products in Bessarabia is also due to the fact that before the war the
products of rubber processing factory „Provodnik”, which was located in Riga, were broadly spread and popular all
over the Russian Empire, Bessarabia included.
2
Currency is meant here (French – devise).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 303
3) About the possibility of placement [export] of paints and varnishes inquiry has been
made, but no quick answer is expected. The issue goes through the Chamber of Commerce.
4) Flax yarn and thread could be placed in [exported to] Romania in rather large amounts
and on regular basis. They are meant for the needs of the Ministry of War. Since I presented not
only Latvian flax but also linen products as a currency commodity, same as the Romanians did
with kerosene and oil products, Romania’s authorities would be willing to permit compensation
deals with flaxen yarn and thread from our part and with kerosene and petrol from Romania’s
part. The proposal came from Romania’s part. I asked them to specify the type and amount of
yarn and thread that they need in order to be able to require more details from Riga. It seems to
me that for the Latvian authorities this operation would be less advantageous than the
compensation deal with rubber products, less advantageous even in case the exchange involves
a lesser additional payment in currency or even no additional payment in currency at all. It
seems to me that we buy kerosene and petrol in Romania only in order to be able to place
[export] there rubber products, for which otherwise it is very difficult to find a market.
As far as I know, the required yarn and thread will be Nos. 30 and 40. The purchaser in
Romania would be the Ministry of Defence. I will send more details as soon as I get them,
however already now I felt inclined to inform you about this proposal in order to learn the
position of Latvia’s authorities as soon as possible [..]
My address is:
Hotel Athénée Palace [..].
SHAL, f. 2574, d. 3, file 1599, s. 3–5.
112. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga
Constantin Văllimărescu nr. 459 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae
Titulescu, 7 decembrie 1935
În ziua de 26 noiembrie am fost primit de Dl. Kviesis, Președintele Republicii letone, pentru
prezentarea scrisorilor mele de acreditare.
La ora 11, Șeful de Protocol, însoțit de o escortă de cavalerie sub comanda unui ofițer, a venit
să mă ia de la legație cu un automobil al Președintelui Republicii. Dl. Scortzescu, consilierul
legației, ne-a urmat într-un alt automobil.
În curtea palatului prezidențial o companie de onoare cu drapel mi-a dat onorurile. Însoțit
de Colonelul Comandant al gărzii am trecut trupa în revistă. În momentul intrării mele în palat,
orchestra a intonat imnul regal.
După o scurtă așteptare într-un salon unde m-a întâmpinat Dl. Munters, Secretarul General
al Ministerului Afacerilor Străine, am trecut, însoțit de acesta din urmă, de șeful Protocolului și
de Dl. Scortzescu, în sala de audiență în care se afla Președintele Republicii, înconjurat de Dl.
Ulmanis, Prim Ministru și Ministru al Afacerilor Străine, directorii administrativ și politic din
Ministerul Afacerilor Străine, secretarul și aghiotantul Președintelui Republicii.
Am înaintat până în mijlocul sălii și am pronunțat discursul meu. Dl. Kviesis a pronunțat
apoi discursul său de răspuns.
Au urmat prezentările persoanelor prezente după care președintele m-a rugat să-l însoțesc
în cabinetul său de lucru unde ne-am întreținut timp de 20 de minute, fiind și Dl. Ulmanis de
față.

304 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Convorbirea a avut loc în limba germană deoarece Dl. Ulmanis, Președintele Consiliului, nu
cunoaște limba franceză.
Dl. Kviesis mi-a exprimat sentimentele sale de înaltă stimă pentru Majestatea Sa Regele
Carol II și mi-a vorbit apoi cu multă simpatie de România și de București, unde a petrecut
câteva zile cu prilejul unui congres de penaliști. Și Domnia Sa, ca și Dl. Ulmanis au relevat
asemănarea între politicile urmate de România și Letonia, ambele deopotrivă devotate păcii.
Ca mai toți guvernanții letoni pe care i-am cunoscut până în prezent, Dl. Kviesis s-a arătat
foarte interesat de chestiunile economice.
Vorbind despre conflictul italo-etiopian și-a exprimat îngrijorarea cu privire la consecințele
ce le-ar putea avea.
După terminarea întrevederii am fost recondus la legație cu același ceremonial ca la sosire
O oră mai târziu m-am dus la cimitirul combatanților căzuți în război unde am depus o
coroană. Am fost primit acolo de Șeful protocolului și de reprezentanții autorităților.
Trimit aici alăturat textul discursului meu și al răspunsului D-lui Kviesis 1 .
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, filele 102-103.
112. Diplomatic Report no. 459 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Constantin Văllimărescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae
Titulescu, 7 th December 1935
On November 26 th I was received by Mr. Kviesis, President of the Latvian Republic, in order
to present my letters of accreditation.
At 11 o’clock, the Chief of Protocol, accompanied by a cavalry escort under the orders of an
officer, came to take me from the legation with a motor car of the President of the Republic. Mr.
Scortzescu, the legation counsellor, followed us in another motor car.
In the presidential palace courtyard, an honorary campaign with the colours gave me the
shout out. Accompanied by Guard Commander Colonel, I reviewed the troop. When I entered
the palace, the orchestra played the royal hymn.
After a brief expectation in a room where Mr. Munters, General Secretary of the Ministry of
Foreign Affairs welcomed me, I was accompanied by him, the Chief of Protocol and Mr.
Scortzescu to the hearing room, where the President of the Republic was surrounded by Mr.
Ulmanis, Prime-Minister and Minister of Foreign Affairs, the Administrative and Political
Managers of the Ministry of Foreign Affairs, the secretary and the Adjutant of the President of
the Republic.
I advanced to the middle of the room and I held my speech. Then Mr. Kviesis held his
response speech.
The persons present were introduced, after which the president asked me to accompany
him in his cabinet, where we talked for 20 minutes, Mr. Ulmanis was also present.
We spoke German, as Mr. Ulmanis, Council Chairman, does not speak French.
Mr. Kviesis expressed his feelings of high esteem for his Majesty King Carol II and spoke
with sympathy of Romania and Bucharest, where he spent a few days for a criminal law
congress. His Excellency and Mr. Ulmanis revealed the similarity between the policies of
Romania and Latvia, both devoted to peace.
1
Textele discursurilor oficiale nu au fost incluse în acest volum.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 305
Like almost all Latvian government politicians I have met until now, Mr. Kviesis showed
himself very interested in the economic matters.
Speaking about the Italian-Ethiopian conflict, he expressed his concern regarding the
consequences it may have.
At the end of the meeting, I was driven back to the legation with the same ceremonial from
my arrival.
An hour later I went to the cemetery of the fighters fallen in war, where I laid a wreath.
There I was received by the Chief of Protocol and the representatives of the authorities.
I attach hereto the text of my speech and the text of Mr. Kviesis’ response 1 .
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 102-103.
113. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga
Constantin Văllimărescu nr. 463 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae
Titulescu, 7 decembrie 1935
Am onoarea a pune aici alăturat Excelenței Voastre textul unei declarații ce am făcut
reprezentanților presei din Riga, astfel cum a apărut în ziarul „Rigasche Rundschau”.
Declarațiile D-lui Ministru Văllimărescu astfel cum au apărut în „Rigasche Rundschau”
(traducerea)
România și Letonia. Un interviu cu Ministrul României
Ministrul României, Domnul Văllimărescu, s-a exprimat astfel într-o conversație cu
reprezentantul ziarului nostru:
„Sunt foarte fericit că am fost însărcinat de Suveranul meu să reprezint țara în Letonia, întrun
stat care se bucură de considerație la noi și care oferă lumii un frumos exemplu de energie,
ordine și muncă. Primirea care mi-a fost făcută la Riga a fost foarte prietenoasă și sunt convins
că îndeplinirea misiunii mele va fi ușoară și plăcută, ca orice muncă care este întreprinsă cu
bucurie și într-o atmosferă de cordialitate.
România și Letonia sunt deja prietene vechi. Legăturile care există între cele două popoare,
legături caracterizate printr-un trecut asemănător, plin de lupte duse împotriva celor mai
puternici și de sforțări continue spre a-și dobândi neatârnarea, au facilitat stabilirea raporturilor
prietenești între cele două popoare. Colaborarea noastră la Geneva, sediul familiei popoarelor, a
contribuit și mai mult la dezvoltarea acestei prieteni.
Politica României, ale cărei linii de conduită sunt respectul tratatelor, fidelitate față de aliați,
bune relații cu vecinii, prietenie față de toate statele, precum și o rodnică colaborare în cadrul
cooperării unirii popoarelor, apare netedă și lămurită.
Această politică este în întregime în slujba păcii, care pentru noi înseamnă țelul cel mai înalt
către care tindem.
Poporul român, unit în jurul iubitului său rege, care conduce destinele țării sale cu mână
tare și încercată, el fiind primul exemplu al strădaniei pentru binele general, poporul român –
zic – nu dorește altceva decât să poată lucra în liniște pentru propășirea sa, pentru ordine și
pace.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, filele 99-101.
1
The texts of the official speeches have not been included in this volume

306 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
113. Diplomatic Report no. 463 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Constantin Văllimărescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae
Titulescu, 7 th December 1935
I have the honour of attaching hereto for Your Excellency the text of a declaration I gave to
the representatives of the press in Riga, as it was published in the “Rigasche Rundschau”
newspaper.
Minister Văllimărescu’s declarations as they were published in “Rigasche Rundschau”
(translation)
Romania and Latvia. An interview with the Minister of Romania
In a conversation with the representative of our newspaper, Mr. Văllimărescu, Minister of
Romania, said:
“I am very happy that I have been charged by the Sovereign to represent my country in
Latvia, in a state that enjoys consideration in our country and that offers to the world a good
example of energy, order and hard work. I was welcomed very friendly in Riga and I am
convinced that my mission will be easy and nice to fulfil, like any work carried out with joy and
in a cordial atmosphere.
Romania and Latvia are already old friends. The connections existing between the two
peoples, characterized by resembling pasts, full of struggles against more powerful nations and
of continuous efforts to acquire their freedom, facilitated the establishment of friendship
relations between the two peoples. Our collaboration in Geneva, the headquarters of the family
of peoples, contributed even more to the development of this friendship.
The policy of Romania, whose conduct lines are the observance of treaties, loyalty to its
allies, good relations with the neighbours, friendship to all states as well as a fruitful
collaboration within the cooperation for the unity of peoples, is smooth and clear.
This policy is entirely in the service of peace, which is to us the highest purpose we aim at.
The Romanian people – united around its beloved king, who leads his country’s destiny with
a firm hand, being the first example of effort for the general wellbeing – only wishes to be able
to work in peace for their prosperity, for order and peace.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 99-101.
114. Latvijas sūtņa M. Valtera 1936. g. 21. febr. ziņojums Ārlietu ministrijas
ģenerālsekretāram V. Munteram par sarunu ar Rumānijas sūtni K. Visoianu
Man šodien bija garāka saruna ar jauno Rumānijas sūtni Varšavā Konstantinu Visoianu
kungu, kurš te tagad jau paguvis taisīt dažus novērojumus. Jaunais sūtnis daudz atklātāks, nekā
agrākais, kādu iespaidu dabūjuši visi, kas ar viņu runājuši. Viņš skaitās par vienu no tuvākiem
līdzstrādniekiem Rumānijas ārlietu ministram Titulesku. Mūsu sarunā uznācām tūliņ uz
Gēringa 1 vizīti Varšavā un līdz ar to uz vispārējo jautājumu par Polijas politiku sakarā ar Vāciju.
Pēc sūtņa izteicieniem, Gēringa apciemojumam nedrīkstētu piegriezt atsevišķu vērību tai ziņā,
ka varētu sagaidīt no šī apciemojuma kādus praktiskus rezultātus vai politiskus soļus. Polija
turpina savu līdzšinējo manevrēšanas politiku, kāda tā bijusi visus pēdējos gadus, bet jājautājot,
vai šī politika var dot labus panākumus priekš pašas Polijas. „Es esmu tagad runājis, tā teica
1
Hermanis Vilhelms Gērings (Göring; 1893–1946), Vācijas reihsmaršals (1940), valstsvīrs. No 1932. g. Reihstāga
priekšsēdētājs, no 1933. g. reihsministrs bez portfeļa, Prūsijas Ministru prezidents, no 1933. g. aviācijas
reihsministrs, no 1935. g. gaisa spēku virspavēlnieks.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 307
sūtnis, ar visiem kolēģiem šejienes diplomātiskā korpusā, ar vienu pēc otra, un mani iespaidi ir
tagad sabiezējušies diezgan noteikti. No visiem esmu saņēmis iespaidu, ka uzskati par Polijas
politiku pilnīgi vienādi. Polija grib, lai viņu uzskata tās ārējā politikā par pilnīgi patstāvīgu, bet
līdzekļi, kādiem tā to grib panākt, liekas neesam paši pareizākie. Tagadējā Polijas ārējā politika
neizliekas nevienam atklāta, saprotama, tā ir misterioza. 1 Dažas dienas atpakaļ es biju medībās
kopā ar vairākiem poļu ģenerāļiem. Uznāca runas par Polijas ārlietu politiku, pie kam ģenerāļi
izteica brīnīšanos, ka Polijas politiku apspriežot tik dažādi. Es atbildēju – tā taču pašas Polijas
vēlēšanās, ka viņas politiku dažādi ievērtētu un sagaidītu no tās dažādus virzienus. Jūs gribat, lai
visi no Polijas kaut ko sagaidītu un tagad Jūs brīnaties, ka spriedumos tas izklausās dažādi.
Polija taču grib būt misterioza un rezultāts, ka neviens nav par viņu skaidrībā. Neviens uz Poliju
īsti nepalaižas.” Šos pēdējos vārdus sakarā ar poļu ģenerāļu izteicieniem, viņš, protams, nav
sacījis tieši, bet tie uzskatāmi kā refleksija mūsu sarunā. Drīz vien sūtnis no jauna atgriezās pie
šī paša temata. „Ja Jūs jautātu šodien kādam francūzim, vai viņš var palaisties uz Poliju, viņš
atbildēs ar nē. To pašu jautājumu Jūs varat uzstādīt mums, rumāņiem vai angļiem – Jūs vienmēr
dzirdēsiet to pašu atbildi, ka palaisties nevar. Nesen es runāju ar šejienes Anglijas vēstnieku. 2
Viņa atbilde ne ar ko neatšķīrās no citām, viņš tikai izplēta rokas un piemetināja, ka neviens
Polijas politiku nesaprotot. Mums kā Polijas militārsabiedrotajiem tāds jautājums no sevišķa
svara un mums vajadzētu skaidri zināt, kādas ir īstās poļu–vācu attiecības. Mēs to nezinām.
Tāpat to nezin Francija. Ar savu tagadējo politiku Polija ved spēli, tā grib būt laba šodien pret
vāciem, rīt pret frančiem un tā bez gala. Ar šādu savu politiku Polija panāk tikai to, ka valda
neuzticība un, ka apstākļos, sevišķi Eiropas austrumos, nenonāk pie pilnīga miera un
nostiprināšanās.” Tāds bija galvenais saturs jaunā Rumānijas sūtņa izteicienos. Viņš interesējās
par mūsu attiecībām ar Padomju Krieviju, kuras pēc viņa ziņām neesot sliktas un to pašu viņš
varot konstatēt tagadējos sakaros starp Rumāniju un Krieviju. Īsi pēc šīs sarunas ar Rumānijas
sūtni man bija gadījums pie tiem pašiem jautājumiem atgriezties kādā citā sarunā, kurai tuva
pieskare pie Francijas vēstniecības. Par Gēringa vizīti vispārējais spriedums, ka tas ir gabals no
parastās poļu taktikas. Ka tai pašā laikā notikuši lielāki aresti vācu starpā Augšsilēzijā, ir tikai
atkal izbalansēšanas spēle. Te grib rādīt, ka sakari ar Vāciju tomēr neierobežo poļu valdību tās
stāvoklī, zīmējoties uz politisko izturēšanos pašu zemē. Augšsilēzijā atklātā vācu slepenā
organizācija bijusi plašāka, nekā to sākumā domājuši. Biedru skaits tajā sasniedzis 4000. Pēdējās
dienās parādījušās baumas, ka ministrs Beks pēc brauciena uz Briseli braukšot arī uz Belgradi,
bet ministru prezidents Koscjaklovskis 3 atdošot vizīti Budapeštā [..].
LVVA, 2575. f., 7. apr., 1900. l., 49.–51. lp.
114. Report by Latvia’s Envoy M. Valters to Secretary General of the Ministry of
Foreign Affairs V. Munters about a discussion with Romania’s Envoy C. Vişoianu, 21 st
February, 1936
Today I had a lengthy discussion with Romania’s new Envoy in Warsaw Mr. Constantin
Vişoianu, who has already managed to make a few observations here. The new Envoy is much
more open than the previous one and everybody who has talked to him has got the same
1
Domāta noslēpumaina, neskaidra (angļu val. misterious – noslēpumains).
2
Lielbritānijas vēstnieks Polijā Hovards Viljams Kenards (Kennard; 1878–1955).
3
Marians Koscjalkovskis-Zindrams (Kościałkowski-Zyndram; 1892–1946), Polijas un Viduslietuvas armijas
apakšpulkvedis, valstsvīrs. 1934.–1935. g. iekšlietu ministrs, 1935.–1936. g. premjerministrs, 1936.–1939. g.
sabiedriskās aprūpes ministrs.

308 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
impression. He counts as one of the closest collaborators of Romania’s Minister of Foreign
Affairs Titulescu. In our discussion we turned right away to Gӧring’s 1 visit to Warsaw and
through that came to the general issue of Poland’s policy vis-à-vis Germany. According to the
Envoy, Gӧring’s visit should not be attributed special attention in the sense of expecting from
this visit any practical result or political measures. Poland continues the policy of manoeuvring
that it had pursued over the recent years, but [the Envoy thinks] a question should be asked
whether such policy can give any good result for Poland itself. “I have now talked,” so the Envoy
said, “to all the colleagues in the local diplomatic corps, one after the other, and I have now
condensed [developed] a rather concrete impression. I have got the impression that they all are
of completely the same opinion about Poland’s policy. Poland wants to be regarded as being
absolutely independent in its foreign policy, but the means by which it wants to achieve it do
not seem to be the most correct ones. Poland’s current foreign policy does not seem transparent
and understandable to anyone, it is mysterious 2 . A few days ago I went hunting with several
Polish generals. We began talking about Poland’s foreign policy and the generals expressed
their amazement that Poland’s policy was being discussed in so different ways. I replied: “But it
had been Poland’s desire to have its policy evaluated in different ways and different directions
to be expected from it. You all want everybody to expect something from Poland and now you
are surprised that in different judgments it sounds different. But Poland wants to be mysterious
and the result is that nobody can figure it out. Nobody really relies on Poland.” Of course, he
did not exactly utter the latter phrases to the Polish generals; they are to be considered as a
reflexion [of their discussion] in our talk. Soon the Envoy returned to the same topic. “If today
you asked a French person if he can rely on Poland, he would say no. You can ask the same
question to us, the Romanians, or to the English – you will always get the same reply that it
cannot be relied on. Recently I talked to England’s Ambassador to this country. 3 His reply did
not differ from that of the others at all, he just made a helpless gesture and added and nobody
understood Poland’s policy. For us, Poland’s military allies, such question is particularly
important and we need to know exactly what the actual Polish–German relations are like. We
do not know it. Neither does France. By its current policy Poland is playing a game, today it
wants to be good to the Germans, tomorrow – to the French and so on and so forth. The only
thing that Poland achieves by such policy is distrust and failure to come to complete peace and
consolidation, particularly in the east of Europe.” Such was the substance of the statements of
the new Envoy of Romania. He showed interest in our relations with Soviet Russia, that
according to information at his disposal were not bad and he stated that the same could be said
about the current contacts between Romania and Russia. Shortly after the discussion with
Romania’s Envoy I had a chance to return to the same issues in a different discussion, which
was closely associated with the Embassy of France. The general judgment on Gӧring’s visit is
that it is a piece of the usual Polish tactics. That at the same time large-scale arrest of ethnic
Germans had taken place in Upper Silesia, it is again only a game of balance. They here want to
demonstrate that contacts with Germany do not put restrictions on the Polish government’s
position with regard to political behaviour in their own country. The secret German
1
Hermann Wilhelm Göring (1893–1946), Reichsmarschall of Germany (1940), statesman. From 1932 Chairman of
Reichstag, from 1933 Reich Minister without a post, Prime Minister of Prussia, from 1933 Reich Minister of
Aviation, from 1935 commander-in-chief of the Luftwaffe (air-force).
2
This word is of the Envoy’s own choosing and was placed by him in the Latvian text (translator’s note).
3
Ambassador of Great Britain to Poland Howard William Kennard (1878–1955).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 309
organisation, which was disclosed in Upper Silesia, is said to have been larger that expected. Its
membership is said to have amounted to 4000. In the last few days rumours have spread that
after his trip to Brussels Minister Beck will go to Belgrade, but Prime Minister Kościałkowski 1
will pay a return visit to Budapest [..]
SHAL, f. 2575, d. 7, file 1900, s. 49–51.
115. Telegrama ministrului plenipotențiar al României la Riga Constantin
Văllimărescu nr. 295 către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Titulescu, 10
iunie 1936
Ministrul Afacerilor Străine ad-interim mi-a afirmat adânca simpatie pe care Letonia o are
pentru Mica Înțelegere al cărei exemplu l-au urmat Statele Baltice întemeind Uniunea Baltică,
adăugând că Letonia nu se îndoiește de vigoarea și coeziunea Micii Înțelegeri în care vede
nucleul unui bloc grupând statele mici și mijlocii din Europa, animate de dorința menținerii
păcii și a statu-quoului european.
Mi-a repetat apoi sugestia ce mi-a comunicat-o Dl. Munters și pe care am transmis-o prin
telegrama mea nr. 242, cu privire la o manifestație de solidaritate a statelor mici și mijlocii din
Europa printr-o întrunire ce ar putea avea loc la Geneva cu prilejul viitoarei reuniuni a Adunării
Societății Națiunilor.
S-ar pune în evidență prin această manifestație că statele în chestiune sunt conștiente de
drepturile lor câștigate, nu se poate decide nimic cu privire la ele fără avizul lor și că reprezintă
laolaltă o forță morală care nu poate fi neglijată.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, filele 120-121.
115. Telegram no. 295 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga Constantin
Văllimărescu to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Titulescu, 10 th June
1936
The Minister of Foreign Affairs ad-interim assured me of the deep sympathy of Latvia for the
Little Entente, which is an example followed by the Baltic States which founded the Baltic
Union, adding that Latvia does not doubt the vigour and the cohesion of the Little Entente, in
which it sees the nucleus of a block grouping small and medium states from Europe, animated
by the wish of maintaining peace and the European statu-quo.
Then he reiterated the suggestion made by Mr. Munters, which I communicated in my
telegram no. 242 regarding a solidarily manifestation of the small and medium states in Europe
through a reunion that could take place in Geneva on the future reunion of the Assembly of the
League of Nations.
This manifestation would point out that the concerning states are aware of their earned
rights, nothing can be decided regarding them without their approval, and that they represent a
moral force that cannot be neglected.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 120-121.
1
Marian Kościałkowski-Zyndram (1892–1946), Colonel-Lieutenant of the Army of Poland and Central Lithuania,
statesman. 1934–1935 Minister of Interior, 1935–1936 Prime Minister, 1936–1939 Minister of Social Welfare.

310 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
116. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 1936. gada 22. okt. ziņojums ārlietu ministram
V. Munteram
Šodien bija pie manis atvadīšanās vizītē līdzšinējais Rumānijas sūtnis Varšavā Visoianu. Šī
vizīte bija diezgan pēkšņas dabas, jo pēc tam, kad bija notikušas pārmaiņas Rumānijas ārlietu
vadībā, gan runāja par dažu Rumānijas sūtņu demisiju, pie kam minēja arī šejienes sūtni, tomēr
likās viss nokārtojamies. Tagad pēkšņi sūtnis dabūjis paziņojumu, ka viņa demisiju, kuru tas
iesniedzis jau agrāk, pieņem. Sūtnis ved to sakarā ar jaunā Rumānijas ārlietu ministra
Antonesku braucienu uz Varšavu, kas nodomāts pašā tuvākā laikā. Vai tik ātri, kā tas ticis teikts,
tas gan apšaubāms, bet katrā ziņā pārmaiņu grib te pasteidzināt, lai jaunais sūtnis būtu jau te
ierīkojies, kad ieradīsies Antonesku. Sūtnis Visoianu bija viens no tuvākiem līdzstrādniekiem
Titulesku un Titulesku pats viņu uzrakstīja par savu draugu. Nupat vēl Visoianu bijis Sankt-
Moricā pie Tilulesku, kurš tikai pamazām atkopjoties. Tikai tagad viņš sācis staigāt. Sarunās ar
Titulesku Visoianu guvis pārliecību, ka tagadējais stāvoklis Rumānijas ārlietu politikas vadībā
nebūšot paliekošs, lai gan nevarot teikt, kad Titulesku atgriezīsies atklātā darbībā, vai nu kā
ārlietu ministrs, vai arī varbūt kā valdības vadītājs. Kādas bijušas intrigas, kas panākušas, ka
Titulesku palicis ārpus valdības, par to vēl neesot pilna skaidrība. Tiktāl gan zinot, ka tagadējais
Ministru prezidents Tataresku bijis pret Titulesku ieiešanu kabinetā, uzsvērdams, ka viņam esot
bijušas vienmēr grūtības ar Titulesku iebildumiem un ierunām Rumānijas iekšējā politikā.
Karalis no savas puses licis Titulesku paskaidrot, ka viņš vienmēr bijis apmierināts ar Titulesku
politiku un, ka no viņa puses neesot nekas ticis darīts, lai Titulesku paliktu ārpus kabineta.
Sūtnis Visoianu izteicās, ka tiklab Tataresku, kā karalis, abi spēlējuši drusku neatklāti un, ka
katrs no viņiem tagad it kā taisnojas, apzinoties, ka Titulesku autoritāte liela un, ka agrāk vai
vēlāk būs nepieciešams pie tā atgriezties. Karaļa nodoms esot panākt, ka valdība novirzās vairāk
uz galējo pusi, bet viņš zinot, ka Titulesku, kad tas atradīsies kabinetā, būs tam pretim. Ka
Rumānija varētu mainīt savu ārpolitisko līniju, tas neesot iedomājams. Beļģijas karaļa
deklarētais stāvoklis nemaz nenozīmē neitralitāti un vēl šinīs dienās Visoianu runājis ar Beļģijas
sūtni Paternotu 1 par Beļģijas jauno politiku un Paternots pateicis, ka Beļģijas karaļa deklarācijai
praktiskā nebūšot nekādas lielas nozīmes. No Paternota izteicieniem Visoianu sapratis, ka
Anglija darot spiedienu uz Beļģiju. Beļģija gribot, tā Paternots teicis, tagad spēlēt uz Anglijas
pusi, ar angļu kārti, bet vai tas izdosies, kā to domājuši Beļģijā, tas liels jautājums. No citas kādas
puses Visoianu dzirdējis, ka Beļģijai likuši saprast, ja tā vēlas ieņemt citu stāvokli, atsavrupāku, 2
kas mazāk rēķinātos ar Lielbritānijas interesēm, tad Lielbritānijai nevarot būt arī nekādas
intereses pie Beļģijas koloniju stāvokļa. Atļaujos piemetināt te, ka no kādas citas puses dzirdēju,
ka franči likuši beļģiem to pašu saprast. Tagad beļģi jūtas piespiesti, tā piezīmē Visoianu, dot
karaļa deklarācijai interpretāciju, kas iznīcina gandrīz pilnīgi pašu deklarāciju. Polijā tagad
runājot, ka Rumānija sekos Beļģijas piemēram. To nevarot iedomāties, jeb varbūt tikai tādā
veidā, ka visa Mazā Antante nostājas citādi un deklarē kopīgi neitrālas politikas principu. Vai tas
ko varētu dot Mazai Antantei, par to jāšaubās. Par šejienes ministrijas ieskatiem Visoianu
izteicās, ka nedraudzība pret Titulesku pastāvot vēl vienmēr tāpat kā agrāk. Tās esot pilnīgi
personīgas lietas, sajūtas, kuras spēlē šejienes ārlietu vadībā lielu lomu. Jums jau laikam zināms,
atļaujat piemetināt, ka bez pārmaiņas, kas notiek te, paredzēta pārmaiņa arī Rīgā. Uz Rīgu esot
nozīmēts tagadējais Rumānijas sūtnis Sofijā. Papriekšu šim bijis domāts postenis Londonā, bet
1
Aleksandrs Paternots de la Vailē (Paternotte de la Vailée), Beļģijas diplomāts. 1936.–1939. g. sūtnis Polijā.
2
Atsavrupāks – domāts patstāvīgāks.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 311
tad pēkšņi nācis cits lēmums. Visoianu pazīstot viņu kā labu darbinieku, ļoti inteliģentu un
aktīvu. Sarunas beigās uznācām uz poļu preses stāvokli Beļģijas deklarācijas jautājumā. No šīs
izteicieniem var saprast, ka Polija nostājas pilnīgi uz viedokļa, ka deklarācija un tās paredzētā
politika atbilst Polijas ieskatiem, uz ko norāda Ārlietu ministrijai tuvu stāvošās aģentūras
šodienējais ziņojums. Tam ierādīta redzama vieta. Starp citu, tajā uzsvērts, ka ir nepieciešams
dzīves dinamikai piegriezt lielāku vērību, bet ne juridiskām formām, ka vajadzīgs katrai valstij
vērot tikai savu stāvokli, bet nevarot vēl sacīt, Beļģija ar savu deklarāciju vien būtu radījusi jau
kādu neitrālu stāvokli. Neitralitātes deklarācija esot tikai norādījums uz tālāko Beļģijas politisko
virzienu.
LVVA, 2575. f., 7. apr., 1900. l., 222.–224. lp.
116. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 22 nd October 1936
Today Romania’s Envoy in Warsaw Vişoianu came to me on a farewell visit. It was a rather
sudden visit because after changes had occurred in the administration of Romania’s foreign
affairs, resignation of some Romania’s envoys was indeed discussed, the Envoy to this country
was also mentioned, yet everything seemed to get settled. Then the Envoy had suddenly
received a notice that his resignation, which he had handed in earlier, had been accepted. The
Envoy has done it in the context of the visit of Romania’s new Minister of Foreign Affairs
Antonescu to Warsaw that has to take place in the very near future. Whether it will happen as
soon as it has been announced is doubtful, but anyway they want to precipitate the change [of
envoys] here, so that the new envoy is already settled in when Antonescu comes. Envoy
Vişoianu was one of the closest Titulescu’s collaborators and Titulescu himself described him as
his friend. Quite recently Vişoianu visited Titulescu in Saint-Moriz where the latter is only
slowly recovering. He has risen from bed only recently. From his talk with Titulescu Vişoianu
has become sure that the current situation in the administration of Romania’s foreign policy
will not be permanent although one cannot know when Titulescu will return to active work
either as Minister of Foreign Affairs or probably as the head of government. It is not completely
clear yet by what kind of plots it has been achieved that Titulescu remains outside the
government. But that much is known that current Prime Minister Tătărescu 1 has been against
Titulescu’s inclusion in the cabinet [of ministers], underlining that he had always had
difficulties with Titulescu’s objections and arguments pertaining to Romania’s domestic policy.
The King on his part had it explained to Titulescu that he had always been satisfied with
Titulescu’s policy and that nothing had been done from his part for Titulescu to remain outside
the cabinet [of ministers]. The Envoy said that both Tătărescu and the King had played a little
non-openly and that now each of them as if were making excuses, being aware that Titulescu’s
authority was high and that sooner or later this issue would have to be readdressed. The King’s
intention is [so the Envoy thinks] to have the government incline more towards the extreme
side, but he knows that Titulescu, when he is part of the cabinet [of ministers] will be against it.
The Envoy said he could not imagine Romania changing its foreign policy course. The status
that the King of Belgium has declared does not mean neutrality at all and these days Vişoianu
1
Gheorghe Tătărescu (1866-1957) was a Romanian liberal politician and diplomat, President of the Council of
Ministers (1934-1937, 1939-1940), Vice-President of the Council of Ministers (1945-1947), Minister of Romania in
Paris (1938-1939).

312 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
talked to Envoy of Belgium Paternotte 1 on Belgium’s new policy and Paternotte had remarked
that the declaration by the King of Belgium would have no great practical significance. Vişoianu
had derived from Paternotte’s statements that England exerted pressure on Belgium. Belgium
wanted, so Patternotte had remarked, to play on England’s side now, with the English card, but
whether they would succeed the way they in Belgium expected, that was a big question. From a
different source Vişoianu has heard that Belgium had been made to understand that if it wishes
to take a different position, a more independent one reckoning less with the interests of Great
Britain, Great Britain would show no interest in the condition of Belgium’s colonies either. I
take the liberty of adding that I heard from a different source that the French had given the
Belgians the same sort of message. According to Vişoianu now the Belgians felt pressed to
provide an interpretation of the King’s declaration that almost fully annul the declaration itself.
In Poland they say now that Romania will follow Belgium’s example. Vişoianu said he could not
picture it, except only if the entire Little Entente took a different position and jointly declared
the principle of neutral policy. Whether the Little Entente can benefit anything from it, is to be
doubted. Concerning the attitude of the Ministry of this country [Poland], Vişoianu remarked
that [its] unfriendliness towards Titulescu persisted as before. [He said that] it was due to
absolutely personal matters, to feelings that played a great role in the administration of foreign
affairs of this country. You probably already know, I take the liberty of adding, that apart from
the change taking place here, a change in Riga is also anticipated. They say that the current
Romania’s Envoy in Sofia has been transferred to Riga. Initially the position in London was
intended for him, but then suddenly a different decision was made. Vişoianu knows him as a
good employee, very intelligent and active. At the end of the discussion we addressed the
position of the Polish press on the issue of Belgium’s declaration. From its [press] statements it
can be derived that Poland fully believes that the declaration and the policy that it envisages
fully comply with Poland’s position as pointed out in a statement by an agency, which has close
ties with the Ministry of Foreign Affairs. It is attributed much attention. Among other things it
[the agency’s statement] underlines that more attention should be attributed to the dynamics
of life rather than to judicial forms, that each country should mind its own position only but
that it cannot be said yet that by its declaration alone Belgium has already acquired a neutral
status. The declaration of neutrality is seen as only a signal of the political direction that
Belgium intends to pursue in the future.
SHAL, f. 2575, d. 7, file 1900, s. 222–224.
117. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 1936. g. 26. nov. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
Lielu ievērību piegriež Rumānijas ārlietu ministra Antonesku vizītei Varšavā. Par to bija
gadījums vakar sarunāties Anglijas vēstniecībā un pie Grieķijas sūtņa. 2 Visi uzsver, ka
Antonesku centīsies atjaunot agrāko draudzību starp Rumāniju un Poliju, kas Titulesku laikā
bija cietusi. Esmu ārlietu ministrijā te dzirdējis vārdus par Titulesku personu un viņa politiku,
kas neskanēja glaimīgi. Bijušā ārlietu ministra lomu tēloja kā atkarīgu no starptautiskām
veikalnieku aprindām, sevišķi bankām Parīzē. Tagad pēc Titulesku aiziešanas, varēja tūdaļ
manīt pārmaiņas šejienes jūtās. Patiesībā Titulesku laikā no šejienes centās vienmēr paturēt
1
Alexandre Paternotte de la Vailée, Belgian diplomat. 1936– 1939 Envoy to Poland.
2
Grieķijas sūtnis Polijā 1935.–1939. g. bija Kimons Kolass (Kóllas), kurš no 1937. g. bija akreditēts arī Latvijā.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 313
labus sakarus ar aprindām, kas Bukarestē atrodas karaļa tuvumā, ko esmu varējis novērot
dažādās sarunās ministrijā. Ar Antonesku iestāšanos valdībā šie sakari atjaunoti vēl plašākos
apmēros, Rumānijas sūtnim Varšavā, kas stāvēja tuvu Titulesku, vajadzēja aiziet, kā arī citiem
sūtņiem, kā piemēram: Vīnē, Rīgā, lai jaunie sakari būtu neatkarīgāki no agrākās politikas.
Jaunais ārlietu ministrs grib visiem spēkiem atgriezties pie agrākā draudzīgā stāvokļa, un varētu
varbūt teikt, ka viņa pirmie soļi tai ziņā bijuši pat pārāk spilgti, kā to aprāda šejienes
diplomātiskajā korpusā, kas tādā spilgtumā redz zināmu vājību un nepietiekošu taktisku
apsvērumu. Antonesku presei ir devis paskaidrojumus par savu vizīti Varšavā, kuros uzsvērts,
ka Rumānija ieskata Poliju par svarīgu lielvalsti austrumos, un, ka tiklab Rumānija, kā Polija
centīšoties sadarboties vēl vairāk pastiprināt stāvokli, kas piekristu lielai valstij austrumos un
austrumu politikā. Bez tam Antonesku uzsvēris, ka Rumānija ir pret katru revizionistisku
politiku un, ka Polija stāvot uz tāda paša viedokļa. Izteicienos, kas zīmējas uz Maskavu,
Antonesku bijis atturīgāks nekā šejienes aprindas, no kurām inspirēti apcerējumi presē un
kuros teikts, ka Antonesku iesākšot daudz neatkarīgāku no Maskavas politiku, nekā tas bijis
Titulesku laikā. Te paspīd zināma ieskaņa, kas, bez šaubām, būs dzirdēta Maskavā un par kuru
varētu teikt, ka tā parādās tagad asāki, nekā visu pēdējo laiku. Visos apcerējumos, kas atrodas
presē, uzsver, ka Polijas – Rumānijas savienība atrodas abu valstu tradīcijās un, ka šī savienība
nodomāta abu valstu aizsardzībai. Abas valstis ir pret imperiālistiskām tendencēm, grib
pasargāt mieru, abas var iespaidot starptautiskā laukā notikumu gaitu austrumos un
Viduseiropā. Neviens no viņām negrib iejaukties citu valstu dzīvē, bet tās nevar paiet garām
starptautiskām aktuālām problēmām. Mirušais maršals Pilsudskis 1 licis lielu svaru uz draudzīgo
savienību ar Rumāniju. Savienība starp Poliju un Rumāniju pamatojas uz bilaterālu nolīgumu,
kas nozīmējot, ka abas ir brīvas un savienību nevarētu uzskatīt par tiltu uz Mazo Antanti, kuras
iejomā Polija nemaz nedomā ieiet. Ar tādu izturēšanos Polija nedomā izrādīt kādu nelabvēlīgu
jūtu pret Mazās Antantes bloku, bet tikai liek saprast, ka mūsu stāvoklis saskan ar mūsu tiešām
interesēm. Bez tam jāuzsver, tā piemetina apcerējumos, ka tiklab Rumānija kā Polija stāvot te
pret ideoloģiskiem blokiem un negrib tiem dot savu atbalstu. Saimnieciskos jautājumos, izsakās
prese, ka arī tie spēlēšot sarunās lielu lomu, bez tam satiksmes kustība pa ceļu no Polijas ostām
uz Rumānijas Melnās jūras piekrasti. Satiksmes ceļiem starp Gdiņu un Dancigu pie Baltijas jūras
un šo piekrasti ierādāma liela nozīme un jācenšoties tos pastiprināt, izkopjot visu ceļu sistēmu
starp Baltijas jūru un Melno jūru. Poļu prese pilnīgi pievienojas rumāņu preses balsīm, kas
uzsver, ka Rumānijai ar Poliju piekrīt zināma svarīga loma joslā, kas šķir Padomju Krieviju no
Vācijas. Pēc sarunām Londonā Polija esot vēl vairāk sapratusi šo lomu un atzinusi to par
pareizu, ka nepieciešams radīt neitrālu barjeru, kas šķirtu vienu no otras naidīgās puses. Poļu
prese gan šai sakarā mazāk uzsver, ka pie tādas lomas joslas stāvoklī piedalās ar savu atbalstu
Francija un Anglija. To vairāk izceļ rumāņu prese. Valdībai tuvu stāvošā prese stipri izvirza
jautājumu par Rumānijas un Polijas interesēm starp Baltijas jūru un Melno jūru, kas
piespiedušās 1921. gadā radīt militāro savienību starp abām valstīm. Šai Eiropas daļā, tā izteicās
„Polska Zbrojna”, 2 abas valstis var spēlēt izšķirošu lomu, ieņemt noteicošu stāvokli, pie kam
atkārtoti norāda uz abu valstu savienības bilaterālo raksturu, kas liek saprast, ka Polija
1
Juzefs Pilsudskis (Piłsudski; 1867–1935), Polijas maršals, valstsvīrs. 1918.–1922. g. Polijas Valsts galva, armijas
virspavēlnieks. 1926. g. realizēja valsts apvērsumu, pēc tā faktiski diktators, ieņēma armijas ģenerālinspektora
amatu, vairākkārt – kara lietu ministrs, premjerministrs.
2
Polska Zbrojna – Polijas Kara lietu ministrijas oficiālais dienas laikraksts 1921.–1939. g. Varšavā.

314 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
negribētu, vismaz pagaidām nē, rādīt vēlēšanos pieslieties tuvāk Mazās Antantes blokam. Man
bija gods Jums vakarējā ziņojumā ieminēties par šo jautājumu sakarā ar sarunu, kas man bija ar
Čehoslovākijas sūtni Dr. Slaviku, 1 no kura izteicieniem varēja saprast, ka Mazās Antantes valstis,
vienā vai otrā veidā, gribētu uzņemt sakarus ar Poliju tās centienos panākt jaunā rietumpaktā
austrumpuses drošības ievērošanu. No balsīm presē var vērot, ka pret tādu nodomu pastāv
zināms vēsums. No Čehoslovākijas sūtņa dzirdēju, ka Antonesku noturēs te mazu apspriedi,
kurā piedalīsies Mazās Antantes valstis, bez tam Francija, un kurā Antonesku informēs sūtņus
[kopā] ar [Francijas] vēstnieku par sarunām te Varšavā.
LVVA, 2575. f., 7. apr., 1900. l., 220.–221. lp.
117. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 26 th November 1936
The visit of Romania’s Minister of Foreign Affairs Antonescu to Warsaw is attributed great
attention. Yesterday I had the chance to talk about it in England’s Embassy and with the Envoy
of Greece 2 . Everybody underlines that Antonescu will try to restore the earlier friendship
between Romania and Poland that has suffered under Titulescu. Here in the Ministry of Foreign
Affairs I have heard words about the person of Titulescu and his policy that were not flattering.
The role of the former Minister of Foreign Affairs was presented as dependant on international
business circles, particularly on banks in Paris. Right after Titulescu left, changes in the feelings
[attitude] here became evident. In fact during Titulescu’s time they here always tried to
maintain good contacts with the circles, which stand close to the King in Bucharest, as much as
I have been able to observe in different discussions in the Ministry. With Antonescu’s entering
the government these contacts have been restored on an even larger scale, Romania’s Envoy in
Warsaw who stood close to Titulescu as well as other envoys, for example those in Vienna and
in Riga, had to go in order to make the new contacts less dependent on the former policy. The
new Minister of Foreign Affairs wants to do his utmost to restore the friendly situation that
used to exist earlier and it can probably be said that his first steps in that direction have been
too striking, as is remarked in the diplomatic corps here, which in such striking-ness see certain
weakness and insufficient tactical consideration. Antonescu made explanations to the press
about his visit to Warsaw underlining that Romania regarded Poland as an important power in
the east and that both Romania and Poland would try to co-operate in order to consolidate the
position that behoved a large country in the east and in eastern policy. Furthermore, Antonescu
emphasised that Romania was against any sort of revisionist policy and that Poland was of the
same opinion. In his statements vis-à-vis Moscow Antonescu has been more reserved than the
local public, which has inspired articles in the press that say that Antonescu will launch a policy
much more independent from Moscow than it had been in Titulescu’s time. A certain prelude
can be noticed here that, no doubt, will be heard in Moscow and about which it can be said that
now it is keener than it has been lately. All articles in the press underline that Poland–Romania
union is in the tradition of both states and that this union is meant to serve the defence of both
states. Both states are against imperialist trends, want to safeguard peace, they both can
influence the course of developments in international arena in the east and in Central Europe.
None of the states wants to intervene in the internal life of other states, but they cannot ignore
1
Jurajs Slaviks (Slávik; 1890–1969), Čehoslovākijas valstsvīrs, diplomāts. 1936.–1939. g. sūtnis Polijā.
2
In 1935–1939 the Envoy of Greece to Poland was Kimon Kóllas, who in 1937 became accredited also in Latvia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 315
topical international problems [the newspapers write]. Deceased Marshal Piłsudski 1 attributed
great importance to the friendly union with Romania. Union between Poland and Romania
builds on a bilateral agreement which means that both are free countries and the union cannot
be regarded as a bridge to the Little Entente, the framework of which Poland does not intend to
enter. With such behaviour Poland does not mean to display any unfavourable feelings towards
the bloc of the Little Entente, but only sends the message that our situation matches our direct
interests. Furthermore it should be underlined, so it is added in the press articles, that both
Romania and Poland stand against ideological blocs and do not want to support them. The
press says that economic issues, too, will play an important role in the discussions, as well as
road traffic from Poland’s ports to the Black Sea shore of Romania. The communication roads
between Gdynia and Danzig on the Baltic Sea should be attributed great importance and they
should be consolidated by cultivating the entire system of roads between the Baltic Sea and the
Black Sea.
The Polish press fully joins in the voices of the Romanian press, which underline that
Romania and Poland play an important role in the belt that divides Soviet Russia from
Germany. After the discussions in London Poland has realised this role even better and come to
the conclusion that it is necessary to create a neutral barrier, which would divide the hostile
parties. In this connection however the Polish press underlines to a much lesser degree that in
this role of the belt France and England should also take part with their support. The Romanian
press underlines this aspect to a larger degree. The press that stand close to the government
pays much attention to the issue of the interests of Romania and Poland in the territory
between the Baltic Sea and the Black Sea that had forced both states to conclude a military
alliance in 1921. In this part of Europe, as remarked „Polska Zbrojna” 2 , both states can play a
decisive role, take a decisive position, furthermore the bilateral character of the union of the
two states is pointed out thus sending the message that Poland does not want, at least for the
time being, to demonstrate the wish of approaching closer the bloc of the Little Entente. I had
the honour to mention to you this issue in my yesterday’s report in the context of my discussion
with Envoy of Czechoslovakia Dr. Slavik 3 , whose statements allowed me to understand that the
countries of the Little Entente would like to establish contacts with Poland in that or other form
with regard to the latter’s efforts to make the security of the eastern part respected in the new
western pact. The voices in the press allow observing that attitude towards such intention is
somewhat cool. From the Envoy of Czechoslovakia I heard that Antonescu would hold a small
conference here with the participation of the states of the Little Entente and also France and
that in this conference Antonescu would inform Envoys and the Ambassador about the
discussions here in Warsaw.
SHAL, f. 2575, d. 7, file 1900, s. 220–221.
1
Józef Piłsudski (1867–1935), Marshal of Poland, statesman. 1918–1922 Head of state of Poland, Supreme
Commander of the Army. In 1926 he launched a coup d’etat and after that was a factual dictator, he has been
Inspector General of the Army, several times – Minister of War Affairs, Prime Minister.
2
„Polska Zbrojna” – official daily newspaper of Poland’s Ministry of War Affairs, issued in Warsaw in 1921–1939.
3
Juraj Slávik (1890–1969), Czechoslovakian statesman and diplomat. 1936 –1939 Envoy to Poland.

316 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
118. Telegrama ministrului plenipotențiar al României la Riga Vasile Stoica 1 nr. 86
către Ministrul Afacerilor Străine al României Victor Antonescu, 27 februarie 1937
Sosit la Riga la 8 februarie am fost primit în gară de Dl. Olavs 2 , directorul protocolului din
ministerul de externe, dl. Teodor Scorțescu, însărcinatul nostru cu afaceri și de dl. Percy
Zimmerman 3 , consulul nostru onorific în acest oraș.
A doua zi, am fost solicitat de reprezentații presei locale și baltice să le fac unele declarații
despre misiunea mea aici. Interviul meu a fost în linii generale următorul:
„Am acceptat cu plăcere numirea mea în Letonia. Motivele mele au fost unul subiectiv, altul
obiectiv. Primul motiv a fost de caracter subiectiv: sunt transilvănean, prin urmare fost supus
ungur; am luptat, ca voluntar, în cadrele armatei române, apoi în cele ale armatei franceze
pentru liberarea patriei mele de sub dominația ungurească. E deci foarte natural ca un om care
a luptat pentru libertatea patriei sale să aibă o profundă simpatie pentru un popor care, de
asemenea, a trăit sub un jug străin și a trebuit să lupte pentru a-și recuceri independența.
Numai cei care au îndurat stăpâniri străine și care au vărsat sânge pentru independența lor știu
într-adevăr ce însemnă libertatea.
Al doilea motiv a fost de caracter obiectiv: există astăzi în viața internațională atâtea curente
și agitații care tulbură și amenință liniștea și chiar existența statelor mijlocii și mici; în special
ale celor dintre Marea Baltică, Marea Neagră și Egee. Aceste națiuni sunt datoare, în propriul lor
interes, nu numai să mențină bunele lor relațiile de până acum, ci totodată să intensifice și să
adâncească aceste relații. Va trebui ca aceste state să ajungă la o colaborare francă și amicală pe
terenul internațional, sprijinindu-se reciproc pentru păstrarea independenței lor naționale și
politice.”
Am adăugat impresiile excelente ce mi-a făcut Letonia de la frontiera polonă până la Riga și
convingerea că numai libertatea deplină oferă unei națiuni posibilitatea de a da deplina măsură
a forțelor și capacităților sale.
A patra zi, în 11 februarie, am avut o lungă întrevedere cu dl. Vilhelms Munters, ministrul
afacerilor externe, pentru stabilirea audienței de prezentare a scrisorilor mele de acreditare.
Domnia sa m-a rugat să arăt Excelenței Voastre mulțumirile guvernului leton pentru
trimiterea mea la acest post. Mi-a exprimat apoi mulțumirile sale pentru declarațiile ce am făcut
presei; în special pentru accentuarea necesității unei apropieri și colaborări a statelor din zona
dintre Marea Baltică și Marea Neagră, care e întru toate în vederile guvernului leton. Mi-a
declarant, de asemenea, că, având ocazia de a vedea pe Excelența Voastră în luna ianuarie la
Geneva, a rămas cu impresia că Excelența Voastră, de asemenea, ar privi cu ochi buni această
apropiere. A rămas să reluăm conversația asupra acestui subiect ceva mai târziu, după ce voi fi
trecut prin formalitățile prezentărilor la Președintele Republicii.
Dl. Munters mi-a făcut apoi o expunere succintă a situației din Letonia și a legăturilor
internaționale ale acestei țări, insistând în special asupra neutralității absolute a ei și a
Înțelegerii Baltice în antagonismul dintre Rusia și Germania.
Scrisorile de acreditare le-am putut prezenta Președintelui Kārlis Ulmanis în 24 februarie.
1
Vasile Stoica (1889-1959) a fost jurnalist și diplomat român, Ministru al României în Albania (1930-1932), Bulgaria
(1932-1936), Țările Baltice (1937-1939), Ambasador în Turcia (1939-1940), Subsecretar de stat la Propagandă (numit
în 1940), Secretar General al Ministerului Afacerilor Străine (1945-1946). Ministru al României în Olanda și Belgia
(1946-1947). A decedat în închisoarea comunistă de la Jilava.
2
Vilis Olavs (1902-1944) a servit ca Director al Diviziei Administrativă și de Protocol între anii 1936-1940.
3
Alexandre Percy von Zimmerman (născut 1883) a fost consulul României la Riga în perioada 1930-1940.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 317
Primirea s-a făcut cu ceremonialul obișnuit și destul de riguros. Alocațiunea mea am ținut-o
în limba franceză; Președintele mi-a răspuns în limba letonă.
În alocațiunea mea am zis printre altele următoarele:
„Sunt deosebit de fericit de misiunea ce Maiestatea Sa s-a îndurat să-mi încredințeze. Pentru
un român nu poate fi misiune mai plăcută decât să își reprezinte țara în mijlocul unei națiuni
care, asemeni națiunii române, a luptat secole îndelungate pentru libertate și care în fine, cu
prețul unor sacrificii fără număr, a triumfat asupra dominației străine.
Idealul de dreptate și de drept de care țările noastre au fost totdeauna animate le-a așezat,
după marele război, alături în marea acțiune a păcii; credincioase principiilor Societății
Națiunilor, ele nu au încetat niciodată de a da întregul lor sprijin sforțărilor, care prin
respectarea independenței recucerite, prin egalitatea juridică dintre națiunile mari și mici,
printr-un sistem eficace de securitate colectivă, trebuie să reușească a da popoarelor pacea și
bunăstarea.
Din amintirile trecutului și din această colaborare în serviciul păcii au rezultat legăturile de
amiciție și de perfectă înțelegere care unesc așa de armonios România și Letonia.”
În răspunsul său președintele Ulmanis a zis:
„Apreciez mult sentimentele de care este animată Excelența Voastră cu ocazia numirii sale
la înaltul post de reprezentant oficial al României în mijlocul națiunii letone. Analogia în
destinele cele două popoare ale noastre, pe care Excelența Voastră a evocat-o acum, aspirațiile
lor seculare, care nu au putut fi înfăptuite decât cu prețul celor mai grave sacrificii și al sângelui
celor mai buni fii ai lor vărsat în numele sfintei cauze a libertății și a independenței, au creat
între ele o atmosferă de simpatie și de încredere care de la începutul independenței Letoniei a
favorizat stabilirea unor relații oficiale între cele două state, precum și colaborarea concertată
pusă de cele două guverne ale noastre în serviciul nobilelor principii de umanitate și echitate
internațională, care singure pot asigura națiunilor pacea și fructele muncii lor. Această
colaborare, sunt fericit s-o constat, s-a desfășurat întotdeauna în cea mai perfectă armonie și
nici un dezacord n-a venit s-o tulbure în chestiunile internaționale a căror soluție decurge din
zisele principii.”
După schimbul de alocuțiuni am fost invitat de Președintele Ulmanis la o conversație
particulară în biroul său, la care a luat parte și Dl. Munters. Conversația a decurs în limba
engleză.
Președintele m-a rugat să arăt Maiestății Sale Regelui și guvernului român recunoștința sa și
a guvernului său pentru numirea făcută în persoana mea, despre care Domnia sa citise în cartea
„Weltrevolution” a Președintelui Masaryk 1 și știe că în marea acțiune de propagandă desfășurată
în 1918 în America am lucrat, alături de domnii Masaryk și Paderewski 2 pentru dezrobirea și
colaborarea tuturor națiunilor de la Marea Baltică la Marea Neagră și Marea Egee. Mi-a cerut
unele amănunte despre acțiunea noastră de atunci și mi-a mulțumit și Domnia sa pentru
declarațiile ce am făcut presei care, pare-se, că au fost foarte bine primite de publicul leton.
1
Tomáš Garrigue Masaryk (1850-1937) a fost politician, sociolog și filozof ceh, fondator al statului cehoslovac și
președinte al acestuia (1918-1935). S-a aflat în fruntea Uniunii Europei Mediane (Mid-European Union) în S.U.A.
vizând destrămarea imperiilor multinaționale, în această calitate colaborând îndeaproape cu Vasile Stoica, unul
dintre liderii acesteia.
2
Ignacy Jan Paderewski (1860-1941) a fost pianist, compozitor, diplomat și om politic polonez, Prim Ministru și
Ministru al Afacerilor Externe al Poloniei (1919). Ca și Tomáš Garrigue Masaryk și Vasile Stoica a fost implicat în
activitatea Uniunii Europei Mediane (Mid-European Union).

318 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Conversația noastră a trecut apoi asupra vieții politice și economice a României, asupra
școlilor și instituțiilor ei culturale. Președintele mi-a urat apoi succes în misiunea mea și m-a
asigurat că personal va fi încântat să mă vadă cât mai des la Domnia sa.
Am fost adus la legație cu același ceremonial ca și la ducere.
După o jumătate de oră, m-am dus, însoțit de directorul protocolului și de Dl. Scorțescu, la
„Cimitirul Eroilor”, omagiu de sobră, dar impresionantă arhitectură, ridicat de Letonia morților
săi pentru libertate. Am fost primit la intrare de ministrul războiului, Generalul Balodis,
înconjurat de comandantul garnizoanei Riga și de mai mulți ofițeri superiori. Intrând, în
sunetul clopotelor pentru sufletele celor căzuți, am depus pe altar o coroană de flori cu
tricolorul românesc.
P.S. Anexez la acest raport textul alocațiunii mele și al răspunsului Președintelui Ulmanis. 1
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, filele 127-131.
118. Telegram no. 86 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga Vasile
Stoica 2 to the Minister of Foreign Affairs of Romania Victor Antonescu, 27 th February
1937
After I arrived in Riga on February 8 th , I was welcomed in the train station by Mr. Olavs 3 ,
Chief of the Protocol in the Ministry of External Affairs, Teodor Scorţescu, our Chargé d’Affairs
and Mr. Percy Zimmerman 4 , our Honorary Consul in this city.
The following day, I was called by the representatives of the local and Baltic press to make
statements about my mission here. My interview was generally the following:
“It was my pleasure to accept my appointment in Latvia. I had two reasons: a subjective one
and an objective one. The first reason was subjective: I am from Transylvania, thus a former
Hungarian subject, I fought as a volunteer in the Romanian army and then in the French army
for the freedom of my mother country from the Hungarian domination. It is thus very natural
that a man who fought for the freedom of his mother country may have a deep sympathy for a
people that also lived under a foreign yoke and had to fight to regain independence. Only those
who have endured foreign domination and that shed their own blood for their independence
know what freedom truly means.
The second reason was objective: in nowadays international life there are so many currents
and bustles that disturb and threaten the peace and even the existence of the medium and
small states; especially of the ones between the Baltic Sea, Black Sea and Aegean Sea. These
nations have the duty, in their own interest, not only to maintain their good relations they
benefitted from until now, but also to enhance and deepen these relations. These states will
have to reach a sincere and amicable collaboration on international ground, by supporting one
another for the maintenance of their national and political independence.”
1
Acesta nu este inclus în volumul de față.
2
Vasile Stoica (1889-1959) was a Romanian journalist and diplomat, Minister of Romania in Albania (1930-1932),
Bulgaria (1932-1936), the Baltic States (1937-1939), Ambassador to Turkey (1939-1940), Secretary of State for
Propaganda (appointed in 1940), Secretary General of the Ministry of Foreign Affairs (1945-1946). Minister of
Romania in the Netherlands and Belgium (1946-1947). He died in the communist prison in Jilava.
3
Vilis Olavs (1902-1944) served as Director of Administration and Protocol Division between 1936-1940.
4
Alexandre Percy von Zimmerman (born 1883) was Consul of Romania in Riga during 1930-1940.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 319
I added my excellent impressions about Latvia from the Polish border up to Riga and the
conviction that only complete freedom offers a nation the possibility of proving its maximum
forces and capacities.
The fourth day, on February 11 th , I had a long meeting with Mr. Vilhelms Munters, Minister
of Foreign Affairs, in order to establish my hearing for the presentation of my letters of
accreditation.
He asked me to show Your Excellency the appreciation of the Latvian government for my
assignment to this position. Then he thanked me for the statements I gave to the press;
especially for emphasizing the necessity of an approach and collaboration of the states in the
area between the Baltic Sea and the Black Sea, which is considered by the Latvian government.
He also said that after his encounter with Your Excellency in Geneva in January, he understood
that Your Excellency would consider this approach appropriate as well. We agreed to resume
the discussion on this matter later on, after the formalities of my presentation to the President
of the Republic.
Afterwards, Mr. Munters told me in brief about the situation in Latvia and about the
international connections of this country, insisting in particular on its absolute neutrality and
on the Baltic Agreement in the context of the hostility between Russia and Germany.
I was able to present my letters of accreditation to President Kārlis Ulmanis on
February 24 th .
I was received with the usual ceremonial and rather rigorously. I held my speech in French;
the President answered in Latvian.
Here is what I talked about in my speech, among other things:
“I am extremely happy for the mission that His Majesty entrusted me. To a Romanian there
cannot be a more pleasant mission than to represent his country in the middle of a nation
which, like the Romanian nation, has fought for centuries for freedom and which eventually,
with the price of countless sacrifices, defeated the foreign domination.
The justice and rightness ideal that has always inspired our countries brought them together
after the war in the great peace action; being faithful to the principles of the League of Nations,
they have never stopped supporting the efforts that, by respecting the re-conquered
independence, by legal equality of large and small nations, by an efficient system of collective
safety, must succeed in giving peoples peace and welfare.
The past memories and this collaboration in the service of peace resulted in the relations of
friendship and perfect agreement that harmoniously unite Romania and Latvia.”
President Ulmanis responded:
“I truly appreciate Your Excellency’s feelings for your appointment in the high position of
official representative of Romania in the middle of the Latvian nation. The analogy in the
destinies of our two peoples that Your Excellency has just evoked, their centennial aspirations,
which could be achieved only with the price of the most serious sacrifices and of the blood of
their best sons shed in the name of the sacred cause of freedom and independence created an
atmosphere of sympathy and confidence, which at the beginning of the independence of Latvia
favoured the establishment of official relations between the two states and the agreed
collaboration put by our two governments in the service of the noble humanity and
international equity principles, which are the only ones that can ensure to the nations peace
and the fruit of their work. This collaboration – I am happy to observe – has always developed

320 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
in perfect harmony and no disagreement came to disturb it in the international matters whose
solution derives from the said principles.”
After the exchange of speeches I was invited by President Ulmanis to a private discussion in
his office, in which Mr. Munters partook as well. The conversation was held in English.
The president asked me to show His Majesty the King and the Romanian government his
own and his government’s gratitude for my appointment, about which he had read in the book
“Weltrevolution” of President Masaryk 1 and he knew that during the great propaganda action
from 1918 in America I worked together with Mr. Masaryk and Mr. Paderewski 2 for the freedom
and collaboration of all the nations from the Baltic Sea to the Black Sea and the Aegean Sea. He
asked for details about our action back then and thanked me as well for the statements I gave to
the press that seem to have been received very well by the Latvian public.
Our conversation then focused on the political and economic life of Romania, on its schools
and cultural institutions. The president wished me a successful mission and assured me that he
would be delighted to see me as often as possible in his office.
I was accompanied to the legation with the same ceremonial as the arrival one.
After half an hour, accompanied by the chief of protocol and Mr. Scorţescu I went to the
“Heroes’ Cemetery”, a homage of sober but impressive architecture erected by Latvia to the
dead for freedom. I was received at the entrance by the minister of war, General Balodis,
surrounded by the commander of the Riga garrison and several higher officers. In the sound of
bells dedicated to the souls of the dead, I entered and laid a wreath with the Romanian colours
to the altar.
P.S. I attach hereto the text of my speech and that of President Ulmanis’ response. 3
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 127-131.
119. Telegrama ministrului plenipotențiar al României la Riga Vasile Stoica nr. 118
către Ministrul Afacerilor Străine al României Victor Antonescu 4 , 24 martie 1937
Mai multe ziare și reviste letone și lituaniene sunt înclinate a publica articole
corespunzătoare despre situația economică, politică și culturală a României.
La legație însă nu am găsit nici o carte și nici o publicație conținând material utilizabil.
Am onoarea a ruga pe Excelența Voastră să dispună a mi se trimite urgent prin poștă
ultimele noastre publicații, dări de seamă și volume în privința aceasta. În caz de nevoie mi se
pot trimite numerele de Anul Nou ale ziarelor și revistelor noastre economice care dau articole
recapitulative.
Rezoluție: Domnului R. Anastasiu + rugămintea de a satisface cererea, semnat indescifrabil
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, fila 134.
1
Tomáš Garrigue Masaryk (1850-1937) was a Czech politician, sociologist and philosopher, founder of the
Czechoslovak state and its first president (1918-1935). Chaired the Mid-European Union in the U.S. targeting
multinational empires collapse and as such worked closely with Vasile Stoica, one of its leaders.
2
Ignacy Jan Paderewski (1860-1941) was a Polish pianist, composer, diplomat and politician. Prime Minister and
Minister of Foreign Affairs of Poland (1919). Similarly with Tomáš Garrigue Masaryk and Vasile Stoica, he was
involved in the activity of the Mid-European Union.
3
This part is not included in this volume.
4
Victor Antonescu (1871-1947) a fost jurist, om politic liberal și diplomat român, Ministru al Afacerilor Străine
(1936-1937).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 321
119. Telegram no. 118 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga Vasile
Stoica to the Minister of Foreign Affairs of Romania Victor Antonescu, 24 th March 1937
Several Latvian and Lithuanian newspapers and magazines tend to publish appropriate
articles about the economic, political and cultural situation of Romania.
Nevertheless I could not find any book or any publication with useful material at the
legation.
I have the honour of asking Your Excellency to order the urgent dispatch by mail of our
latest publications, reports and volumes in this regard. If necessary, the New Year editions of
our economic newspapers and magazines with recapitulative articles can be sent.
Resolution: To Mr. R. Anastasiu + kind appeal of satisfying the request, illegible signature
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 134.
120. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Vasile
Stoica nr. 153 către Ministrul Afacerilor Străine al României Victor Antonescu 1 , 10 aprilie
1937
Diplomația engleză dezvoltă în Țările Baltice o prudentă, dar tenace, acțiune pentru
ridicarea lor economică, pentru strângerea legăturilor lor reciproce și pentru consolidarea
alianței lor recente. În general, precum reiese din conversațiile cu colegul meu englez de aici,
guvernul britanic dorește și lucrează în sensul ca în zona baltică – inclusiv Finlanda – pacea să
nu fie tulburată din nicio parte, ca astfel aceste state având răgazul a se consolida, să constituie
o forță de rezistență cât mai mare pentru cazul când, în viitor, fie Rusia, fie Germania ar încerca
să tulbure ordinea actuală.
De aceea Marea Britanie caută, pe de o parte, să ajute economic Statele Baltice, pe de altă
parte, să împiedice orice neînțelegere și să potolească orice înverșunare între ele și vecinii lor.
Între țările cumpărătoare ale produselor Estoniei, Letoniei și Lituaniei, Marea Britanie ocupă
locul întâi, iar balanța ei comercială cu aceste state este mult deficitară.
Pe de altă parte, sfaturile și intențiile ei discrete au avut un rol atât în menținerea relațiilor
amicale – cu vizite și cu unele legături comerciale – între Înțelegerea Baltică și U.R.S.S., cât și
[în] îmbunătățirea recentă produsă prin călătoria domnului Holsti la Moscova a raporturilor
fino-sovietice, precum, de asemenea, au contribuit mult la temperarea spiritelor în conflictul
Vilnei, între Lituania și Polonia, și în conflictul Memelului, între Lituania și Germania.
Marea Britanie ar vedea cu ochi buni o apropiere și chiar o colaborare între grupul
scandinav (Danemarca, Suedia, Norvegia și Finlanda) și Înțelegerea Baltică. Într-o astfel de
înțelegere ar vedea o garanție mai mult pentru libertatea bazinului baltic și a navigației baltice.
Se crede în cercurile diplomatice și se speră în cele guvernamentale de aici că Foreign
Office-ul n-a lipsit a-și exprima această părere către Dl. Sandler, ministrul de externe al Suediei,
și către Dl. Stauning 2 , ministrul de externe al Danemarcei, cu ocazia recentelor lor călătorii la
Londra și că Lordul Plymouth, în călătoria pe care, după ziarele finlandeze, o va face în ultimele
zile din mai, în Finlanda și în statele Înțelegerii Baltice, de asemenea va căuta să promoveze idea
apropierii între cele două grupări.
1
Victor Antonescu (1871-1947) was a Romanian lawyer, liberal politician and diplomat, Minister for Foreign Affairs
(1936-1937).
2
Thorvald August Marinus Stauning (1873-1942) a fost cel dintâi Prim Ministru social-democrat al Danemarcei
(1924-1926, 1929-1942). Președinte al Partidului Social-Democrat (1910-1939). Ministrul Afacerilor Externe al
Danemarcei era Peter Rochegune Munch (1929-1940).

322 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1923-1940. Relații cu Anglia, Argentina, Bulgaria,
Cehoslovacia, China, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia,
vol. 7, filele 10-11.
120. Diplomatic Report no. 153 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga
Vasile Stoica to the Minister of Foreign Affairs of Romania Victor Antonescu, 10 th April
1937
The English diplomacy is carrying out in the Baltic Countries a prudent but tenacious action
for their economic growth, for the tightening of their mutual connections and for the
consolidation of their recent alliance. In general, as resulted from my conversations with my
English colleague here, the British government wishes and is making efforts so that in the Baltic
area – including Finland – peace may not be disturbed by any part, so that these states may
have the time to consolidate and constitute a resistance force as strong as possible for the
future, when either Russia or Germany would try to disturb the current order.
This is why Great Britain on the one hand wants to help from an economic point of view the
Baltic States, and on the other hand wants to prevent any divergence and solve any conflict
between them and their neighbours.
Among the countries that buy the products of Estonia, Latvia and Lithuania, Great Britain
holds the first position, and its commercial balance with these states is rather adverse.
On the other hand, its discreet advice and intentions play an important role both in
maintaining the amicable relations – with visits and some business connections – between the
Baltic Union and the USSR, and in the recent improvement of the Finish-Soviet relations
produced by Mr. Holsti’s trip to Moscow, and they have also contributed significantly to
tempering the spirits in the Vilna conflict, between Lithuania and Poland, and in the Memel
conflict, between Lithuania and Germany.
Great Britain would agree to an approach and even to collaboration between the
Scandinavian group (Denmark, Sweden, Norway and Finland) and the Baltic Agreement. It
would see such agreement as a much stronger guarantee for the freedom of the Baltic rim area
and the Baltic navigation.
The diplomatic circles here believe and the governmental ones hope that the Foreign Office
has expressed this opinion to Mr. Sandler, Minister of Foreign Affairs of Sweden and to Mr.
Stauning 1 , Minister of Foreign Affairs of Denmark, on their recent travels to London and that
Lord Plymouth, in the travel that the Finish newspapers state he will take during the last days of
May to Finland and in the states of the Baltic Union, will also try to promote the idea of
approaching the two groups.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, 1923-1940. Relations with England, Argentina, Bulgaria,
Czechoslovakia, China, Denmark, Switzerland, Estonia, Finland, France, Germany, Greece,
Italy, vol. 7, s. 10-11.
1
Thorvald August Marinus Stauning (1873-1942) was the first Social Democratic Prime Minister of Denmark (1924-
1926, 1929-1942). Chairman of the Social Democratic Party (1910-1939). Minister of Foreign Affairs of Denmark at
the time was Peter Rochegune Munch (1929-1940).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 323
121. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 1937. g. 27. apr. konfidenciālais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
Vakar pieņemšanā pie jaunā Austrijas sūtņa, kur bija sapulcējušies daudzi no šejienes
sabiedrības un no diplomātiskā korpusa, runas pa lielākai daļai grozījās ap ministra Beka
braucienu uz Bukaresti. Par brauciena nozīmi izteicās dažādi. Pārsvarā tomēr bija ieskats, ka
brauciens nevarēšot neko daudz grozīt Rumānijas stāvoklī. To aizstāvēja īpaši Čehoslovākijas
sūtnis Dr. Slaviks. Čehoslovākija esot pilnīgi droša, ka Rumānija neielaidīšoties nekādās spēlēs,
kas varētu nelabvēlīgi skart Čehoslovākijas likteni un tāpat Rumānija esot ļoti draudzīga Mazai
Antantei. Kaut kāds nopietnāks pagrieziens uz kādu citu pusi Rumānijas politikai neesot
iespējams [..]. Rumānijas sūtnis Zamfiresku teicis Slavikam, ka Beka brauciens nebūšot ar
lielāku nozīmi un ka Beka galvenais uzdevums nokārtot prezidenta Moscicka 1 un Ridza-
Smiglija 2 ciemošanos Bukarestē, kā arī otrādi, paredzot vizītes no Rumānijas Polijā, pirmā kārtā,
Rumānijas karaļu braucienu uz Varšavu. No kādas citas puses sarunā taisīja ierunas un aizrādīja,
ka pašreizējos apstākļos Beka vizīte esot tomēr svarīgāka, nekā tas izliekas. Šejienes franču
aprindās skatās uz vizīti ar zināmām aizdomām, jo Beks centīšoties arī Rumānijā panākt
iespaidus, kas Rumāniju ietuvinātu Polijas politiskai līnijai. Ne par velti poļu oficiālā prese
uzsvērusi, ka Polijas politika esot neatkarīga, tīri poliska un tāpat Rumānijas politikai jātop
rumāniskai. Tādi aizrādījumi parādoties vienmēr, kad frančiem jāpiedzīvo kaut kas nepatīkams
no poļu puses. Vēl bez tam aizrādīja, ka te Varšavā baidoties no Titulesku atgriešanās vadošā
politiskā vietā, kas Polijai būtu ļoti nepatīkami, jo Titulesku te ļoti neieredz. Neesot izslēgts, ka,
pateicoties Beka iespaidam, Rumānija pietuvojas Itālijai un ieiet tās iespaida sfērā [..].
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2179. l., 259. lp.
121. Confidential report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Minister of
Foreign Affairs V. Munters, 27 th April 1937
Yesterday at the reception hosted by the new Envoy of Austria, where many representatives
of the local society and the diplomatic corps had gathered, discussions mostly centred on
Minister Beck’s trip to Bucharest. Various opinions were voiced about the importance of the
trip. However, the view dominated that the trip would not change anything much in Romania’s
situation. This view was particularly advocated by Envoy of Czechoslovakia Dr. Slavik.
[According to him] Czechoslovakia is completely sure that Romania will not get mixed into any
games, which could have an adverse impact on the fate of Czechoslovakia, and that Romania is
very friendly towards the Little Entente. No serious turn into a different direction is possible in
Romania’s policy [..] Romania’s Envoy Zamfirescu 3 has told Slavik that Beck’ s trip would not
have great importance and that Beck’s main task was to arrange President Mościcki 4 and Rydz-
1
Ignacijs Moscickis (Mościcki; 1867–1946), Polijas valstsvīrs. 1926.–1939. g. Valsts prezidents.
2
Edvards Ridzs-Smiglijs (Rydz-Śmigły; 1886–1941), Polijas armijas maršals. No 1935. g. bruņoto spēku
ģenerālinspektors, 1939. g. sept. – armijas virspavēlnieks.
3
Alexandru Duiliu Zamfirescu (1892-1968) was a novelist, translator and diplomat. Charge d'affaires in the
Netherlands (1929-1932), Minister in Brazil, Chile, Argentina and Brazil, Minister in Portugal (1933-1936), Poland
(1937-1938), Italy (1938) and Denmark (1939).
I se încredinţează misiuni diplomatice: ataşat, secretar şi prim-secretar de legaţie la Roma şi Berlin (1919-1928),
însărcinat cu afaceri la Haga (1929-1932), ministru plenipotenţiar la Rio de Janeiro, însărcinat cu organizarea
legaţiilor României în Chile, Argentina şi Brazilia, precum şi în Portugalia (1933-1936), ministru plenipotenţiar la
Varşovia (1937-1938), Roma (1938) şi Copenhaga (1939). În 1944 se vede destituit, iar în 1948 pensionat. Cu toate
acestea, în 1957 e desemnat delegat al României în Brazilia.
4
Ignacy Mościcki (1867–1946), Polish statesman. 1926–1939 President of Poland.

324 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Śmigły’s 1 trips to Bucharest and vice versa – to have visits from Romania planned to Poland, first
and foremost Romania’s Kings’ trip to Warsaw. Somebody else raised objections to that in the
discussion and remarked that in the current situation Beck’s visit was more important though
than it seemed. The local French circles regard this visit with certain suspicion, thinking that
Beck will try to exert influence on Romania that would bring Romania closer to Poland’s
political line. It is not without a reason that the Polish official press has underlined that Poland’s
policy is independent, purely Polish and Romania’s policy likewise has to become Romanian.
They say that such comments are voiced always when the French are faced with something
unpleasant from the Polish part. It was also mentioned that here in Warsaw they were afraid of
Titulescu’s return to a leading political position that would be very unpleasant for Poland
because Titulescu was hated here very strongly. They say it is not excluded that, thanks to
Beck’s influence, Romania draws closer to Italy and enters the latter’s sphere of influence [..]
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2179, s. 259.
122. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 1937. g. 10. maija konfidenciālais ziņojums
ārlietu ministram V. Munteram
Man bija saruna ar Igaunijas sūtni Markusu 2 un viņš man atstāstīja par savu tikšanos ar
ārlietu ministru Beku, pie kura viņš bijis 4. maijā. Markuss bija vēlējies no Beka dzirdēt, ko viņš
sacīs par savu braucienu uz Bukaresti. Beka paskaidrojumi bijuši pēc Markusa atstāstījuma
sekojoši: Bukarestes braucienam bijuši tikai paši labākie nodomi. Nekad viņš, Beks, neesot
domājis attālināt Rumāniju no Mazās Antantes valstīm. Visi pretējie apgalvojumi ir pilnīgi bez
pamata. Kad Titulesku bijis valdībā, Rumānija pārāk aizrāvusies ar Tautu Savienību un pats
Titulesku centies spēlēt Eiropas politiķa lomu, piemirsdams pašus tuvākos savus uzdevumus.
Bet Tautu Savienība zaudējusi savus iespaidus, tā kļuvusi vāja. Rumānija sākusi koķetēt ar
Padomju Savienību, pavisam piemirsdama Poliju, ar kuru tai ir līgums. Tādi apstākļi noveduši
pie Titulesku atstāšanas ārpus valdības, jo karalis it labi sapratis greizo politiku, pie kuras
pieturējies Titulesku. Tagad notiek pagrieziens uz citu pusi un vecās draudzības saites ar Poliju
Rumānija no savas puses cenšas pastiprināt. Atstāstīdams sarunu ar Beku dažādos izteicienos,
Markuss pats piezīmēja, ka acīmredzot šie paskaidrojumi nedod neko jaunu un atkārto tikai jau
presē daudzkārt teikto. Bijis tikai vērojams, ka Beks ļoti nelabvēlīgi noskaņots pret Titulesku [..].
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2179. l., 240. lp.
122. Confidential report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Minister of
Foreign Affairs V. Munters, 10 th May, 1937
I had a discussion with Estonia’s Envoy Markus 3 and he told me about his meeting with
Minister of Foreign Affairs Beck, whom he visited on 4 th May. Markus had wanted to hear what
Beck would say about his trip to Bucharest. According to Markus, Beck had offered the
following explanations: Intentions of the trip to Bucharest had been only the very best. He,
Beck, had never meant to estrange Romania from the countries of the Little Entente. All
statements to the contrary were absolutely groundless. When Titulescu was in the government,
1
Edward Rydz-Śmigły (1886–1941), Marshal of Poland. From 1935 Inspector General of the Armed Forces,
September 1939 – Supreme Commander.
2
Hanss Johans Markuss (Markus; 1884–1969), Igaunijas diplomāts. 1935.–1939. g. sūtnis Polijā, 1939.–1940. g.
Ungārijā un Rumānijā ar sēdekli Budapeštā.
3
Hans Johan Markus (1884–1969), Estonian diplomat, 1935–1939 Envoy to Poland, 1939–1940 Envoy to Hungary
and Romania with seat in Budapest.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 325
Romania had been too much carried away by the League of Nations and Titulescu himself had
tried to play the role of a European politician, forgetting his immediate tasks. But the League of
Nations had lost its influence, it had become weak. Romania begun to flirt with the Soviet
Union, altogether forgetting Poland, with which it had an agreement. Such circumstances had
led to the leaving of Titulescu outside the government because the King had well understood
the crooked policy that Titulescu had pursued. Now a turn into a different direction was taking
place and Romania on its part was trying to strengthen the old ties of friendship with Poland.
Having related his discussion with Beck with the help of various expressions [used in the
discussion], Markus remarked from his own part that these explanations obviously had not
contributed anything new and merely repeated what had been already said in the press many
times. It was only obvious that Beck was very ill-disposed towards Titulescu [..]
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2179, s. 240.
123. Latvijas sūtņa Prāgā M. Nukšas 1937. g. 13. maija raksts Ārlietu ministrijas
Juridiskās nodaļas vadītājam A. Kampem 1
Saņēmu Jūsu š. g. 11.maija rakstu [..]. Līguma projektu šodien iesniedzu Čehoslovākijas
Ārlietu ministrijai [..]. Šodien informēju arī Bukaresti un Belgradu par mūsu nodomu sūtīt uz
turieni delegāciju sarunu vešanai par preču apmaiņas veicināšanu; lūdzu attiecīgo valstu Ārlietu
ministrijas sūtniecību informēt, vai viņām sarunu vešana ap jūnija mēneša vidū 2 būtu
iespējama. Par delegācijas sūtīšanu paziņoju arī mūsu goda ģenerālkonsuliem Bukarestē un
Belgradā.
LVVA, 2570. f., 13. apr., 576. l., b. p.
123. Note by Latvia’s Envoy in Prague M. Nukša to head of the Law Department of the
Ministry of Foreign Affairs A. Kampe 3 , 13 th May 1937
I have received your note of 11 th May, this year [..] Today I submitted draft agreement to the
Ministry of Foreign Affairs of Czechoslovakia [..] Today I informed Bucharest and Belgrade, too,
about our intention to send a delegation there to negotiate the ways to promote the exchange
of goods; I asked the legations of the Ministries of Foreign Affairs of the respective countries to
inform me whether it would be possible to hold the negotiations around mid-June. 4 I informed
also our Honorary General Consuls in Bucharest and Belgrade about the sending of the
delegation.
SHAL, f. 2570, d. 13, file 576, without pagination.
124. Latvijas sūtņa Prāgā M. Nukšas 1937. g. 20. maija raksts Ārlietu ministrijas
Juridiskās nodaļas vadītājam A. Kampem
Šeklāt pagodinos Jums piesūtīt norakstu no mūsu ģenerālkonsula Bukarestē T. V. Orgidana
š. g. 18. maija raksta No. 912/1937. Pie šī gadījuma atļaujos norādīt uz to, ka arī ģenerālkonsuls
pastāv uz delegācijas brauciena paātrināšanu. Bez tam ģenerālkonsuls norāda uz to, ka viņš
1
Andrejs Kampe (1905–1942), Latvijas diplomāts. No 1936. g. Ārlietu ministrijas Juridiskās nodaļas vadītājs, 1938.–
1940. g. Līgumu departamenta direktors. Nogalināts padomju apcietinājumā.
2
Sarunas notika Bukarestē 1937. g. decembrī.
3
Andrejs Kampe (1905–1942), Latvian diplomat. From 1936 Head of the Law Department of the Ministry of Foreign
Affairs, 1938–1940 Director of the Treaties Department. Executed in Soviet imprisonment.
4
The negotiations took place in Bucharest in December 1937.

326 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
nevarēs piedalīties apspriedēs, ja sūtniecība viņu oficiāli nenotificē, 1 kādēļ laipni lūdzu paziņot
pārējo delegātu vārdus, kā arī darīt man zināmu Jūsu viedokli par to, vai Orgidans būtu
notificējams. No savas puses Orgidana ieskaitīšanu varu tikai atbalstīt, viņš pieskaitāms pie
darbīgākiem goda pārstāvjiem un bauda uzticību Rumānijas oficiālās aprindās.
LVVA, 2570. f., 13. apr., 576. l., b. p.
124. Note by Latvia’s Envoy in Prague M. Nukša to head of the Law Department of the
Ministry of Foreign Affairs A. Kampe, 20 th May 1937
I have the honour hereby to attach a copy of note No. 912/1937 from our General Consul in
Bucharest T.V. Orghidan, dated 18 th May, this year. I avail myself of the opportunity to remark
that the General Consul, too, insists on the precipitation of the delegation’s trip. Furthermore,
the General Consul notes that he will not be able to take part in the meetings if the Legation
does not notify him officially 2 , for this reason I kindly ask you to inform me of the names of the
other delegates and to let me know your opinion on whether Orghidan should be notified.
From my own part I can only support Orghidan’s inclusion, he is among the most active
honorary representatives and enjoys trust in Romania’s official circles.
SHAL, f. 2570, d. 13, file 576, without pagination.
125. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 1937. g. 7. jūn. konfidenciālais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
Vakar jāšanas sacensību laikā diplomātiskā tribīnē dzirdēja daudz interesējamies, kāda
nozīme varētu būt Polijas Valsts prezidenta braucienam uz Bukaresti, kuru viņš iesāka vakar.
Galvenā noskaņa sarunās par to ir sekojoša:
Neko sevišķu prezidentam vizīte nevarētu pielikt pie tā, kas darīts jau no ārlietu ministra
Beka, kad tas bija Bukarestē un vizīte, kuru izdara tagad pats Valsts prezidents, varētu tikai
nozīmēt agrāko sarunu ceremoniālo apstiprinājumu. Bet arī aizrāda, ka braucienam varētu būt
lielāka nozīme, ievērojot agrākā Rumānijas ārlietu ministra Titulesku pastiprinātu darbību,
kādu tas attīsta Parīzē un Londonā. Vieni saka, ka Rumānija šo darbību atzīstot par greizu, citi
atkal, ka Titulesku uzstāšanos jāuzskatot par sagatavošanos uz viņa atgriešanos valdībā.
Pēdējais uzskats ņēma vakarējās sarunās redzamu pārsvaru. Norvēģijas sūtnis bija caur savu
ministriju saņēmis no Bukarestes ziņas, ka tur paredzot, vēlākais rudenī, tagadējās rumāņu
valdības krišanu. Titulesku atgriezīšoties vistuvākajā laikā Bukarestē, lai tur uzstātos Senātā, un
jau tagad tiekot gatavoti visi ceļi Titulesku uz valdības vadītāja lomu. Protams, tā [Norvēģijas
Ārlietu ministrija] piemetināja, ka Titulesku nodomi var arī neizdoties, bet ātrāk jādomājot, ka
tie veikšoties. Paredz pat, ka varētu notikt krīze ap Rumānijas troni. Visu slēdziens ir, ka tādā
gadījumā ministra Beka uzsāktā politika piedzīvos neveiksmi. Tagadējais ārlietu ministrs
Antonesku esot jau tagad uzsācis tuvākas sarunas ar Ļitvinovu par kādu starp Rumāniju un
Padomju Savienību noslēdzamu draudzības paktu, kas te pavisam nepatīkot. Tamlīdz uzsvēra,
ka Rumānijas saimnieciskais stāvoklis esot grūts un, ka tas lielā mērā atkarājoties no Francijas,
kādu stāvokli šī gribētu ieņemt. Francija varētu viegli piespiest Rumāniju grozīt savu
izturēšanos, ja tā atradīs to par vajadzīgu noteiktā brīdī [..]. Varot vērot Itālijas simpātijas pret
poļu–rumāņu sarunām, kuras novedīšot pie Mazās Antantes vājināšanās, pirmā kārtā, pie
Čehoslovākijas iespaida atslābšanas un tālākā ceļā šī politika mazināšot Padomju Savienības
1
Domāta oficiāla iekļaušana delegācijas sastāvā.
2
Here the Honorary Consul’s official inclusion in the delegation is meant.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 327
ietekmes. Arī vakarējās sarunās šīs domu gaitas, kas parādījās poļu presē, spēlēja lomu, bet
izsacīja šaubas, vai tās realizēsies. Rumānija katrā ziņā mēģināšot izsargāties no kaut kādas
kombinācijas, kuru Padomju Savienība varētu uzskatīt sev par naidīgu [..].
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2179. l., 217.–219. lp.
125. Confidential report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Minister of
Foreign Affairs V. Munters, 7 th June 1937
Yesterday during a horse-race I heard many people in the diplomatic stand inquire about
the importance of the visit by Poland’s President to Bucharest that he began yesterday. The
dominating attitude in the discussions about it is following:
The President’s visit cannot add anything to what Minister of Foreign Affairs Beck has
already done when he was in Bucharest and the visit that the President himself is making now
could only mean a ceremonial confirmation of the [results of the] previous negotiations. But it
is also being remarked that the trip could have greater importance, considering increased
activity of Romania’s former Minister of Foreign Affairs Titulescu in Paris and London. Some
say that Romania regards this activity as crooked, some others – that Titulescu’s activities
should be regarded as a preparation for his return to the government. The latter view clearly
dominated in yesterday’s discussions. The Envoy of Norway has received information from
Bucharest through his Ministry that there they are expecting the fall of the present Romanian
government, at the latest this autumn. Titulescu will return to Bucharest in the very near future
in order to speak at the Senate and all roads are already being paved for Titulescu to become
the head of government. Of course, it was also added that Titulescu’s intentions could fail as
well, but one should rather expect him to succeed. A possibility that a crisis may set in with
regard to the throne of Romania is even admitted. Everybody believes that in the latter case the
policy that Minister Beck has launched will fail. Acting Minister of Foreign Affairs Antonescu is
said already to have launched closer negotiations with Litvinov about a pact of friendship to be
concluded between Romania and the Soviet Union, which prospect is very much disliked here.
It was also underlined that Romania’s economic situation was difficult and largely dependant
on the position that France would be willing to take. France, they say, could easily force
Romania to change its behaviour if the former finds it necessary at a particular moment [..]
They say that Italy is clearly being positive about Polish–Romanian negotiations, which would
lead to the weakening of the Little Entente, first of all to the lessening of Czechoslovakia’s
influence and in a longer run this policy would lessen the influence of the Soviet Union. This
train of thought, which appeared in the Polish press, also played a certain role in yesterday’s
discussion, but doubt was expressed, whether such expectations would come true. Romania,
they say, will by all means try to avoid a combination that the Soviet Union could regard as
hostile to it [..]
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2179, s. 217–219.
126. Raportul diplomatic al ministrului plenipotențiar al României la Riga Vasile
Stoica nr. 354 către Ministrul Afacerilor Străine al României Victor Antonescu, 12 iunie
1937
Precum am avut onoarea de a raporta prin telegrama mea nr. 341 din 9 iunie, lordul
Plymouth a sosit la Riga, venind de la Tallinn în 6 și a plecat de aici la Kaunas în 8 iunie. De aici

328 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
a plecat apoi spre Berlin în 10 iunie. A stat deci în capitala letonă 2 zile și jumătate, iar în cea
lituaniană tot atâtea.
În raportul meu nr. 153 din 10 aprilie am arătat Excelenței Voastre că acțiunea diplomației
britanice în Țările Baltice este foarte activă, că Marea Britanie sprijină consolidarea acestora și
vede cu multă bunăvoință strângerea relațiilor dintre Țările Baltice și cele scandinave. La rândul
lor acestea, în fața antagonismului ruso-german, privesc cu încredere la Marea Britanie și țin
deplină seamă de indicațiile Londrei.
Călătoria Lordului Plymouth n-a avut alt scop decât confirmarea și încurajarea acestei
politici. Firește primirea Domniei sale avea să fie călduroasă, cu atât mai vârtos că, precum am
raportat, acum o lună avusese ca înainte-mergător pe amiralul Sir H. Richmond 1 , iar atmosfera
probritanică, și de altfel favorabilă, fusese încălzită încă de festivitățile de la Londra și de știrile
despre înarmările britanice.
I.
Lordul Plymouth a sosit de la Tallinn la Riga în dimineața de 6 iunie. A fost primit în gară de
Dl. Munters, ministrul de externe, de funcționarii superiori ai ministerului, de Sir Edmond
Monson 2 , ministrul Marii Britanii, și de ziariști. În prima și a doua zi a făcut vizite și câteva
excursii. A doua zi la amiază a fost primit de președintele Ulmanis, care a dat un dejun în
onoarea Domniei sale, iar seara a luat parte la un dineu oferit de ministrul de externe. A treia zi
dimineață a vizitat muzeele Rigăi, a luat parte la dejunul delegației britanice, la care am fost
invitat și eu, iar la orele 2 după-amiază a plecat cu aeroplanul la Kaunas.
Conversații au avut [loc] cu președintele Ulmanis, cu vicepreședintele Consiliului
Skujenieks, cu ministrul de finanțe Ēķis, și mai cu seamă cu ministrul de externe Munters, care
l-a însoțit în toate excursiile.
Despre scopul vizitei sale, Lordul Plymouth a declarat într-un interviu:
„Vizita mea este o manifestare a amiciției care a existat și va exista totdeauna între Regatul
Unit și Letonia. Nu îndeplinesc niciun fel de misiune politică. Am dorit de mult timp să am
ocazia de a vedea mai de aproape viața Letoniei și de a face cunoștință conducătorilor ei.
Experiența unor ani îndelungați m-a învățat că astfel de întâlniri personale și înțelegerea
reciprocă sunt mijlocul cel mai potrivit pentru aplanarea și eliminarea dezacordurilor sau
conflictelor.”
Cu ocazia dineului oferit de D. Munters a avut loc un schimb de scurte cuvântări. Dl.
Munters, după ce a făcut elogiul sforțărilor Lordului Plymouth în „comitetul de neintervenție”
de la Londra, a declarat: „Noi suntem partizanii înfocați ai păcii, dar ne dăm totodată seama că
pentru a menține pacea, pentru a stabili un respect al solidarității internaționale și a crea o stare
de spirit care să facă războiul imposibil, sunt necesare nu numai cuvintele și sentimentele, dar și
sforțările și faptele. În persoana domniei voastre noi vedem reprezentantul acestei politici de
pace și colaborare internațională.”
Vorbind apoi de relațiile cu Marea Britanie, dl. Munters a zis: „Se împlinesc aproape 18 ani
de când guvernul englez ne-a trimis primii săi reprezentanți: vase din flota Maiestății Sale și
1
Sir Herbert William Richmond (1871-1946) a fost un amiral și profesor britanic care s-a remarcat în Primul Război
Mondial. A predat la Cambridge University. Vizita a avut loc în aprilie 1937, oaspetele susținând și o conferința la
Universitatea din Riga.
2
Edmound St. John Debonaire John Monson (1883-1969) a fost Ministrul Marii Britanii în Letonia între 1935-1938.
Anterior ocupase aceeași poziție în Columbia (1926-1929), Mexic (1929-1934). Va urma numirea ca Ministru în
Suedia (1938-1939).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 329
ofițeri de-ai armatei britanice. Aceștia au fost alături de noi în momentele cele mai dificile, dar
și cele mai neuitate, ale luptelor noastre pentru independență. Și-au făcut datoria cu calmul și
discreția pe care suntem obișnuiți a le identifica cu englezii și au rămas amici ai noștri până în
ziua de astăzi. Cinci ani mai târziu, în 1923, am primit vizita unei delegații a Camerei
Comunelor, și de atunci până astăzi am stabilit un număr tot mai mare de legături politice,
economice și culturale între cele două țări. Vizita domniei voastre este prima vizită a unui
membru al guvernului britanic și, ca atare, ea încheie o perioadă de activitate plină de succes și
constituie un semn bun pentru înflorirea relațiilor noastre mutuale în viitor.”
În răspunsul său prin care mulțumea călduros de primirea ce i-a fost făcută, Lordul
Plymouth, exprimându-și convingerea că vizita domniei sale va ajuta la cimentarea și mai solidă
a relațiilor letono-britanice, a zis: „Aceste relații izvorăsc, așa cum a subliniat-o dl. Munters
acum, nu numai dintr-o strânsă amiciție și din legăturile mutuale în domeniul economic și
cultural, ci și din scopul nostru comun în sfera mai largă a colaborării internaționale. Este,
poate, foarte puțin necesar să vă asigur că baza politicii externe a guvernului Maiestății Sale este
menținerea păcii generale și perpetue și a înțelegerii în lumea întreagă. Guvernul leton ne-a
arătat că scopurile sale sunt aceleași.”
În ce privește conversațiile Lordului Plymouth ele au fost în mare parte, precum m-a
informat colegul meu britanic, o parafrazare a celor spuse în aceste două discursuri, de a
îndemna la o strictă neutralitate între nemți și soviete, la o colaborare între Țările Baltice și
scandinave și la o caldă fidelitate față de Societatea Națiunilor și dând asigurări de toată
bunăvoința și chiar de solicitudinea Marii Britanii, iar Dl. Munters și colegii săi din Guvern
arătând că această politică a fost urmată de Letonia și până acum și că însuși interesul strict
național le dictează să nu se abată de la ea.
Lordul Plymouth, totodată, și-a exprimat dorința ca schimburile comerciale între Letonia și
Marea Britanie să fie intensificate, în special ca importul leton de mărfuri engleze să fie sporit,
echilibrând, pe cât posibil, balanța comercială, care până acum este cu mult deficitară pentru
Marea Britanie.
Într-o scurtă conversație ce a avut-o cu mine cu ocazia dejunului de la legația britanică,
Lordul Plymouth mi-a spus că a venit în Țările Baltice să se informeze, că aceste țări i-au făcut o
foarte bună impresie și că guvernul britanic care dorește o Mare Baltică liberă, privește cu
simpatie atât sforțările lor economice, cât și politica lor precaută.
Opinia cercurilor conducătoare și a publicului leton față de călătoria domnului Plymouth și
față de Marea Britanie în împrejurările actuale este fidel oglindită în editorialul din 6 iunie al
ziarului „Rīts” din Riga scris cu ocazia acestei vizite.
Toate Statele Baltice – zice ziarul – inclusiv Scandinavia sunt în prezent strâns legate de
Marea Britanie și s-au alăturat așa-numitului „bloc al sterlinei”. Din punct de vedere politic, de
asemenea, Statele Baltice sunt cele care susțin mai activ și mai integral aspirațiile de pace și
securitate ale Marii Britanii în nord-estul Europei. Statele mici și statele mijlocii văd în
colaborarea lor cu Marea Britanie, a cărei greutate politică devine tot mai mare și mai influentă,
garanția cea mai sigură a independenței lor. Englezii au avut ani îndelungați de-a rândul
încredere în Societatea Națiunilor, conflagrația italo-abisiniană însă, sentimentele militariste ale
Germaniei național-socialiste, conflictele armate din Extremul Orient și alte împrejurări i-au
obligat să-și revizuiască opiniile despre Geneva. Au ajuns la convingerea că numai o Mare
Britanie puternică militărește, în colaborare strânsă și în perfect acord cu Franța, poate

330 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
salvgarda Societatea Națiunilor de o criză fatală și îi poate da forță de lucru și de luptă pentru
pace și securitate în Europa. Securitatea în apus este legată de securitatea în celelalte părți ale
Europei; ideea păcii indivizibile este la baza politicii externe a Imperiului Britanic, care
întotdeauna și cu tot prestigiul și puterea sa a susținut securitatea colectivă și principiile
Societății Națiunilor. Acum această politică este susținută de o putere militară impresionantă,
ceea ce a și dat unele rezultate îmbucurătoare. Astfel se explică faptul că Germania a devenit cu
mult mai măsurată și mai conciliantă și că evenimentele spaniole n-au provocat o conflagrație.
„Anglitera – zice în încheiere ziarul – a avut totdeauna simpatii pentru statele mici și, în
actualul caz concret, pentru Letonia. Să ne aducem aminte de luptele noastre pentru
independență, la care flota engleză a luat parte efectiv și să nu uităm neprețuitul sprijin dat
bărbaților noștri de stat de către diplomația britanică pentru consolidarea și stabilizarea
situației internaționale a Letoniei. De atunci Anglitera a luat în schimburile noastre comerciale
primul loc, iar comerțul nostru cu porturile ei este cel mai viu și cel mai activ...”
II.
Plecat din Riga cu aeroplanul în 8 iunie, la orele 2, Lordul Plymouth a sosit după o oră de
zbor la Kaunas. A fost primit la aerodrom de dl. Lozoraitis, ministrul de externe, de toți
funcționarii superiori ai ministerului, de un mare număr de diplomați și personalități
lituaniene.
Ca și în Riga, au avut loc mai apoi, în cele două zile și jumătate, vizite, întrevederi și excursii.
Întrevederi îndelungate au avut loc cu președintele republicii, Smetona, cu primul ministru
Tūbelis și mai ales cu ministrul de externe Lozoraitis.
În 8 iunie seara, dl. Lozoraitis a oferit un dineu urmat de o recepție în onoarea oaspetelui
britanic.
În discursul rostit cu această ocazie Domnia sa a arătat că relațiile amicale care există între
Marea Britanie și Lituania, care există din cele dintâi zile ale independenței recâștigate, s-au
dezvoltat tot mai mult în ultimii ani. Aceasta se vede mai ales în domeniul economic, schimbul
de mărfuri între cele două țări fiind într-o continuă creștere, iar Marea Britanie devenind
principala piață a produselor lituaniene. Dar relațiile au devenit strânse și pe terenul politic.
Atât Marea Britanie, cât și Lituania sunt profund devotate păcii.
„Lituania – a spus ministrul – salută politica de colaborare pe care a preconizat-o Marea
Britanie și ale cărei temelii sunt fixate prin pactul Societății Națiunilor, pact căruia Lituania îi
rămâne leal devotată.”
În răspunsul său, Lordul Plymouth a arătat legăturile amicale, care datează încă din evul
mediu, între Lituania și Marea Britanie și și-a exprimat convingerea că acestea se vor consolida
mai mult în viitor și că însăși vizita Domniei sale va fi o contribuție la intensificarea lor.
În 9 iunie, la dejun, Lordul Plymouth a fost oaspetele președintelui Smetona.
Conversațiile pe care Domnia sa le-a avut în capitala lituaniană au urmat aceeași linie și au
dezbătut aceleași idei ca și conversațiile din Riga. Chiar și problema economică este identică:
comerțul anglo-lituanian este mult deficitar pentru Anglitera.
Sunt însă două probleme ale politicii lituaniene asupra cărora Lordul Plymouth a cerut
informații amănunțite: problema Klaipediei (Memelului) și problema Vilnei. Dacă pentru cea
dintâi s-a găsit un modus vivendi și astfel relațiile cu Germania s-au ameliorat mult în anul din
urmă, cea de-a doua, din nenorocire, pare insolubilă și zădărnicește orice posibilitate de relații
normale cu cel mai natural dintre vecinii Lituaniei, Polonia. Precum mă informează colegul

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 331
meu lituanian, Lordului Plymouth i s-au dat în aceste chestiuni toate lămuririle și toată
documentația necesară. În afară însă de exprimarea dorinței de a se găsi o soluție pentru
curmarea conflictului cu Polonia, Lordul Plymouth s-a ferit de a-și arăta vreo părere sau de a
încerca vreo mediere. Domnia sa a declarat însă că despre constatările făcute în această
călătorie în Țările Baltice va face un raport Domnului Eden.
Cum a fost primită în Lituania călătoria Lordului Plymouth și ce sentimente și idei a stârnit,
se poate vedea în editorialul din 8 iunie al oficiosului „Lietuvos Aidas”.
„Marea Britanie – zice ziarul – această țară clasică a libertății, a văzut cu bunăvoință
încercările Lituaniei de a-și recâștiga independența. Lituanienii nu vor uita niciodată ajutorul pe
care li l-a dat Anglia după Marele Război. Influența Marii Britanii a fost în repetate rânduri
decisivă în soluționarea unor afaceri importante ale politicii noastre externe, fie în Geneva, fie în
alte instituții internaționale. Ne putem aminti astăzi cu satisfacție și recunoștință că atitudinea
Marii Britanii a fost întotdeauna bazată pe drept și dreptate și de aceea ne-a fost favorabilă.
Politica Marii Britanii tinde la menținerea păcii. Marea Britanie apără principiul păcii
indivizibile și al securității colective așa cum acest principiu decurge din pactul Societății
Națiunilor. Acesta este tocmai jalonul principal în directiva politicii noastre externe.”
În ce privește presa străină părerile ei variază.
Presa engleză în frunte cu „Times” și cea franceză, în frunte cu „Le Temps” și „Journal des
Débats”, comentează călătoria Lordului Plymouth în termeni favorabili și accentuează utilitatea
pentru pace a bunelor relații dintre Marea Britanie și Statele Baltice, aducând acestora elogii
pentru atitudinea lor prudentă.
Ziarul sovietic „Izvestia” interpretează această călătorie ca un refuz al Angliei de a lăsa
Germaniei dominația Mării Baltice pe care aceasta o consideră ca sigură după acordul naval
anglo-german din iulie 1935. Englezii, după ziarul sovietic, își întăresc pozițiile contra
amenințărilor fasciste germane și italiene, atât în Statele Baltice și în Scandinavia, cât și în
Europa Centrală și Orientală, ceea ce creează mari dificultăți politicii agresive.
„Boersenzeitung” din Berlin comentează cu ocazia acestei vizite politica Statelor Baltice,
arătând că aceasta păstrează o strictă neutralitate între Germania și Rusia și caută legături mai
strânse cu statele scandinave, iar acum de când Marea Britanie arată mare interes pentru
afacerile scandinave și chestiunile Europei Orientale, își pun speranțele în Londra și se simt
adăpostite de aripile „pax britannica”.
În rezumat, vizita Lordului Plymouth în Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania a fost – lăsând
la o parte forma protocolară de restituire a unor vizite anterioare făcute la Londra – o călătorie
de informație pentru Domnia sa și pentru Foreign Office, de propagandă pentru intensificarea
anglofiliei în aceste țări și de încurajare pentru păstrarea atitudinii lor actuale de neutralitate și
abstențiune atât față de Germania cât și față de Uniunea Sovietică.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1923-1940. Relații cu Anglia, Argentina, Bulgaria,
Cehoslovacia, China, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia,
vol. 7, filele 18-26.

332 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
126. Diplomatic Report no. 354 of the Plenipotentiary Ministry of Romania in Riga
Vasile Stoica to the Minister of Foreign Affairs of Romania Victor Antonescu, 12 th June
1937
As I had the honour of reporting by telegram no. 341 from June 9 th , Lord Plymouth arrived in
Riga from Tallinn on the 6 th and left to Kaunas on June 8 th . On June 10 th he left for Berlin. So he
spent 2 days and a half in the Latvian capital and as much in the Lithuanian capital.
In my report no. 153 from April 10 th I showed to Your Excellency that the action of the British
diplomacy in the Baltic countries is very active, that Great Britain supports their consolidation
and sees in good will the tightening of the relations between the Baltic countries and the
Scandinavian countries. In their turn, before the Russian-German hostility, they confide in
Great Britain and observe London’s instructions completely.
Lord Plymouth’s travel had the sole purpose of confirming and encouraging this policy.
Naturally, he was received warmly, all the more so as a month before Admiral Sir H. Richmond 1
had preceded him, and the pro-British and after all favourable atmosphere had been warmed
up by the very festivities in London and by the news about the British arming.
I.
Lord Plymouth arrived from Tallinn in Riga in the morning of June 6 th . He was welcomed in
the train station by Mr. Munters, Minister of Foreign Affairs, by the ministry higher clerks, by
Sir Edmond Monson 2 , Minister of Great Britain, and by journalists. The first and second days he
paid visits and took a few trips. The second day at noon, he was received by President Ulmanis,
who invited him to lunch and in the evening he participated in a dinner offered by the minister
of foreign affairs. The third day in the morning, he visited the museums in Riga, had lunch with
the British delegation, to which I was invited as well, and at 2 o’clock p.m. he left by plane to
Kaunas.
He had conversations with President Ulmanis, with Council Vice-President Skujenieks, with
the Minister of Treasury Ēķis and more importantly with the Minister of Foreign Affairs
Munters, who accompanied him in all his trips.
As regards the purpose of his visit, Lord Plymouth stated the following in an interview:
“My visit is a manifestation of the friendship that existed and will always exist between the
United Kingdom and Latvia. I am not fulfilling any political mission. I have wanted for a long
time to have the opportunity of seeing up closely the life of Latvia and of meeting its leaders.
The experience of long years taught me that such personal meetings and mutual understanding
are the most appropriate manner for the mitigation and elimination of disagreements or
conflicts.”
On the occasion of the dinner offered by Mr. Munters, an exchange of brief speeches
occurred. After praising Lord Plymouth’s efforts in the “non-intervention committee” from
London, Mr. Munters said: “We are the passionate partisans of peace, but we realize at the same
time that in order to maintain peace, in order to establish respect for international solidarity
and to create a state of mind that should make war impossible, we need not only words and
1
Sir Herbert William Richmond (1871-1946) was a British admiral and professor who distinguished himself in
WWI. He taught at Cambridge University. The visit took place in April 1937, the guest giving also a conference at
the University of Riga.
2
Edmound St. John Debonaire John Monson (1883-1969) was Minister of Great Britain in Latvia between 1935-
1938. Previously had occupied the same position in Colombia (1926-1929), Mexico (1929-1934). Eventually he will
be appointed as Minister in Sweden (1938-1939).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 333
feelings, but also efforts and deeds. We see in you the representative of this policy of
international peace and collaboration.
Then, talking about the relations with Great Britain, Mr. Munters said: “It is almost 18 years
since the English government has sent us their first representatives: ships of His Majesty’s fleet
and officers of the British army. They have stood beside us in our most difficult moments, as
well as in the most memorable ones, of our fight for independence. They did their duty with the
calm and discretion that we are used to identify with Englishmen and are still our friends today.
Five years later, in 1923, I received the visit of a delegation of the House of Commons, and since
then and until now we have had an increasing number of political, economic and cultural
connections between the two countries. Your visit is the first visit of a member of the British
government and, as such, it ends a period of successful activity and constitutes a good sign for
the bloom of our future mutual relations.”
In response, Lord Plymouth warmly thanked for the welcome, and expressing his conviction
that his visit would help in the consolidation of the Latvian-British relations, he said: “These
relations spring, as Mr. Munters has emphasized now, not only from a tight friendship, but also
from the mutual relations in the economic and cultural fields, also from our common purpose
in the wider sphere of international collaboration. It is maybe very little necessary for me to
assure you that the basis of the foreign policy of the Government of His Majesty is to maintain
general and perpetual peace and agreement worldwide. The Latvian government showed that
their own purposes are the same.”
As regards the conversations of Lord Plymouth, they were for the most part, as my British
colleague informed me, a rephrase of these two speeches, advising strict neutrality between
Germans and Soviets, collaboration between the Baltic and Scandinavian countries and warm
faithfulness to the League of Nations, assuring the benevolence and even solicitude of Great
Britain, and Mr. Munters and his Government colleagues showed that this policy was attended
by Latvia until now and that strictly national interest itself dictates not to deviate from it.
Lord Plymouth also expressed his wish of intensifying the commercial exchange between
Latvia and Great Britain, especially in order to enhance the Latvian importation of English
merchandise, thus balancing as much as possible the trade balance, which until now has been
much adverse for Great Britain.
In a short conversation between Lord Plymouth and myself during lunch at the British
legation, he told me that he came to the Baltic countries to collect information and that these
countries gave him a very good feeling and that the British government, who wishes a free
Baltic Sea, saw with good eyes both their economic efforts and their cautious policy.
The opinion of the leading circles and of the Latvian public regarding Mr. Plymouth’s stay
and regarding Great Britain in the current circumstances is faithfully mirrored in the editorial
from June 6 th of “Rīts” newspaper from Riga, written for this visit.
According to the newspaper, all the Baltic States, including Scandinavia, are currently tightly
connected to Great Britain and joined the so-called “pound block”. From the political point of
view, the Baltic States are also the ones supporting more actively and wholeheartedly the peace
and safety aspirations of Great Britain in the North-Eastern Europe. Small and medium states
see in their collaboration with Great Britain, whose political importance becomes ever higher
and influential, the most certain guarantee for their independence. Englishmen have confided
for years in the League of Nations, but the Italian-Abyssinian conflagration, the militaristic

334 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
feelings of national-socialist Germany, the armed conflicts from the Far East and other
circumstances forced them to review their opinions about Geneva. They reached the conclusion
that only a militarily powerful Great Britain, in tight collaboration and in complete agreement
with France, can safeguard the League of Nations against a fatal crisis and give the manpower
and fighting power for peace and safety in Europe. Western safety is related to the safety in the
other parts of Europe; the idea of undividable peace is the basis of the external policy of the
British Empire, which has always supported collective safety and the principles of the League of
Nations, with all its prestige and power. Now this policy is supported by impressive military
power, which has already given gladdening results. This is the explanation of the fact that
Germany has become much more moderate and conciliating and that the Spanish events have
not generated a conflagration.
“England – the newspaper concludes – has always sided with small states and in the current
concrete case, with Latvia. Let us remember our fights for independence, in which the English
fleet participated effectively, and let us not forget the priceless support given to our statesmen
by the British diplomacy for the consolidation and stabilization of the international situation of
Latvia. Since then, England has been on the first place in our commercial exchange, and our
commerce with its ports is the most vivid and active ...”
II.
On June 8 th , at 2 o’clock, Lord Plymouth departed from Riga by plane and after one hour’s
flight, he reached Kaunas. He was welcomed at the airfield by Mr. Lozoraitis, Minister of
Foreign Affairs, by all the higher clerks of the ministry, by a large number of diplomats and
Lithuanian personalities.
Just like in Riga, for two days and a half visits, meetings and trips took place.
He had long meetings with Mr. Smetona, President of the republic, with the prime-minister
Tūbelis, and especially with the Minister of Foreign Affairs Lozoraitis.
In the evening of June 8 th , Mr. Lozoraitis offered a dinner followed by a reception in honour
of the British guest.
In his speech on this occasion, he showed that the friendly relations existing between Great
Britain and Lithuania from the first days of the regained independence have developed more
and more lately. This is especially obvious in the economic field, as the exchange of
merchandise between the two countries is growing, and Great Britain becomes the main
market for the Lithuanian products. Nevertheless, their relations became tight at political level,
too. Both Great Britain and Lithuania are profoundly devoted to peace.
“Lithuania – the minister said – greets the collaboration policy that Great Britain foresaw
and whose bases are established through the Pact of the League of Nations, to which Lithuania
remains devoted.”
In his response, Lord Plymouth showed the friendly relations dating back to the Middle
Ages, between Lithuania and Great Britain and expressed his conviction that these relation will
consolidate more in the future and that his visit itself will be a contribution to their
enhancement.
On June 9 th , Lord Plymouth was President Smetona’s guest.
The conversations he had in the Lithuanian capital followed the same line and debated the
same ideas as the conversations in Riga. Even the economic issue is the same: the Anglo-
Lithuanian trade is much adverse for England.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 335
There are still two issues of the Lithuanian policy on which Lord Plymouth asked for
detailed information: the Klaipėda (Memel) issue and the Vilna issue. If for the first a modus
vivendi was found and thus the relations with Germany improved a great deal in the past year,
the second one unfortunately seems hopeless and foils any possibility of normal relations with
the most natural of Lithuania’s neighbours, Poland. As I am informed by my Lithuanian
colleague, Lord Plymouth was given all explanations and necessary documentation in these
matters. But apart from expressing his wish of finding a solution to end the conflict with
Poland, Lord Plymouth avoided to express any opinion or to attempt any mediation. He stated
that he would report to Mr. Eden about his findings in this trip to the Baltic Countries.
The editorial from June 8 th of the officious “Lietuvos Aidas” describes how Lord Plymouth’s
visit was received in Lithuania and the feelings and ideas it aroused.
“Great Britain – the newspaper says – this classic country of liberty, saw with benevolence
Lithuania’s attempts of regaining independence. Lithuanians will never forget England’s
support after the Great War. The influence of Great Britain was repeatedly decisive in solving
important business of our external policy, either in Geneva or in other international
institutions. We can remember today with satisfaction and gratitude that the attitude of Great
Britain has always been based on righteousness and justice, which is why it has been favourable
to us. The policy of Great Britain tends to maintain peace. Great Britain defends the principle of
undividable peace and collective safety, as it derives from the pact of the League of Nations.
This is the precise main landmark in the guideline of our external policy.”
As for the foreign press, the opinions vary.
The English press starting with “Times” and the French press starting with “Le Temps” and
“Journal des Débats” comment the voyage of Lord Plymouth favourably and emphasize the
usefulness of the good relations between Great Britain and the Baltic States aimed for peace,
praising them for their cautious attitude.
The Soviet newspaper „Izvestia” interprets this voyage as the refusal of England to leave the
domination of the Baltic Sea, which it considers safe after the Anglo-German naval agreement
from July 1935, to Germany. According to the Soviet newspaper, Englishmen consolidate their
positions against the German and Italian fascist threats, both in the Baltic States and in
Scandinavia, and in Central and Eastern Europe, which generates great difficulties to the
aggressive policy.
On the occasion of this visit, „Boersenzeitung” from Berlin comments on the policy of the
Baltic States, showing that they maintain strict neutrality between Germany and Russia and
look for tighter relations with the Scandinavian states, and since Great Britain proves to be
interested in the Scandinavian business and the issues of Eastern Europe, they anchor their
hopes in London and feel sheltered by the “pax Britannica” wings.
To sum up, Lord Plymouth’s visit to Finland, Estonia, Latvia and Lithuania was – putting
aside the formal way of returning previous visits to London – an informative journey for him
and for the Foreign Office, a journey of propaganda for the intensification of the anglophilia in
these countries and of encouragement for the maintenance of their current neutrality and
abstinence attitude both towards Germany and towards the Soviet Union.
DARMFA, f. 71, Latvia, vol. 7, s. 18-26.

336 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
127. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 1937. g. 28. jūn. konfidenciālais ziņojums
ārlietu ministram V. Munteram
Rumānijas karaļa viesošanās Varšavā nav līdz šim devusi daudz ko vairāk par to, ko jau
dzirdēja, kad viesojās Rumānijā Polijas Valsts prezidents. Tie paši apgalvojumi, kādus dzirdēja
toreiz, atkārtojas tagad. Preses izteicieni vienādi noskaņoti, un tie zināmā mērā dalās ļoti stipri,
pie kam opozīcijas prese uztur spēkā visus tos pašus iebildumus, kādus tā izteica agrāk.
Nekādas īstas un patiesas sajūsmas te neredz. Viss sarīkojums ir lielā mērā oficiāls, mazāk
sabiedrisks. Pils mielastā teiktās runās nav nekādu uzkrītošu atsevišķu lietu, kas norādītu uz
politiskām noskaņām. Mielastā pārsteidza it visus, ka pēkšņi Valsts prezidenta runā parādījās
ierosinājums par Polijas sūtniecības Bukarestē pārvēršanu vēstniecībā. Šis ierosinājums bija ļoti
atturīgi izteikts un tāpat atturīgā formā atbildēja uz šo ierosinājumu karalis. Runas bija jau
franču tulkojumā katram viesim noliktas priekšā, kopā ar meniju [ēdienkarti] un, tātad ar runu
saturu varēja iepazīties tādēļ dinejas sākumā. Kad nāca ierosinājums par sūtniecību pacelšanu
augstākā pārstāvībā, daudzi apskatījās un jautāja, ko gan tas varētu nozīmēt, ka ierosinājums
nācis pēkšņi. Bija novērots, ka priekšlikums izstrādāts turpat pie galda, pie kam Beks uzmeta
runas papildinājumu, tad notikusi staigāšana pie karaļa. Tuvāk sēdošie varējuši redzēt, ka
notiek dzīva domu izmaiņa par ierosinājumu. Rumānijas sūtnis Zamfiresku, kas man sēdēja
pretim pie galda, neko nezināja, ka ierosinājumu taisa, un viņš bija ļoti pārsteigts. Teiktos
vārdus, zīmējoties uz pārstāvniecību paaugstināšanu, visādi mēģina iztulkot. Apšaubīja pat, vai
atturīgā ierosinājuma forma nepaliks tikai kā ideja, un ka šīs idejas realizēšanai vēl labs laika
sprīdis priekšā. Francijas vēstnieks Noels 1 taisīja piezīmi, ka Čehoslovākijai ar Dienvidslāviju
vajadzēšot paaugstināt arī savas sūtniecības par vēstniecībām. Citi atkal aizrādīja, ka pēkšņais
žests varētu izsaukt izbrīnu Parīzē. Prātošana ap to nebeidzās arī vakar lielās militārās parādes
laikā [..]. Sarunās pa karaļa viesošanās laiku ļoti bieži varēja novērot zināmas rūpes par
pašreizējo stāvokli, lai gan nevarētu teikt, ka valdītu lielāka bezcerība [..].
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2179. l., 208.–209. lp.
127. Confidential report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Minister of
Foreign Affairs V. Munters, 28 th June 1937
So far the visit of Romania’s king to Warsaw has not given much more than what was
already heard when the President of Poland was visiting Romania. The same statements that
were heard then are now being reiterated. The press statements also persist in the same mood
and to a certain extent are very strongly divided and the opposition press persists with the same
objections that it voiced earlier. No real and genuine enthusiasm can be observed. The entire
event is largely official rather than public. Speeches delivered at the banquet in the palace
contain no concrete striking details, which would point to political attitudes. At the banquet
everybody was surprised by the sudden proposition voiced in the President’s speech for an
Embassy of Poland to be opened in Bucharest. This proposition was expressed in a very
reserved manner and the King replied to the proposition in an equally reserved manner. The
speeches in translation into French had been placed in front of every guest together with the
menu so that the content of the speeches could be studied at the beginning of the dinner.
When it came to the suggestion about the raising of missions to the highest level, many looked
1
Leons Noels (Noël; 1888–1986), Francijas diplomāts. 1932.–1935. g. sūtnis Čehoslovākijā, 1935.–1939. g. vēstnieks
Polijā.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 337
[into the text of the speech, where the suggestion was missing] and asked what it could mean
that the proposition came so suddenly. It had been noticed that the proposal had been
elaborated on site, at the table, Beck drafting an amendment to the speech and then the King
had been approached. Those who were sitting closer were able to see a live exchange of views
about the proposition. Romania’s Envoy Zamfirescu who was sitting across the table from me
knew nothing about such a proposition being prepared and he was very surprised. Different
interpretations of the uttered words related to the raising of the level of legations are
attempted. It was even suggested that the proposition in its reserved form would remain an
idea only and that long time would pass before the actual implementation of the idea.
Ambassador of France Noël 1 remarked that Czechoslovakia and Yugoslavia, too would have to
raise their legations to the level of embassies. Others noted that the sudden gesture could cause
surprise in Paris. Speculation about it did not cease during the grand military parade yesterday
either [..] In the discussions during the King’s visit certain concern about the current situation
could very often be heard although it cannot be said that hopelessness has increased [..]
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2179, s. 208–209.
128. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 1937. g. 30. jūn. konfidenciālais ziņojums
ārlietu ministram V. Munteram
Rumānijas karaļa viesošanās [laikā] norisinājās vairākas plašas svinības, kurās bija iespējams
satikties ar dažādiem cilvēkiem un taisīt dažādus vērojumus [..]. Pēc mielasta Karaļa pilī
pagājušo sestdienu, kurā, kā jau man gods bija ziņot, Polijas Valsts prezidents savas runas
beigās izteica vēlēšanos pārvērst Polijas sūtniecību Bukarestē par vēstniecību, visās sarunās
atkārtojas jautājums, ko gan šī propozīcija nozīmē [..]. Vakar pēdējā pieņemšanā pie Rumānijas
karaļa kāda informēta persona man teica, ka Beks ierosinājis tādu domu, jau Bukarestē būdams,
bet tur esot izvairījušies. Tagad pašā mielastā Beks nācis no jauna ar savu ierosinājumu [..]. Šī
runas daļa, zīmējoties uz sūtniecības pārvēršanu vēstniecībā, uzkrita visiem, kā jau teikts, atrod
vēl vienmēr interesi, pie kam aizrāda, ka Beka nodoms bijis arī šai gadījumā turpināt
Čehoslovākijas izolēšanas politiku. Tāds ir vispārējs spriedums diplomātiskā korpusā. Aizrāda
vēl, ka rumāņi bija gan frančiem teikuši jau dažas dienas pirms minētā mielasta, ka poļiem esot
tāda ideja, bet poļi no savas puses frančiem nav neviena vārda sacījuši. To man apstiprināja no
Francijas vēstniecības, pie kam piemetināja, ka šī izturēšanās atradīšot atkal nepatīkamu atbalsi
Parīzē. Tā pati persona, kas man to sacīja, atgriezusies dažas dienas atpakaļ no Parīzes, un tā
varējusi tur vērot, ka visās aprindās noskaņojums pret Poliju paliekot ļaunāks. Svinībās varēja
vērot, ka Padomju vēstniecība izturas pret tām ne visai labvēlīgi un draudzīgi. Pats vēstnieks īsi
pirms karaļa ierašanās Polijā aizbrauca uz Franciju un viņa vietas izpildītājs Vinogradovs 2 nekur
nebija redzams. Šur tur tikai militārais atašejs parādījās un kāds no jaunākiem civiliem
atašejiem. Spriežot pēc iespaidiem, kas man bija no pēdējās sarunas ar vēstnieku Davtjanu, 3 par
kuru jau ziņoju, jādomā, ka šī izturēšanās politiski vērtējama un, ka tā runā par tām pašām ne
visai draudzīgām attiecībām, kas pastāv starp Poliju un Padomju Savienību, un kurām, cik var
vērot, nav nekādas izredzes uzlaboties [..].
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2179. l., 188.–190. lp.
1
Léon Noël (1888–1986), French diplomat, 1932–1935 Envoy to Czechoslovakia, 1935–1939 Ambassador to Poland.
2
Boriss Vinogradovs (1903–1938), Padomju Savienības diplomāts. Vēstniecības 1. sekretārs Polijā.
3
Jakovs Davtjans (1888–1937), Padomju Savienības diplomāts. 1934.–1937. g. vēstnieks Polijā.

338 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
128. Confidential report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Minister of
Foreign Affairs V. Munters, 30 th June 1937
[During] the visit of Romania’s King several large-scale festivities took place, at which it was
possible to meet different people and to make observations [..] After the banquet in the King’s
palace last Saturday, during which, as I already had the honour to report, at the end of his
speech the President of Poland expressed a wish to turn Poland’s legation in Bucharest into an
embassy, in all discussions the question what this proposition actually means is being repeated
[..] Yesterday, in the last reception hosted by the King of Romania a well-informed person told
me that Beck had expressed such an idea already during his visit in Bucharest but there it had
been avoided. Now at the banquet of all places Beck has again come forward with his
proposition [..] The particular part of his speech that concerns the turning of the legation into
an embassy stroke everyone, as was already mentioned, it is still attracting interest and it is
being remarked that it had been Beck’s intention on this occasion, too, to continue the policy of
isolating Czechoslovakia. It is the general opinion of the diplomatic corps. It is also being noted
that already a few days before the aforementioned banquet the Romanians had told the French
that the Poles had such an idea but the Poles in their turn had not said a word about it to the
French. I got the confirmation of it at the French Embassy where it was also added that such
behaviour would find a very unpleasant echo in Paris. The person who told me this a few days
ago had returned from Paris where he could have observed the attitude towards Poland
becoming worse and worse in all circles. It was possible to notice that the attitude of the Soviet
Embassy towards them [the festivities] was not particularly favourable and friendly. The
Ambassador himself left for France shortly before the King’s visit to Poland and his deputy
Vinogradov 1 was nowhere to be seen. Only the military attaché and some of the junior civil
attachés appeared at some places. Based on the impression that I got from my last discussion
with Ambassador Davtjan 2 , about which I already reported, the conclusion should be drawn
that this attitude is to be evaluated in political terms [as a political signal] and that it signalised
the not-very-friendly relations that exist between Poland and the Soviet Union and, as far as it
can be observed, have no prospect whatsoever to improve [..]
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2179, s. 188–190.
129. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 1937. g. 3. jūl. konfidenciālais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram par Polijas–Rumānijas attiecībām.
Šodien man bija apspriede ar Igaunijas sūtni Markusu par tekošiem jautājumiem, kā tas
parasts. Mēs pakavējāmies tūliņ sākumā pie novērojumiem pa Rumānijas karaļa viesošanās
laiku, sev jautājot, kāda varētu būt politiska nozīme un svars Varšavas–Bukarestes politikai.
Savos novērojumos varēju konstatēt, ka tiklab vāci, kā itāļi, cik to var saskatīt te, raugās uz
Rumānijas–Polijas satuvošanos ar zināmu atturību, jā, pat šaubām, kas no tā varētu iznākt.
Markusam bijusi saruna ar vāciem, man ar itāļiem, kā par to jau Jums ziņoju atsevišķi, un abi
mēs dabūjuši iespaidu, ka preses balsis, kas tik jūsmīgi izteicās Beka vizītes laikā Bukarestē par
rumāņu–poļu līgumu un abu tautu paredzamo politiku, tagad daudz klusākas un tādu pašu
iespaidu dabū no sarunām. Vāciem izliekoties, ka jaunā ass varētu vest pārāk patstāvīgu politiku
un var arī savu iespaidu mēģināt paplašināt Balkānos, neatkarīgi no vācu–itāļu virziena.
1
Boris Vinogradov (1903–1938), Soviet diplomat, First Secretary of the Embassy in Poland.
2
Jakov Davtjan (1888–1937), Soviet diplomat, 1934–1937 Ambassador in Poland.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 339
Apsvēruši visus šos novērojumus, nācām pie ieskata, ka tiešām Varšavas–Bukarestes ass var
pastiprināt joslas pozīciju starp Padomju Krieviju un Vāciju un bez tam padarīt vispār poļu–
rumāņu politiku brīvāku, ja vien būs priekš tam vajadzīgā vēlēšanās un noteiktība.
Neapšaubāmi, ka abas valstis pēc līguma attiecību pastiprināšanas varēs censties sev pietuvināt
dažas citas zemes, tādas, kas pieskaras Melnajai jūrai un tādas, kas pieiet pie Baltijas jūras. Ka uz
tādu pusi ir tieksme, un ka to vēlas abas valstis, var saprast no preses atsauksmēm, tiklab poļu,
kā rumāņu pusē. Apspriedām tālāk dažus izteicienus, ko esam dzirdējuši no šejienes Ārlietu
ministrijas vai arī diplomātiskā korpusā un te konstatējām, ka Polijas nostāšanās pret lorda
Plimuta, 1 ārlietu ministra Sandlera, 2 kā arī Jūsu ceļojumu uz Maskavu 3 ir ļoti atturīga. [..] pēc
apspriedes ar sūtni Markusu pie manis bija ar vizīti padomju Krievijas [vēstniecības] pagaidu
vadītājs Vinogradovs, – kuru esmu raksturojis kādā agrākā ziņojumā, arī šoreiz izteicās daudz
atklātāk, nekā pats vēstnieks Davtjans mēdz to darīt. Viņš tūdaļ iesāka ar to pašu Varšavas–
Bukarestes politiku. Varot jau būt, ka arī itāļi un vāci jautā, ko šī politika nozīmē, bet Padomju
Krievija skatoties uz to ar lielu šaubu un uzņemot svinības Varšavā kā demonstrāciju pret sevi.
Rumānija gan saprotot, ka tā lielā mērā atkarājas no Padomju Savienības, tās politikai vajadzētu
būt ļoti uzmanīgai, kas tā diemžēl tagad vairs neesot. Līgums starp Poliju un Rumāniju bijis
slēgts pavisam citā laikā, 4 kad tam bija kāds pamats, kamēr tagad šis līgums novecojis un, ja
viņu tagad tik skaļi pastiprina, tad tam sava nozīme. Polijai pieder šai gadījumā iniciatīva un tas
ir raksturīgi. Beka politika ir pazīstama un par to nav Padomju Krievijā divējādu domu.
Tagadējo Rumānijas politiku ved pats karalis un viņa nedraudzīgais noskaņojums pret Padomju
Savienību ir pazīstams, vēl vairāk viņa tuvinieku ieskati, kas ir visi naidīgi pret Krieviju. Gan
saka, ka Titulesku nāks atpakaļ, bet mums ir šaubas, tā teica Vinogradovs, un mēs nedomājam,
ka Rumānijas politika varēs tik drīz grozīties, bet, sakarā [saistībā] ar Varšavu, tā var palikt tikai
ļaunāka. Sarunā Vinogradovs man tēloja, kā pēc viņa – krievu domām saprast notikumus
Padomju Savienībā. Par šo sarunas daļu būs man gods ziņot atsevišķi.
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2179. l., 196.–198. lp.
129. Confidential report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Minister of
Foreign Affairs V. Munters on Poland–Romania relations, 3 rd July 1937
Today I had a meeting with Estonia’s Envoy Markus to discuss the current issues, as is our
tradition. At the very beginning we dwelled on the observations made during the visit of
Romania’s King, wondering what could be the political meaning and weight of Warsaw–
Budapest policy. From my own observations I was able to draw the conclusion that both the
Germans and Italians, as much as it can be seen here, regard the approaching of Romania and
Poland with reserve, indeed, even with doubt about what could come of it. Markus has had a
discussion with the Germans, me – with the Italians, as I already reported to you individually,
and we both have got the impression that the voices in the press, which during Beck’s visit to
Bucharest spoke so enthusiastically about the Romanian–Polish agreement and the predictable
1
Aivors Mailzs Vindzors-Klīvs, 2. Plimutas grāfs (Plymouth; 1889–1943), Lielbritānijas lords, valstsvīrs. 1936.–1939.
g. valsts parlamentārais apakšekretārs ārlietās (viceministrs), Starptautiskās Neiejaukšanās komitejas
priekšsēdētājs.
2
Rikards Sandlers (Sandler; 1884–1964), Zviedrijas valstsvīrs. 1911.–1934. g. Zviedrijas Sociāldemokrātiskās partijas
Centrālās komitejas loceklis. Vairākkārt Ministru kabineta loceklis, 1925. g. premjerministrs, 1927., 1929., 1931.–
1932. g. pārstāvis Tautu Savienībā, 1932.–1940. g. ārlietu ministrs.
3
Vilhelms Munters vizītē Maskavā, Sevastopolē, Harkovā un Ļeņingradā bija 1937. g. 15.–22. jūnijā.
4
Runa ir par 1921. g. noslēgto Polijas – Rumānijas līgumu par militāro sadarbību.

340 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
policy of the two peoples, are much more silent now, and the discussions leave the same
impression. The Germans are said to suspect that the new axis could pursue an overly
independent policy and may also try to expand its influence in the Balkans, regardless of the
German–Italian axis. Having considered all of these observations, we came to the conclusion
that Warsaw–Bucharest axis may indeed strengthen the position of the belt between Soviet
Russia and Germany, and in addition, make the Polish–Romanian policy freer in general, if only
there is the necessary wish and commitment for that. No doubt, after the consolidation of their
contractual relations both countries will be in the position of drawing some other countries
closer to them, the countries that stand on the coast of the Black Sea and countries that have
access to the Baltic Sea. That there is an inclination in that direction and that it is what both
countries want, could be understood from reports in the press, both the Polish and Romanian.
We also discussed a few statements that we had heard voiced in the Ministry of Foreign Affairs
of this country or in the diplomatic corps and came to the conclusion that Poland’s attitude
towards Lord Plymouth’s 1 , Minister of Foreign Affairs Sandler’s 2 , as well a Your trip to Moscow 3
was very reserved. [..] After the discussion with Envoy Markus I was visited by Soviet Russia’s
[Embassy’s] interim head Vinogradov – whom I have described in an earlier report, and this
time again he spoke much more openly than Ambassador Davtjan himself usually does. He
immediately started [the conversation] with the same [issue of] Warsaw–Bucharest policy. [He
said that] it was probably true that the Italians and Germans were wondering what this policy
meant, but Soviet Russia regarded it with great doubt and perceived the celebrations in Warsaw
as a demonstration against itself. Romania did understand [he remarked] that it was largely
dependant on Soviet Russia, its policy should be very careful, which it regretfully no longer was.
The agreement between Poland and Romania had been concluded in a completely different
time 4 , when it had some grounds, while now the agreement was dated and if now it was
consolidated with so much noise, then it had a meaning of its own. On this occasion the
initiative was coming from Poland and it was typical. Beck’s policy was well-known and in
Soviet Russia opinions did not differ on it. The current Romania’s policy was pursued by the
King himself and his unfriendly-to-the-Soviet Union attitude was well-known and even more so
– the views of his relatives, all of whom were hostile towards Russia. “They say though that
Titulescu would return, but I doubt it,” said Vinogradov, “and we do not think that Romania’s
policy will have a chance to change so fast but with regard to Warsaw it can become only
worse.” In the discussion Vinogradov described to me the way how in his – a Russian person’s
opinion the events taking place in the Soviet Union should be perceived. About this part of the
conversation I will have the honour to report individually.
LVVA, f. 2575, d. 7, file 2179, s. 196–198.
1
Ivor Miles Windsor-Clive, 2 nd Earl of Plymouth (1889–1943), British Lord, 1936–1939 Parliamentary Under-
Secretary of State for Foreign Affairs (vice-minister), Chairman of the International Committee for Non-
Intervention.
2
Richard Sandler (1884–1964), Swedish statesman, 1911–1934 member of the Central Committee of the Social
Democratic Party of Sweden. Several times member of the Cabinet, 1925 Prime Minister, 1927, 1929, 1931–1932
representative in the League of Nations, 1932–1940 Minister of Foreign Affairs.
3
Vilhelms Munters visited Moscow, Sevastopol, Kharkov and Leningrad on 15 th – 22 nd June, 1937.
4
Here is meant the treaty on military co-operation concluded between Poland and Romania in 1921.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 341
130. Latvijas Ārlietu ministrijas Administratīvās un protokola nodaļas 1937. g. 17.
sept. raksts Juridiskajai nodaļai
Ārlietu ministrs V. Munters ziņo no Ženēvas, ka Rumānijas ārlietu ministrs Antonesku š. g.
16. septembrī piekritis tirdzniecības sarunām ar Latviju 11. decembrī. Antonesku lūdzis, lai mūsu
ģenerālkonsuls Bukarestē T. Orgidans ierodas Rumānijas Ārlietu ministrijā uz pārrunām pēc
Antonesku atgriešanās no Ženēvas.
Par sarunām informēts sūtnis Prāgā M. Nukša un lūgts Antonesku piekrišanu apstiprināt ar
notu Rumānijas Ārlietu ministrijai.
LVVA, 2570. f., 13. apr., 576. l., b. p.
130. Note by Administrative and Protocol Department of the Ministry of Foreign
Affairs of Latvia to the Law Department, 17 th September 1937
Minister of Foreign Affairs V. Munters reports from Geneva that on 16 th September, this year
Romania’s Minister of Foreign Affairs Antonescu has agreed to have trade negotiations with
Latvia on 11 th December. Antonescu has asked for our general Consul in Bucharest T. Orghidan
to come to Romania’s Ministry of Foreign Affairs for a discussion after Antonescu’s return from
Geneva.
Envoy in Prague M. Nukša was informed about the discussion and was asked to write a note
to Romania’s Ministry of Foreign Affairs confirming Antonescu’s agreement [to have
negotiations].
SHAL, f. 2570, d. 13, file 576, without pagination.
131. Latvijas sūtniecības Prāgā I šķiras sekretāra Ē. Igenberga 1937. g. 30. dec.
ziņojums sūtnim M. Nukšam
Š. g. 6. decembrī saņēmu saimnieciskās delegācijas priekšsēdētāja, vicedirektora J. Volmāra 1
kunga telegrammu no Bukarestes un steidzami tai pašā dienā izbraucu uz Bukaresti, lai
pievienotos delegācijai. Darbībai delegācijā nekādas speciālas instrukcijas no mūsu ministrijas
nesaņēmu, tādēļ darbojos tur, pamatojoties uz priekšdarbiem, kurus izvedu Prāgā. Bez tam,
ierodoties Bukarestē, saņēmu arī plašus materiālus no delegācijas priekšsēdētāja. Par savu
uzdevumu uzskatīju arī formālās un protokolārās puses kārtošanas.
Rumānija. Bukarestē vispirms izdarījām vizītes Ārlietu ministrijā, kur viceministrs pieņēma
delegācijas priekšsēdētāju, tad, kad es vēl nebiju ieradies Bukarestē. Pēc manas ierašanās kopīgi
apmeklējām Ārlietu ministrijas Tautsaimniecības departamenta, pilnvaroto ministru Hristu,
protokolšefu Grigorkea un bijušo Rumānijas sūtni Rīgā Valimaresku. Tirdzniecības ministrijā
apmeklējām ministru Bujoiu un ģenerālsekretāru Marianu. Neskatoties uz to, ka mūsu
delegācija ieradās Bukarestē dažas dienas pirms nozīmētā termiņa, kā arī uz to, ka rumāņiem
tai pašā laikā Bukarestē nācās vest sarunas ar turkiem un vāciešiem, rumāņu delegācija tika
tūdaļ sastādīta, un mēs varējām jau 9. decembrī noturēt pirmo sēdi. Rumānijas delegācijas
vadītājs bija prof.[esors] Jons Gr. Dimitresku, Tirdzniecības ministrijas Ārējās tirdzniecības
departamenta direktors. Bez tam delegācijā iegāja ing. Stefans Mitesku, Kontingentu direkcijas
vadītājs, Aurels Smadu, Eksporta institūta direktors, Demetrie D. Buzdugans, Ārlietu ministrijas
padomnieks, Demetrie Emanoils, Rumānijas Nacionālbankas Tirdzniecības līgumu direkcijas
loceklis. Sēdes notika Eksportinstitūta telpās un mūsu delegācijā, kā lietpratējs piedalījās arī
1
Jānis Volmārs (1900–1982), Latvijas Finanšu ministrijas Rūpniecības departamenta vicedirektors. Miris ASV.

342 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
mūsu goda ģenerālkonsuls T. Orgidans, kurš, pateicoties saviem sakariem un lietpratībai,
izrādījās par visai vērtīgu atbalstu mūsu darbā. Delegāciju sēdes notika gan priekšpusdienās,
gan pēcpusdienā, bet starplaikā vairākas reizes sanācām uz delegācijas iekšējām apspriedēm.
Mūsu eksports uz Rumāniju nekad nebija liels. Tikai 1930. un 1932. gadā mūsu eksports nedaudz
pārsniedza miljonu latu, lai pēc tam atkal noslīdētu gandrīz līdz nullei, kā tas bija pagājušajā
gadā. Mūsu galvenās preces ir linu diedziņi, linsēklas, ultramarīns un gumijas apavi, pie kam,
pateicoties savas rūpniecības attīstībai, pēdējās divas preces Rumānijai vairs gandrīz nav
vajadzīgas, un paliek galvenām kārtām linu diedziņi un linsēklas un mazākos apmēros –
gumijas apavi. Mums turpretim arvien ir iespējams Rumānijā iegādāties naftas produktus, kādēļ
sarunas vairāk grozījās ap to, kā padarīt par iespējamu mūsu eksportu uz Rumāniju, lai varētu
līdzsvarot apgrozījumus. Te noskaidrojās, ka līdz šim Rumānijas Nacionālbanka atļāva ievest
Latvijas preces tikai uz tā saucamo „K” (kompensācijas) atļauju pamata, tas nozīmē, ka
samaksāt par Latvijas precēm varēja tikai ar brīvā tirgū iegūto valūtu, kura Bukarestē kotējās par
apmēram 30% augstāk, nekā oficiālais kU.R.S.S. . Tas padarīja mūsu kalkulāciju par nereālu un
tādēļ mūsu preces vairs neatmaksājās ievest. Tagad noslēgtajā līgumā noteikts, ka Rumānijas
Nacionālbankai jādod „devises libres” 1 un nevis kompensācijas jeb eksportvalūtu, kā agrāk. Šeit,
pēc manām domām, ir arī galvenie panākumi, jo tagad mūsu preces noteikti bauda vislabāko
ievedkārtību Rumānijā. Atkarāsies no mūsu tirgotāju interesēm un Rumānijas cenām, vai varēs
tagad izmantot radušos izdevību. Tā, piemēram, ģenerālkonsuls T. Orgidans, kurš ir arī Hoffa 2
firmas pārstāvis Bukarestē, mums noteikti apgalvo, ka pasūtījumi uz linu diedziņiem tagad
nodrošināti. Jāsaka, liela interese bija arī par linsēklām, no kurām Rumānija domā vēl šogad
pasūtīt vairākus simtus tonnu. Tā kā mūsu delegācija no savas puses sevišķi uzsvēra
nepieciešamību bilanci līdzsvarot, Rumānijas delegācijai vajadzēja ieņemt stāvokli šai lietā un tā
no sākuma mūsu viedoklim piekrita. Tomēr vēlāk Rumānijas Nacionālbanka pretojās tam, lai
līdzsvara princips tiktu formulēts pašā līgumā, kurš tad varētu eventuāli tikt izlietots kā
precedents citās sarunās. Tādēļ, lai to apietu, ieveda speciālu vēstuļu apmaiņu, kura nosaka, ka
tagad Rumānijai pirmais ir jārezervē brīvo devīzu kontingents 8 miljonu leju vērtībā, kuras tiks
piešķirtas Latvijas preču importieriem Rumānijā, bet mēs tad varēsim atļaut Rumānijas preces
atkarībā no tā, ciktāl mūsu eksports uz šo valsti attīstīsies. Līgumu un vēstules parafēja 14.
decembrī, pie kam tagad jāsaka, ka pēc vairākiem gadiem neskaidrības abu valstu tirdzniecībā,
atkal ir noteikti principi, uz kuriem tirdzniecība varēs attīstīties.
Jāsaka, ka visur Rumānijā mūsu delegācijai izrādīta vislielākā pretimnākšana. Delegāciju
pieņēma arī tirdzniecības ministrs, kurš no savas puses uzdeva saviem pārstāvjiem rūpēties par
sarunu drīzu noslēgšanu. Jāatzīst, ka patiesi te vienošanās panākta rekorda laikā, jo parasti
ārzemju delegācijas Rumānijā paliek daudz ilgāk.
[..]. 3
LVVA, 2570. f., 13. apr., 576. l., b. p.
1
Devises libres (franču val.) – brīvi konvertējamā valūta.
2
Runa par Jelgavas linu manufaktūru (vērptuvi), akciju sabiedrību „J. Hoff”, kura nodarbināja vairāk par 1600
strādniekiem.
3
Pēc Rumānijas Latvijas delegācijas apmeklēja arī Dienvidslāviju un Čehoslovākiju.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 343
131. Report by First Secretary of Latvia’s Legation in Prague Ē. Igenbergs to Envoy M.
Nukša, 30 th December 1937
On 6 th December, this year I received a telegram from head of the economic delegation
Vice-Director Mr. J. Volmārs 1 from Bucharest and urgently left for Bucharest on the same day to
join the delegation. I did not receive any special instructions from our Ministry about my
function in the delegation, thus in my activities there I built on the preparatory work that I had
done in Prague. Moreover, having arrived in Bucharest, I also received a large amount of
materials from the head of the delegation. I considered it also my duty to organize the formal
and protocolary issues.
Romania. In Bucharest we first of all paid visits to the Ministry of Foreign Affairs, where
Vice-Minister had received the head of the delegation before I arrived in Bucharest. After my
arrival we together visited plenipotentiary minister of the Economic Department of the
Ministry of Foreign Affairs Christu 2 , Chief of protocol Grigorcea and Romania’s former Envoy in
Riga Văllimărescu. In the Ministry of Commerce we visited Minister Bujoiu 3 and Secretary
General Marian. Although our delegation had arrived in Bucharest a few days before the due
time and although at the very same time the Romanians had to hold negotiations with the
Turks and Germans in Bucharest, the Romanian delegation was formed without delay and
already on 9 th December we could hold the first meeting. Romania’s delegation was headed by
prof[fessor] Ion Gr. Dimitrescu, Director of the External Trade Department of the Ministry of
Commerce. The delegation also included ing. Stefan Mitescu, head of the Contingents Office,
Aurel Smadu, Director of the Exports Institute, Demetrie D. Buzdugan, Councillor at the
Ministry of Foreign Affairs and Demetrie Emanoil, Member of the Trade Agreements Office of
the National Bank of Romania. Meetings took place in the facilities of the Exports Institute and
in the capacity of an expert our delegation included our Honorary General Consul T. Orghidan,
who, thanks to his contacts and competence, turned out to be a highly valuable support in our
work. The delegations met both in mornings and in afternoons and between the meetings we
several times held internal consultations within the delegation. Our exports to Romania have
never reached a large volume. Only in 1930 and 1932 our exports slightly exceeded one million
lats, subsequently to fall again almost to zero, as was the case last year. Our main [export]
commodities are flax yarn, linseed, ultramarine and rubber footwear, moreover the last two
categories are no longer demanded in Romania almost at all thanks to the development of local
production and there remain mostly flax yarn and linseed and in lesser amounts – rubber
footwear. We in turn still have the chance to buy oil products in Romania, for which reason the
negotiations for the most part focused on the way how to make our export to Romania possible,
in order to be able to balance the turnover. It turned out that so far the National Bank of
Romania had permitted importing Latvia’s goods only based on the -so-called “K”
(compensation) permits, which means that payment for Latvia’s goods was possible only in
currency acquired in the free market, the exchange rate of such currency in Romania being
approximately by 30% higher than the official rate. It made our calculation unrealistic and for
this reason it was no longer cost-effective to export our goods. The agreement, which is now in
1
Jānis Volmārs (1900–1982), Vice-Director of the Industry Department of the Ministry of Finance. Died in the USA.
2
Ion Christu (1895-1953) was a Romanian lawyer, economist, diplomat and politician. Minister for Foreign Trade
(1940). Member of the Romanian delegation at the Paris Peace Conference (1945-1946). He died in political prison.
3
Ion Bujoiu (1894-1956) was a Romanian engineer, businessman and politician. Minister for National Economy
(1939), member of anti-Communist resistance movement. He died in political prison.

344 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
force, stipulates that the National Bank of Romania should give „devises libres” 1 and not
compensations or export currency as before. These, in my opinion, are the main achievements,
because now our commodities definitely enjoy the best import procedure in Romania. It will
depend on interest from the part of our businessmen and on prices in Romania, whether it will
be possible to use the opportunity, which has emerged now. Thus, for example, General Consul
T. Orghidan, who is also the representative of Hoff 2 company in Bucharest, affirms that
procurement of flax yarn is now ensured. It should be mentioned that interest was great also in
linseed, of which Romania intends to order several hundred tons still this year. Since our
delegation particularly emphasised the need to establish balance in the bilateral trade,
Romania’s delegation had to adopt a certain position on this issue and at the beginning it
accepted our view. However, later the National Bank of Romania objected to the inclusion of
the principle of balance in the agreement itself because in that case such principle could
eventually be used as a precedent in other negotiations. Thus, in order to avoid it, an exchange
of special letters was agreed on, in compliance with which Romania first of all has to reserve a
contingent of the free devises [currency] in the amount of 8 million lei, which then will be
granted to the importer of Latvia’s goods to Romania and we then will be able to permit [the
import of] Romania’s goods depending on the level of development of our exports to that
country. The agreement and letters were initialized on 14 th December and it should be noted
that now, after several years of uncertainty in the bilateral trade, principles again have been
fixed, based on which the development of trade will be possible.
It should be remarked that everywhere in Romania our delegation was welcomed with very
obliging attitude. The delegation was also received by the Minister of Commerce who on his
part instructed his staff to ensure that the negotiations were completed soon. It must be
admitted that the agreement was indeed reached in a record-short time for this country as
usually foreign delegations stay in Romania much longer [..]. 3
SHAL, f. 2570, d. 13, file 576, without pagination.
132. Latvijas sūtņa Prāgā M. Nukšas 1938. g. 12. janv. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
Čehu politiskās aprindas sagaidīja jauno Rumānijas ārlietu ministru Mikesku viņa pirmā
vizītē ar nedalītām neuzticamības jūtām. Uz piedzīvojumu pamata, visas pārmaiņas, kuras
bijušas Bukarestē pie Titulesku iziešanas, atnesušas Prāgai vilšanos, neskatoties uz daudzajiem
sirsnīgas draudzības un uzticības apliecinājumiem. Ja arī Rumānijā nav noticis nekas tāds, kas
būtu bijis vērsts pret Čehoslovākijas interesēm, tomēr, no otras puses, nav noliedzams tas fakts,
ka Rumānijā ir apstājusies vairāku nodomu realizēšana, tieši tādu nodomu, kuros Prāga bija
ieinteresēta un kuru piepildīšanos viņa gaidīja. Gogas kabineta ārpolitikas kU.R.S.S. , bez
šaubām, vēl vairāk attālināsies no Titulesku nospraustās līnijas, nekā to varēja vērot Antonesku
laikā. Čehoslovākijas pārstāvji Bukarestē, sevišķi Šeba, 4 nekad nebija slēpuši savas politiskās
simpātijas un antipātijas, reizēm par daudz demonstratīvi rādījuši tās uz āru. Ar Rumānijas
politiķu labo spārnu, pie kura pieder Goga ar saviem tagadējiem ministriem, čehu attiecības bija
1
Devises libres (French) – freely convertible currency.
2
Here is meant flax manufacture (spinning mill) in Jelgava town joint stock company „J. Hoff”, which employed
more than 1600 workers.
3
After Romania the delegation of Latvia visited also Yugoslavia and Czechoslovakia.
4
Čehoslovākijas sūtnis Rumānijā bija Jans Šeba (Šeba).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 345
tikai vēsi pieklājīgas, ne vairāk. Tā vai citādi, tagad nepieciešams ir pielāgoties jauniem
apstākļiem un tādēļ, itin dabīgi, ka Mikesku vizīte tika Prāgā gaidīta.
Rumānijas ārlietu ministrs uzturējās Prāgā nepilnas 24 stundas. Šinī īsajā brīdī viņš satikās
vienīgi ar čehiem un ar Čehoslovākijas sabiedroto valstu – Francijas un Jugoslāvijas, bet ne
Padomju Krievijas diplomātiem. Bet arī tiem satikšanās gadījums bija vienīgi ārlietu ministra
Kroftas 1 dotā intīmā dinejā, uz kuru Francijas un Jugoslāvijas pārstāvji bija lūgti. Krofta un
Mikesku te pirmo reiz apmainījās runām. Atzīmējams, ka Krofta iesāk ar uzrunu „Monsieur le
Ministre et cher ami”, 2 lieto tekstā visur „vous”, 3 kamēr Mikesku atbild ar „Monsieur le
Ministre”, 4 sākumā lieto „Votre Excellence” 5 un tikai runas vidū atsilst, kad viņš izsaka prieku
par no jauna konstatēto vienprātību mērķos un līdzekļos, apspriežoties „avec vous, Monsieur le
Ministre et désormais cher ami”. 6 Varbūt, ka šāda pakāpenība ir tikai retorisks paņēmiens, bet
varbūt arī, ka tā ir aprēķināta nianse.
Mikesku apspriedās ar Kroftu, ar Benešu, ar Hodžu. 7 Ārvalstu diplomātiem nebija dota
izdevība Mikesku sastapt. Ziņas par apspriežu gaitu ir, pagaidām, vienīgi no čehu avotiem.
Satiku ārlietu ministri Kroftu vakar kādā dinejā. Viņš bija ar rezultātiem visai apmierināts un
man palika iespaids, ka šis apmierinājums bija īsts, neliekuļots. Visos ārpolitiskos jautājumos
esot konstatēta vienprātība tādos pat apmēros, kā agrāk. Rumānijas ārpolitika iepretim Mazai
Antantei, Čehoslovākijai, Francijai un Tautu Savienībai paliekot negrozīta. Tāds ir īsumā sarunu
gala noslēgums, kas izteikts arī communiqué 8 un no Krofta no jauna apstiprināja. Mikesku vēl
apgalvojis Dr. Kroftam, ka arī Rumānijas iekšpolitikā nekādas radikālas maiņas neesot
sagaidāmas. Sākumā esot bijis jādod vēlētājiem kāds gandarījums, bet visumā Gogas kabinets
turpmāk gribot ieturēt mierīgu nacionālu gaitu. Goga mēģināšot pārliecināt arī dzelzgvardes
vadoņus neiet pārāk tāli un pārāk strauji.
Pēc tās informācijas, kas šeit ir Prāgā, arī karalis noteikti prasot no jaunās valdības ieturēt
mērenību. Visas politiskās aprindas Čehoslovākijā pirmos asos šaubu brīžos pēc Gogas kabineta
sastādīšanas, dibināja savu paļāvību uz karali Karolu, būdamas pārliecinātas, ka viņš ir noteikts
līdzšinējās ārpolitikas piekritējs. Tagad, spriežot pēc noskaņas, kāda te pastāv pēc Mikesku
vizītes, liekas, ka šī pārliecība ir sevi attaisnojusi.
Prāgā ir klusa doma, ka Gogas kabinetam nebūs ilgs mūžs, ko it kā aplinkus apstiprinājusi
Mikesku jaunā daiļā kundze (pēc skaita trešā), kura vīru pavadīja ceļojumā. Uz Kroftas
ieaicinājumu apmeklēt drīzumā Prāgu un Čehoslovākiju labāk patīkamā laikā un mazākā steigā,
Mikesku kundze atbildējusi: „Labprāt, bet šaubos, vai tas būs iespējams, vai mēs vēl būsim pie
varas.” „Taču…” – „Tad ar Jūsu palīdzību”.
Neskatoties uz patlaban nodibināto draudzību un labo saskaņošanos visos ārpolitiskos
jautājumos, Prāga neskumtu, ja Mikesku kundzes melanholiskā nojauta piepildītos. Goga, kā
partijas vadonis, ir labi pazīstams. Viņš, būdams opozīcijā, bija viens no tiem Rumānijas
1
Kamils Krofta (Krofta; 1876–1945), Čehoslovākijas diplomāts, valstsvīrs. 1927.–1936. g., ārlietu viceministrs, 1936.–
1938. g. ārlietu ministrs.
2
Monsieur le Ministre et cher ami (franču val.) – ministra kungs un dārgais draugs.
3
Vous (franču val.) – Jums.
4
Monsieur le Ministre (franču val.) – ministra kungs.
5
Votre Excellence (franču val.) – Jūsu Ekselence.
6
Avec vous, Monsieur le Ministre es désormais cher ami (franču val.) – ar Jums, Ministra kungs un kopš šī brīža
dārgais draugs.
7
Milans Hodža (Hodža; 1878–1944), Čehoslovākijas valstsvīrs. 1935.–1938. g. premjerministrs.
8
Communiqué (franču val.) – paziņojums.

346 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
politiķiem, kas visvairāk pievērsās jaunai Vācijai, sajūsminājās par viņas tagadējo darba,
nodomu un centienu ritmu. Šī Gogas politiskā pagātne, ja tā bija īsta un neliekuļota, nav
iznīdējama no vienas dienas uz otru. Un kaut gan viņš kā Ministru prezidents ir spiests daudz
stingrāk rēķināties ar Rumānijas ārpolitikas realitātēm, viņa simpātijas Vācijai, Itālijai un Polijai
ir jau no jauna izteikušās. Mikesku vizīte, liekās, nebūs izklīdinājusi Prāgā visas aizdomas.
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2387. l., 9.–10. lp.
132. Report by Latvia’s Envoy in Prague M. Nukša to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 12 th January 1938
The Czech political circles met Romania’s new Minister of Foreign Affairs Micescu 1 who had
arrived on his first visit with unmixed feelings of distrust. It was based on experience: all
changes that had transpired in Bucharest after Titulescu’s leaving had disappointed Prague in
spite of the numerous displays of friendship and trust. Although nothing has happened in
Romania that would be targeted against the interests of Czechoslovakia, the fact cannot be
denied that the implementation of several intentions had become stuck in Romania and these
had been the intentions that Prague had been interested in and the implementation of which it
had looked forward to. The foreign policy course of Goga’s cabinet, no doubt, will withdraw
even further from the line set by Titulescu than it was the case in Antonescu’s time. The
representatives of Czechoslovakia in Bucharest, Šeba 2 in particular, had never concealed their
political affinities and dislikes, sometimes displaying them in an excessively demonstrative
manner. With Romania’s right-wing politicians whom Goga 3 and his acting ministers belong to
the Czechs have had only coldly polite relations and not more than that. Be as it is, now it is
necessary to adapt to the new circumstances and thus, naturally, Micescu’s visit was expected in
Prague.
Romania’s Minister of Foreign Affairs stayed in Prague for less than 24 hours. In that short
time span he met only Czechs and the diplomats of Czechoslovakia’s allies – France and
Yugoslavia – but not those of Soviet Russia. But even the meeting with the former took place
only during an intimate dinner hosted by Minister of Foreign Affairs Krofta 4 to which
representatives of France and Yugoslavia were invited. This was the first time that Krofta and
Micescu exchanged speeches. It is worth noting that Krofta begins his speech with address
„Monsieur le Ministre et cher ami” 5 and throughout the text consequently uses “vous” 6 , while
Micescu replies with „Monsieur le Ministre” 7 , at the beginning says „Votre Excellence” 8 and gets
warmer only in the middle of his speech where he expresses joy about the unity of goals and
means that had been reconfirmed during the discussion „avec vous, Monsieur le Ministre et
1
Istrate Micescu (1881-1951) was a Romanian lawyer and politician, Minister for Foreign Affairs (1937-1938).
2
Czechoslovakia’s Envoy to Romania was Jan Šeba.
3
Octavian Goga (1881-1938) was a Romanian nationalist poet and politician, Prime Minister of Romania (1937-
1938), Member of the Romanian Academy (since 1920). He held anti-Semitic views.
4
Kamil Krofta (1876–1945), Czechoslovakian diplomat, statesman. 1927–1936 Vice - Minister of Foreign Affairs,
1936 –1938 Minister of Foreign Affairs.
5
Monsieur le Ministre et cher ami (French) – Mr. Minister and dear friend.
6
Vous (French) – You.
7
Monsieur le Ministre (French) – Mr. Minister.
8
Votre Excellence (French) – Your Excellency.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 347
désormais cher ami” 1 . Probably such gradualness is only a rhetoric tool, but it may also be a
calculated nuance.
Micescu had a meeting with Krofta, Beneš and Hodža. 2 Foreign diplomats were not given
the chance to meet Micescu. For the time being information about the course of the discussions
comes only from the Czech sources.
I met Minister of Foreign Affairs Krofta at a dinner yesterday. He was highly satisfied with
the result and I got the impression that his satisfaction was genuine, unfeigned. [He said that]
conformity of opinion had been ascertained on all foreign policy issues to the same degree as
before. Romania’s foreign policy with regard to the Little Entente, Czechoslovakia, France and
the League of Nations remained unchanged. That is the summary of the discussions that was
stated also in a communiqué and reaffirmed by Krofta. Micescu had also reassured Dr. Krofta
that no radical changes were to be expected in Romania’s domestic policy either. At first the
electorate had to be given some kind of atonement but in general Goga’s cabinet wanted to
pursue peaceful national development in the future. Goga would try to persuade the leaders of
the iron guard, too, not to go too far and too fast [said Krofta].
According to the information available here in Prague, the King, too, firmly demands the
new government to observe moderation. In the first moments of acute doubt after the
formation of Goga’s cabinet all political circles in Czechoslovakia relied on King Carol, being
sure that he is a committed supporter of the existing foreign policy [course]. Now, judging from
the mood that dominated here after Micescu’s visit, it seems that this confidence has been
justified.
A silent thought [hope] exists in Prague that Goga’s cabinet will not have a long life as has
been as if implicitly confirmed by Micescu’s beautiful new (third in a row) wife, who
accompanied her husband on this trip. To Krofta’s invitation to visit Prague and Czechoslovakia
[in general] in a more pleasant season and in a less hurried manner, Mrs. Micescu had replied:
„Gladly, but I doubt whether it will be possible, whether we will still hold power.“ „However...“ –
„then with your help“.
In spite of the now established friendship and good coordination on all foreign policy issues,
Prague would not grieve if Mrs. Micescu’s melancholic premonition came true. Goga is well
known as a leader of the party. While in opposition he was one of those Romania’s politicians
who most eagerly turned towards new Germany, admired its current rhythm of work,
intentions and aspirations. This political past of Goga’s, if it was genuine and unfeigned, cannot
be erased from day to day. And although as Prime Minister he must reckon with Romania’s
foreign policy realities to a much greater extent, his affinity for Germany, Italy and Poland has
manifested itself again. It seems that Micescu’s visit has not dispersed all suspicion in Prague.
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2387, s. 9–10.
1
Avec vous, Monsieur le Ministre es désormais cher ami (French) – with you, Mr. Minister, and from now on - dear
friend.
2
Milan Hodža (1878–1944), Czechoslovakian statesman. 1935–1938 Prime Minister.

348 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
133. Finanšu ministrijas Tirdzniecības un rūpniecības departamenta direktora A.
Zakenfelda 1 1938. g. 5. febr. raksts Ārlietu ministrijas Juridiski-administratīvā
departamenta direktora v. i. A. Kampem.
Norādot Jums uz mūsu ģenerālkonsula T. Orgidana vēstules norakstu, pagodinamies
paskaidrot, ka rakstā minētais atbilst īstenībai un, ka ar Rumāniju 1937. gada 14. decembrī
parafētās saimnieciskās vienošanās nokavēšanos mēs zaudējam iespēju izmantot mūsu preču
importam Rumānijas Nacionālās bankas rezervētos 8 milj. lejas š. g. pirmam ceturksnim. Būtu
vēlams panākt, ka nokavēto laiku attiecībā uz 8 miljonu leju piešķiršanu attiecinātu uz
nākošiem trim mēnešiem pēc vienošanās spēkā stāšanās.
Jautājumā par pudeļu korķu eksportu pagodinamies ziņot, ka esam atbildējuši mūsu
ģenerālkonsulam, norādot stāties tiešos sakaros ar Vikandera 2 korķu rūpniecības
a[kciju]/s[abiedrību] Liepājā.
LVVA, 2570. f., 13. apr., 576. l., b. p.
133. Note by Director of the Trade and Industry Department of the Ministry of
Finance A. Zakenfelds 3 to Acting Director of Legal and Administrative Department of
the Ministry of Foreign Affairs A. Kampe, 5 th February 1938
With reference to the copy of letter from our General Consul T. Orghidan, we have the
honour to explain that the content of the note accords with realities and that by delaying the
implementation of the economic agreement initialized with Romania on 14 th December, 1937
we lose the opportunity to use for the import of our goods the 8 million lei that the National
Bank of Romania has reserved for the first quarter of this year. It would be advisable to achieve
that the allocated 8 million lei, the term of usage of which has been missed, are transferred to
the period of the subsequent three months after the agreement comes into force.
On the issue of the export of bottle corks we have the honour to report that we have replied
to our General Consul, advising him to contact directly Vikanders‘ 4 cork manufacturing a/s
[joint stock company] in Liepāja.
SHAL, f. 2570, d. 13, file 576, without pagination.
134. Izvilkums no Latvijas Iekšlietu ministrijas Politiskās pārvaldes aģenta “Liepas”
1938. g. 31. maija ziņojums pārvaldes Jelgavas rajona priekšniekam
Š. g. maija mēneša beigās Rīgā no Gustava Celmiņa 5 saņemta vēstule–ziņojums. Ziņojums
bijis rokrakstā, un tas bijis G. Celmiņa rokraksts. Vēstulē Celmiņš rakstījis par braucienu uz
Rumāniju un satikšanos ar Kodreanu š. g. februāra mēnesī (pirms pēdējās apcietināšanas). Esot
1
Arturs Zakenfelds (1895 – pēc 1957), Latvijas būvinženieris, rūpnieks un valsts ierēdnis. Miris ASV.
2
1886. g. dibinātā korķa un linoleja fabrika „Vikanders un Larsons”, 1919. g. atjaunoja darbību, no 1928. g.
Zviedrijas firmas īpašumā, nosaukta par Vikandera korķu rūpniecības akciju sabiedrību. Viens no lielākajiem
Liepājas rūpniecības uzņēmumiem, produkcija tika eksportēta.
3
Arturs Zakenfelds (1895 – after 1957), Latvian construction engineer, manufacturer and civil servant. Died in USA.
4
Factory of corks and linoleum „Vikanders un Larsons”, established in 1886, resumed production in 1919, from
1928 was owned by a Swedish company and renamed Vikanders cork manufacturing joint stock company. One of
the largest industrial enterprises in Liepāja, its produce was exported.
5
Gustavs Celmiņš (1899–1968), Latvijas armijas leitnants (1919.–1924. g.), labējs politisks darbinieks. 1926.–1927. g.
Ārlietu ministrijas atašejs, atbrīvots no amata. Darbojies nacionālajās organizācijās. No 1932. g. latviešu tautas
apvienības „Ugunskrusts” (1933. g. pārdēvēta par „Pērkonkrustu”) Centrālās valdes priekšnieks. 1934. g. jūn.
apcietināts, 1935. g. piespriesti 3 gadi ieslodzījuma par politisko darbību. Pēc atbrīvošanas 1937. g. izraidīts no
Latvijas. Dzīvojis Itālijā. Miris Meksikā.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 349
nodibinājis labas attiecības ar Rumānijas Dzelzs gvardi un pārrunāts jautājums par
starptautiskas centrāles nodibināšanu Šveicē. Starp citu, vēstulē Celmiņš rakstījis, ka no
Rumānijas ticis prom ar policijas palīdzību (domājams, izraidīts). Rumānijā brīvmūrniekiem
esot vājas pozīcijas, turpretīm Dienvidslāvijā tie esot stipri [..].
LVVA, 3235. f., 1./22. apr., 709. l., 188. lpp.
134. Excerpt from report by agent “Liepa” of the Political Authority of Latvia’s
Ministry of Interior to Chief of the Authority’s Jelgava division, 31 st May 1938
In late May, this year, a letter – report was received from Gustavs Celmiņš 1 in Riga. The
report was handwritten and it was G. Celmiņš’ handwriting. In his letter Celmiņš described his
trip to Romania and his meeting with Codreanu 2 in February, this year (before his latest arrest).
[He writes that] he has established good relations with Romania’s Iron Guard and discussed the
issue of founding a central organisation in Switzerland. Among other things Celmiņš wrote in
his letter that he had got out of Romania with the help of police (most likely, he was deported).
In Romania Free Masons are said to have weak positions, while in Yugoslavia they are strong
[..].
SHAL, f. 3235, d. 1/22, file 709, p. 188.
135. Latvijas sūtņa Varšavā M. Valtera 1938. g. 4. jūn. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
[..] no jauna te diezgan stipri tagad diskutē Rumānijas robežu stāvokli un Rumānijas tālāko
politiku. Tas stāv sakarā ar Rumānijas Ģenerālštāba šefa Jonesku braucienu uz Varšavu. Šo
braucienu iztulko dažādi. Aizrāda, ka tas bijis jau agrāk nodomāts, citi atkal saka, ka brauciens
esot sasteigts, jo krievi lielā mērā pulcējot karaspēkus pie Rumānijas robežas. Norunās starp
Rumāniju un Poliju esot paredzēts, ka atsevišķos gadījumos satiekas abu valstu ģenerālštābu
šefi, un tāds gadījums esot tagad. No kādas ļoti informētas puses man zināja teikt, ka Padomju
Krievija vedusi pēdējā laikā dzīvas sarunas ar Rumāniju un starp citu bijusi runa par Rumānijas
ieņemamo stāvokli, ja Padomju Krievija Čehoslovākijas konfliktā būtu spiesta iejaukties.
Jautājums esot ticis cilāts arī Londonā, ko man zināja teikt kāds, kas atgriezies nupat no
Londonas. Rumāņi esot tikuši mudināti ārkārtējos gadījumos neatteikties laist cauri Padomju
Krievijas karaspēku caur nelielu Rumānijas robežas daļu, kādiem 30 kilometriem. Gandrīz
sensacionāla man izklausījās ziņa, ko saņēmu no vēl kādas puses, proti, ka Rumānija it kā būtu
vienojusies ar Padomju Krieviju par karaspēka caurlaišanu, pie kam esot norunāti visi
noteikumi, kas būtu ievērojami no krievu puses. Šī ziņa man nāk no kādas puses, par kuru
gandrīz nemaz nevarētu šaubīties. Par to, ka Padomju Krievija konflikta gadījumā lielā mērā
varētu traucēt Vāciju ar savu gaisa spēku, te vairs nešaubās [..]. Tālāk esmu varējis vērot, ka
šejienes Padomju vēstniecība nes stiprus refleksus no pieaugoša naida Padomju Krievijā pret
Poliju. Ir kaut kas mainījies šejienes krievu nostājā, valodā, kas liecina par kādu jaunu
noskaņojumu, daudz asāku un brutālāku, nekā to varēja agrāk vērot. Tagadējās Krievijas
1
Gustavs Celmiņš (1899–1968), lieutenant of the Army of Latvia (1919–1924), right-wing politician. 1926–1927
Attaché of the Ministry of Foreign Affairs, dismissed. Active in nationalist organisations. From 1932 Chairman of
the Central Board of Latvian People’s society „Ugunskrusts” (“Firecross”) (in 1933 renamed „Pērkonkrusts”
(”Thundercross)). Arrested in June 1934, in 1935 sentenced to 3 years of imprisonment for his political activities.
After release from prison in 1937 exiled from Latvia. Lived in Italy. Died in Mexico.
2
Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938) was the charismatic leader (Captain) of the extreme right-wing Legion of
Archangel Michael (or Iron Guard) from 1927 to his murder by order from King Carol II.

350 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
vēstniecības locekļi ir visi no jaunās krievu paaudzes, daudz cietāki, pat rupjāki nekā agrākie un
var redzēt, ka šī jaunā paaudze izturas daudz lepnāki [..]. Krievu karaspēka pulcēšana pie
Rumānijas–Polijas robežām netiek no krieviem nemaz noliegta, un tie tikai vīpsnā. Tāpat
diplomātiskā korpusā ziņas par karaspēka sablīvēšanu neapšauba [..].
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2379. l., 143.–144. lp.
135. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw M. Valters to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 4 th June 1938
[...] Rather intense discussions are again taking place here about the situation on Romania’s
borders and Romania’s future policy. It is related to the trip by Chief of Romania’s General Staff
Ionescu to Warsaw. This trip is being interpreted in various ways. It is being noted that the trip
has been planned earlier, while others say that it is made in a rush because the Russians actively
gather troops at Romania’s border. They say that in the agreement between Romania and
Poland it is envisaged that chiefs of the general staff of both countries should meet on concrete
occasions and this is such an occasion. A very well informed source told me that lately Soviet
Russia had launched lively discussions with Romania and that among other things the position
that Romania should take in case Soviet Russia was forced to intervene in Czechoslovakia’s
conflict was discussed. This issue had been addressed in London as well, as I heard from
somebody who has just returned from London. Romanians had been urged on emergency cases
not to deny the troops of Soviet Russia a way-leave through a small part of Romania’s border
[area], approximately 30 kilometres long. The news that I received from another source seemed
almost sensational to me, namely, that Romania had come to an agreement with Soviet Russia
about the transit permit for the troops and that all conditions that the Russians should meet
had been agreed on. This piece of information comes from a source, which I could not question
almost at all. It is no longer doubted here that in case of a conflict Soviet Russia could greatly
bother Germany with its air force [..] Further I have been able to observe that the local Soviet
Embassy strongly reflects the growing hatred against Poland in Soviet Russia. Something has
changed in the attitude and language of the Russians here that testifies to a different state of
mind, much more acute and brutal than could be observed before. All the current staff
members of Russia’s Embassy come from a new generation of Russians and are much harder,
even ruder than the previous ones and it can be seen that this new generation carries itself with
much more pride [..] The Russians do not even deny the gathering of the Russian troops at
Romanian –Polish borders and only smirk [about it]. The diplomatic corps do not question the
news about the concentration of the troops either [..]
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2379, s. 143–144.
136. Latvijas Ārlietu ministrijas 1938. g. 22. aug. raksts sūtniecībai Prāgā
Administratīvā un protokola nodaļa pagodinās paziņot, ka Valsts cukura monopola
pārvaldnieks J. Laže 1 izbrauks komandējumā uz Poliju, Rumāniju un Bulgāriju iepazīties ar
cukurbiešu audzēšanas un cukurrūpniecības apstākļiem šajās valstīs. J. Lažes kungs uzturēsies
ārzemēs starp š. g. 20. augustu un 20. septembri.
LVVA, 2575. f., 4. apr., 342. l., 3. lp.
1
Jānis Laže (1886–1969), Latvijas inženieris tehnologs. No 1933. g. Cukurrūpniecības pārvaldes priekšnieks, 1934.–
1940. g. Valsts cukura monopola pārvaldnieks. Miris Latvijā.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 351
136. Note by Latvia’s Ministry of Foreign Affairs to Legation in Prague, 22 nd August
1938
The Administrative and Protocol Department has the honour to inform you that
administrator of State Sugar Monopoly J. Laže 1 will go on a business trip to Poland, Romania
and Bulgaria to study the conditions of the cultivation of sugar beets and sugar industry in
these countries. Mr. J. Laže will stay abroad between 20 th August and 20 th September, this year.
SHAL, f. 2575, d. 4, file 342, s. 3.
137. Telegrama ministrului României la Riga Vasile Stoica nr. 89400 către Ministrul
Afacerilor Străine al României Nicolae Petrescu-Comnen, 13 septembrie 1938
Sunt informat că unii evrei letoni, lituanieni și polonezi, care au permisul de intrare în
Palestina și deci obțin viză de tranzit prin România, dispar din trenuri în trecerea lor de la
Grigore Ghica Vodă la Constanța și rămân în țară ascunși de rudeniile lor. Cum numărul
evreilor obligați a emigra din aceste regiuni este în continuă creștere, sporește în aceeași
proporție și numărul celor care rămân clandestin la noi. Rog să se precizeze dacă ordinul
ministerial nr. 52934 din 9 septembrie se extinde și asupra vizelor de tranzit sau se aplică numai
vizelor de intrare.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 103.
137. Telegram of the Romanian Minister in Riga Vasile Stoica no. 89400 to Foreign
Minister Nicolae Petrescu-Comnen, 13 th September 1938
I am informed that some Latvian, Lithuanian and Polish Jews, who have security clearance
for Palestine and thus obtain a visa to transit Romania, disappear from the train on their way
from Grigore Ghica Vodă to Constanța and are hidden by their relatives in the country. As the
number of Jews forced to emigrate from these regions is constantly increasing, the number of
those who remain illegally in our country increases accordingly. Please indicate whether
ministerial order no. 52934 from September 9 th extends to transit visas or is applied only to
entry visas.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 103.
138. Latvijas sūtņa Varšavā L. Ēķa 2 1938. g. 21. okt. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
Politisko interešu degpunktā Varšavā pašureiz ir ministra Beka brauciens uz Rumāniju un
tur vesto sarunu rezultāts. Vakar vakara un šodienas poļu presē par šīm sarunām ir atrodams
gaužām maz. Toties, kā tas šeit parasts, diplomātiskā korpusa ļaudis pārtiek un kolportē
dažādas baumas [..]. Dominējoši ir ieskati, ka Beka kungs šoreiz pārbraucis ar tukšu somu [..].
Rumānija izturējusies ar rezervēm pret poļu priekšlikumu un iemesli šīm rezervēm esot šādi:
Rumānija gribot palikt lojāla iepretim Čehoslovākijai, kur Rumānijai esot plašas saimnieciskas
1
Jānis Laže (1886–969), Latvian engineer, technologist. From 1933 Head of the Sugar Industry Authority, 1934 –
1940 Administrator of State Sugar Monopoly. Died in Latvia.
2
Ludvigs Ēķis (1892–1943), Latvijas valstsvīrs un diplomāts. No 1920. g. dažādos amatos Ārlietu ministrijā, 1925.–
1928. g. Ārlietu ministrijas Administratīvās un protokola nodaļas vadītājs, 1928.–1931. g. I šķiras sekretārs
sūtniecībā Londonā, 1931.–1934. g. Ārlietu ministrijas Rietumu nodaļas vadītājs, 1934. g. sūtnis Lietuvā, 1934.–1938.
g. finanšu ministrs, 1938.–1939. g. sūtnis Polijā un Ungārijā ar sēdekli Varšavā, no 1939. g. – Rumānijā un Ungārijā
(no 1940. g. apr. arī Turcijā) ar sēdekli Bukarestē. Miris ASV.

352 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
un politiskas intereses. Otrām kārtām, Rumānija nevēloties pārāk lielu Ungārijas stiprināšanu.
Treškārt, Bukareste ar lielu skepsi skatās uz eventuālu ungāru garantiju attiecībā uz
Septiņkalnes 1 apgabalu. Ceturtām kārtām, Rumānija nevēloties piedalīties kombinācijās, kas
kaitinātu vāciešus, kas, kā zināms, būtu poļu–ungāru kopēja robeža, pēc kā abas šīs valstis tik
ļoti pašreiz cenšās. Karpatrutēnijas atdošana ungāriem apdraudētu Bukovinas un Septiņkalnes
aizsardzību. Runājot ar pāris diplomātiskā korpusa locekļiem, arī no tiem dzirdēju līdzīgus
ieskatus, t. i., ka ārlietu ministrs Beks šoreiz nav panācis to, ko vēlējies. Liekas gan skaidrs, ka ja
šī neveiksme tiešām tāda arī būtu, Beka kungs neapmierināsies un mums jāgaida tālākie
notikumi un tālākie soļi, ko šai virzienā darīs Polija un Ungārija. Franču un angļu interese it kā
pilnīgi atslābusi un iespaids tāds, ka ar Franciju un Angliju dienvidaustrumu politikas
jautājumos neviens vairs nopietni nerēķinās [..].
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2379. l., 188. lp.
138. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw L. Ēķis 2 to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 21 st October 1938
Currently the political interests in Warsaw are focused on Minister Beck’s trip to Romania
and the result of the negotiations that took place there. In the Polish press of yesterday evening
and today very little can be found about these negotiations. But, as is the tradition here, it is
made up for by various rumours that the people of the diplomatic corps live on and hawk [..]
The dominating view is that this time Mr. Beck has returned home with an empty bag [..]
[Firstly,] Romania is said to have treated the Polish proposition with reserve and the reason for
its reserved attitude is the following: Romania wants to stay loyal to Czechoslovakia, where it
has extensive economic and political interests. Secondly, Romania does not want Hungary to be
excessively strengthened. Thirdly, it is with great scepticism that Bucharest regards the eventual
Hungarian guarantee pertaining to Transylvania. Fourthly, Romania does not want to
participate in combinations, which would irritate the Germans, who, as we know, would
constitute a common Polish–Hungarian border that both these countries are currently very
much aspiring for. The cession of the Carpathian Ruthenia to the Hungarians would threaten
the defence of Bukovina and Transylvania. Also in discussions with a couple of members of the
diplomatic corps I heard a similar view, i.e. that this time Minister of Foreign Affairs Beck had
not achieved what he had wanted. It seems clear though that if he indeed has failed in this way,
Mr. Beck will not calm down and we should expect further developments and further steps that
Poland and Hungary will make in this direction. The French and English interest seems to have
completely relaxed and the impression is that with regard to the issues of South–East policy
nobody is seriously reckoning with France and England any longer [..]
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2379, s. 188.
1
Domāta Transilvānija.
2
Ludvigs Ēķis (1892–1943) – Latvian statesman and diplomat. From 1920 held different positions in the Ministry of
Foreign Affairs, 1925–1928 Head of Administration and Protocol Division of the Ministry of Foreign Affairs, 1928–
1931 First Secretary at the Legation in London, 1931–1934 Head of the Western Division of the Ministry of Foreign
Affairs, 1934 Envoy to Lithuania, 1934–1938 Minister of Finance, 1938–1939 Envoy to Poland and Hungary with seat
in Warsaw, from 1939 Envoy to Romania and Hungary (from April 1940 also to Turkey) with seat in Bucharest.
Died in USA.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 353
139. Telegrama ministrului plenipotențiar al României la Riga Vasile Stoica nr. 1169
către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Petrescu-Comen, 25 octombrie
1938
Cercurile polone de aici și Legația Poloniei însăși răspândesc între ziariștii și conducătorii
Letoniei știrea că Polonia va continua acțiunea pentru o frontieră comună cu Ungaria. Aceasta
este prezentată ca o necesitate pentru a împiedica întinderea brațului german prin Cehoslovacia
până în Ucraina și totodată pentru a potoli Ungaria care în acest caz nu ar mai revendica alte
teritorii.
Miniștrii finlandez și estonian de aici, în conversațiile lor, au mers mai departe, susținând că
nu numai rutenii trebuie anexați Ungariei, dar trebuie modificate în favoarea acesteia și
frontierele cu România și Iugoslavia. Pare că în Estonia și Finlanda aceasta este opinia cercurilor
oficiale.
În Letonia și Lituania atitudinea leală a României față de Cehoslovacia și față de un tratat
internațional a stârnit, mai ales după München, un real sentiment de apreciere. Mulți ofițeri
letoni, dintre care trei generali și comandantul flotilei, mi-au exprimat admirația pentru M.S.
Regele, guvernul și poporul român, accentuând că atitudinea hotărâtă a României constituie un
mare reconfort și este de înaltă semnificație morală.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, fila 155.
139. Telegram no. 1169 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga Vasile
Stoica to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Petrescu-Comen, 25 th
October 1938
The Polish circles here and the Legation of Poland itself disseminate among the journalists
and leaders of Latvia the news that Poland will continue the action for a common border with
Hungary. This is presented as a necessity to prevent the extension of the German arm across
Czechoslovakia to Ukraine and at the same time to moderate Hungary, which in this event
would not claim any other lands.
The Finnish and Estonian ministers here went further in their conversations and stated that
not only Ruthenians should be attached to Hungary, but the borders with Romania and
Yugoslavia should also be changed in favour of Hungary. It seems that this is the opinion of the
official circles in Estonia and Finland.
In Latvia and Lithuania, the loyal attitude of Romania towards Czechoslovakia and
regarding an international treaty awoke a true appreciation feeling, many Latvian officers, of
whom three generals and the flotilla commander, expressed their admiration for His Majesty
the King, the Romanian government and people, pointing out that the firm attitude of Romania
is a great reassurance and of high moral significance.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 155.
140. Telegrama ministrului plenipotențiar al României la Riga Vasile Stoica nr. 1213
către Ministrul Afacerilor Străine al României Nicolae Petrescu-Comen, 6 noiembrie
1938
La 17 și 18 noiembrie vor avea loc la Riga serbările aniversării a 20-a a independenței letone.
Rog pe Excelența Voastră a mă autoriza să reprezint cu această ocazie pe M.S. Regele și
guvernul român. O telegramă de felicitări către Președintele Republicii letone ar fi binevenită.

354 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Totodată, rog pe Excelența Voastră să intervină la Societatea de Radio ca, având în vedere că
la serbările noastre naționale postul de radio din Riga a difuzat un program de muzică
românească, să se difuzeze și de către posturile noastre, în ziua de 18, un program de muzică
letonă, pentru care are discuri aduse de mine acum un an.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, fila 156.
140. Telegram no. 1213 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga Vasile
Stoica to the Minister of Foreign Affairs of Romania Nicolae Petrescu-Comen, 6 th
November 1938
On November 17 th and 18 th the 20-year anniversary from the Latvian independence will be
celebrated in Riga. I kindly request Your Excellency to authorize me to represent His Majesty
the King and the Romanian government on this occasion. A congratulations telegram to the
President of the Latvian Republic would be appropriate.
At the same time I ask Your Excellency to intercede at the Radio Society so that our stations
may broadcast on the 18 th a Latvian music programme using the disks I brought a year ago,
taking into account that on the day of our national holidays, the radio station in Riga broadcast
a Romanian music programme.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 156
141. Telegrama ministrului României la Riga Vasile Stoica nr. 152 către Ministrul
Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 4 Februarie 1939
Referindu-mă la telegrama mea nr. 1254 din 1938.
În cursul audienței de azi, Ministrul Afacerilor Străine al Letoniei m-a rugat să comunic în
mod confidențial Excelenței Voastre că guvernul leton este decis, în principiu, a transfera
legația din Praga la București și că această transferare va avea loc înainte de 1 octombrie viitor.
Domnia sa a adăugat că Letonia consideră necesar a se stabili relații mai strânse decât până
acum cu România.
În consecință, socotesc că din partea noastră nu ar fi oportun a acredita în Letonia un
ministru cu reședința în altă țară, ci ar fi preferabil a lăsa deocamdată un Însărcinat cu Afaceri,
rezervându-ne posibilitatea acreditării unui Ministru rezident la Riga. Acesta ar putea fi numit
odată cu transferarea Legației Letoniei la București.
Explicații amănunțite voi putea da Excelenței Voastre la sosirea mea la București, la 13 ale
lunii curente.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 11.
141. Telegram of the Romanian Minister in Riga Vasile Stoica no. 152 to Foreign
Minister Grigore Gafencu, 4 th February 1939
Referring to my telegram no. 1254 from 1938.
During my audience today, the Minister of Foreign Affairs of Latvia asked me to
confidentially inform Your Excellency that the Latvian government decided in principle to
transfer the legation from Prague to Bucharest and that this transfer would take place before
October 1 st next year. He added that Latvia considered it necessary to establish closer relations
with Romania than ever before.
Therefore, I consider that it would not be appropriate on our part to accredit in Latvia a
minister residing in another country, but it would be preferable to appoint a Chargé d'Affaires

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 355
for the present, reserving the possibility to accredit a minister residing in Riga. He could be
appointed at the same time with the transfer of the Latvian Legation to Bucharest.
I can provide Your Excellency with detailed explanations upon my arrival in Bucharest on
the 13 th of this month.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s.
142. Latvijas sūtņa Varšavā L. Ēķa 1939. g. 8. marta ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram par Rumānijas ārlietu ministra G. Gafenku vizīti Polijā
Aizvakar noslēdzās šeit pēdējo nedēļu viena pēc otras sekojošās ārlietu ministru vizītes.
Pēdējā Rumānijas ārlietu ministra Gafenku vizīte, kā to jau vienā no saviem ziņojumiem
piezīmēju, bija visinteresantākā arī ar uz ārieni redzamiem, resp. dzirdamiem rezultātiem.
Vizītes pamatojums arī bija pārliecinošāks, nekā iepriekšējos divos gadījumos – Ribentropa 1 un
gr.[āfa] Čano 2 gadījumā. Rumānijai un Polijai kā sabiedrotajām, kopš pag. rudeņa Beka
nesekmīgā ceļojuma uz Galacu, bija pārtrūkuši visi nepieciešamie kontakti, sadarbības iespējas
un atmosfēra starp Varšavu un Bukaresti bija diezgan vēsa un atturīga. Š.[ī] gada sākumā Polijas
ārlietu ministra taisītās ekstratūres uz Berhtesgādenu, Ribentropa, Frontes cīnītāju savienības,
Vācijas policijas šefa un SS 3 priekšnieka Himlera 4 vizītes un medības, ungāru mudināšana uz
Karpatukrainas pusi, pašu poļu aģentu un apslēpta trieciennieku koncentrēšana Karpatos,
Rumānijai nebija patīkama un neko labu nesolīja. Rumāņu atteikšanās Galacas konferenču 5
laikā spēlēt kopēju spēlīti ar poļiem Karpatrutēnijas un poļu – ungāru kopējās robežas
jautājumā bija līdzšinējās vēsās atmosfēras galvenie iemesli jo rumāņiem licies puslīdz skaidrs,
ka nākošais dalīšanas objekts un vācu ekspansijas teritorija pēc Čehoslovākijas varēja būt vienīgi
Rumānija. Ar diezgan skaidri jūtamu psiholoģisku pārmaiņu Eiropas un arī
Dienvidaustrumeiropas politiskā atmosfērā Ungārijas ministru prezidenta maiņu, Jugoslāvijas
valdības maiņu, poļu studentu un poļu sabiedriskās domas (gan opozicionārās) uzstāšanos un
beidzot ar rumāņu noteikto, kaut arī brutāli nežēlīgo „Dzelzsgvardes” likvidēšanu, bija pienācis
laiks, ka rumāņiem, tā arī poļiem meklēt iespēju atjaunot veco solidaritāti un sadarbību, kura arī
pēdējā vizītē it visā pilnībā rekonstruēta un par jaunu nostiprināta. Jautājumi, kas šķīra Polijas
un Rumānijas viedokļus, bija Karpatukraina (poļu–ungāru kopējās robežas jautājums) un
apslēptā pretdarbība vācu dinamismam Dienvidaustrumu virzienā. Tamdēļ arī punkts par
Rumānijas un Polijas attiecībām ar Vāciju ir bijis viens no galvenajiem. Pārrunāta arī iespēja par
Polijas līdzdalību Balkānu komitejā un attiecību, pagaidām tirdzniecisku, uzlabošanu starp
Padomju Krieviju un Rumāniju. Ar sevišķu pastrīpojumu presē tiek atreferēts par satiksmes
jautājumu uzlabošanu starp Baltijas un Melno jūru, pirmā kārtā paredzēts saskaņot un uzlabot
1
Joahims fon Ribentrops (von Ribbentrop; 1893–1946), Vācijas valstsvīrs un diplomāts. 1936.–1938. g. vēstnieks
Lielbritānijā, 1938.–1945. g. ārlietu ministrs.
2
Galeaco Čano (Ciano; 1903–1944), Itālijas diplomāts un valstsvīrs, grāfs, no 1930. g. Ministru rezidenta un
diktatora B. Musolīni (1883–1945) znots. Bija atašejs Riodežaneiro, konsuls Šanhajā, Ārlietu ministrijas Preses
nodaļas vadītājs. 1935.–1936. g. preses un propagandas ministrs, 1936.–1943. g. ārlietu ministrs, 1943. g. vēstnieks
Vatikānā.
3
SS – Shutzstaffel (vācu val.); aizsardzības vienības: Vācu nacionālsociālistiskās partijas galvenās paramilitārās,
vēlāk – militārās vienības
4
Heinrihs Himlers (Himmler; 1900–1945) – Vācijas valstsvīrs, no 1936. g. Gestapo (slepenās valsts policijas)
vadītājs.
5
1938. g. 18.–19. okt. Galacā Polijas ārlietu ministrs J. Beks tikās ar Rumānijas karali, cenšoties panākt Rumānijas
piekrišanu Ungārijas prasību apmierināšanai Aizkarpatu Ukrainā. Taču Rumānija atbildēja negatīvi, jo baidījās no
Ungārijas prasībām Transilvānijā un ievēroja solidaritāti ar savu sabiedroto Čehoslovākiju.

356 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
dzelzceļa satiksmi starp Varšavu un Bukaresti un tālāk uz Salonikiem, un otrām kārtām, par
kanāla būvēšanu, kas savienotu ūdensceļa veidā Baltijas un Melno jūru, ejot pa Vislu, Sanu,
Dņestru, Prutu, Donavu uz Melno jūru. Esmu gan dzirdējis piezīmes, ka šis kanāla projekts vēl
pagaidām jāuzskata par stipri teorētisku un problemātisku, jo tas maksāšot milzīgas summas,
kuras nevienai, ne otrai projekta taisītāju pusei pašreiz nav rīcībā. Runā gan, ka Beks Londonā šī
gada aprīlī būšot mēģināt ieinteresēt angļus šī grandiozā projekta finansēšanā, bet angļiem, kā
man liekas, vairāk interesē, lai poļi pirktu vairāk angļu preces. Tāpat ar lielu reklāmu tiek
sludināta poļu–rumāņu uzstāšanās starptautiskā forumā žīdu jautājumā. Abām šīm zemēm
žīdu jautājums tiešām ir ļoti smags, un ir saprotams, ka abas zemes interesējas par šīs lietas
kārtošanu starptautiskā apjomā. Gafenku gan godīgi piezīmēja, ka ar nesen no poļu valdības
partijas OZON’a 1 deklarēto koloniju prasīšanu rumāņiem neesot nekas kopējs un tas
neietilpstot poļu–rumāņu alianses rāmjos.
No Gafenku teiktām frāzēm tomēr izriet, ka rumāņi tagad vairs nav pret Karpatukrainas
nokārtošanas poļu–ungāru versiju, jo šī Karpatukraina tiešām ir nemiera pūznis un rumāņus tik
ļoti interesējošā tiešā satiksme ar Čehoslovākiju ar Vīnes šķīrējtiesas lēmumu tik un tā ir
pārtraukta. Uzmanīgi tomēr Gafenku piezīmē, ka jārēķinoties ar šo Vīnes šķīrējtiesas lēmumu.
Ja nu tiešām tuvākā laikā būtu jārēķinās ar Karpatukrainas likvidēšanu, resp., tās pievienošanu
Ungārijai, tad gluži bez satricinājumiem šī Čehoslovākijas tālākā apcirpšana nepaliks.
Esmu uzstādījis jautājumu kādam šejienes kolēģim, vai Čehoslovākija zināmos apstākļos
samierinātos ar tālāku viņas teritorijas apgraizīšanu, dabūju dzirdēt, ka čehiem šis
Karpatukrainas jautājums esot svarīgs aiz morāliskiem, prestiža, ģeopolitiskiem un slāviskuma
aizstāvēšanas apsvērumiem. Eksistences jautājums tur nekādā ziņā neesot, bet viņi negribētu,
ka Karpatukraina nonāktu Čehoslovākijas pretinieku rokās. Esot bijusi kādreiz runa par
Karpatukrainas atdošanu poļiem, kas čehiem, neskatoties uz visiem strīdiem un saspīlējumiem,
tomēr būtu pieņemamāka solūcija [risinājums], nekā Karpatukrainas atdošana ungāriem.
Rumāņiem tagad šī lieta puslīdz indiferenta [vienaldzīga] un rumāņi būtu gatavi Karpatukrainu
„izandelēt”, ja vien caur to panāktu ungāru apetītes apmierināšanu un galvenā kārtā to, lai
ungāri liktu rumāņus mierā ar savām prasībām par ungāru apdzīvoto apgabalu
atkalpievienošanu Ungārijai Transilvānijā un citos pierobežas apgabalos [..].
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2538. l., 108.–110. lp.
142. Report by Latvia’s Envoy in Warsaw L. Ēķis to Minister of Foreign Affairs V.
Munters about the visit of Romania’s Minister of Foreign Affairs G. Gafencu to Poland,
8 th March 1939
The day before yesterday came to completion one of the visits of foreign Ministers of
Foreign Affairs that had followed each other in the recent weeks. The last one, the visit of
Romania’s Minister of Foreign Affairs Gafencu, as I already mentioned in one of my reports, was
the most interesting one and had a result that could be seen, i.e. heard on the outside. The
reason of the visit was more conclusive than that of the two previous cases – on the case of
Ribbentrop 2 and C[ount] Ciano 1 . After Beck’s unsuccessful trip to Galați last autumn all the
1
Obóz Zjednoczenia Narodowego (OZN) – Polijas Nacionālās apvienošanās nometne, dēvēts arī par „Ozonu”, 1937.
g. izveidota politiska organizācija valdības atbalstam.
2
Joachim von Ribbentrop (1893–1946), German statesman and diplomat. 1936–1938 Ambassador in Great Britain,
1938–1945 Minister of Foreign Affairs.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 357
mutual contacts that Romania and Poland as allies must maintain as well as opportunities of
bilateral co-operation had slackened off and the atmosphere between Warsaw and Bucharest
was rather cold and reserved. The extra-tours made by Poland’s Minister of Foreign Affairs to
Berchtesgaden, visits and hunting trips by Ribbentrop, the Union of the Front Combatants,
Germany’s Chief of Police and Chief of SS 2 Himmler 3 , the urging of the Hungarians towards the
Carpathian Ukraine, the concentration of Polish agents and secret dislocation of storm-troopers
in the Carpathians were not agreeable to Romania and did not bid anything good. The
Romanians’ refusal to play a joint game with the Poles on the issue of the Carpathian Ruthenia
and Polish–Hungarian common border during the conferences in Galați 4 were the main
reasons of the cold atmosphere because it had seemed more of less clear to the Romanians that
after Czechoslovakia only Romania could be the next object of division and the next territory of
German expansion. With a rather clearly perceptible psychological change in the political
atmosphere of Europe and in Southeast Europe, too, with the change of Prime Minister in
Hungary, and the change of government in Yugoslavia, with the activities of Polish students
and Polish society (although the oppositionist one) and finally with the Romanians’ determined
abolition, although brutally ruthless, of the “Iron Guard”, the time had come for both the
Romanians and Poles to look for an opportunity to restore the former solidarity and cooperation,
which during the last visit was fully reconstructed and consolidated anew. The issues
that divided the views of Poland and Romania were the Carpathian Ukraine (the issue of the
common Polish–Hungarian border) and the covert counteraction to German dynamism into
southeast direction. For that reason Romania’s and Poland’s relations with Germany have been
one of the main issues. The possibility of Poland’s participation in the Balkan Committee and
improvement of relations, for the time being economic ones, between Soviet Russia and
Romania were also discussed. The press with a particular emphasis reports about the
improvement of transportation issues between the Baltic and the Black Seas, in the first
instance it is planned to co-ordinate and improve railway traffic between Warsaw and
Bucharest and further to Thessalonica and then to build a channel, which would by waterway
connect the Baltic and the Black Seas, going along the Vistula, Sana, Dniester, Prut, Danube
and the Black Sea. However I have heard remarks that for the time being the project of this
channel is to be regarded as being largely theoretic and problematic, because it would cost huge
amounts of money that none of the participating sides currently has. Nevertheless they also say
that in London in April, this year Beck will try to arouse interest of the English in the financing
of this grandiose project, but the English, as it seems to me, are more interested in having the
Poles buy English goods. The Polish–Romanian presentation at an international forum on
Jewish issue is also being greatly advertised. The Jewish issue is indeed very difficult for both
1
Galeazzo Ciano (1903–1944), Italian diplomat and statesman, Count, from 1930 son-in-law of Prime Minister and
Dictator B. Mussolini. Had served as attaché in Rio de Janeiro, consul in Shanghai, Head of the Press Division of
the Ministry of Foreign Affairs. 1935–1936 Minister of Press and Propaganda, 1936–1943 Minister of Foreign Affairs,
1943 Ambassador to Vatican.
2
SS – Shutzstaffel (German) – defence units: chief paramilitary, later military units of the German National
Socialist Worker’s Party.
3
Heinrich Himmler (1900–1945) – German statesman, from 1936 Head of Gestapo (Secret State Police).
4
In Galați on 18 th – 19 th October, 1938 Minister of Foreign Affairs of Poland J. Beck met the King of Romania, trying
to achieve Romania’s approval for the meeting of the claims of Hungary in the Carpathian Ukraine. Romania
however rejected the proposition, fearing Hungary’s claims in Transylvania and being solidary with its ally
Czechoslovakia.

358 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
these countries and it is understandable that they are interested in straightening these issues
out on an international scale. Gafencu however openly noted to me that Romanians had
nothing to do with the recent demand for the declared colonies by the Polish governmental
party OZON 1 and that this issue did not fit into the framework of the Polish–Romanian alliance.
From the phrases uttered by Gafencu it nevertheless follows that the Romanians are no
longer against the Polish–Hungarian version of straightening out the [issue of the] Carpathian
Ukraine, because this Carpathian Ukraine is indeed a breeding bed of unrest and the direct
traffic with Czechoslovakia that the Romanians were so much interested in was anyway
suspended by the verdict of the court of arbitration in Vienna. Still, Gafencu cautiously notes
that this verdict of the arbitration court in Vienna has to be reckoned with. If the abolition of
the Carpathian Ukraine, i.e. its annexation to Hungary in the nearest future indeed has to be
reckoned with, such further trimming of Czechoslovakia will not go entirely without any shock.
I asked a colleague here whether under certain circumstances Czechoslovakia would
reconcile with a further trimming of its territory and I received the answer that this issue of the
Carpathian Ukraine was important for the Czechs for moral, prestige and geopolitical issues
and for the issue of the defence of Slav-ianism. It was in no way an issue of existential
importance, but they would not like to see the Carpathian Ukraine coming into the hands of
Czechoslovakia’s adversaries. The cession of the Carpathian Ukraine to the Poles had been
discussed once, which option would be a more acceptable solution for the Czechs, in spite of all
their discords and tensions [between the Czechs and Poles) than the cession of the Carpathian
Ukraine to the Hungarians. The Romanians are now more or less indifferent to this issue and
would be ready “to sell out” the Carpathian Ukraine if that satisfied the Hungarians’ appetite
and – what is most important – ensured that the Hungarians no longer trouble the Romanians
with their demands for the re-annexation of the regions inhabited by the ethnic Hungarians in
Transylvania and of other border areas to Hungary [..]
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2538, s. 108–110.
143. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga E.C. Teodorescu nr. 608
către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 5 mai 1939
Aflu din surse demne de toată încrederea că știrea conform căreia Germania ar fi propus și
Letoniei un pact bilateral de neagresiune 2 și că propunerea ar fi fost acceptată corespunde în
total adevărului.
Ducându-mă astăzi la Ministerul Afacerilor Străine leton spre a obține o confirmare oficială
și informații complementare, m-am lovit de obișnuita și inexplicabila atitudine de exagerată
reticență care caracterizează raporturile dintre Guvernul leton și diplomații străini.
Singura confirmare ce am putut-o obține este că: „s-a stabilit într-adevăr un contact în acest
sens.”
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 54.
1
Obóz Zjednoczenia Narodowego (OZN) – The Camp of National Unity, called also „Ozon”, a political organisation
established in 1937 in support of the government.
2
Pactul de Neagresiune Germano-Leton a fost semnat la Berlin la 7 iunie 1939.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 359
143. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga E.C. Teodorescu no. 608 to
Foreign Minister Grigore Gafencu, 5 th May 1939
I found out from other trustworthy sources that the news according to which Germany had
also proposed to Latvia a bilateral non-aggression pact 1 and that the proposal that had been
accepted fully corresponded to the truth.
Today I went to the Latvian Ministry of Foreign Affairs to obtain an official confirmation and
further information, and I came across the usual and inexplicable attitude of exaggerated
reluctance that characterizes the relations between the Latvian government and the foreign
diplomats.
The only confirmation I could get is that: "contact was indeed established to this purpose."
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 54
144. Telegrama ministrului plenipotențiar al României la Riga George Lecca nr. 813
către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 28 iunie 1939
Am onoarea de a aduce la cunoștința Excelenței Voastre că am fost primit astăzi în audiență
de prezentare de către Dl Munters, Ministrul Afacerilor Străine al Letoniei.
După ce mi-a vorbit de politica Letoniei care se poate rezuma la o perfectă neutralitate față
de toți, refuzând orice fel de garanții, Domnia Sa a trecut la chestiunea negocierilor pactului
anglo-franco-sovietic. Dl Munters nu crede că acest pact se va încheia, situația internă a
Sovietelor nepermițându-le să-și ia angajamente în afară. Este posibil, adaugă Domnia sa, să se
ajungă la o înțelegere principială, fără a se încheia pactul. De altfel, Anglia nu urmărește încă
încheierea pactului, cât mai ales o neutralizare a Sovietelor, în cazul unui eventual conflict,
pentru a împiedica o înțelegere germano-sovietică.
Dl. Munters mi-a afirmat că Berlinul va face mari presiuni la Moscova, arătând că încheierea
pactului ar însemna pentru Germania o „completă încercuire” și în acest caz ea ar fi obligată ca
„să facă imediat ceva” pentru ruperea cercului. În același timp Germania a făcut o propunere la
Londra ca să ia parte la o manifestare comună a „albilor” contra „galbenilor” față de
evenimentele de la Tientsin.
Dl. Munters mi-a adăugat că nu ar fi de mirare ca Japonia să refacă solidaritatea europeană.
Cu prilejul acestei vizite, Ministrul Afacerilor Străine al Letoniei mi-a spus că Legația
Letoniei în România va fi reînființată și că noul Ministru, care va avea reședința la București, va
fi în curând numit.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, fila 161.
144. Telegram no. 813 of the Plenipotentiary Minister of Romania in Riga George
Lecca to the Minister of Foreign Affairs of Romania Grigore Gafencu, 28 th June 1939
I am honoured to inform Your Excellency that today I have been received in an introduction
audience by Mr. Munters, Minister of Foreign Affairs of Latvia.
After he spoke to me about Latvia’s policy that can only imply perfect neutrality to everyone,
by refusing any kind of guarantees, His Excellency proceeded to the issue of the negotiations on
the Anglo-French-Soviet pact. Mr. Munters does not believe that this pact will be signed, as the
internal situation of the Soviets does not allow them to make commitments abroad. His
Excellency also says that an agreement of principle may be reached, without the conclusion of
1
The German–Latvian Non-Aggression Pact was signed in Berlin on June 7, 1939

360 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
the pact. Actually, the objective of England is not the signing of the pact yet, but the
neutralization of the Soviets in case of a potential conflict, in order to prevent a German-Soviet
agreement.
Mr. Munters asserted that Berlin will put very much pressure on Moscow, showing that the
signing of the pact would mean “complete encirclement” to Germany, and in this case it would
be forced to “do something immediately” to break the circle. At the same time, Germany made
a proposal to London to partake in a common manifestation of “white” against “yellow” people
related to the events in Tientsin.
Mr. Munters added that it would not be a surprise if Japan re-edified European solidarity.
On this occasion, the Minister of Foreign Affairs of Latvia told me that the Latvian Legation
in Romania would be restored and the new Minister would be appointed soon and would reside
in Bucharest.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 161.
145. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Marcel Romanescu nr.
885 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 11 iulie 1939
La sfârșitul acestei luni sau la începutul lui august, Dl. Artūrs Stegmanis 1 , Director politic în
Ministerul Afacerilor Străine, va întreprinde o călătorie de informații în România, Bulgaria,
Iugoslavia și Grecia.
Scopul călătoriei Domniei sale la noi este dublu: să-și dea seama de rezultatele recentei
expoziții letone la București, care se anunță mulțumitoare și să studieze chestiunea înființării
unei legații letone la București.
În privința ultimului punct, guvernul din Riga oscilează încă – din motive de economie –
între formula unui Însărcinat cu Afaceri en pieds, cu atribuții mai mult comerciale, și o misiune
diplomatică completă, comportând un Ministru Plenipotențiar acreditat și un atașat comercial.
Dl. Munters îmi spunea că va tranșa chestiunea cu Dl. A. Valdmanis 2 , Ministrul Finanțelor
îndată după călătoria Domnului Stegmanis la București.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, fila 162.
145. Telegram no. 885 of the Chargé d’Affaires of Romania in Riga Marcel Romanescu
to the Minister of Foreign Affairs of Romania Grigore Gafencu, 11 th July 1939
At the end of this month or at the beginning of August, Mr. Artūrs Stegmanis 3 , Political
Director in the Ministry of Foreign Affairs, will undertake an informative visit to Romania,
Bulgaria, Yugoslavia and Greece.
The purpose of his visit is double: assessing the outcomes of the Latvian exhibition in
Bucharest, which is expected to be satisfying, and studying the matter of the foundation of a
Latvian legation in Bucharest.
As regards the latter, the government in Riga still oscillates – due to economic reasons –
between the variant of a Chargé d’Affaires en pieds, with rather commercial assignments, and a
1
Artūrs Stegmanis (1902-1986) a fost diplomat în Ministerul Afacerilor Externe leton (1919-1940), Director al
Departamentului Politic (1938-1940). Deportat în U.R.S.S. după ocupația sovietică.
2
Alfrēds Valdmanis (1908-1970) a fost un om politic leton, ultimul Ministru de Finanțe al Letoniei independente
(1939-1940).
3
Artūrs Stegmanis (1902-1986) was a Latvian diplomat in the Ministry of Foreign Affairs (1919-1940), Director of
the Political Department (1938-1940). Deported to the U.R.S.S. after the Soviet occupation of his country.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 361
complete diplomatic mission with an accredited Plenipotentiary Minister and a trade
representative. Mr. Munters told me that he would discuss the matter with Mr. A. Valdmanis 1 ,
Minister of Treasury, immediately after Mr. Stegmanis’ voyage to Bucharest.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 162.
146. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Marcel Romanescu nr.
900 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 12 iulie 1939
Ministrul Afacerilor Străine, Munters, mi-a repetat ieri motivele refuzului Statelor Baltice de
a primi garanții incompatibile cu neutralitatea lor. Fără a-mi ascunde că Letonia a fost profund
vexată de a fi fost abia informată de negocierile de la Moscova, fapt ce mi-a fost confirmat de
Ministrul Angliei, Dl. Munters a stăruit asupra impresiei că Rusia ar urmări, sub pretextul
garanțiilor, să-și deschidă posibilitatea unei intervenții în Statele baltice; cu toată fierberea de
care se resimt bursa și afacerile comerciale, Dl. Munters consideră că ultima săptămână a adus
grație fermității britanice, o răcire a procesului de la Danzig și nu crede într-o recrudescență a
crizei în cursul lunii august, de care se tem cercurile engleze, americane, italiene și poloneze de
aici.
Dacă situația se menține neschimbată, Ministrul Afacerilor Străine întrevede chiar putința
unor negocieri polono-germane în toamnă.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 65.
146. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Marcel Romanescu no. 900
to Foreign Minister Grigore Gafencu, 12 th July 1939
Yesterday Mr. Munters, Minister of Foreign Affairs, told me again the reasons for the refusal
of the Baltic States of receiving guarantees which are incompatible with their neutrality.
Without concealing from me the fact that Latvia was deeply vexed that it was barely informed
of the negotiations in Moscow, which was confirmed to me by the Minister of England, Mr.
Munters insisted on the belief that Russia would pursue, under the pretext of guarantees, to
open the possibility of an intervention in the Baltic States; due to all the bustle felt by the stock
and the commercial affairs, Mr. Munters believes that, owing to the British determination, last
week brought the cooling of the process from Danzig and does not believe in a recrudescence of
the crisis in August, which is feared by the English, American, Italian and Polish circles here.
If the situation remains unchanged, the Minister of Foreign Affairs sees even the possibility
of Polish-German negotiations in autumn.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 65.
147. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Marcel Romanescu nr.
922 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 14 iulie 1939
Presa locală reproduce știrea din Londra că, într-o convorbire cu Sir Orme Sargent, Domnul
Tilea ar fi comunicat Guvernului englez că ne opunem oricărei clauze în proiectatul acord
anglo-franco-sovietic care ar îngădui Guvernului U.R.S.S. să interpreteze definiția agresorului în
sensul unui amestec în afacerile noastre interne. Se deduce de aici paralelismul de atitudine
între România și Statele baltice.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 67.
1
Alfrēds Valdmanis (1908-1970) was a Latvian politician, the last independent Latvia's Finance Minister (1939-
1940).

362 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
147. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Marcel Romanescu no. 922
to Foreign Minister Grigore Gafencu, 14 th July 1939
The local media reproduces the news from London according to which, in a conversation
with Sir Orme Sargent, Mr. Tilea communicated to the English Government that we opposed
any provision in the planned Anglo-Franco-Soviet agreement that would allow the USSR
Government to interpret the definition of the aggressor as interference in our internal affairs.
The parallelism of attitude between Romania and the Baltic States is thus inferred.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 67.
148. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Marcel
Romanescu nr. 1047 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 8
august 1939
Ca urmare la raportul meu nr. 885 cât și la telegrama nr. 1031 cu data de ieri, am onoarea să
aduc la cunoștința Excelenței Voastre ca Dl. Artūrs Stegmanis, Director politic în Ministerul
Afacerilor Străine, va părăsi Riga la 15 sau 16 august.
După o ședere de două-trei zile la Varșovia, Domnia sa își va continua călătoria la București,
unde contează să fie pe 20 august, spre a rămâne o săptămână.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, fila 165.
148. Diplomatic Report no. 1047 of the Chargé d’Affaires of Romania in Riga Marcel
Romanescu to the Minister of Foreign affairs of Romania Grigore Gafencu, 8 th August
1939
As a consequence to my report no. 885 and to my telegram no. 1031 dated yesterday, I have
the honour of informing Your Excellency that Mr. Artūrs Stegmanis, Political Manager in the
Ministry of Foreign Affairs, will leave Riga on August 15 th or 16 th .
After a two or three-day stay in Warsaw, he will continue his voyage in Bucharest, where he
is bound to stay a week from August 20 th .
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 165.
149. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești 1 nr. 1194 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 8
septembrie 1939
Opinia publică și cercurile conducătoare letone sunt optimiste în ceea ce privește
posibilitatea pentru Statele Baltice de a rămâne neutre în actualul conflict, ceea ce explică și
faptul că Letonia nu a luat până acum nici o măsură militară excepțională.
Garanțiile date de Germania prin pactele de neagresiune ce a semnat cu Statele Baltice, sunt
considerate aici de încredere. Sunt înclinat a crede că această încredere se întemeiază în
principal pe credința că soarta armelor nu poate fi favorabilă Germaniei.
1
Grigore Niculescu-Buzeşti (1908-1949) a fost un diplomat și politician român. Ministru al Afacerilor Străine
(1944), secretar al Legației de la Stockholm (1937-1939), însărcinat cu afaceri în Țările Baltice (1939-1940). Director
al Direcției Cabinetului și Cifrului al Ministerului Afacerilor Străine în al Doilea Război Mondial. Implicat în Actul
de la 23 august 1944 de răsturnare a regimului Ion Antonescu. Fondator al Comitetului Național Român din exil. S-
a stins din viață la New York.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 363
Sentimentul față de Rusia a trecut prin diferite faze în ultimul timp. Emoția primului
moment după semnarea pactului de neagresiune germano-rus, când a existat temerea că cele
două regimuri și-au întins mâna pentru o politică de expansiune în nord-estul european, a făcut
loc unei stări de spirit mai puțin alarmante și chiar optimiste. Se admite că dacă pactul de
neagresiune germano-rus ar evolua spre o colaborare militară activă, Rusia ar avea, în cazul unei
victorii comune probabile, perspectiva unor beneficii imediate și substanțiale. Pe de altă parte
ea nu are niciun interes a contribui la hegemonia Germaniei în Europa, hegemonie a cărei
greutate va fi, poate, prima a suporta mai târziu. Aici se crede deci că Rusia face o politică de
expectativă, că ea va vinde materiile sale prime tuturor celor ce îi vor plăti, că este mulțumită a
vedea între Puterile capitaliste un război de care ar putea profita pentru difuzarea doctrinelor
comuniste și că face politica neutrului puternic, care va reclama de a-și spune cuvântul în
viitorul reglement european.
De aceea Statele Baltice consideră actualmente pactul de neagresiune germano-sovietic ca
un eveniment fericit. Ele au privit întotdeauna cu mare teamă posibilitatea unei alianțe militare
între Rusia și Puterile Occidentale, prin efectul căreia teritoriul lor ar fi devenit un câmp de
bătaie între armatele unor Mari Puteri militare. O înfrângere germană cu neutralitatea Rusiei
este pentru Statele Baltice formula ideală și visul lor nemărturisit.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, filele 98-99.
149. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești 1
no. 1194 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 8 th September 1939
The Latvian public opinion and the leading circles are optimistic about the possibility for
the Baltic States to remain neutral in the current conflict, which explains also the fact that
Latvia has not taken any exceptional military measure so far.
The guarantees provided by Germany through the non-aggression pacts signed with the
Baltic States are deemed reliable in this case. I am inclined to believe that this confidence is
mainly based on the belief that the war fate cannot be favourable to Germany.
The feeling regarding Russia has gone through various phases lately. The emotion after
signing the German-Russian Non-Aggression Pact, when there was the fear that the two
regimes had shaken hands on a policy of expansion in North-Eastern Europe, gave way to a less
alarming and even optimistic mood. It is admitted that if the German-Russian non-aggression
pact evolved towards active military cooperation, in the case of a probable common victory,
Russia would have the prospect of immediate and substantial benefits. On the other hand, she
has no interest in contributing to the hegemony of Germany in Europe, hegemony whose
weight may be, perhaps, the first to bear later. It is believed therefore that Russia has an
expectative policy, that it will sell raw materials to all those who pay for them, that it is happy to
see a war between the capitalist powers that could be exploited to impart communist doctrines
and that it adopts the policy of the strong neutral part, which will claim to express its opinion in
the future European regulation.
1
Grigore Niculescu-Buzeşti (1908-1949) was a Romanian politician and diplomat. Minister for Foreign Affairs
(1944), Secretary of Legation in Stockholm (1937-1939), chargé d'affaires in the Baltic States (1939-1940). Director of
Cabinet and Cipher of the Ministry of Foreign Affairs in World War II. Involved in the Act of August 23, 1944
which toppled the regime of Ion Antonescu. Founder of the Romanian National Committee of exile. He passed
away in New York.

364 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Therefore, the Baltic States consider the German-Soviet non-aggression pact as a happy
event at present. They have always considered with great fear the possibility of a military
alliance between Russia and the Western powers, which would result in their territory
becoming a battlefield of the armies of some of the Great military Powers. A German defeat
with Russia's neutrality is the ideal formula and their unconfessed dream for the Baltic States.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 98-99.
150. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 1203 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 14
septembrie 1939
Ministrul Afacerilor Străine, domnul Munters, mă roagă să trimit cererea Guvernului leton
solicitând agrementul pentru acreditarea domnului Ludvigs Ēķis, Ministrul Letoniei în Polonia,
în același timp ca Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar pe lângă Majestatea Sa Regele,
Augustul nostru Suveran.
Domnul Munters îmi cere în modul cel mai călduros a interveni pentru ca acest agrement să
fie comunicat, dacă bineînțeles nu există nimic contra, de urgență, fapt pentru care Guvernul
leton ar rămâne profund obligat față de Guvernul român. În cazul, într-adevăr, când domnul
Ēķis ar fi obligat de împrejurări să părăsească teritoriul polonez, Guvernul leton ar dori ca
domnia sa să-și poată continua fără întrerupere, din România, activitatea sa diplomatică pe
care, în circumstanțele actuale, Guvernul leton pune mare preț.
Domnul Ēķis și-ar prezenta scrisorile de acreditare îndată după acordarea agrementului.
Adaug că Domnia Sa a ocupat posturile de Ministru în Lituania, Ministru de Finanțe, Ministru
al Afacerilor Străine ad-interim. Din 1938 este Ministru în Polonia și Ungaria, cu reședința în
Polonia.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 107.
150. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 1203 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 14 th September 1939
Mr. Munters, the Minister of Foreign Affairs, asks me to relay the request to the Latvian
Government, calling for approval for the accreditation of Mr. Ludvigs Ēķis, the Minister of
Latvia in Poland, at the same time as Envoy Extraordinary and Plenipotentiary Minister of His
Majesty the King, our Sovereign.
Mr. Munters asks me most kindly to intercede so that this agreement may be
communicated urgently, if we have nothing against it, of course, for which the Latvian
government would remain deeply obliged to the Romanian government. If Mr. Eķis is forced by
the circumstances to leave the Polish territory, the Latvian government wants him to continue
his diplomatic activity from Romania without interruption, which the Latvian Government
values highly under the current circumstances.
Mr. Ēķis would present credentials immediately after approval is granted. I add that His
Excellency held the positions of Minister of Lithuania, Minister of Finance, and interim Minister
of Foreign Affairs. Since 1938 he has been a Minister in Poland and Hungary, residing in Poland.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 107.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 365
151. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 1214 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 18
septembrie 1939
Intrarea trupelor sovietice în Polonia a produs aici o profundă îngrijorare și o mare impresie
și ea deschide din nou, ca în primele zile după semnarea pactului de neagresiune germano-rus,
perspectivele cele mai sumbre pentru Statele Baltice. Până în ultimul moment nu se credea aici
în această posibilitate, chiar după articolul din ziarul „Pravda” care pentru unii era totuși un
preludiu clar al celor întâmplate. Ministrul Afacerilor Străine mi-a declarat într-adevăr vinery, la
o întrebare a mea, că consideră foarte puțin probabilă o acțiune rusă contra Poloniei.
Tendința pesimistă a opiniei publice manifestă temerea că Sovietele ar putea căuta
obținerea și în alte regiuni, și în special în Statele Baltice, a unor avantaje care în acest moment
nu ar prezenta aproape niciun risc.
Tendința optimistă crede că Rusia nu va merge mai departe și că scopul ei, în afară de
stabilirea unei frontiere mai mult sau mai puțin etnografică, a fost de a accelera lichidarea
frontului oriental, care comportă un pericol de eventuale complicații pentru Soviete și de a
deplasa tot războiul pe frontul occidental, contribuind în același timp la prelungirea
conflictului, ceea ce pentru multiple motive ar fi în interesul Rusiei.
Aproape toată lumea se teme însă că dacă puterile occidentale s-ar acomoda cu o pace
consacrând înfrângerea Poloniei și deci dominația Germanei în Europa Orientală, Rusia va fi
împinsă a ocupa Statele Baltice pentru a evita ca ele să cadă sub o formă sau alta în lotul
Germaniei. Se manifestă însă speranța cea mai fermă că această ipoteză nu se va produce și nu
se poate desigur decât dori ca această speranță să se dovedească întemeiată.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, filele 113-114.
151. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 1214 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 18 th September 1939
The entry of the Soviet troops in Poland has produced here a deep concern and a great
impression and it opens again, as during the first days after signing the German-Russian Non-
Aggression Pact, the gloomiest prospects for the Baltic States. Until the last moment, they did
not believe in this possibility here, even after the article in "Pravda" newspaper, which for some
was still a clear prelude of the events that occurred. On Friday, the Minister of Foreign Affairs
told me that he considered a Russian action against Poland very unlikely.
The pessimistic tendency of the public opinion manifests the fear that the Soviets might
pursue advantages which would currently present almost no risk, in other regions, particularly
in the Baltic States.
The optimistic tendency says that Russia will not go further and that its purpose, besides
establishing a more or less ethnographic border, was to accelerate the liquidation of the Eastern
front, which carries a risk of possible complications for the Soviets and move the war to the
Western front, while contributing to the expansion of the conflict, which for various reasons
would be in the interest of Russia.
Almost everyone is afraid, however, that if the Western powers got accustomed to peace by
consecrating the defeat of Poland and thus the German domination in Eastern Europe, Russia
will be pushed to occupy the Baltic States to prevent them from falling in one way or another in
Germany’s batch. However, there is a most steadfast hope according to which this hypothesis
will not occur and it is only desirable that this hope may prove founded.

366 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 113-114.
152. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 1220 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 21
septembrie 1939
Comunicatul de ieri al agenției „Tass” după care „în porturile țărilor baltice s-ar ascunde
submarine poloneze și ale altor puteri și care s-ar bucura de sprijinul clandestin al unor
personalități guvernamentale” a produs aici oarecare emoție. Mulți se tem că el ar putea fi un
indiciu al intențiilor Rusiei cu privire la Statele Baltice, intenții care constituie problema
formând în acest moment obiectul principal al preocupărilor întregii opinii publice.
Acuzațiile sovietice sunt desigur neîntemeiate, iar pentru un observator obiectiv politica de
neutralitate a Statelor Baltice nu ar putea da loc la nicio protestare justificată din partea
vreuneia din puterile beligerante. Tocmai de aceea comunicatul în chestiune, care are aerul de a
căuta pretexte, este considerat cu îngrijorare. După o opinie mai puțin alarmantă, acest
comunicat este mai degrabă o manifestare de autoritate și un avertisment pentru politica
Statelor Baltice, care vor trebui să țină seamă de interesele rusești.
Punctul de vedere oficial se întemeiază aici pe pactele de neagresiune ce Statele Baltice au
semnat cu Sovietele și pe declarația lui Molotov că Rusia va respecta neutralitatea celorlalte
state. În Letonia și Lituania această declarație este pusă în relief cu oarecare insistență atât de
presă, cât și de diferitele personalități guvernamentale în manifestațiile publice și în
conversațiile private.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, filele 116-117.
152. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 1220 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 21 st September 1939
The yesterday communiqué of the press agency "Tass" according to which ”in the ports of
the Baltic countries, Polish and other powers’ submarines hid and enjoyed the clandestine
support of some government personalities" caused excitement here. Many fear that it could be a
sign of Russia's intentions concerning the Baltic States; these intentions are problematic, as they
are the main object of concern for the entire public opinion at this time.
The Soviet accusations are unfounded of course, and to an objective observer, the neutrality
policy of the Baltic States could not give rise to any justified protest on the part of any of the
belligerent powers. Therefore, the communiqué in question, which seems to seek excuses, is
worrying. According to a less alarming opinion, this communiqué is rather a manifestation of
authority and a warning to the Baltic States policy, which should take into consideration the
Russian interests.
The official point of view is based in the case on the non-aggression pacts signed by the
Baltic States with the Soviets and on Molotov's statement according to which Russia will respect
the neutrality of other states. In Latvia and Lithuania, this statement is highlighted with
somewhat insistently both by the press and the various government figures in the public
demonstrations and the private conversations.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 116-117.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 367
153. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 1247 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 29
septembrie 1939
Cu toate condițiile lui dure, care fac din Estonia o a doua Slovacie, nu este exagerat a spune
că acordul ruso-estonian a fost primit aici cu un sentiment de relativă ușurare.
Obsedată de pericolul rus, opinia publică letonă urmărea într-adevăr cu înfrigurare
desfășurarea crizei ruso-estoniene și considera deja ipotezele cele mai pesimiste. Ori acordul
intervenit este socotit ca un indiciu că Rusia se va mulțumi a face din Statele Baltice
instrumentele sale docile și că nu are, cel puțin pentru moment, intenția de a proceda la o
ocupație militară a acestor state, cum o făceau de temut unele manifestații din ultimul timp.
Letonia, ale cărei raporturi cu Sovietele au fost întotdeauna sensibil mai bune decât cele ale
Estoniei, speră să își reglementeze relațiile cu Rusia cu mai puține sacrificii decât vecina sa de la
nord. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin concesiile obținute din partea Estoniei, Sovietele
domină deja Golful Riga și coasta letonă. Poate că, în cele din urmă, Letonia va acorda numai o
bază navală în portul Libau, fost de altfel port militar rusesc și important prin faptul că nu este
niciodată blocat de ghețuri.
Oricât de îngrijorată ar fi Germania de această prezență rusească în Marea Baltică, pe vizita
lui von Ribbentrop 1 la Moscova nu se pun aici speranțe pentru ameliorarea securității precare a
Statelor Baltice. Dacă înainte de izbucnirea actualului conflict securitatea acestor state se baza
în mare parte pe echilibrarea intereselor germano-ruse, acum, așa cum s-a văzut în Polonia,
Germania nu poate decât să se încline în fața cererilor rusești.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, filele 122-123.
153. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 1247 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 29 th September 1939
Despite its harsh conditions that make Estonia a second Slovakia, it is not exaggerated to
state that the Russian-Estonian agreement was received here with a feeling of relative relief.
Obsessed with the Russian danger, the Latvian public opinion kept track quite feverishly of
the development of the Russian-Estonian crisis and already made the most pessimistic
assumptions. But the agreement reached is considered as an indication that Russia will be
content to make the Baltic States its docile instruments and that it does not have, at least for
the present, any intention of proceeding to military occupation of these countries, even though
some demonstrations made it redoubtable lately.
Latvia, whose relations with the Soviets have always been noticeably better than those of
Estonia, hopes to regulate their relations with Russia with fewer sacrifices than its Northern
neighbour. This is all the more so as through the concessions obtained from Estonia, the Soviets
already dominate the Gulf of Riga and the Latvian coast. Perhaps ultimately, Latvia will grant
only a naval base in the port of Libau, actually a former Russian military port, which is
important due to the fact that it is never blocked by ice.
1
Joachim von Ribbentrop (1893-1946) a fost un diplomat și politician german, membru al NSDAP și apropiat al lui
Adolf Hitler. Ministrul de externe al Germaniei (1938-1945). Semnatar al Pactului Ribbentrop-Molotov.
Condamnat la moarte și executat pentru crime de război și crime împotriva umanității la procesul de la Nürnberg.

368 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
However worried Germany is by the Russian presence in the Baltic Sea, von Ribbentrop 1 's
visit to Moscow is not expected to improve the poor security of the Baltic States. If before the
outbreak of the current conflict, the security of these states relied heavily on the balancing of
the German-Russian interests, now, as seen in Poland, Germany can only bow to Russian
demands.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 122-123.
154. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 1268 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 6
octombrie 1939
Tratativele letono-sovietice
Acordul realizat între Letonia și Soviete comportă, ca și cel cu Estonia, un pact de asistență
mutuală și dreptul pentru Sovietice de a avea în Letonia baze navale și mai multe aerodromuri,
cât și de a întreține forțe militare strict necesare apărării acestora. Bazele navale vor fi stabilite
în porturile Libau și Windau.
Acordul comercial va comporta o sporire a schimburilor reciproce și facilități de tranzit
către Marea Neagră și portul Murmansk pe coasta nordică scandinavă, care vor permite
continuarea relațiilor Letoniei, în special cu Anglia, așa cum am arătat prin telegrama cifrată nr.
1255.
Negocierile cu Lituania continuă. Persistă părerea că regiunea Vilnei va fi retrocedată în
schimbul unor condiții în genul celor acordate de (lipsă text) celelalte State baltice. Este greu de
spus dacă Lituania câștigă sau pierde prin această tranzacție.
Finlanda va fi și ea în curând reprezentată la Moscova. I se vor cere, între altele, baze navale
în câteva insule din Golful Finlandei.
În Statele Baltice opinia publică a primit cu resemnare aceste acorduri. Ea își dă seama că ele
constituie compromisuri temporare și că valoarea lor ultimă este în funcție de evenimentele
viitoare din Europa de care va depinde dacă aceste acorduri înseamnă începutul sfârșitului
independenței acestor state sau numai servituți temporare de care ele se vor putea elibera mai
târziu.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, filele 133-134.
154. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 1268 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 6 th October 1939
The Latvian-Soviet Negotiations
The agreement between Latvia and the Soviets involves, like the one with Latvia, a mutual
assistance pact and the right of the Soviets to have sea bases and several airfields in Latvia and
to maintain military forces strictly necessary for the defence. The sea bases will be settled in
Libau and Windau ports.
The trade agreement will involve an enhancement of the mutual exchanges and facilities of
transit to the Black Sea and Murmansk port on the Northern Scandinavian coast, which will
1
Joachim von Ribbentrop (1893-1946) was a German diplomat and politician, member of the NSDAP and one of
Adolf Hitler's closest allies. Foreign Minister of Germany (1938-1945). Signatory of the Ribbentrop-Molotov Pact.
Sentenced to death and executed for war crimes and crimes against humanity at the Nuremberg trial.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 369
allow the continuation of Latvia’s relations, especially with England, as shown in telegram no.
1255.
The negotiations with Latvia go on. The opinion that Vilna area will be retroceded in
exchange of conditions similar to those granted by (missing text) the other Baltic States is
maintained. It is hard to say whether Latvia wins or loses through this transaction.
Finland will be soon represented in Moscow, too. It will be asked, among other things, for
sea bases in a few islands from the Gulf of Finland.
In the Baltic States, the public opinion received these agreements resignedly. They realize
that these agreements are temporary compromises and that their ultimate value depends on
the future events in Europe on which it will depend if these agreements mean the beginning of
the end of the independence of these states or only temporary encumbrances which they will
be able to get rid of later on.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 133-134.
155. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 1273 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 8
octombrie 1939
Ministrul Germaniei a început deja negocieri cu Guvernul leton în vederea stabilirii unui
plan de repatriere a Germanilor din Letonia pe baza principiilor enunțate de Hitler în ultimul
său discurs, prin care anunța o vastă acțiune de repatriere a elementelor germane din Europa
Orientală.
În ce privește pe cetățenii germani, ei vor părăsi imediat țara, mai multe vapoare așteptând
deja în porturile letone în acest scop. Cât despre cetățenii letoni de origine germană, se prevede
că afacerile lor vor fi lichidate și că ei vor părăsi la rândul lor Letonia în câteva luni. Guvernul
leton nu face nicio dificultate pentru a ajunge la o înțelegere.
Cum populația de origine germană, care se ridică după statistica oficială la peste 200 000 de
suflete joacă un rol important în viața economică, se prevăd mari tulburări în acest domeniu.
Se poate spune de pe acum că mulți nu vor dori să părăsească Letonia unde elementul
german este stabilit de secole.
Aceste evenimente au produs o profundă panică în opinia publică care acceptase cu
resemnare acordul cu Rusia, de pe urma căruia spera, cel puțin pentru moment, într-o perioadă
de calm. Ele sunt puse în legătură cu noile și iminentele evenimente în raporturile letonosovietice
și ar reflecta completa dezinteresare [pe] care Germania ar fi constrânsă a [o] declara
față de soarta regiunii baltice.
Cred totuși că, prin acordurile cu Rusia, raporturile între Statele baltice și Soviete au intrat
într-o fază de relativă stabilitate și că nu va interveni nicio schimbare notabilă atâta vreme cât
rezultatul conflictului dintre Germania și Puterile occidentale nu va putea fi prevăzut.
Schimbările politice interne rămân totuși posibile, dacă nu probabile.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, filele 135-136.
155. Telegram no. 1273 of the Chargé d’Affaires of Romania in Riga Grigore Niculescu-
Buzești to the Minister of Foreign Affairs of Romania Grigore Gafencu, 8 th October 1939
The Minister of Germany has already started negotiations with the Latvian Government
with the view to establish a plan of repatriation of Germans from Latvia based on the principles

370 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
specified by Hitler in his last speech, through which he announced a vast action of repatriation
of the German elements from Eastern Europe.
As regards the German citizens, they will leave the country immediately, as several ships are
already waiting in the Latvian ports to this purpose. As for the Latvian citizens of German
origin, it is foreseen that their business will be liquidated and that they will leave Latvia, in turn,
in a few months. The Latvian Government does not make efforts to reach an agreement.
As the population of German origin which amounts according to the official statistics to
over 200,000 souls plays an important role in the economic life, great disturbances are foreseen
in this field.
It can be asserted from this very moment that many people will not want to leave Latvia,
where the German element has settled for centuries.
These events generated deep panic among the public opinion, who has resignedly accepted
the agreement with Russia, which they hoped would result in a calm period, at least for the
moment. The events are connected to the new and imminent events in the Latvian-Soviet
relations and would reflect the complete disinterest that Germany would be forced to declare as
regards the fate of the Baltic region.
I still believe that, by means of the agreements with Russia, the relations between the Baltic
States and the Soviets entered a stage of relative stability and that no notable change will take
place as long as the outcome of the conflict between Germany and the Occidental Powers
cannot be foreseen.
Internal political changes are still possible, if not probable.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 135-136.
156. Sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1939. g. 9. oktobra ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
No Jūsu telegrammas es saprotu, ka man jāpaliek šeit vai Budapeštā, skatoties pēc
apstākļiem, kura no šīm galvaspilsētām būtu svarīgāka, kurā no tām varētu gūt vairāk
informācijas un no kuras būtu vieglāki sakarus uzturēt ar Rīgu. Tā kā tikai sestdien (7. X)
saņēmu akreditēšanās pilnvaras, tad līdz šim nevarēju izbraukt uz Budapeštu, lai personīgi
uzņemtu pēc iespējas kontaktus un pārliecinātos par pārējiem apstākļiem. Jau tagad tomēr varu
teikt, ka informācijas iegūšanas, sakaru, politiskā un saimnieciskā svara dēļ būtu jāpaliek šeit,
Bukarestē, kā pastāvīgā rezidencē, apmeklējot Budapeštu iespējami bieži no šejienes. Sakaru
uzturēšana ar Rīgu tikpat viegla vai grūta no šejienes, kā no Budapeštas. Budapeštā, kā dzirdu, ir
jau ļoti daudz un dažādu ierobežojumu un saimnieciskas dabas grūtības, ko vēl šeit nemaz
nejūt. Satiksme no šejienes ar Budapeštu diezgan ērta un ātra. Ja būs iespējams sazināties no
Budapeštas, liekas, nebūs grūtību sazināties arī no šejienes. Militārās un diplomātiskās
komplikācijas iespējamas kā Rumānijai, tāpat arī Ungārijai. Ja tādas būtu papriekšu Rumānijai,
domāju, es varēšu ātri pārcelties uz Budapeštu bez sevišķi liela riska. Tāpēc manas domas
nosveras, ka es mūsu valstij un ārlietu resoram varētu vairāk pakalpot un derīgs būt šeit, nekā
Budapeštā. Tomēr galīgu manu atzinumu atļaujiet man taisīt un Jums priekšā celt pēc
Budapeštas apmeklēšanas.
Ja nu man jāierīkojas šeit (vai arī Budapeštā), tad man liktos, ka būs jāīrē kāds mēbelēts
dzīvoklis, lai nebūtu pastāvīgā viesnīcu spiegu “uzraudzība”[..].
LVVA, 2570. f., 14. apr., 375. l., 221.–222. lp.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 371
156. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 9 th October 1939
From your telegram I understand that I should stay here or in Budapest, depending on
which of these capitals is most important, in which of them more information could be
obtained and from which it is easier to maintain contacts with Riga. Since I received my letters
of credence only on Saturday (7 th October), I could not leave for Budapest earlier in order
personally to establish contacts and to study other circumstances. However, I can say already
now that with regard to the possibilities of the acquiring of information and for the sake of
contacts, political and economic weight I should have my permanent residence here, in
Bucharest, and from here visit Budapest as often as possible. The maintenance of contacts with
Riga from here is as easy or difficult as it is from Budapest. In Budapest, as I heard, there are
already imposed very many and different restrictions and difficulties of economic character, the
likes of which are not felt here yet at all. Traffic from here to Budapest is rather convenient and
fast. If it is possible to communicate from Budapest, it seems that there will be no difficulties in
communicating from here as well. Military and diplomatic complications are possible both in
Romania and in Hungary. Should such complications occur in Romania first, I think I will be
able move to Budapest quickly without a particularly great risk. Thus I am inclined to think that
here I could serve better and be more useful to our country and to the foreign affairs
department than in Budapest. However, allow me to draw and present to you my final
conclusion after my visit to Budapest.
Since I have to establish myself here (or in Budapest), it seems to me that I should rent a
furnished apartment so that I do not have to be under constant “surveillance” of hotel spies [..]
SHAL, f. 2570, d. 14, file 375, s. 221–222.
157. Raportul diplomatic al însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore
Niculescu-Buzești nr. 1327 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore
Gafencu, 23 octombrie 1939
La 18 octombrie au fost semnate la Moscova acordurile comerciale ruso-leton și rusolituanian,
reglementând relațiile economice între aceste state pentru exercițiul 1939/1940.
Unele discuții preliminare, în special între Letonia și Soviete, începuseră deja înaintea
ultimelor negocieri politice între Rusia și Statele Baltice, negocieri care s-au terminat prin
semnarea recentelor tratate pentru desemnarea cărora s-a convenit a se întrebuința eufemismul
de „asistență mutuală”. Aceste discuții au fost însă sensibil influențate de noile condiții politice,
așa încât acordurile economice intervenite ar putea fi considerate ca făcând parte din cadrul
general al revizuirii relațiilor dintre Statele Baltice și Soviete. Aceste acorduri sunt favorabile
Statelor Baltice – Estonia a semnat și ea un acord similar cu câtăva vreme înainte – și ele
constituie pentru aceste state singura compensație a situației atât de oneroase pe terenul politic
creată prin noua reglementare a raporturilor lor cu Sovietele.
Dispozițiile principale ale acordurilor economice sunt cele indicate prin telegramele acestei
legații nr. 1255 din 3 octombrie și nr. 1268 din 8 octombrie. Ele sunt în număr de trei, și anume:
O sporire considerabilă a schimburilor comerciale respective
Pentru Letonia schimburile cu Sovietele vor trece de la 16 milioane de Lats cât au fost în 1938
la 60 de milioane de Lats. Pentru Lituania de la aproximativ 20 de milioane la 40 de milioane.

372 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Printre articolele ce Țările Baltice vor importa din Rusia vor figura mașini agricole, petrol,
benzină, sare, fire de bumbac și îngrășăminte chimice. Printre articolele de export animale vii,
hârtie, unt etc.
Este convenit de a se observa principiul echilibrării balanțelor comerciale.
Facilități de tranzit pentru Țările Baltice către porturile Murmansk pe coasta nordică
scandinavă, Sorka în Marea Albă și porturile Mării Negre.
Se va facilita de asemenea acestor state utilizarea diferitelor cursuri de apă pentru
transportul mărfurilor către aceste poturi.
Pe această dispoziție se fondează aici speranțe că se vor putea relua relațiile comerciale cu
Statele Occidentale și în special cu Anglia care absorbea o mare parte din exportul Statelor
Baltice consistând în principal din produse agricole și alimentare.
Condițiile actuale ale navigației în Marea Baltică, sub controlul flotei germane care
împiedică orice transporturi destinate Angliei, au condus într-adevăr la o întrerupere completă
a acestor relații care sunt pentru Statele Baltice de cea mai mare importanță, căci cu o producție
similară Rusia nu va putea absorbi o parte foarte importantă din excedentul exportabil al
Statelor Baltice – cu toată sporirea schimburilor prin aceste acorduri, relațiile cu Sovietele nu
vor reprezenta decât aproximativ 15% din exportul exterior ale Statelor Baltice, iar dezvoltarea
unui comerț cu Germania, pentru a-l înlocui pe cel cu Anglia, este privită cu oarecare
suspiciune din cauza mijloacelor de plată reduse de care dispune Reichul. Mulți interpretează
de altfel politica Germaniei de a împiedica comerțul dintre Anglia și Țările Baltice tocmai ca o
presiune pentru a determina aceste state de a vinde Reichului produsele de care el are nevoie.
Este evident că prin întreruperea comerțului englez în Marea Baltică, Germania nu poate aduce
mari prejudicii Angliei, care are posibilitatea de a se aproviziona [de] pe alte piețe. Această
situație ar putea însă constrânge Statele Baltice, în căutare de debușeuri, de a-și dezvolta
comerțul lor cu Germania.
Este apoi un alt aspect foarte important care determină Țările Baltice a prefera menținerea
relațiilor lor cu Anglia; balanța lor comercială cu această țară este sensibil activă. Or, nici
dezvoltarea relațiilor cu Sovietele, nici cea a relațiilor cu Germania nu le va permite a înlocui
acest excedent. Relațiile cu Sovietele vor fi într-adevăr bazate pe principiul echilibrării
schimburilor reciproce. Cât privește o eventuală dezvoltare a relațiilor cu Germania –
actualmente deficitare pentru Țările Baltice – acest principiu este desigur, mai ales în
circumstanțele actuale, formula cea mai fericită pe care aceste țări ar putea-o obține.
În aceste condiții este explicabil ca Țările Baltice să pună un mare preț pe continuarea
relațiilor lor cu Anglia și deci o mare speranță pe noile acorduri comerciale cu Sovietele.
Rămâne de văzut în ce măsură această speranță poate fi realizată.
În anexă trimit o statistică a comerțului exterior al Letoniei pentru prima jumătate a anului
1939. Se poate vedea că relațiile cu Anglia sunt singurele care lasă Letoniei un sold activ
substanțial. Dispariția acestui sold ar produce un gol iramplasabil în balanța de plăți a Letoniei
și ar pune deci această țară într-o situație extrem de serioasă.
Facilități de tranzit pentru Rusia către porturile letone.
Ar părea curios ca în momentul în care, din cauza paralizării navigației în Marea Baltică,
Statele Baltice obțin facilități de tranzit prin Rusia, aceasta din urmă să considere sporirea
propriului său tranzit către porturile baltice. Aceasta se explică prin faptul că Statele Baltice
sunt preocupate de continuarea comerțului cu Anglia, în timp ce Sovietele consideră o

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 373
dezvoltare posibilă a comerțului lor cu Germania. Menționez că, în cazul când un asemenea
comerț s-ar dezvolta – ceea ce depinde într-o mare măsură de evoluția situației politice generale
europene – tranzitul prin Statele Baltice, care posedă câteva porturi bune ce nu sunt blocate de
ghețuri cum sunt cele mai multe din porturile rusești din Golful Finlandei, ar prezenta pentru
Soviete un interes apreciabil.
În cercurile economice și financiare de aici acordurile cu Sovietele se bucură în general de o
primire favorabilă întrucât ele sunt profitabile intereselor economice actuale ale Statelor Baltice.
Aceste acorduri constituie sau cel puțin autorizează speranța unui remediu oportun al unor
grave dificultăți economice pentru Țările Baltice ce își au originea în actualul conflict.
AMAE, fond 71/1923-1940, Letonia, 1923-1940. U.R.S.S., vol. 9, filele 352-355.
157. Diplomatic Report no. 1327 of the Chargé d’Affaires of Romania in Riga Grigore
Niculescu-Buzești to the Minister of Foreign Affairs of Romania Grigore Gafencu, 23 rd
October 1939
On October 18 th , the Russian-Latvian and Russian-Lithuanian trade agreements were signed
in Moscow, regulating the economic relations between these states for the economic year
1939/1940.
Some of the preliminary discussions, especially between Latvia and the Soviets, had started
already before the last political negotiations between Russia and the Baltic States, which
resulted in the signing of the recent treaties which will be euphemistically referred to as
“mutual assistance”. These discussions were nonetheless significantly influenced by the new
political conditions, hence the new economic agreements could be considered part of the
general framework of the review of the relations between the Baltic and the Soviet States. These
agreements are favourable to the Baltic States – Estonia also signed a similar agreement a while
back – and they constitute the only compensation of such onerous situation on the political
ground created through the new regulation of their relations with the Soviets.
The main dispositions of the economic agreements are the ones shown in the telegrams of
this legation no. 1255 from October 3 rd and no. 1268 from October 8 th . There are three of them,
namely:
A significant enhancement of the concerned trade exchanges?
To Latvia, the exchanges with the Soviets will go from 16 million Lats in 1938 to 60 million
Lats. To Lithuania, from approximately 20 million to 40 million.
Among the items that will be imported by the Baltic Countries from Russia, there will be
agricultural machines, earth oil, gasoline, salt, cotton threads and chemical fertilizers. Among
the exported items, we can mention living animals, paper, butter etc.
It is agreed to observe the principle of the balancing of trade balances.
Facilities of transit for the Baltic States to the Murmansk ports from the Northern
Scandinavian coast, Sorka at the White Sea and the ports of the Black Sea.
These states will also be granted the use of different water courses for merchandise
transportation to these ports.
This disposition is the basis for the hope that trade relations will be resumed with the
Occidental States, especially with England, which absorbed great part of the exported products
of the Baltic States, mainly consisting in agricultural and food products.
The current sailing conditions in the Baltic Sea, under the control of the German fleet which
prevents any transportations destined to England, have truly led to a complete interruption of

374 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
these relations that are extremely important to the Baltic States, as with a similar production
Russia will not be able to absorb a very important part of the exportable surplus of the Baltic
States – despite the enhancement of the exchanges based on these agreements, the relations
with the Soviets will only represent 15% of the external exportation of the Baltic States, and
developing trade with Germany that may replace the trade with England is seen somewhat
suspiciously because of the limited payment means of the Reich. In fact, many people interpret
the German policy of preventing trade between England and the Baltic Countries precisely as a
pressure to determine these states to sell to the Reich the products it needs. It is obvious that by
interrupting the English trade in the Baltic Sea, Germany cannot bring important prejudice to
England, which can stock up from other markets. This situation could nevertheless constrain
the Baltic States in search for outlets to develop their trade with Germany.
There is also another very important aspect that makes the Baltic Countries prefer the
maintenance of their relations to England; their trade balance with this country is considerably
active. Neither the development of their relations with the Soviets, nor the development of their
relations with Germany would allow them to replace this overplus. The relations with the
Soviets will be indeed based on the principle of balancing mutual exchanges. As for a potential
development of their relations with Germany – currently poor for the Baltic Countries – this
principle is, of course, especially in the current circumstances, the most favourable formula that
these countries could obtain.
Under these circumstances it is explainable that the Baltic Countries make much of the
continuation of their relations with England and thus have high expectations as regards the
trade agreements with the Soviets. We will see the degree to which these expectations are
achievable.
I attach hereto a statistics of the external trade of Latvia for the first half of 1939. It can be
seen that the relations with England are the only ones that leave Latvia a substantial active
balance account. The disappearance of this balance account would generate an irreplaceable
gap in the payment balance of Latvia and would thus put this country in an extremely serious
situation.
Facilities of transit for Russia to the Latvian ports.
It would seem odd that the moment when, due to the paralysis of navigation in the Baltic
Sea, the Baltic States obtain facilities of transit across Russia, the latter would consider the
enhancement of its own transit to the Baltic ports. This is explained by the fact that the Baltic
States are concerned by the continuation of their trade with England while the Soviets consider
it possible to develop their trade with Germany. I mention that in the event such trade
developed – which depends to a great extent on the evolution of the general European political
situation – the transit across the Baltic States, which own a few good ports that are not blocked
by ice like most Russian ports from the Gulf of Finland, would be of great interest for the
Soviets.
In the economic and financial circles here the agreements with the Soviets are generally
seen with good eyes, as they are profitable for the current economic interests of the Baltic
States. These agreements constitute or at least authorize the hope for an opportune remedy of
serious economic difficulties for the Baltic Countries originating in the current conflict.
DARMFA, f. 71, Latvia, 1923-1940, USSR, vol. 9, s. 352-355.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 375
158. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 1341 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 24
octombrie 1939
Acordul ruso-leton pentru punerea în aplicare a tratatului de asistență mutuală între cele
două țări s-a semnat aseară. Ca și în Estonia, este probabil că nu toate condițiile sale vor fi date
publicității pentru a nu alarma opinia publică.
Aud că efectivele sovietice în Letonia vor cuprinde 25 000 de oameni. Armata letonă în timp
de pace numără 20 000 oameni. Intrarea trupelor sovietice ar fi prevăzută pentru ziua de 26
octombrie.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 138.
158. Telegram no. 1341 of the Chargé d’Affaires of Romania in Riga Grigore Niculescu-
Buzești to the Minister of Foreign Affairs of Romania Grigore Gafencu, 24 th October
1939
The Russian-Latvian agreement for the enforcement of the mutual assistance treaty between
the two countries was signed last night. As in Estonia, probably not all its terms will be made
public to avoid alarming the public opinion.
Rumour has it that the Soviet people in Latvia will include 25,000 people. The Latvian army
during peaceful times has 20,000 people. The Soviet troops are expected to enter on October
26 th .
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 138.
159. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1939. g. 26. okt. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram (no Budapeštas)
Pēc dažu dienu pavadīšanas Budapeštā un Jūsu telegrammas saņemšanas 24. oktobrī, man
jālūdz Jūsu piekrišana sūtniecības sēdekli ierīkot Bukarestē. Kā jau manā š. g. 9. oktobra rakstā
Jums rakstīju, tad politiskā un saimnieciskā svara un iespaidu apmēra dēļ Rumānija katrā ziņā
stādāma pirmā vietā. Personīgu ērtību un mierīgas dzīves ziņā gan šejienes galvaspilsētai varētu
dot priekšroku, bet krīt svarā vienīgi tas, kur es mūsu valdībai un mūsu resoram varētu vairāk
derīgs būt. Uz to man ir tikai viena atbilde – Bukarestē. Gadījumā, ja kaut kas sašķobītos, tad jau
es domāju pie laika zināt dabūt un paspēsim, ja vajadzīgs būtu, pārgrupēties. Bez tam krīt svarā
arī taupības jautājums: Bukarestē, vismaz pašreiz, dzīves dārdzība stipri zemāka, nekā šeit. Tur
arī nav nekādu ierobežojumu, lai gan arī šeit, izņemot benzīna racionēšanu un dažu
koloniālpreču pārdošanas ierobežošanu (tēja, kafija), nekā cita taisni ikdienas dzīvē no kara
nejūt. Par Bukarestes izvēlēšanu kā sēdekli runā arī zināma reciprocitāte, jo rumāņi ilgus gadus
uzturēja pilnu sūtniecību Rīgā, kurpretīm ungāri sūtniecību turējuši tikai Helsinkos. Galvenais
tomēr ir tas, ka Bukarestē ir daudz un dažādu informācijas avotu, un tur daudz kas “notiek”, kas
var Jums noderēt pie laika dabūt zināt, kurpretīm šeit ir klusums un miers.
Sazināšanās iespējas vienādas puslīdz kā no Bukarestes, tā no šejienes. Steidzamām un
konfidenciālām lietām jālieto telegrāfs. No Bukarestes man ir iespēja izmantot arī šad tad
skandināvu kurjerus. Nevainīgas lietas var mierīgi sūtīt pa pastu.
Ja iznāktu kādas perturbācijas Balkānos, tad tas attieksies puslīdz uz visām šī rajona valstīm,
un tādam gadījumam man jau iepriekš jālūdz atļauja rīkoties pēc apstākļiem un iespējām [..].
LVVA, 2570. f., 14. apr., 134. l., 1. lp.

376 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
159. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign Affairs V.
Munters (from Budapest), 26 th October 1939
Having spent a few days in Budapest and received your telegram on 24 th October, I must ask
your approval for establishing the seat of the Legation in Bucharest. As I already wrote to you in
my note of 9 th October, in terms of the political and economic weight and influence Romania
should definitely be put in the first place. In terms of personal comfort and peaceful life the
capital of this country could indeed be given preference, but the only criterion, which matters,
is where I could be of more use for our government and department. And to that question I
have only one reply – it is in Bucharest. Should the situation become unsteady, I think we shall
learn it in due time and, if necessary, shall have time to regroup ourselves. Moreover, the issue
of economy is also important: in Bucharest, at least at present, life is much cheaper than here.
There are also no restrictions imposed there, although here, too, with the exception for
rationing of petrol and restrictions on the selling of some colonial goods (tea, coffee), no other
direct impact of war can be felt in daily life. Certain reciprocity also speaks in favour of choosing
Bucharest as the seat, because for many years the Romanians had a full Legation in Riga while
the Hungarians have maintained Legation only in Helsinki. The main aspect however is that in
Bucharest there are many and various sources of information and much is “going on” there that
could be useful for you to hear in due time, while here there is silence and peace.
Communication possibilities from Bucharest and from here are more or less equal. For
urgent and confidential matters telegraph must be used. In Bucharest I also have the chance
now and then to use Scandinavian couriers. Innocent matters may surely be sent by mail.
In case any perturbation happens in the Balkans, it would more or less concern all the
countries of the region and for such cases I have to ask in advance your permission to act
according to circumstances and possibilities [..]
SHAL, f. 2570, d. 14, file 134, s. 1.
160. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 1375 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 4
noiembrie 1939
În timpul negocierilor pentru tratatul militar ruso-leton, șeful delegației sovietice,
vicecomisarul pentru marină Isakov 1 , a declarat șefului Statului Major al armatei letone că la
terminarea negocierilor cu Finlanda se va produce o acțiune sovietică contra Basarabiei și că în
acest scop se găsesc deja importante contingente concentrate în zonele militare Harkov și
Odessa. Nu știu ce valoare trebuie atribuită declarațiilor acestui personaj. Ele ar fi însă
semnificative pentru starea de spirit actuală a armatei sovietice.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame Riga 1929-1939, vol. 1, fila 144.
1
Hovhannes Stepani Isakov (sau sub forma rusificată a numelui său Ivan Stepanovici Isakov, 1894-1967) a fost
amiral sovietic, Șef al Statului Major al Marinei sovietice, adjunct al Ministrului Marinei, membru al Academiei de
Științe a U.R.S.S. A jucat un rol esențial în dezvoltarea flotei militare sovietice la Marea Baltică și la Marea Neagră
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A coordonat războiul naval al Uniunii Sovietice împotriva Finlandei
în timpul Războiului de Iarnă.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 377
160. Telegram no. 1375 of the Chargé d’Affaires of Romania in Riga Grigore Niculescu-
Buzești to the Minister of Foreign Affairs of Romania Grigore Gafencu, 4 th November
1939
During negotiations for the Russian-Latvian military treaty, the head of the Soviet
delegation, the vice-commissary for marine, Isakov 1 , told the head of the General Staff of the
Latvian army that at the end of the negotiations with Finland a Soviet action would be
undertaken against Bessarabia and that to this purpose there were already important
contingents concentrated in the military regions Kharkov and Odessa. I do not know if the
statements of this character are true or not. But they should be meaningful for the current spirit
of the Soviet army.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams, Riga, 1929-1939, vol. 1, s. 144.
161. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1939. g. 9. nov. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
Izmantojot izdevību nosūtīt ziņojumus ar zviedru kurjera starpniecību, sniegšu Jums manus
iespaidus un sarunās dzirdēto un no tām secināmos slēdzienus par stāvokli dienvidaustrumu
Eiropā. Uzturoties Ungārijas galvaspilsētā no 21.X. – 4.XI.39 esmu tajā laikā apmeklējis
[Ungārijas valstsvīrus].
[..]. Saskaņota rīcība Balkānu valstu starpā, jeb tā sauktais Balkānu pakts, ir tikai pagaidām
fantāzija, kuras realizēšana atduras uz neskaitāmām grūtībām. Vispirms pretišķības starp
Rumāniju – Ungāriju un Rumāniju – Bulgāriju. Kā Ungārijai, tā Bulgārijai ir senas pretenzijas
pret Rumāniju, un abas šīs “neapmierinātās” valstis tikai gaidīt gaida uz nopietnām rumāņu
grūtībām ar krieviem, lai no iekšienes un ārienes censtos sasniegt savus mērķus un atkarotu
Rumānijai Septiņkalni (ar apmēram 2 miljoniem ungāru un vāciešu) un Dobrudžu. Jugoslāvija
cenšas spēlēt samierinātāja un vidutāja lomu. Ungāru–rumāņu attiecībās patiešām izdevās
panākt diezgan jūtamu atslābumu. Bet tikko karaspēka vienības atvilktas no robežas, tūliņ
rumāņiem bija jāsper tālejoši drošības soļi pret ungāriem Rumānijā. Runā par vairāku simtu
ungāru arestiem Septiņkalnē, sevišķi garīdznieku un skolotāju aprindās. Ungāri saka, ka tā esot
rumāņu bezkaunība, nervozitāte un “galvas zaudēšana” bīstamā stāvoklī, kādā rumāņi
atrodoties. Ungāri neesot zosis, kas ļaušoties kaklus nogriezt bez pretīmturēšanās. Rumāņi
saka, ka ungāri iztaisījuši veselu sazvērestību, savākuši veselus arsenālus ieroču etc. darbā. “Kā
lai mēs to paciešam”, izsaucās kāds samērā svarīgs rumāņu diplomāts. Abu valstu prese par šo
pēdējo dienu jauno saspīlējumu neko neraksta, un nav vēl visas cerības zaudētas, ka šie
starpgadījumi neizsauks bīstamas komplikācijas, jo galu galā abām šīm valstīm un tautām ir
stipras bailes par lielā austrumu kaimiņa tālākiem nolūkiem. Visas Balkānu valstis stiprā
nemierā raugās (izņemot vienīgi Bulgāriju) uz austrumiem un, kā man kāds jugoslāvu augsts
diplomāts teica: “Mums visiem (t. i., balkāniešiem) tagad “bikses trīc” par jaunā kaimiņa
iespaidiem un nolūkiem pie Karpatiem un Donavas baseinā”. Ja Padomju Krievija ir pie
Karpatiem, tad tas nozīmē, ka tā patiesībā ir jau pie Adrijas jūras! Šai sakarībā pie visām
personām esmu novērojis ļoti lielu interesi par Baltijas jautājumu, jo no mūsu rajona pēdējā
1
Hovhannes Stepani Isakov (or according to the Russified form of his name Ivan Stepanovich Isakov, 1894-1967)
was a Soviet admiral, Chief of Staff of the Soviet Navy, Deputy Navy Minister, member of the Academy of Sciences
of the USSR. He played a key role in the operations of the Soviet navy in the Baltic and Black Sea during the
Second World War. He coordinated the naval war of the Soviet Union against Finland during the Winter War.

378 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
laika notikumiem grib secināt vai atšifrēt krievu īstos nolūkus Eiropā, sevišķi Balkānos un
Eiropas dienvidaustrumos vispār [..].
Neskaidrā nākotne un sarežģījumu varbūtība Rumānijā izsauc jūtamu nervozitāti, kas
varbūt arī izskaidrojama ar raksturu dažādību, ja salīdzina stāvokli Bukarestē ar to, ko redzēju
un dzirdēju Budapeštā. Bukarestē saimnieciskās grūtības nemana, lai gan dzīves dārdzība ceļas
un spekulācija plaukst. Ļaudis šeit visas grūtības un nākotnes bažas laiž vieglāk pār galvu, nekā
Ungārijā. Vēl visu laiku tiek lolotas cerības, ka krievi būs džentelmeņi un nespiedīs uz smagām
koncesijām. Bet uz cerībām vien šajā laikā nevar būvēt valsts politiku. Arī iekšējā konsolidācija
nav šeit tik noteikta un skaidra kā Ungārijā. Drusku “poliski” iespaidi paliek daudzās attiecībās
no šīs zemes. Tāpēc arī uzspiestas cīņas gadījumā var būt līdzīgi iznākumi. Tomēr šeit sargās kā
no uguns lietas sadzīt uz asumiem un vadošās aprindas mēģina laipot un sadzīvot mierā ar
lielajiem kaimiņiem. 7. novembra PSRS svinībās 1 Padomju Krievijas lietvedis ir ticis pagodināts
ar paša ministru prezidenta, ārlietu ministra un vēl dažu citu ministru kabineta locekļu
apmeklējumu. Rumānija visciešāk sastrādā ar Turciju un Jugoslāviju, bet attiecībās ar Vāciju un
Krieviju cenšas radīt iespaidu, ka saņemtā angļu–franču garantija neko lielu nenozīmē.
Baumas dzirdamas, ka iekšpolitiskā ziņā nav īstas drošības un karalis meklējot jaunāku,
enerģiskāku vīru, kas varētu uzņemties valdības vadību. Nav arī tagad īstais laiks radīt iekšējās
konsolidācijas bāzi pie neuzticamām, stiprām ungāru, bulgāru, vācu un krievu (Besarābijā)
minoritātēm. Arī rumāņu sabiedrībā nav vienprātības un piekrišanas brutālām varas metodēm,
ar kādām sabiedriskās kārtības, resp. policijas ministrs rīkojas.
Par Baltijas problēmām visur redzu un dzirdu lielu interesi. Informācija pa lielākai tiesai ir
greiza un trūcīga. Liela nezināšana un pilnīga neorientēšanās Baltijas telpas elementārā
ģeogrāfijā ir parasta parādība Rumānijā. Ungārijā nav skaidrības par pēdējā laika notikumiem
Baltijas rajonā, bet ģeogrāfijas un jaunākās vēstures ziņā informācija ir diezgan pareiza un
objektīva. Tagad Baltijas rajona notikumiem seko ļoti dzīvi un velk zināmas paralēles, lai
daudzmaz saskatītu miglā tīto nākotnes notikumu gaitu šejienes rajonā. Krievu politiku man
Budapeštā definēja kā ļoti gudru un viltīgu, kas atgādina seno angļu politiku. Es mēģinu
izkliedēt diezgan plaši ieviesušos uzskatu, ka Latvija, Igaunija un Lietuva nav nekas vairāk, kā
Padomju Krievijas protektorāti. Par Somiju nav daudz šaubu, ka viņai būs nolens volens 2
jāakceptē krievu prasības. Mūsu prestižam un lietu pareizai nostādīšanai kaitē ļoti angļu
propaganda, kas pilnīgi nevietā mūs nostāda pasaules sabiedriskās domas priekšā kā krievu
protektorātus un Baltijas vāciešu aizceļošanu nostāda kā kaut ko drausmīgi netaisnu un it kā
Baltijas vācieši vienīgie būtu nesuši kultūru un uzbūvējuši Baltijas valstis.
Koncentrētā un konspekta veidā es varētu Balkānu rajona problēmu iespējamo attīstību
formulēt sekojoši:
a) Bailes no Padomju Krievijas spiež uz saprašanos ar šo jauno Eiropas politikas izšķirošo
faktoru un spēku;
b) Krievijas aktivitāte pašreiz vēl tikai Bulgārijā ir sākusi strādāt un gatavojas tālejošiem
mērķiem. Krievu ekspansijas politikas (ne teritoriāli iekarojošas, bet iespaidu sfēras
paplašināšana) mērķi, liekas, norāda uz Donavas deltu, varbūt arī augstāki, bulgāru ostām
(varbūt arī dažas rumāņu) un Dardaneļiem;
1
Padomju Savienībā tika atzīmēta 1917. g. „Lielās Oktobra sociālistiskās revolūcijas” jeb boļševiku partijas
organizētā apvērsuma gadadiena.
2
Sakāmvārds: Nolens, volens (latīņu val.) – gribot, negribot.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 379
c) Itāļu ieņemto pretkomunistisko nostāju i apsveic, i bail no tās, jo tā var izsaukt krievu
kontrakciju, no kuras visiem tik ļoti bail… (…”bikses trīc”);
d) Gaidāmais “krievu spiediens” var izsaukt nesaskaņu akūtu paasināšanos pašu Balkānu
valstu starpā. Rezultāts – visu Balkānu un arī Itālijas ieraušana aktīvā atklātā karā. Termiņus
šādai varbūtībai min pavasarī (aprīlī);
e) Eventuālas sabiedroto akcijas gadījumā neatvairāmi gaidāma Ungārijas okupācija no
Vācijas jeb Sabiedroto ielaušanās Ungārijas līdzenumā, Austrijā un pat Čehoslovākijā. (Stipri
fantastiska padarīšana!) Sabiedroto akcijas bāze: Turcija un Saloniki pie kondīcijas, ka Itālija
stāv mierīga, vai taisa šo “enterprise” 1 līdzi;
f) Itālija – liela jautājuma zīme, bet no kuras izturēšanās šejienes rajonā atkarājas vēl
vairāk, nekā no Vācijas vai Krievijas. Vairāk dzird, ka Itālija lēni, bet droši virzās uz
Rietumeiropas valstu pusi;
g) Kamēr ieroči nav laisti darbā (ko patiesībā neviens negrib!), tirgojas un spekulē, cik un
kā spēj, vislabāk ar abām karojošajām pusēm;
h) Par Vāciju jo dienas jo mazāk runā un visu nelaimju cēloņus meklē un izskaidro ar
naci[stu] īsredzīgo ārējo politiku un boļševiku “ielaišanu” Eiropā.
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2540. l., 7.–12. lp.
161. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 9 th November 1939
Availing myself of the opportunity of sending my reports via a Swedish courier, I will share
with you my impressions and what I have heard in discussions and the conclusions that can be
drawn from them about the situation in Southeast Europe. During my stay in the capital of
Hungary (from 21.X. to 4.XI.39) I have visited [Hungary’s statesmen].
Coordinated action of the Balkan states or the-so-called Balkan Pact for the time being is a
fantasy, the implementation of which meets with countless difficulties. First of all,
contradictions between Romania and Hungary and between Romania and Bulgaria. Both
Hungary and Bulgaria have old claims against Romania and both these “dissatisfied” states hope
for the Romanians running into serious difficulties with the Russians in order from inside and
outside to try to reach their goals and to re-conquer Transylvania (with approximately 2 million
Hungarians and Germans) and Dobruja from Romania. Yugoslavia tries to play the role of a
peacemaker and a mediator. In the Hungarian–Romanian relations a rather perceptible
relaxation was indeed achieved. But as soon as the troops were withdrawn from the border, the
Romanians had to take far-reaching security measures against the ethnic Hungarians in
Romania. They talk about the arrest of several hundred Hungarians in Transylvania, especially
among clergy and teachers. The Hungarians say that it is [an expression of] the Romanians’
shamelessness, nervousness and their tendency to “lose head” in a dangerous situation, the like
of which the Romanians currently face. [The Hungarians declare] that they are not geese who
would let wringing their necks without resistance. The Romanians say that the Hungarians had
organised a plot, collected a real armoury of weapons etc. “How can we tolerate it!” exclaims a
rather high-ranking Romanian diplomat. The press of both countries does not write anything
about this new tension, which had occurred in the last few days and not all hopes have been
lost yet that these incidents would not cause dangerous complications, because in the long run
1
Enterprise (angļu val.) – pasākums.

380 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
both these countries and peoples have strong fear of further intentions of the large eastern
neighbour. All Balkan states (except only Bulgaria) look towards the east with deep
dissatisfaction and, as a high-ranking Yugoslavian diplomat told me: “Now we all (i.e. the
Balkan peoples) “are in fear and trembling” of the new neighbour’s influence and intentions
near the Carpathian Mountains and in the Danube basin”. If Soviet Russia is at the Carpathians,
it means that in fact it has already reached the Adriatic Sea! In this connection I have observed
that everybody is very greatly interested in the Baltic issue because they want to drawn
conclusions from the latest developments in our region or based on them to decipher the
Russians’ real intentions in Europe, particularly in the Balkans and in Southeast Europe in
general [..]
The uncertain future and the likelihood of complications cause certain nervousness in
Romania that can probably also be attributed to the difference in character, if we compare the
situation in Bucharest with what I saw and heard in Budapest. In Bucharest the economic
difficulties cannot be noticed although the cost of living rises and black market blooms. People
here disregard all difficulties and concerns about the future much easier than they do in
Hungary. Hope is still being cherished that the Russians will be gentlemen and will not insist
on high concessions. But these days national policy cannot be built on hope alone. The internal
consolidation, too, is not as striking and clear as in Hungary. In many aspects this country
leaves a somewhat “Polish” impression. For this reason, in case a war is imposed [on Romania],
the outcome could be similar [to that in Poland]. However, here too, they beware very much of
discords and the ruling circles try to shift and shuffle and to get along with the large neighbours
in peace. During the 7 th November celebrations in the USSR 1 the Soviet charge d’affaires was
honoured with a visit by the Prime Minister himself, Minister of Foreign Affairs and several
other members of the Cabinet of Ministers. Romania co-operates closest of all with Turkey and
Yugoslavia but in relations with Germany and Russia tries to create an impression that the
received English–French guarantee does not mean much.
There are rumours afloat that there is no real stability in domestic policy and that the King
is looking for a younger and more energetic man to assume the leadership of the government.
This is not the right time either to create a base of internal consolidation for the unreliable and
strong Hungarian, Bulgarian, German and Russian (in Bessarabia) ethnic minorities. In the
Romanian society there is no consensus about and no support for the brutal methods of force
that the Minister of Public Order, i.e. of police, applies.
Everywhere I see and hear great interest in the problems of the Baltic. The information is
mostly wrong and scarce. Acute lack of knowledge and sense of orientation in the elementary
geography of the Baltic area is a customary phenomenon in Romania. In Hungary there is a lack
of understanding about the latest developments in the Baltic region, but in terms of geography
and contemporary history they possess rather correct and impartial information. Now the
developments in the Baltic region are being very lively followed and certain parallels are being
drawn in order more or less to discern the uncertain course of future events in this region. In
Budapest they described to me the Russian policy as very smart and shrewd and resembling the
old English policy. I try to disperse the rather broadly spread view that Latvia, Estonia and
Lithuania are nothing more than protectorates of Soviet Russia. About Finland there is
1
The celebration of the anniversary of the “Great October Socialist Revolution” or the coup of the Bolshevik Party
in the Soviet Union.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 381
suspicion that it nolens volens 1 will have to accept the Russian demands. For our prestige and
correct positioning of the situation very harmful is the English propaganda, which totally
inappropriately presents us to the world’s public opinion as Russian protectorates and pictures
the departure of the Baltic Germans as something horribly unfair and the Baltic Germans as the
sole carriers of culture to our region and the creators of the Baltic States.
In a concentrated form and as a summary I could formulate the possible development of the
problems of the Balkan region as follows:
a) Fear of Soviet Russia compel [them] to move towards mutual understanding with this
new decisive factor and force in European policy;
b) For the time being Russia has launched its activities only in Bulgaria and prepares to
achieve far-reaching goals there. The goals of the Russian expansion policy (not targeted at
conquering territories, but rather at enlarging its sphere of influence) seem to point towards the
Danube delta, probably also higher upstream, to Bulgarian ports (probably also to some
Romanian ones) and to the Dardanelles;
c) The anti-Communist stance of the Italians is both welcomed and feared, because it can
provoke Russian counteraction that everybody is so much afraid of ... (... „in fear and
trembling“);
d) The expected “Russian pressure” may cause acute aggravation of discords among the
Balkan states. The result: the dragging of the entire Balkans and Italy, too, into active and open
war. As the term when such possibility may come true is mentioned the spring (April);
e) In case of eventual action by the Allies, the occupation of Hungary by Germany or the
Allies’ encroaching on the Hungarian plain is inevitably expected. (A very fantastical scenario!)
The base of the Allies’ action: Turkey and Thessalonica under the condition that Italy stands
apart or joins in this “enterprise” 2 ;
f) Italy – a big question mark, on the behaviour of which however much more depends in
the region than on that of Germany and Russia. It is mostly said that Italy slowly, but steadily
moves towards the Western European countries;
g) While weapons are not put in action yet (which in fact nobody wants), they bargain
and profiteer as much and by whatever means they can, preferably with both warring sides;
h) From day to day Germany is mentioned less and less often and the root of all evil is
looked for in and ascribed to the Nazi short-sighted foreign policy and to letting in Bolsheviks
into Europe.
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2540, s. 7–12.
162. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1939. g. 17. nov. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
Man ir izdevība ar somu kurjeru līdz mūsu sūtniecībai Berlīnē nosūtīt dažas ziņas.
Dienvidaustrumu Eiropa. Kopš mana pēdējā š. g. 9. novembra ziņojuma šejienes rajonā nav
nekādu pārmaiņu. Esmu tomēr starplaikā saticies un runājis ar daudziem diplomātiem –
kolēģiem un arī dažiem rumāņu valstsvīriem. Vakar biju priekšā stādīšanas audiencē pie
ministru prezidenta Konstantina Argetoianu. Saruna ar ministru prezidentu apm. ½ stundu.
Parastās pieklājības frāzes. Rumānija pret Latviju un visām Baltijas valstīm jūtot patiesu
1
Saying “nolens volens” stems from the Latin and means “willy nilly”.
2
This word is of the Envoy’s own choosing and was inserted in the Latvian text (translator’s note).

382 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
draudzību un simpātiju. Tāda vienmēr bijusi rumāņu politika un tāda palikšot. Labākie
novēlējumi mums šajos grūtos laikos. Informējās pie manīm par stāvokli. Tēloju no manas
puses mūsu situāciju optimistiski, atspēkoju šad un tad dzirdētos un lasītos ļoti negatīvos
iespaidus par krievu lomu, krievu bruņoto spēku dominēšanu etc. mūsu zemē. Ministru
prezidents no savas puses sacīja, ka mēs esot pareizi rīkojušies, jo, taisot nesamērīgiem spēkiem
pretestību, rezultāti varot būt tikai ļaunāki. Polijas piemērs. Viņa ieskati esot, ka pat pie
sabiedroto pilnas uzvaras, nekad nevarēšot restaurēt Poliju agrākās robežās. Tautu
pašnoteikšanās, etniskās minoritātes etc. esot jautājumi, kas nav izšķirami ar spēku, vismaz uz
ilgu laiku nē. Bīstama mums varot kļūt krievu imperiālisma tālāka pieaugšana un līdz ar to,
prasību pieaugšana pret mums. Tagad vajagot būt elastīgiem, lai saglabātu spēkus līdz kara
beigām. Pie lielās norēķināšanās (mana frāze) izšķiroša nozīme būs tautām un valstīm, kas būs
saglabājušas savus spēkus, morālos, tāpat arī materiālos un fiziskos. Viņa domas arī par Somiju,
ka tai nāksies piekāpties. Par Rumānijas un Balkānu stāvokli ministru prezidents varot teikt, ka
pagaidām šeit viss ir mierīgi, krievi pret Rumāniju izturoties korekti un nekādas prasības
neizvirzot. Laikam tomēr baidoties no militārām komplikācijām. Ziema, katrā ziņā lielākoties,
paiešot klusi. Par lielvalstu konflikta attīstību ministru prezidents bija ieskatos, ka esot daudz
zīmju, ka uz pavasara pusi varot arī sagaidīt nopietnākas miera akcijas. Francijā esot ļoti plašas
aprindas, kas vēloties mieru un arī Anglijā šādu ieskatu sabiedrības sektors neesot mazs. Esot
iespējama gluži pretēja varbūtība par kara darbības paasināšanos, kas var ieraut arī Balkānu
valstis karā. Rumānija darīšot visu, kas viņas spēkos, lai to novērstu.
Iekšpolitiskā ziņā valdot miers un “Nacionālās atdzimšanas fronte” – (kaut kas līdzīgs
mērenam fašismam) gūstot arvien lielāku piekrišanu un laižot dziļākas saknes tautā.
Kādas neitrālas valsts sūtnis, kas šeit atrodas gandrīz 7 gadus, man ļoti plaši un atklāti
atstāstīja savus iespaidus. Rumānijas nelaimes un grūtības meklējamas galvenā kārtā sliktā
saimniecības organizēšanā. Starpnieku un spekulantu pārāk daudz. Valsts aparāts ļoti
koruptīvs. Tagad cenšoties tīrīt, bet kaut kādi nezināmi spēki šos labos nodomus pārkrusto.
Valsts iestādes nesen atpakaļ iedrošinājušās apcietināt vienu no lielākiem rumāņu (žīdu)
spekulantiem, lielrūpnieku Maksu Aušnitu. Neskatoties uz pavisam tuvām attiecībām ar
visaugstākām aprindām, Aušnitam bija no greznās pils jāpārvietojas cietumā [..]. Rumānija ir
tomēr bagāta zeme un viss tas samērā mazu iespaidu atstāj uz ikdienišķo dzīvi, kura turpina
ritēt samērā normāli un vēl acīmredzamā pārticībā pilsētās, bet stiprā nabadzībā pie
zemniekiem, lai gan ne tālu tik miserablā 1 masštabā, 2 kā tas bija, par piemēru, Polijā. Arī
rumāņu sādžās nav kailas nabadzības un bada, lai gan liels naudas trūkums un rūgtums, ka
Bukarestes un citu centru spekulanti iebāž kabatā milzīgu peļņu uz nabaga zemnieka rēķina. Pa
daļai šos apstākļus rumāņu sētā novēroju personīgi nesenā izbraukumā uz laukiem un Karpatu
(dienvidos) apkārtnē.
Ārpolitiskā ziņā šeit ir nogaidošs stāvoklis. Visu notikumu norisi cenšas paredzēt no krievu
eventuālām akcijām, kas tomēr vēl nekādu skaidrību nerāda.
Esmu dzirdējis baumu veidā, bet no ļoti labiem avotiem, ka visā drīzumā sagaidāms
grandioza vācu militārā akcija Rietumu frontē. Hitlera piedraudētais slepenais, resp. jaunais
ierocis esot jauna sprāgstviela, kas spējot sadragāt arī Mažino 3 līnijas biezās būves un pazemes
1
Domāts – niecīgā (angļu val. miserable – nožēlojams, bēdīgs, trūcīgs).
2
Domāts – mērogs (vācu val. Máßstab).
3
Mažino (Maginot) līnija – Francijas aizsardzības līnija uz Vācijas robežas.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 383
ierīces. Vācu vilcināšanās ar ofensīvu esot izskaidrojama vienīgi ar to, ka šīs sprāgstvielas neesot
saražots pietiekošā daudzumā. Līdz ko tas būšot noticis, vācu frontāls uzbrukums Mažino līnijai
sākšoties un īsā laikā varot beigties katastrofāli (priekš Anglijas un Francijas). Tam kungam, kas
man to stāstīja (Dienvidaustrumu valsts diplomāts), es piezīmēju, ka man šis stāsts stipri
atgādina Žila Verna 1 romānus, bet šinīs laikos jau sen Žila Verna fantāzijas daudzās reālās lietās
ir pārsniegtas [..]. Angļu un franču diplomāti šeit ir stipri atturīgi, neslēpj tomēr savu pārliecību,
ka karš turpināšoties līdz sabiedroto galīgai uzvarai. Franču vēstnieks uzsvēra, ka karš būs ilgs,
pat ilgāks, nekā 1914.–1918. gadā. Anglis teica, ka “pašreiz visu izšķiršot tikai spēks, un
Lielbritānija, reiz sākusi pielietot “Machtpolitik”, 2 no tā nekādā ziņā neatteikšoties, kamēr savus
mērķus nebūšot sasniegusi.”
LVVA, 2570. f., 7. apr., 2540. l., 14.–15. lp.
162. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 17 th November 1939
I have a chance to send a few pieces of news to our Legation in Berlin with a Finnish courier.
Southeast Europe. Since my last report of 9 th November, this year no changes have taken
place in this region. However, meantime I have met with and talked to many diplomats – my
colleagues and a few Romanian statesmen. Yesterday I had an acquaintance audience with
Prime Minister Constantin Argetoianu. The discussion with the Prime Minister lasted for
approximately ½ hour. The traditional courtesy phrases. [The Prime Minister said that]
Romania felt genuine friendship and affinity for Latvia and the other Baltic States. It had always
been and would remain Romanian policy. Best wishes for us in these difficult times. He
inquired me about the situation [in Latvia/ the Baltic region]. I presented our situation in
optimistic light, refuted the very negative views of the Russian role, the domination of the
Russian armed forces etc. in our country that can be heard and read now and then. The Prime
Minister said that we had acted in the right manner because resisting disproportionate
[disproporionately large] force could bring only worse result. The Polish example. He believes
that even if the Allies reaped complete victory, it will never be possible to restore Poland in its
former borders. Self-determination of peoples, ethnic minorities etc. are issues that cannot be
resolved by force, at least not for long. He said that further growth of Russian imperialism,
which would bring along increased demands from us, could become dangerous to us. At this
time we should be flexible in order to preserve force until the end of the war. At the great
settlement (my phrase) those peoples and states, which would have preserved their force, both
moral as well as physical, would play the decisive role. As concerns Finland, he thinks that this
country will have to give in. Describing the situation of Romania and the Balkans in general, the
Prime Minister said that for the time being everything was quiet there, the Russians treated
Romania in a correct manner without postulating any demands to it. Probably they were afraid
of military complications. Anyway, the winter for the most part was expected to pass quietly. As
concerns the development of the conflict among the powers, the Prime Minister expressed
belief that there were many signs showing that a serious peace campaign could be expected
towards the spring. He said that in France there were very broad circles who wished peace and
also in England not a small part of the public was in a similar mood. A completely opposite
1
Žils Verns (Verne; 1828–1905), franču rakstnieks.
2
Machtpolitik (vācu val.) – spēka politika.

384 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
development: exacerbation of warfare that could engage the Balkan countries, too, was also
possible. Romania, however, would do its utmost to avoid it.
According to the Prime Minister the domestic policy situation was peaceful and “The Front
of the National Revival” (something like a moderate fascism) was gaining increasing support
and laying deeper and deeper roots among the people.
An envoy of a neutral state, who has worked here for almost 7 years already, shared with me
his views at length and very openly. He said that Romania’s misfortunes and difficulties were
mostly due to the bad organisation of economy. There were too many mediators and profiteers.
The state apparatus was very corrupt. Efforts were being exerted to cleanse it, but some kind of
unidentified force was countering these good intentions. Recently the state institutions had
dared to arrest one of the major Romanian (Jewish) profiteers, industrialist Max Auschnitt 1 . In
spite of his very close relations with the highest circles, Auschnitt had to move from his
luxurious palace to prison [the Envoy told me] [..] However, Romania is a rich country and all
the above-said leaves a rather little impact on the daily life, which continues in a rather normal
way and with obvious prosperity in cities but deep poverty among the peasants, although its
scale is far from being as miserable as it is, for example, in Poland. The Romanian villages are
likewise spared bare poverty and famine, although there is an acute lack of money there and
bitterness about the fact that profiteers from Bucharest and other centres pocket huge profit at
the poor peasant’s expense. These are partially my personal observations of the situation in the
Romanian farmstead made during my recent trip to countryside and the Carpathian district (in
the south).
In the foreign policy sphere the situation is expectant. They base the forecast of all
developments on the eventual Russians’ action, which however shows no clarity yet.
I have heard rumours, which however came from very good sources, that a grandiose
German military campaign is expected to take place in the Western front very soon. The secret,
i.e. the new weapon that Hitler had threatened with is a new type of an explosive, which is able
to smash even the dense constructions and underground facilities of the Maginot Line 2 . The
German’s hesitation with an offensive is only due to the fact that the explosive had not been
manufactured in sufficient quantity yet. As soon as it is done a frontal German attack on
Maginot’s line will begin and could end in a disaster (for England and France) in a very short
time. I remarked to the gentleman who told me this (a diplomat of a Southeastern country)
that this story resembled me very much of Jules Verne’s 3 novels, but in the present times Jules
Verne’s fantasies had long since been surpassed with many real things [..] The English and
French diplomats here are very reserved, yet they do not conceal their belief that the war will
continue until the Allies’ complete victory. The French Ambassador underlined that the war
would be long, longer even than in 1914–1918. The Englishman said that now force alone would
decide everything and Great Britain, once it had started to pursue “Machtpolitik” 4 , would on no
account give it up until it reached its goals.
SHAL, f. 2570, d. 7, file 2540, s. 14–15.
1
Max Auschnitt (1888-1959) was one of the most prominent Romanian industrialists.
2
The Maginot Line – French defence line on its border with Germany.
3
Jules Verne (1828–1905), French novelist.
4
Machtpolitik (German) – power politics.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 385
163. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1939. gada 4. decembra slepenais ziņojums
ārlietu ministram V. Munteram
Lai gan Ziemeļeiropas notikumi ģeogrāfiski ņemot no šejienes ir samērā tālu, tad tomēr
Somijas notikumi ir atstājuši ļoti nospiedošu iespaidu arī Rumānijā un vispār Dienvidaustrumu
Eiropā. Arī šeit noteicošās aprindas kultivēja optimismu un rādīja uz āru lielu bravūru, gatavību
kauties, ja būtu jāsastopas ar prasībām, kas skartu Rumānijas neitralitāti un suverenitāti.
Pastāvēja vāja ticība, vai gribēšana ticēt, ka krievi jau nu ar varu neko neiedrošināsies darīt, jo
armija esot slikta, morāle vāja, kaujas spējas zemas, tehniskais aparāts nekur nederīgs,
apbruņojums nepilnīgs, satiksmes organizācija neciešamā stāvoklī u. t. t. Tagad, kad krievi ar
visu pārspējošu brutalitāti tomēr iesākuši atklātu cīņu ar somiem, arī šeit ir dūša saplakuse un
arvien vairāk iesakņojas pārliecība, ka tikko krievi būs „gatavi” ar somiem, nākošais numurs ies
vaļā šejienes rajonā. Zināma „zemes sagatavošana” ir jau notikusi Bulgārijā, kur aģentu tīkls
diezgan plaši par zemi izplatīts, krievu sūtniecības sastāvs papildināts, un baumas cirkulē par
tālu ejošām prasībām, kas iziet uz kontroli Donavas iztekā un tālāk uz Dardaneļiem.
Noskaņojums stipri panisks, lai gan vēl trūkst konkrētu draudu un prasību. Ja nonāks līdz cīņai
ar krieviem, tad šejienes sektors šai ziņā katrā ziņā ir vājāks par poļiem, un rezultāti nevarētu
būt daudz labāki.
Pašlaik taisu vizītes rumāņu un šejienes diplomātiskā korpusa ļaudīm. Viena no
interesantākām sarunām man bija ar Vācijas šejienes sūtni Dr. Vilhelmu Fabriciusu. 1 Viņš vēl
tikai dažas dienas atpakaļ bijis Berlīnē un runājis ar pašu fīreru. Pašapziņa un arogance – līdz
debesīm! Viss esot paredzēts un sīki aprēķināts tagadējā karā, ka vienīgi vācieši spējot aprēķināt
un lietas noorganizēt. Fīrers nekad nebūtu tādā karā ielaidies, kura iznākumu nevarētu ar visu
noteiktību paredzēt. Anglija pieteikusi Vācijas iznīcināšanu – lūdzu, Vācija pieteic Lielbritānijas
impērijas iznīcināšanu. Uz manu starpjautājumu, vai šis uzdevums nebūs tomēr pāri Vācijas
spēkiem, un vai visa lieta pēc abpusējas „asins nolaišanas” tomēr neizbeigsies kompromisa ceļā,
dzirdēju, ka ar tiem ļaudīm Londonā pilnīgi neiespējami runāt. Vācijas ieroči esot jauni un
moderni, bumbvedēji vēl tikai rādīšot ko spējot, Lielbritānijas flote vēl tikai piedzīvošot īstās
melnās nedēļas, ieroču un munīcijas krājumi Vācijai esot milzīgi, kur savā daļā esot arī
jāpateicas Polijā atstātiem bruņojumiem. Pie Varšavas vien saņemtas 16 baterijas vismodernāko
angļu lielgabalu, kuri nemaz vēl neesot bijuši iztīti no eļļas papīriem. Poļu munīcijas krājumi
esot tieši darbā, visa Silēzijas rūpniecība strādājot blakus vācu un čehu rūpniecībai un pār visu
stāvot līdz šim nepiedzīvotā ērtība Vācijas karos – viena fronte. Degvielu esot tik daudz, ka
Vācija varētu kuru katru brīdi atļaut arī neierobežotu auto satiksmi, tikai kaučuka un riepu
patēriņa dēļ un vispār nepieciešamas ierobežošanās dēļ nopietnos laikos, fīreris neļaujot brīvu
autosatiksmi. Neesot laiki tagad priekš „Vergnügungsfahrt`iem”. 2 Vācija ražojot tik daudz
mākslīgo degvielu, ka tas, ko vajagot no Rumānijas saņemt, nepārsniedzot rumāņu normālo
eksportu miera laikos. To viņi arī saņemot. Varot tikai visus brīdināt, lai nepiedzīvotu rūgtu
vilšanos, kas kalkulējot uz vācu iekšējām saimnieciskām vai politiskām grūtībām. Gara stāvoklis
esot nopietns Vācijā, esot arī daudz neērtību, bet visas tās ir paredzētas un iekalkulētas. Neesot
nekāda nelaime, ja dāmas un kungi tagad nevarot pēc iedomas un iegribas pasūtīt jaunus
uzvalkus. Aprēķināts viss esot ilgam laikam uz priekšu. Uztura vielu Vācijā netrūkšot, par to
gādāšot vācu organizācija okupētos Polijas apgabalos, Balkānu valstis un arī Krievija. Transporta
1
Vilhelms Fabriciuss (Fabricius), Vācijas diplomāts. Līdz 1941. g. Vācijas sūtnis Rumānijā.
2
Vergnügungsfahrt (vācu val.) – izklaides brauciens.

386 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
jautājumi Krievijā esot grūti un sliktā stāvoklī. Bet tagad jau strādājot daudzi vācu speciālisti
Krievijā, kas tur aizbraukuši uz krievu aicinājumu un gan jau savedīšot kārtībā. Pagaidām
paredzēts esot ziemeļu ceļš un caur Lembergu 1 un Rumāniju būšot arī iespējams satiksmi ar
Krieviju nokārtot. Polijas dienvidos dzelzceļa līnijas jau pārnaglotas uz krievu platumu.
Sarunas laikā vairākkārt mēģināju manu sarunu kolēģi izprovocēt uz atklātāku valodu
krievu jautājumā. Tomēr šis kungs bija ļoti uzmanīgs. Vāciešu līdzšinējie piedzīvojumi ar
krieviem esot labi. Krievi savas norunas turēšot. Mēs, Baltijas valstis, esot pavisam pareizi
rīkojušies, ne tā somi. Somi par daudz ļāvušies angļu iespaidos. Arī tirdzniecībā un rūpniecībā
somi bijuši par daudz atkarībā no angļiem. Tagad tas viss atspītēšoties. Žēl, pat ļoti žēl esot, ka
somi „die Lage überspannt haben”. 2 Vilka zināmas paralēles ar poļu stāvokli un rīcību pagājušā
vasarā.
Rumāņiem stipri atspītēšoties vieglprātīgi pieņemtas angļu – franču garantijas. Viņš,
Fabriciuss, esot vairākkārt karalim teicis, lai nenokavējot draudzības nodibināšanu ar Vāciju.
Saimnieciski Rumānija un viss šis apgabals (visi Balkāni) esot tikai no Vācijas atkarīgi. Te esot
ļoti slikta valdība un iekšējā kārtība, koruptīva līdz kauliem un asinīm. Tagad gan daudziem
sākot atvērties acis, bet nez vai neesot jau par vēlu. Sevišķi asi runāja par Turciju. Turku valdības
vīri, it īpaši Sarakoglu 3 esot angļu iespaidos. (Pie tam tika rādīts žests, kas atgādina nodilušas
naudas rīvēšanu starp īkšķi un rādītāja pirkstu). Krievi nebūšot ilgi ciest, ka turki ar angļu
ielaišanu Dardaneļos Melno jūru pārtaisījuši par ezeru. Turkiem alianse ar angļiem vēl ļoti, ļoti
dārgi izmaksāšot.
No patstāvīgas Polijas nekas liels vairs pāri nepalikšot. Ap Ļubļinu dibinot 8 miljoni lielu
žīdu valsti, lieli gabali pievienoti Vācijai un kaut kas ap Varšavu, varbūt arī Krakova, palikšot
poliski. Pārējais krieviem un leišiem Viļņa. Tā visa esot Smiglija-Ridza vaina. Ko gan šis vīrs
iedomājies? Ka viņš pat neesot savu godu glābt pratis. Varējis ar kādu no daudzajiem
aeroplāniem aizlidot pie sava kara spēka un tur kā vīrs cīnīties vai krist. Vācijai esot apm.
700.000 poļu gūstekņu. Visiem šiem jaunajiem puišiem nu būšot dūšīgi jāstrādā tai pašā Polijā
vācu vadībā un organizācijā. „Vai domājiet, ka vāciešiem pietrūks ko ēst?” Drīzāk gan tas
notikšot ar angļiem, kuri jau tagad zaudējuši ¾ miljona tonnu no savas flotes. Tad impērijas
nelaimes Indijā. Dienvidāfrikā un šur tur citur esot tikai vēl sākumā. „Neh, wir sind unserer
Sache ganz sicher!” 4 Francūži esot dumji, ka piedaloties šinī karā. Poļi, par piemēram, esot bijuši
dūšīgāki. Franči laikam lietu ņemšot nopietni tikai tad, kad kaušanās notikšot atkal uz viņu
zemes. Vācieši tomēr angļu un franču pretestību nevērtējot zemu. Cīņa būšot grūta. Amerika
lietu uztverot pārāk komerciāli, un kamēr Amerika varēšot bīstamos apmēros atbalstīt
sabiedrotos, daudz kas varot notikt, kas rādīšot nenovēršamo iznākumu šajā cīņā. Eiropa un
visa pasaule stāvot lielu pārvērtību priekšā. Tā domā oficiālie vācieši, žēl, ka es viņam nevarēju
novēlēt labu izdošanos visos šajos plānos.
Vācu mierīgā Balkānu penetrācija 5 norisinās intensīvi ar visādiem paņēmieniem. Vislabākās
sekmes gūtas Jugoslāvijā, kur bez vācu piekrišanas gandrīz vairs nekas nenotiek. Šeit vēl karalis
nav zaudējis noteikšanu un pagaidām visai maz ļaujas iespaidoties no ārējiem padomdevējiem.
1
Lemberga – Ļvovas nosaukums vācu valodā.
2
Die Lage überspannt haben (vācu val.) – situāciju vēl vairāk sarežģījuši.
3
Mehmets Sarakoglu (Saracoğlu; 1887–1953), Turcijas valstsvīrs. 1938.–1942. g. ārlietu ministrs.
4
Neh, wir sind unserer Sache ganz sicher (vācu val.) – nu, mēs par savu lietu esam pilnībā pārliecināti.
5
Penetration (angļu val.) – iespiešanās.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 387
Rumānijā saimnieciskā dzīvē ārēji redzamu grūtību vēl nav. Ir tikai liela nenoteiktība un
nezināšana par nākotni. Nav arī jaunā valdība vēl izšķīrusies, kādus ceļus iet. Ja būtu satiksmes
iespējas, man liekas, ka varētu būt runa par konkrētiem veikaliem ar Rumāniju.
LVVA, 2575. f., 7. apr., 2540. l., 4.–6. lp.
163. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 4 th December 1939
Although in geographic terms events taking place in Northern Europe are rather far from
here, developments in Finland have left a very depressing impact also in Romania and in
Southeast Europe in general. Here, too, the ruling circles cultivated optimism and displayed
great bravado and readiness to fight if demands were postulated that would concern Romania’s
neutrality and sovereignty. A vague hope or a wish to hope had existed that the Russians would
not dare to use force because their army was considered as weak, morals – low, fighting capacity
– poor, its technical supply – unfit, military equipment – inadequate, logistics – in a disastrous
condition etc. Now, when the Russians with unsurpassed brutality have openly waged war
against the Finns, here too, spirits have dropped and belief is increasingly taking root that when
the Russians “are done” with the Finns, this region will be next. A certain “preparation of the
land” has already taken place in Bulgaria, where the network of agents is rather comprehensive,
the staff of the Russian Embassy has been increased and rumours are spreading about farreaching
demands pertaining to control over the Danube source and over territories further on
towards the Dardanelles. The mood is rather panicky, although no concrete threat or demands
have been posed yet. If it comes to a fight with the Russians, this sector is for sure weaker than
the Poles and the outcome could not be much better.
I am now paying visits to the people in the Romanian and foreign diplomatic corps. One of
the most interesting discussions that I had was with Envoy of Germany to this country Dr.
Wilhelm Fabricius. 1 Only a few days ago he was in Berlin and talked to the Führer himself. His
confidence and arrogance – sky-high! [He told me that] in the ongoing war everything had been
provided for and calculated in detail and only the Germans were capable of calculating and
organizing things. England had declared the annihilation of Germany – if it pleases you,
Germany declared the annihilation of the British Empire. To my question whether this task
would not be above Germany’s power and whether after the mutual “bloodletting” all this thing
would not end in a compromise, I heard [the reply] that with those people in London it was
absolutely impossible to talk to. Germany’s weapons were new and modern, the bombers were
yet to reveal their full capacity, the Great Britain’s fleet was yet to experience the really black
weeks, Germany had huge reserves of weapons and ammunition partly thanks to the armament
left in Poland. At Warsaw alone 16 batteries of the latest type of English cannons not yet
unwrapped from the oiled paper had been captured. The Polish reserves of ammunition were
put at work at that precise time, the entire industry of Silesia worked side by side with the
German and Czech industry and above all there stood the luxury, the like of which Germany
had not enjoyed in any previous war – one front. There was so much fuel that Germany could
anytime afford allowing unlimited car traffic, it was only due to the consumption of rubber and
tyres and the general need for limitation in serious times that the Führer did not allow free car
1
Wilhelm Fabricius, German diplomat, until 1941 Germany’s Envoy to Romania.

388 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
traffic. This was not the right time for “Vergnügungsfahrt”s. 1 Germany produced so much of
artificial fuel that the amount due from Romania did not exceed the amount of Romania’s
peace-time export. That was how much they actually received. Everybody who was reckoning
with Germans’ domestic economic or political difficulties could only be warned to be spared
bitter disappointment. The moral state in Germany was serious, there were also many
inconveniences, but they all had been predicted and taken into consideration. It was no
misfortune that ladies and gentlemen could not order new suits on their wishes and whims.
Everything had been calculated for a long time ahead. Germany was not expected to run short
of food, as the German organisation in the occupied Polish regions, the Balkan states and also
in Russia was to take care of that. The transportation issues in Russia were difficult and in bad
condition. But many German specialists were already working in Russia on the Russians’
invitation and they would put things in order. For the time being it was planned to use the
northern way through Lemberg 2 and Romania and it would also be possible to arrange
transportation with Russia. In south of Poland railway lines had already been re-nailed
[changed] to the Russian width [said the German Envoy].
During the discussion I several times tried to provoke my colleague to use a more open
language on the Russian issue. However, this gentleman was very cautious. He said that the
experience with the Russians so far had been good. The Russians would keep their word. We,
the Baltic States, had done the right thing, unlike the Finns. The Finns had yielded too much to
the English influence. The Finns had depended too much on the English in trade and industry,
too. Now it all would backfire. It was a pity, even very much a pity that the Finns „die Lage
überspannt haben”. 3 He drew certain parallels with the Polish situation and behaviour in the last
summer.
[The Envoy of Germany said that] the thoughtlessly accepted British–French guarantees
would rebound heavily on Romania. He, Fabricius, had repeatedly recommended the King not
to miss the chance to establish friendship with Germany. In economic terms Romania and the
entire region (all the Balkans) depended only on Germany. There the government and domestic
order were very bad and thoroughly corrupt. Many eyes had begun to open to this fact but it
might be too late. In a particularly harsh manner he spoke about Turkey. The men in the
Turkish government, Saracoğlu 4 in particular were under the English influence. (Saying this, he
made a gesture that resembled the rubbing of worn out money between his thumb and index
finger). The Russians would not tolerate long the fact that by letting the English into the
Dardanelles the Turks had turned the Black Sea into a lake. The alliance with the English would
cost very very dearly to the Turks.
[The Envoy of Germany said that] nothing much would remain of independent Poland. A
Jewish state with the population of 8 million was being set up around Lublin, large regions had
been annexed to Germany and [only] something around Warsaw and probably also Krakow
would remain Polish [possession]. The rest [would go] to the Russians, but Vilnius – to the
Lithuanians. It all was Śmigły-Rydz’s fault. What that man had got into his head? He had not
been able to salvage even his own honour. He should have flown to his troops on one of the
1
Vergnügungsfahrt (German) – a pleasure ride.
2
Lemberg – the German name for the present-day Lviv (in Ukraine).
3
Die Lage überspannt haben (German) – they have made the situation even more complicated.
4
Mehmet Saracoğlu (1887–1953), Turkish statesman. 1938–1942 Minister of Foreign Affairs.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 389
many airplanes and fought and fallen there like a man. Germany had captured approximately
700 000 Polish prisoners of war. All these young guys would have to work hard in Poland under
German supervision and organisation. “Do you think that the Germans will not have enough to
eat?” [the German Envoy asked]. It would sooner happen to the English who had already lost ¾
million tons of their fleet. Then the Empire’s misfortunes in India. [What was happening] in
South Africa and in some other places was only a beginning. „Neh, wir sind unserer Sache ganz
sicher!” 1 The French were foolish to take part in this war [the German Envoy remarked]. The
Poles, for example, had been more courageous. The French would probably take this thing
seriously only when the fight would again take place on their soil. The Germans however were
underestimating the English and French resistance [the German Envoy admitted]. The fight
would be difficult. America perceived this matter from an excessively commercial angle and as
long as America had the chance to support the Allies on a dangerous scale, much could happen
that would show the inevitable outcome of the fight. Europe and the entire world were on the
threshold of great change [the German Envoy said]. This was what the official Germans think
and it was a pity that I could not wish him good luck in carrying out all those plans.
The peaceful German penetration 2 into the Balkans is taking place intensively and by all
kinds of means. The best success has been achieved in Yugoslavia, where almost nothing takes
place without German approval any longer. Here [in Romania] the King has not yet lost
command of the situation and at least for the time being does not yield much to the influence
of external advisors.
There are no externally visible difficulties in Romania’s economic life yet. There is only great
uncertainty and lack of knowledge about the future. The new government has not decided yet
either which way to go. If there were transportation possibilities, I think, we could have
considered concrete business deals with Romania.
SHAL, f. 2575, d. 7, file 2540, s. 4–6.
164. Latvijas sūtņa L.Ēķa 1939. g. 9. dec. slepenais ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
Bukarestē somu–krievu kara atskaņas stipri iespaidīgas. Dzīvoja šeit pārliecībā, ka krievi gan
neko ar varu nedarīs. Tagad nu ir skaidrs, ka dotā momentā tomēr jārēķinās ar krievu militāro
spiedienu. Kā dzirdam, tad steigā tiek būvēti nocietinājumi Besarābijā un citos virzienos, lai
aizbarikadētu event[uālu] krievu spēku ieplūšanu Donavas deltas rajonā. Pārliecības tomēr nav,
ka rumāņi vispār būtu spējīgi taisīt nopietnu pretestību. Agrākais ministru prezidents
Argetoianu esot cerējis uz Vācijas atbalstu. Bijis piekāpīgs arī vācu saimniecisko prasību priekšā.
Tāpēc viņam bija jāaiziet. Tataresku cerot noorganizēt līdz pavasarim rumāņu armiju, robežas
un defensīvās līnijas nocietinājumu darbus. Cerot arī uz turku, grieķu un angļu tiešu palīdzību.
Baumu bez gala. Pāris dienas atpakaļ sākuši jau pakot čemodānus daži bailīgākie. Bailīgie te ir
ļoti daudz. Panikas iemesli: krievi jau iesnieguši ultimātu. Drīz būšot Besarābijā, Moldāvijā,
Konstancā etc. krievi iekšā. Patiesais iemesls Kominternes kaut kāda izdevuma artiķelis ar
saturu, lai rumāņi neiedomājoties, ka krievi nekā neprasīs un ka tiem nekā nebūtu ko prasīt.
Rumāņu stāvoklis, ja kaut ko teritoriālu dod krieviem, jādod arī ungāriem un bulgāriem. Visus
tomēr apmierināt nevar un tāpēc nezina, ko iesākt. Kauties – būtu pareizā izeja, bet priekš tā
1
Neh, wir sind unserer Sache ganz sicher (German) – Well, we are completely sure about our cause.
2
„Penetration” again is a word of the Envoy’s own choosing (translator’s note).

390 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
vajag vairāk, nekā tikai labas gribas pie vadošām personām vien. Besarābijā kliedzoša
nabadzība. Tauta, zemnieki, bezdarbnieki – Sarkano armiju gaida tiešām kā atbrīvotāju un
cilvēcīgāku apstākļu nesēju. Nav labi.
Petrolejas rajonos mūs uztrauc biežie ugunsgrēki. Vācieši saka, ka angļu Secret service 1 laižot
uguni klāt, bet daudzi netic, ka angļi tīšām dedzinātu taisni savu (angļu–franču) petrolejas
kompāniju avotus un destilācijas. Drīzāk dedzinātāji būs tie, kas citus apvaino. Uzkrītoši bieži
tomēr notiek taisni petrolejas un benzīna vilcienu katastrofas. Dzelzceļu katastrofas šinī zemē ir
parasta lieta, bet tāda petrolejas vilcienu speciāla selekcija tomēr vedina uz pārdomām. Angļu–
franču kapitālspējīgās tirdzniecības sabiedrības un firmas īrē rumāņu vagonus, maksā bargu
naudu un lika tiem vagoniem dīkā stāvēt, nolūks skaidrs: lai nebūtu vāciešiem iespējams savus
iepirkumus no šejienes transportēt! Tāpat arī angļi un franči taisa lielus preču iepirkumus
Balkānos vispār un, ja arī nevar tos notransportēt, tad vispār lai vācietis nedabū! Pats neēd, bet
citam arī nedod! Cīņa norit pagaidām klusībā, bet paliek stipri intensīva. Ja sāks kaut kas
šķobīties šajā rajonā, būs liels sajukums un putra. Krievi palaiduši vaļā caur Rumāniju un
Ungāriju lielāku porciju čehu leģiona gūstekņus, lai braucot uz Franciju cīnīties. Vācieši
revanšējas un palaiduši vaļā ukrainiešus un turpina atbalstīt ukraiņu organizācijas, lai tās tomēr
neaizmirstu šad un tad jaunajiem vācu Maskavas “draugiem” sarīkot vienu otru cūcību un
nepatikšanu [..]. Baumas par to, ka krievi ar vāciešiem beigu beigās tomēr klups viens otram
matos, paliek arvien intensīvākas. Ar zināmu humoru šeit vēro arī vācu ieroču piegādi Somijai,
Rumānijai to vajadzībām pret krieviem [..].
Rumāņu iekšpolitiskās padarīšanās ir gaidāmas atkal pārmaiņas. Konflikti un savstarpējas
nesaskaņas briest. Karalis rīkojas diktatoriski un nerēķinoties arī neko daudz ar savu agrāko
draugu, tagadējo ministru prezidentu Tataresku. Pret ministru prezidenta gribu notikušas dažas
iecelšanas ministru kabineta sastāvā, sevišķi viceministru posteņos. Tataresku jau vienreiz
iesniedzis demisiju, bet tā nav pieņemta.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 2.–3. lp.
164. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 9 th December 1939
In Bucharest the repercussions of the Finnish–Russian war are very impressive. They had
lived here in belief that the Russians would do nothing by force. Now it has become clear that at
the present moment the Russian military pressure must be reckoned with. As we hear,
fortifications are being erected in a hurry in Bessarabia and towards other directions in order to
block up the event[ual] inflow of the Russian troops into the region of the Danube delta. Yet
confidence is lacking that the Romanians are at all able to offer serious resistance. Former
Prime Minister Argetoianu is said to have hoped for support from Germany. He had been pliant
also to German economic demands. For this reason he had to go. Tătărescu is said to hope by
the spring to organize the Romanian Army and the fortification works on the border and the
defensive line. He is said to be also hoping for direct help from the Turks, Greeks and English.
No end to rumours. A couple of days ago some the most faint-hearted already started to pack
their suitcases. Of the faint-hearted there are very many. The reasons of the panic: the Russians
have already presented an ultimatum. The Russians are said soon to enter Bessarabia, Moldova,
Constanța etc. The actual reason [for the panic] is an article in some kind of a publication by
1
Secret service (angļu val.) – Slepenais dienests (Lielbritānijas drošības dienesta nosaukums).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 391
Comintern saying that the Romanians should not get it into their heads that the Russians
would not demand anything from them and that they had nothing to demand from. Romania’s
situation: if it cedes something territorial to the Russians, it must cede something to the
Hungarians and Bulgarians, too. Yet it is impossible to make everybody happy and thus the
Romanians do not know what to do. Fighting would be the correct choice, but it requires
something more than a good will among the ruling circles. Bessarabia is in dire poverty. The
people, peasants, the unemployed really expect the Red Army as a liberator and a carrier of
more humane living conditions. It is no good.
We are concerned about the frequent fires in the kerosene-producing districts. The
Germans say that the English secret service was setting things on fire, but many do not believe
that the English would deliberately set fire to the sources and distillation [facilities] of their own
(English–French) kerosene companies. It is more likely that the arsonists are those who put the
blame on others. However it is the kerosene and petrol trains among all others that suffer
accidents with striking frequency. In this country railway accidents are an everyday occurrence
but such a special selection of kerosene trains of all others do give food for thought. The capital
capable English–French commercial societies and companies hire Romanian wagons, pay huge
amounts of money and then leave the wagons idling, the intention is clear: to leave the
Germans no possibility of transporting their purchases from here! The English and French also
make large purchases of goods in the Balkans in general and, even if they cannot transport
them then [at least] let the German does not get them! Even if you do not eat it yourself, do not
let anyone eat either [dog on a haystack]! For the time being the struggle is taking place in
silence, but it is becoming very intense. If something starts to crumble in this region, there will
be a great chaos and mess. The Russians have released a large portion of the captured [soldiers
of the] Czech legion through Romania and Hungary for them to go to France and fight. By way
of revenge the Germans have released the Ukrainians and continue to support Ukrainian
organisations for them not to forget now and then to do a swinish trick and cause trouble to the
new German “friends” in Moscow [..] The rumours that the Russians and Germans will
eventually pounce upon each other are becoming more and more intense. The supply of
German-made weapons to Finland and Romania for use against the Russians is also observed
with certain irony here [..].
Change is again expected in the Romanian domestic policy matters. Conflicts and mutual
discords are swelling. The King behaves like a dictator and does not take much into
consideration his former friend, now Prime Minister Tătărescu either. Some persons have been
appointed members of the cabinet of ministers, particularly in the vice-ministerial positions,
against the Prime Minister’s will. Tătărescu once already handed in his resignation, but it was
rejected.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 2–3.
165. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1939. dec. [starp 9. un 19. dec.] slepenais
ziņojums ārlietu ministram V. Munteram
Es šodien biju vizītē pie Ministru prezidenta G. Tataresku. Stāstīja man par Rumānijas un
dienvidaustrumu Eiropas apstākļiem un izjautāja mani arī par stāvokli mūsu zemē un ziemeļos.
Atstāja ļoti enerģiska cilvēka iespaidu. Grūti esot būt par Rumānijas ministru prezidentu, jo
tauta gadusimtiem dzīvojusi vaļīgi, nemīlot disciplīnu, ne tā kā pie mums ziemeļos, zemnieks

392 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
labāk dzīvojot trūkumā, nekā ļaujoties modernizēties. Rumāņu zemnieks esot liels
individuālists, nemīlot ne kooperāciju, nedz rīkošanu no augšas. Šajā ziņā vēl nākšoties izcīnīt
smagas cīņas ar kūtrumu un nezināšanu. Rumānija starptautiskā spēlē negribot ņemt dalību.
Sargāšot savu neitralitāti un robežu neaizskaramību ar visiem līdzekļiem. Rumāņi būšot
vairīties no konflikta ar saviem kaimiņiem ar visu enerģiju un turēties malā līdz pēdējai iespējai.
Tomēr ārpus Rumānijas un tuvāko kaimiņu starpā esot spēki, par kuriem rumāņu spēki un
gribēšana vai negribēšana nekā nevarot noteikt. Liekoties, ka Eiropas tautām vēl tumšākas
dienas stāv priekšā. Jārēķinoties ar lielām sociālām pārgrozībām, trūkumu un masu nemieru. Ja
Rumāniju aizskāršot, rumāņi kaušoties, neskatoties uz iznākumu, jo viss atkarājoties tik un tā
no tam, kādi spēki galu galā uzvarēs – brutālie vai morālie. Jādomājot, ka pēdējie un tādā
gadījumā arī visas nodarītās pārestības izlabošot.
Attiecības ar Krieviju Ministru prezidents cenšoties uzlabot, bet šaubas esot, vai Krievija to
vēloties un saprast gribot. Varbūt, kad notikumi ziemeļos vedīšot uz pārdomām pie jaunas
avantūru iesākšanas. Mūsu līgumi ar krieviem Ministru prezidentam visumā bija jau pazīstami.
Mūsu rīcību pilnā mērā attaisno un cer, ka pie galīgās norēķināšanās daudz kas var atkal par
labu grozīties. Es teicu, ka praktiskā dzīvē mūsu iedzīvotāji neko daudz no krievu garnizoniem
nemana un, ka vispārīgi krievi līdz šim nav parādījuši nekādas tieksmes iejaukties mūsu iekšējās
lietās. Saimnieciskās lietās, cik spriežu no mūsu preses, arī ir panākts ļoti apmierinošs
atrisinājums, jauna tirdzniecības līguma veidā un mēs tagad saņemam preces no krieviem,
kuras citur nekur nav iespējams dabūt transporta ceļu slēgšanas dēļ. (Patiesībā man gan
gaužām maz informācijas ir rīcībā par visām šīm lietām mūsu mājās, bet no vienas otras preses
atzīmes šādus slēdzienus varēju taisīt). Ministru prezidents teica, ka Rumānijai būtu interese
iepirkt linsēklas, linus un varbūt arī citus ražojumus. Jautājums tikai esot par satiksmes ceļu
atrašanu.
Pieminēja mūsu sūtni Parīzē, ka esot rīkojis ļoti jauku izstādi latvju mākslai. Vispār esot bijis
ļoti patīkami sastrādāt ar Grosvalda kungu. Man viņš varot piesolīt rumāņu valdības draudzību
un atbalstu visos jautājumos. Rumānija ar visdziļāko simpātiju skatoties uz Latviju un
daudzējādā ziņā mūsu zemi sev nostādot kā paraugu, neskatoties, ka mēs vēl samērā jauni
starptautiskajā saimē.
Runāja arī par minoritāšu problēmu. Vāciešu vai pat ungāru pārcelšanu no Rumānijas uz
„Mutterlandēm” nebūšot izdarāms, jo pārceļamie nemaz tā kaut ko nevēloties. Ar ungāriem gan
varbūt varētu šādu lietu izdarīt, jo citādi ungāru minoritātes jautājums Rumānijā nemaz neesot
nokārtojams, ja negribot nodarīt rumāņiem trīskārtīgu netaisnību. Apgabalos, uz kuriem
pretendējot ungāri, pret vienu ungāru jādod pretī 2–3 rumāņi. Kā ungāri, tā arī vācieši Rumānijā
patiesībā esot emigranti – kolonisti, kas iespiesti rumāņu apgabalos.
Vietējā diplomātiskā korpusā stipri runā par drīzu situācijas maiņu šejienes rajonā. Ungāru –
krievu robežincidenti jau sāk parādīties uz āru. Bulgārijā arī notiek mīklainas lietas ar krieviem.
Sīrijā un arī Turcijā esot jau sagrupēti ievērojami sabiedroto spēki. Stāsta par vienu miljonu
karavīru. Angļu flotes kontrole pie Dardaneļiem paliek stingrāka un biežāka. Rumānijā atkal par
jaunu notiek automobiļu rekvizīcijas, lai gan citādi nekādu ierobežojumu nedz auto satiksmē,
nedz citādi nav. Vienīgi dzelzceļa biļetes nepārdod tālāk, ka vienīgi līdz robežai.
Dārdzība šeit kāpj ļoti strauji. Sāk trūkt importējamās izejvielas, bet ikdienišķā dzīvē vēl
nekas netrūkst un dzīve rit savu normālo, kaut arī drusku nervozu gaitu. Vienīgi ugunsgrēki un

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 393
sabotāžas akti petrolejas rajonā un svarīgās fabrikās sāk pārāk bieži atkārtoties. Par to
rumāņiem jāpateicas ļoti daudziem ārzemju „viesiem”, kas te pilda malu malas.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 4. lp.
165. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, [between 9 th and 19 th December] 1939
Today I was received in an audience by new Prime Minister G. Tătărescu. He told me about
the situation in Romania and in Southeast Europe [in general] and inquired me about the
situation in my country and in the north [of Europe in general]. He left on me the impression of
a very energetic man. [He remarked that] it was difficult to work as Romania’s Prime Minister
because for centuries the nation had lived loosely and had developed dislike for discipline
unlike us, in the North, the [Romanian] farmer preferred poverty to yielding to modernization.
The Romanian farmer was a great individualist: he hated both co-operation and orders from
above. In this regard hard struggles against laziness and ignorance still were to be won.
[According to the Prime Minister] Romania does not want to be part of the international game
and will by all possible means protect its neutrality and immunity of its borders. The
Romanians will do their utmost to avoid conflict with their neighbours and to stand apart as
long as there is a least chance to do so. Yet [the Prime Minister thinks that] outside Romania
and among its closest neighbours there are forces whom Romanians’ wishes or unwillingness
cannot influence. It seems [to the Prime Minister] that the peoples of Europe will face even
darker days. Great social change, poverty and mass unrest have to be reckoned with. If Romania
is endangered, the Romanians will fight without a thought for the outcome because everything
depends on what kind of forces will reap the final victory – the brutal ones or the ones with
morals [high moral standards]. One should think that the latter will and in that case, all
grievances would be amended.
[The Prime Minister said that] he was trying to improve [Romania’s] relations with Russia,
yet he was not sure that the Russians wanted the same and wished to understand it. Probably
the events in the North would make [the Russians] think twice before embarking on a new
adventure. The Prime Minister was already in general lines informed about our [the Baltic
States’] agreements with the Russians. He finds our behaviour fully justified and hopes that
many things may take a turn for the better at the final settlement. I said that in their daily lives
our population did not much felt the presence of the Russian garrison and that so far the
Russians had not displayed any inclination to intervene into our internal matters. In economic
matters, as far as I had derived from our press, a very satisfying solution had been achieved, too,
in the shape of a new trade agreement and now we received from the Russians goods, which
could not be obtained elsewhere due to the closure of transportation roads. (In fact I have very
little information at my disposal about these matters in our country but some remarks in the
press allowed me to draw such conclusions). The Prime Minister said that Romania would be
interested in importing linseed, flax and, possibly, other products [from Latvia]. The only issue
was finding transportation roads.
[The Prime Minister] mentioned our Envoy in Paris and said that he had organised a very
nice exhibition of Latvian art. It had in general been very pleasant to co-operate with Mr.
Grosvalds. [He said that] he could offer me the friendship of the Romanian government and its
support on all issues. Romania regarded Latvia with the deepest feelings of affinity and in many

394 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
aspects considered it as a paragon, in spite of the fact that we [the Latvians] were still rather
young in the international community.
[The Prime Minister] also talked about the minorities’ issue. The transfer of the ethnic
Germans or even Hungarians from Romania to their “Mutterlands” would not be possible
because those who were to be transferred were not particularly eager about it. Still with the
Hungarians this thing could probably be done because there was no other way at all to resolve
the issue of the Hungarian minority in Romania unless one wanted to do triple injustice to the
Romanians. In the districts claimed by the Hungarians 2–3 Romanians should be exchanged for
one Hungarian person. Both the Hungarians and Germans in fact were émigrés – colonists who
had been squeezed into Romanian districts [the Prime Minister remarked].
In the local diplomatic corps there is much talk about the change of the situation in this
region that is to happen soon. Incidents on the Hungarian – Russian border already become
known to the public. Mysterious things happen with the Russians in Bulgaria, too. In Syria and
also in Turkey considerable Allies’ forces are said to have already been grouped. They speak
about one million soldiers. The control of the Dardanelles by the British fleet becomes more
rigorous and frequent. The requisition of cars again takes place in Romania although there are
no other restrictions either pertaining to car traffic or in other fields. It is only that railway
tickets are sold to destinations solely within the national borders and not further than that.
Cost of living is climbing very fast here. The importable fuel starts to be lacking but there is
nothing lacking yet in the daily life and life follows its normal, although somewhat nervous
course. It is only that fires and acts of sabotage in the kerosene-producing district and the major
factories become too frequent. For that the Romanians have to thank the very numerous
foreign “guests” who fill all places here.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 4.
166. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1939. g. 19. dec. ziņojums Ārlietu ministrijai
Jūsu zināšanai un arhīva papildināšanai nosūtu Jums norakstu no manas uzrunas, kādu
turēju akreditējoties pie Rumānijas karaļa Karola II 1939. g. 18. oktobrī Kotrokeni pilī. Pievienoju
arī šejienes Ārlietu ministrijas notas norakstu 17.X.1939 – Nr. 65137, kas satur paziņojumu par
izpildāmām formalitātēm. Varu piezīmēt, ka akreditēšanās pie Rumānijas karaļa notiek ļoti
iespaidīgas ceremonijas pavadīta. Dienu iepriekš man bija jātaisa vizīte pie galvenā maršala, ar
kuru pārrunājām visus sīkumus. Akreditēšanās dienā piebrauca pie viesnīcas karaliskais auto un
karaļa adjutants ieradās pie manis viesnīcas salonā. Aprēķinot precīzu laiku, devāmies ceļā uz
Kotrokeni pili, kas atrodas ārpus pilsētas, bet ne visai tālu. Pa priekšu brauca policijas motocikls,
kas apturēja visu satiksmi, laižot darbā savas sirēnas un svilpjus. Karaļa vasaras pils Kotrokeni,
kurā karalis uzturējās, jo galveno pili Bukarestes centrā pašreiz pārbūvē un izdaiļo, atrodas
milzīga parka vidū. Pie ieejas resp. iebrauktuves jau pirmās goda sardzes. Pie pils ieejas
nostādīts bataljons ar karogu un liels orķestris. Man izkāpjot no automobiļa un nostājoties uz
pils kāpnēm, orķestris spēlēja Latvijas himnu un karavīri sveica ar „godam sveikt”. Pēc tam mani
pils vestibilā iepazīstināja ar veselu rindu galminieku. Audienču zāle otrā stāvā. Tur mazākā zālē
saformējās vesela procesija, kuru veda galma maršals un man tam jāseko, pavadītam no diviem
citiem katrā pusē un man vēl sekojot dažiem citiem. Audiences zāle, pagara telpa, kurai visā
garumā jāsoļo cauri. Karalis tērpies militārā formā ar baltu pelerīnu, uz kura izšūts liels krusts
(rumāņu varoņu krusts), stāv pašā dibenā un ar interesi nolūkojas uz tuvojošos procesiju. Uz

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 395
lielas grīdas segas, soļus 15 atstatumā, novietots sarkans spilvens, tad 5 soļi tuvāk – otrs tāds pat.
Pie katra no tiem man jāpaklanās un pie pēdējā man jāapstājas (apm. 5 soļi no karaļa). Jānolasa
runa, jāpasniedz akreditēšanas grāmata un jāatkāpjas pieci soļi atpakaļ uz manu agrāko vietu.
Tad karalis atbild manai uzrunai. Runā brīvi, bez papīra, improvizētā runā. Pateicas par mūsu
prezidenta sveicieniem, patīkami esot, ka es esot izvēlēts reprezentēt mūsu valsti pie viņa, cer
uz manu ilgu un patīkamu palikšanu Rumānijā. Pēc tam novēlējumi mūsu prezidentam, tautai
un valstij. Tad karalis smaidīdams nāk man klāt un minūtes 10 sarunājas brīvi tekošā sarunā.
Interesējās par manām strapacēm 1 Polijā, par manu agrāko karjeru, par bažām, kādas mūsu
zeme pārdzīvojot. Kustības dzīvas, bet sejā un acīs redzams nogurums. Vēlāk man adjutants
stāstīja, ka karalis strādājot līdz plkst. 3 naktī. Novēlēja man patīkamu uzturēšanos Rumānijā ar
„au revoir” 2 , spiežot roku, atvadījās. Svīta palika stāvot un visi tie paši, kas mani ieveda zālē,
pavadīja līdz kāpnēm. Izejot no pils, atkal karavīri sveica ar „godam sveikt” un orķestris spēlēja
Latvijas himnu.
Tādā pat kārtībā, kā uz pili braucot, mani adjutants atveda atpakaļ viesnīcā un ceremonija
bija galā.
Jāpiezīmē, ka karaliskais auto ar policijas motociklu pa priekšu drāzās cauri pilsētai ar
milzīgu ātrumu, kas iespējams tikai tāpēc, ka visa satiksme bija noturēta no pa priekšu braucošā
motocikla.
LVVA, 2570. f., 14. apr., 375. l., 259.–260. lp.
166. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Ministry of Foreign Affairs, 19 th
December 1939
For your information and the archives I am hereby sending you a copy of my speech that I
delivered as I handed in my letters of credence to King of Romania Carol II in Cotroćeni palace
on 18 th October, 1939. I also attach a copy of note No. 65137 of 17. X. 1939 by the Ministry of
Foreign Affairs of this country containing information about the formalities to be followed. I
can remark that the submission of the letters of credence to the King of Romania is
accompanied by a very impressive ceremony. A day before I had to visit the Chief Marshal with
whom I discussed all the details. On the day of accreditation the royal car drove up to the hotel
and the King’s aide-de-camp approached me in the hotel’s lobby. Having accurately calculated
the time, we departed for Cotroćeni palace, which is located outside the city, but not very far
from it. A police motorcycle led the way, stopping all the traffic and putting its sirens and
whistles to use. The King’s summer palace Cotroćeni where the King resided because the main
palace in the centre of Bucharest currently undergoes reconstruction and redecoration stands
in the middle of a huge part. The first guard of honour [was standing] already at the entrance,
i.e. at the drive. At the entrance to the palace there was standing a battalion with a flag and a
large orchestra. As I stepped out of the car and took my position at the stairway to the palace
the orchestra played the national anthem of Latvia and the soldiers gave me a salute with
Present Arms. After that a whole range of court officials were presented to me in the palace’s
lobby. The audience hall [is] on the second floor. There a procession was formed up in a smaller
hall, the Marshal led the way and I had to follow, accompanied by two others on each side of
me and some others following me. The audience hall [is] a long-ish room, which one has to
1
Domātas grūtības.
2
Au revoir (franču val.) – ardievas.

396 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
walk through. The King, dressed in military uniform and a white cloak with a large cross
embroidered on it (the Romanian Heroes’ Cross), stood at the far end of the room and watched
the approaching procession with interest. On a large carpet, about 15 steps farther a red pillow
was placed and 5 steps closer – another one like that. At each of them I had to bow and at the
last one I had to stop (approximately 5 steps from the King). I had to read out my speech,
present my letters of credence and recede five steps back to my former position. Then the King
gave a response speech. He spoke by heart, without a paper, giving an improvised speech. He
thanked me for the greetings from our President, [said that] it was a pleasure that I had been
chosen to represent my country to him, [that] he hoped that I would have a long and pleasant
stay in Romania. Then followed his best wishes to our President, the people and state. Then the
King approached me smiling and for some 10 minutes we were engaged in a free, fluent
conversation. [He] inquired me about the hardships that I had faced in Poland, about my earlier
career, about the concerns that our country was experiencingd. He had lively gestures, but his
face and eyes betrayed exhaustion. Later the aide-de-camp told me that the King worked till 3
am. [The King] wished me a pleasant stay in Romania and with „au revoir” 1 and a handshake he
took the leave. The entourage remained standing and all of the persons who had ushered me
into the hall, escorted me to the stairway. As I left the palace, the soldiers again gave a salute
with Present Arms and the orchestra played the national anthem of Latvia.
Following the same procedure as on the way to the palace, the aide-de-camp took me back
to the hotel and the ceremony was over.
It should be noted that the royal car with a police motorcycle in front of it dashed through
the city at enormous speed, which was possible only because all traffic was stopped by the
motorcycle, which led the way.
SHAL, f. 2570, d. 14, file 375, s. 259–260.
167. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 16 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 10
Ianuarie 1940
În anumite cercuri de aici se subliniază tăcerea absolută pe care Guvernul Sovietic o observă
în ultimul timp în jurul „guvernului popular” finlandez Kuusinen 2 . Această tăcere este în
general interpretată în sensul că n-ar fi exclus ca Sovietele să accepte la un moment dat și în
circumstanțe ce rămân de determinat discuții cu actualul Guvern finlandez în vederea unei
soluții pacifice.
Este cert că asemenea soluție ar fi primită cu cea mai mare favoare în Statele Baltice.
Prelungirea conflictului, care ar putea antrena țările scandinave și asistența directă a puterilor
occidentale [oferită] acestora, ar avea de efect constituirea unui front comun germano-rus în
Baltica. Ori atât o fuziune completă germano-rusă cât și întinderea războiului în Nord
constituie amenințările cele mai grave pentru existența Statelor Baltice.
S-ar putea deci pune întrebarea dacă, prevăzând posibilitatea unei soluții pacifice, cercurile
baltice nu-și iau dorințele drept realități. Totuși, dacă se consideră interesele capitale sovietice
1
Au revoir (French) – goodbye.
2
Otto Wilhelm (Wille) Kuusinen (1881-1964) a fost un politician finlandez și sovietic cu vederi de extrema stângă,
șef al guvernului fantomatic creat de sovietici la Terijoki (1939-1940), ulterior președinte al Prezidiului Suprem al
R.S.S. Karelo-finlandeză (1940-1956), secretar al C.C. al P.C.U.S. (1957–1964).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 397
legate de acest război, o soluție pacifică n-ar trebui exclusă cu desăvârșire din domeniul
posibilităților. Continuarea conflictului ar împinge într-adevăr, aproape inevitabil, Sovietele pe
calea unei alianțe formale cu Germania și a unei beligeranțe directe cu puterile occidentale, cale
pe care politica sovietică a manifestat până în prezent o destul de firească repulsie de a înainta.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 1-2.
167. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 16 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 10 th January 1940
Certain circles here emphasize the absolute silence that the Soviet Government has kept
lately around the Finnish "popular government" Kuusinen 1 . This silence is generally interpreted
as the possibility that the Soviets may accept, at a certain point and under circumstances that
are to be determined, discussions with the current Finnish government for a peaceful solution.
It is clear that such a solution would be received with the greatest favour in the Baltic States.
The prolonging of the conflict, which could involve the Scandinavian countries and their direct
assistance by the Western powers, will have the effect of establishing a joint German-Russian
front in the Baltic region. But the complete German-Russian fusion as well as the advancement
of the war to the North is one of the most serious threats to the existence of the Baltic States.
We could therefore question whether, by predicting the possibility of a peaceful solution,
the Baltic circles take wishes for reality. However, if one considers the capital Soviet interests
about this war, a peaceful solution should not be excluded completely from the field of
possibilities. Continuing the conflict would push indeed, almost inevitably, the Soviets on the
path of a formal alliance with Germany and of a direct belligerence with the Western powers,
on which the Soviet policy has shown up to date a rather natural repulsion of advancing.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 1-2.
168. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. g. 15. janv. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
Bukarestē un vispār Balkānos svētku laikā un tūliņ pēc Jaunā gada ir bijusi ļoti liela rosība
politiskā aktivitātē, kas arī pašreiz vēl turpinās. Rumānija ir mēģinājusi noskaidrot iespējamības
stāvoklī savu stāvokli un tuvākās nākotnes izredzes. Karalis, kura rokās koncentrējas visa vara,
svētku laikā simboliskā kārtā taisījis 3 izbraukumus uz Rumānijas vārīgiem punktiem:
Transilvāniju (ungāru robeža), Konstancu (Bulgārijas Dobrudža) un Kišiņevu (Besarābija) [..].
Savādi ir, ka arī šeit, Dienvideiropā, visas acis un cerības vēršas uz Somiju. “Ja vien tie somi
varētu turēties kādus 3 mēnešus, tad mums neviens nekā nepadarīs”, tā man par piemēru,
šodien teica kāds ļoti augsts rumāņu Ārlietu ministrijas darbinieks. Vispārīgi sakot, ir
jākonstatē, ka krievu grūtības un nespēja tikt galā īsā laikā ar somiem šeit lielā mērā ir
piedevušās dūšu un pašpaļāvību. Rumānija sevi uzskata pašreizējos apstākļos ļoti labā
starptautiskā stāvoklī. Krievi ir bijuši spiesti pēdējā laikā atvilkt karaspēku no poļu Galīcijas, kur
pēc vieglās poļu kampaņas bijuši sakoncentrēti diezgan ievērojami krievu “elite” spēki. Tie tagad
esot aizbraukuši uz ziemeļiem. [..]. Pēdējā laikā rumāņi ir atraduši iespēju drusku draudzīgāki
1
Otto Wilhelm (William) Kuusinen (1881-1964) was a Finnish and Soviet politician with extreme left views, head
of the Soviet ghostly government created in Terijoki (1939-1940), then president of the Presidium of the Supreme
Karelo-Finnish SSR (1940-1956) and Secretary of the Central Committee of the Communist Party of the Soviet
Union (1957–1964).

398 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
sarunāties ar bulgāriem. [..]. Bulgārijas vadošās aprindas, redzot krievu pārāk lielo interesi par
viņu ostām, redzot arī cenšanos izveidot iekšzemē veselu aģentūru tīklu zem tirdzniecības
aģentu segas, esot sapratušas, ka flirts ar krieviem neko labu nesola un tamdēļ radušās
tendences saprasties ar kaimiņiem, pirmā kārtā rumāņiem. Karalis Boriss 1 kādas neitrālas valsts
sūtnim esot izteicies, ka bulgāri nekādā ziņā nesaņemšot Dobrudžu no krievu rokām, jo tas
būtu tikai pagaidām un pie pirmās izdevības tiem to atkal atņemtu. [..].
Baumu šajā pilsētā ir bez gala. Tas varbūt izskaidrojams arī ar šīs tautas raksturu, kurai patīk
grozīties pa kafejnīcām un restorāniem un, ja reiz cilvēki lielā barā kopā, tātad tiem par kaut ko
jārunā. Iekšpolitiski ir tā kā mierīgāks kļuvis, lai gan Nacionālās Atdzimšanas frontei ne visai
labi veicas ar nacionālās vienības veidošanu. Masa ir indiferenta, uz laukiem nabadzīga un
vienaldzīga pret visu, kas notiek ārpus viņu sādžas, bet pilsētās proletariāts kaujas ar strauji
augošo dzīves dārdzību; veikalnieciskā pasaule iegrimusi spekulācijā līdz ausīm, kurai iepakaļ
nepaliek arī aristokrātija un inteliģence. Bet arī vēl tagad man jāapstiprina, ka Rumānija ir
bagāta zeme. Veikali vēl joprojām ir preču pilni un netrūkst pat ārzemju greznuma preces,
nerunājot nemaz par pārtiku, kas šeit ir pārpilnībā. Arī lielā sala laikā, kas šeit jau turpinās pāris
nedēļas, transports un piegāde funkcionē pavisam labi. Trūkst speciālistu fabrikās un darbnīcās,
kam par iemeslu ir diezgan tālu progresējusī klusā mobilizācija. Par rumāņu karaspēku neesmu
dzirdējis diezin cik glaimojošas atsauksmes, bet šīs atsauksmes esmu dzirdējis lielu tiesu no
ārzemniekiem, kuri nav visai objektīvi savos spriedumos. Bukareste ir pilna vāciešiem un tā pati
parādība, ko pieminēju kādā agrākā ziņojumā, t. i., ka Bukarestē kafejnīcās un restorānos, pēc
tautībām spriežot, apgrozās 3 vienlīdzīgas daļas: 1/3 rumāņu, 1/3 poļu un 1/3 vāciešu. [..].
Rumānijas noteicošo aprindu ieskati vēl vairāk novirzās uz to, ka pašreizējais Eiropas karš
katrā ziņā izšķirsies par labu Antantei, jo apstākļi Vācijā kļuvuši kliedzoši grūti. Ja Vācija spertu
izmisuma soli un iebruktu Holandē un Beļģijā, šeit domā, ka tam sekotu atklāta kara
pieteikšana Vācijai arī no Ziemeļamerikas Savienoto Valstu puses. Tādā gadījumā par iznākumu
nevarot būt šaubu.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 9.–11. lp.
168. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 15 th January 1940
In Bucharest and in the Balkans in general the political activity has been very high during
the holidays and right after the New Year and still continues. Romania has tried to identify the
possibilities opened by its present position and its prospects for the nearest future. During the
holidays the King, in whose hands all power is concentrated, made 3 symbolic trips to sensitive
spots of Romania: to Transylvania (the Hungarian border), Constanța (Dobruja of Bulgaria) and
Chișinău (Bessarabia) [..]
It is strange that even here, in Southern Europe, all eyes and hopes are turned on Finland. “If
only those Finns could hold on for some 3 months, nobody could do us any harm”, this is, for
example, what a very high-ranking official at the Romanian Ministry of Foreign Affairs told me
today. In general, the conclusion should be drawn that the difficulties, which the Russians are
facing in trying to cope with the Finns, and their inability to do it quickly have largely boosted
courage and self-confidence here. Romania considers that under the existing circumstances it is
in a very good international situation. Lately the Russians have been forced to withdraw their
1
Boriss III (1894–1943), Bulgārijas cars 1918.–1943. g.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 399
troops from Polish Galicia, where after the easy Polish campaign rather considerable Russian
“elite” forces had been concentrated. Now they are said to have moved to the north [..] Lately
the Romanians have found a possibility to talk to the Bulgarians in a slightly friendlier manner
[..] The ruling circles of Bulgaria, observing the excessive Russian interest in their ports and
their aspiration to establish a whole network of agencies in their land under the cover of
commercial agents, are said to have realized that flirting with the Russians bid nothing good
and it has triggered their inclination to come to an agreement with their neighbours, the
Romanians in the first instance. King Boris 1 is reported to have said to an envoy of a neutral
state that it would by no means be from the Russian hands that the Bulgarians would receive
Dobruja because that would be only temporarily and they [the Russians] would take it back
again at the first opportunity. [..].
There is no end to rumours in this city. It is probably also due to the character of this people
who like frequenting cafes and restaurants and when people are gathered in a large crowd, they
have to talk about something. In terms of domestic policy it has as if become quieter, although
the Front of the National Revival does not have very much success in establishing national
unity. The mass is indifferent, in countryside it is poor and not caring about anything that
happens outside their village, but in cities the proletariat is fighting with the fast growing cost
of living; the business world is immersed up to their ears in profiteering and aristocracy and
intellectuals do not much lag behind. But I still must assert that Romania is a rich country.
Shops are still full of goods and even foreign luxury items are not lacking, not to mention food,
of which there is plenty. Even during the spell of bitter frost, which has lasted here for a couple
of weeks already, the transportation and provision of supplies function quite well. There is a
lack of specialists in factories and workshops, which is due to the rather far advanced silent
mobilisation. About the Romanian troops I have heard not very flattering comments, but those
comments largely came from foreigners who are not quite impartial in their judgement.
Bucharest is full of Germans and the same phenomenon that I mentioned in an earlier report
still persists, i.e. in cafes and restaurants in Bucharest, the customers come from 3 equally large
groups in terms of their nationality: 1/3 are Romanians, 1/3 – Poles and 1/3 – Germans [..]
Romania’s dominating circles are even more inclined to think that the ongoing war in
Europe will definitely end in favour of the Entente because the conditions in Germany have
become cryingly difficult. They here think that if Germany made a desperate step of invading
Holland and Belgium, a declaration of an open war to Germany would follow also from the part
of the United States of North America. In that case the outcome would leave no doubt.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 9–11.
169. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 18. janvāra slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
Laikam gan pastāvošās nervozitātes dēļ rietumu un ziemeļu apgabalos, arī manā rajonā ir
vērojama pēdējās dienās stipra „šiverēšanās”. Ministru prezidents kopš pagājušas piektdienas
notur sēdes katru dienu. Ko tur īsti spriež, nevar uz reizi uzminēt, bet kaut kas nelabs ir gaisā.
Viena daļa ļaužu ir gaisā [pārliecībā], ka grāfa Čāki 2 un Čano apspriežu rezultātā nekas labs
neesot gaidāms priekš rumāņiem. No otra puses atkal dzirdu gluži pretējo, t. i. ka itāļi gribot
1
Boris III (1894–1943), Tsar of Bulgaria 1918–1943.
2
Ištvāns Čāki (Csáky; 1894–1941), Ungārijas valstsvīrs. 1938.–1941. g. ārlietu ministrs.

400 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
būt pa draugam kā ar ungāriem, tā arī rumāņiem. Rumāņu un itāļu starpā pašreiz norit
intensīvas apspriedes par saimnieciskiem darījumiem. Tā kā no vāciešiem pat preces vairs
nevarot dabūt pretim un klīringa saldo skaitoties rumāņiem par labu kādi 4,5–5 miljardi leju,
tad rumāņi, nolens – volens, būšot [spiesti] stopēt eksportu uz Vāciju un labāk pārdošot savas
visur meklētās mantas uz Itāliju, iegūstot līdz ar to arī itāļu politiskās simpātijas, kuras šinī
rajonā, plašākā apmērā ņemot, tiek diskontētas ļoti augstu. Pa starpām iet militārā gatavošanās
uz priekšu un, ja ticēt optimistiskiem rumāņu militāro aprindu nostāstiem, tad robežu
nostiprinājumi esot pēdējā laikā labi veikti. Esot pat izmēģināts stiprums ar artilēriju. Pilsētā ir
jūtama pastiprināta mobilizācija, jo arvien vairāk trūkst veikalos un darbnīcās iestrādājušos
spēku, kas paņemti armijā. Arī automobiļu rekvizīcijas turpinās.
Šejienes poļu bēgļi meklē [iespējas] pa visādiem ceļiem tikt no Rumānijas ārā. Kāds
Dienvidamerikas [valsts] sūtnis man stāsta, ka viņu apgrūtinot simtiem poļu dēļ vīzām. Stāsta
arī par kādu gadījumu, kur kāds bij. poļu armijas virsnieks uzrādījis 15.000 angļu mārciņas un
lūdzis atļauju braukt uz Dienvidameriku, kur nodarbošoties ar rūpniecību. Arī citi poļi bijuši pie
viņa un uzrādījuši lielākas naudas summas. Tīrā mistērija, kur šiem ļaudīm nauda gadījusies.
Trūcīgie dzīvo nometnēs puslīdz brīvi un saņem 100 lejas dienā no rumāņu valdības. Rumāņi
savukārt dabūjot vienu daļu no amerikāņu palīdzības organizācijām, bet lielāko tiesu paredzot
segt no summām, kas ir rumāņu rīcībā un, kas agrāk piederēja Polijai, vai uz kurām Polijai būtu
bijušas pamatotas pretenzijas, kā, par piemēru, klīringa saldo 1 par poļu piegādātām precēm un
bruņošanās piederumiem vēl pirms kara sākuma. Lielas summas iztaisot arī tie bruņošanās
piederumi, lidmašīnas (apm. 300), automobiļi (ap 10.000), kas te ieplūda pie lielās bēgšanas
pag[ājušā] g[ada] septembrī.
Par poļu lietām Rumānijā sniegšu Jums atsevišķu ziņojumu, kad šo matēriju būšu
pamatīgāki apstrādājis un dažādas baumas vispusīgāki pārbaudījis.
Izrādās, nav taisnība manos agrākos pāris ziņojumos pieminētā versija par Beka slimību. Par
dzeršanu gan apstiprinās. Pašlaik Beks ar ģimeni ir Brašovā glaunākā šīs pilsētas viesnīcā. Tur
tiekot rīkotas īsti „poliskas” balles un uzdzīvošana notiekot pēc zināmā stāsta „Pir vo vremja
čumi”. 2 Beka ģimene lamājot rumāņus tā, kā visa zāle skan. Arī īsti poliski.
Satiku nesen bij. rumāņu sūtni Rīgā Stoiku. Viņš tagad, kā zināms, ir vēstnieks Ankārā.
Nedabūjām neko lielu runāt, jo Stoika bija stipri nevaļīgs, bet solīja pie nākošā apmeklējuma
Bukarestē ar mani sīkāki aprunāties. Teica, ka Ankārā attiecībā uz Dienvideiropas lietām
satekot visi diegi kopā. Ļoti nervoza esot viņa rezidence (Ankāra), un tanī rajonā daudz kas
gatavojoties.
Fon Pāpens 3 tur savu lomu izspēlējis un zaudējis. Atzīmējams, ka Pāpens bez kautrēšanās un
ženierēšanās 4 lamā krievus – lieliniekus. Par Hitleru runājot tikai kā par „Herr Hitler”, 5
izvairoties no vārda „Führer”. 6 Pāpena darba istabā un salonos neesot redzamas Hitlera
1
Klīringa saldo – bezskaidras naudas norēķinu negatīvā starpība.
2
Sakāmvārda versija krievu valodā: Dzīres mēra laikā.
3
Francs fon Pāpens (von Papen; 1879–1969), Vācijas valstsvīrs, diplomāts. 1932. g. kanclers, 1933.–1934. g.
vicekanclers, 1934.–1938.g. vēstnieks Austrijā, 1938.–1944. g. Turcijā.
4
Ženierēties (žarg.) – kaunēties, izvairīties no atbildes (franču val. gêne – arī kautrība, neērtums).
5
Herr Hitler (vācu val.) – Hitlera kungs.
6
Führer (vācu val.) – fīrers, vadonis.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 401
fotogrāfijas, bet toties vairākas Hindenburga 1 un Gēringa. (Pēdējo versiju man stāstīja kāds
šejienes kolēģis, kas nesen bija Ankārā, ne Stoika).
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 24.–25. lp.
169. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 18 th January 1940
It is most likely due to the existing nervousness in the western and northern regions that in
my region, too, lively “movement” is to be observed in the last few days. Since last Friday the
Prime Minister has held meetings every day. What they really discuss there cannot be guessed
easily but there is something bad in the air. Some think that the result of meetings between
Count Csáky 2 and Ciano bid nothing good for the Romanians. From some others I hear
completely contrary views, i.e. that the Italians want to be friends of both the Hungarians and
Romanians. Intense discussions on economic deals are now taking place between the
Romanians and Italians. Since from the Germans even goods can no longer be received in
return and the clearing-saldo constituted some 4.5–5 billion lei in favour of the Romanians, the
latter will nolens volens stop exports to Germany and would rather sell their goods, which are
demanded everywhere, to Italy, thereby acquiring also the Italians’ political sympathies, which
are valued very high in the entire region. In the meantime the military preparations advance
and if optimistic stories spread by the Romanian military circles can be believed, the
fortification of the borders has been carried out well lately. They say that their strength has
even been tested with artillery. Increased mobilisation can be felt in the city, as shops and
workshops face an increasing shortage of experienced labour, which has been recruited into the
army. The requisition of cars also continues.
The local Polish refugees look for different ways to get out of Romania. The Envoy of a
South American state told me that he was being bothered by hundreds of Poles requesting
visas. He also mentioned an occasion when a former officer of the Polish Army had shown him
15 000 English pounds and asked for a permit to go to South America where he would engage in
manufacturing. Other Poles have also visited him and presented large amounts of money. It is
pure mystery where these people have got the money from. The poor live in camps with more
or less free regime and receive 100 lei per day from the Romanian government. The Romanians
in their turn get a part [of that money] from American aid organisations but the largest part of
the expenses is to be covered from the money that earlier belonged to Poland and now is at the
Romanians’ disposal or from the money that Poland would have had a substantiated claim for,
such as the clearing-saldo for the goods and military items that Poland had supplied before the
war. Large amounts of money are also said to be coming from the military items, aircraft
(approx. 300), cars (approx. 10 000) that had flowed into this country during the great flight in
September, last year.
About the Polish issue in Romania I will give you a separate report when I will have
processed this matter more thoroughly and more comprehensively checked various rumours.
It turns out that information about Beck’s illness that I mentioned in a couple of my earlier
reports is not true. That about drinking is confirmed however. At present Beck with his family is
1
Pauls fon Hindenburgs (von Hindenburg; 1847–1934), Vācijas ģenerālfeldmaršals, valstsvīrs. 1916.–1918.g.
Ģenerālštāba priekšnieks, 1925.–1934. g. Valsts prezidents.
2
István Csáky (1894–1941), Hungarian statesman. 1938 –1941 Minister of Foreign Affairs.

402 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
staying in Braşov, at the most luxurious hotel of the town. They say that there truly “Polish”
parties are held and revelling takes place like in the familiar story „Pir vo vremja chumi” 1 . Beck’s
family is reported to be abusing the Romanians so that the entire hall can hear. That, too, is
typically Polish.
Recently I met former Romanian Envoy in Riga Stoica. Now, as we know, he is Ambassador
in Ankara. We did not have the chance to talk much because Stoica was very busy, but he
promised to have a more detailed discussion with me during his next trip to Bucharest. He said
that Ankara was the place where all strands that concern the matters of Southeast Europe meet.
[He remarked also that] the place of his residence (Ankara) was very nervous and much was
about to happen in that region.
Von Papen 2 has played his role there to the end and lost. It deserves to be mentioned that
Papen without uneasiness and sense of awkwardness 3 abuses the Russians – the Bolsheviks. He
mentions Hitler only as „Herr Hitler” 4 , avoiding the word „Führer” 5 . They say that in Papen’s
office and lounges Hitler’s portraits are nowhere to be seen but that there are several
Hindenburg‘s 6 and Gӧring’s photos there instead. (I heard the latter version from a local
colleague, other than Stoica, who was in Ankara recently).
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 24–25.
170. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. g. 29. janv. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
Ap Rumānijas petrolejas avotiem un piegādēm sāk briest nopietni strīdi. Pēdējā laikā vācieši
nopirkuši 2 maznozīmīgas rumāņu petrolejas izmantošanas sabiedrības. Sakarā ar salu un
Donavas aizsalšanu transporti uz Vāciju stipri samazinājušies. Arī dzelzceļu satiksmē ir stipri
traucējumi. [..].
Lai daudz maz ieviestu kārtību Rumānijas haotiskajā naftas saimniecībā, ir nodibināts
petrolejas komisārs jeb petrolejas diktators, kā viņu te populārā valodā sauc. [..].
Pēc šejienes baumām esot gaidāma ministru prezidenta G. Tataresku demisija, lai viņa vietā
liktu populārāku personu A.Vaida-Voevodu (Nacionālās Atdzimšanas frontes prezidentu [..].
Vaida-Voevods esot ģermanofils un būšot vāciešiem vairāk līferēt 7 mantas, neskatoties uz
franču un angļu sašutumu [..].
Blakus šīm tendencēm ir vērojama arī stipra angļu aktivitāte. Caur šejienes angļu
tirdzniecības padomnieka rokām jāiet visiem rumāņu jūras transportiem un bez šī kunga (A. A.
David) vīzas neviena rumāņu prece pa jūras ceļu pie Dardaneļiem ārā netiek. Vācieši ļoti
sašutuši, ka arī viņu tranzītdarījumi tiek no šī Mr. [Mistera] Deivida revidēti un netiek
Dardaneļiem cauri [..]. Rumāņi ir savā ziņā lielās spīlēs, jo ieturēt patiesu neitralitāti ir ļoti grūta
lieta. Nosveroties uz vienu vai otru pusi, draud represijas no pretējās puses. Noskaņas šeit ir
1
Saying “Feast in time of plague” in Russian.
2
Franz von Papen (1879–1969), German statesman, diplomat. 1932 Chancellor, 1933–1934 Vice Chancellor, 1934 –
1938 Ambassador to Austria, 1938 –1944 Ambassador to Turkey.
3
Here the author has used a dated slang Latvian word that means „to be shy, to avoid and answer” and comes
from the French „gêne”.
4
Herr Hitler (German) – Mr. Hitler.
5
Führer (German) – the leader.
6
Paul von Hindenburg (1847–1934), General Fieldmarschal of Germany, statesman. 1916 –1918 Chief of the General
Staff, 1925–1934 President of Germany.
7
Liefern (vācu val.) – piegādāt, nodot, pārdot.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 403
stipri labvēlīgas Antantei, bet netrūkst arī vācu draugu. Nav jāaizmirst, ka karalis ir
Hoencollernu 1 ģimenes loceklis. Tomēr viņš cenšas būt neitrāls, jo būtu nepareizi viņam
pierakstīt kaut kādas simpātijas “naci” režīmam. Viņš mēģina balansēt un valdīt tik labi, cik nu
tas viņam iespējams pie diezgan sajukušiem apstākļiem un koruptīviem ļaudīm.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 28. lp.
170. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 29 th January 1940
Serious discords are beginning to swell around Romania’s kerosene sources and supplies.
The Germans recently bought 2 minor Romanian kerosene processing companies. Due to the
bitter frost and the freezing over of the Danube shipments to Germany have considerably
decreased. Railway traffic is also seriously disrupted [..] To set Romania’s chaotic oil industry
more or less in order the position of a Kerosene Commissar or kerosene dictator, as he is called
here in the popular language, has been established [..]
According to the local rumours Prime Minister G. Tătărescu’s resignation is to be expected
for him to be replaced by more popular person – A. Vaida-Voevod (President of the Front of the
National Revival) [..] Vaida-Voevod is described as a Germanophile and they say that he will
liefer 2 more commodities to the Germans in spite of the indignation from the part of the French
and English [..]
Along with these trends serious activity from the part of the English is to be observed. All
Romanian maritime transportation [shipments] has to go through the hands of the English
trade councillor in this country and without this gentlemen’s (A. A. David’s) approval no
Romanian commodity can get out along the maritime road through the Dardanelles [..] The
Germans are very indignant about the fact that their transit deals, too, are inspected by this Mr.
David and cannot get out through the Dardanelles [..] In a sense the Romanians are in a tight
corner, because keeping real neutrality is a very difficult matter. Inclination towards one side
threatens with repressions from the other side. The mood here is very much in favour of the
Entente, however the Germans do not lack friends either. One should not forget that the King is
a member of the Hohenzollern 3 family. However, he tries to remain neutral because it would be
wrong to ascribe to him any affinity for the “Nazi” regime. He tries to balance and to rule as well
as it is possible in the rather chaotic circumstances and with rather corrupt persons.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 28.
171. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 31. janvāra slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
A. Ārpolitikas lietas. Rumāņu manevrēšana un pūles ieturēt neitrālu līniju atduras arvien
vairāk uz lielākām grūtībām. Pašreiz ir tāda fāze, ka Antantes valstis kurn un pa klusam draud.
Iemesls: rumāņu piekāpības parādīšana iepretim vācu prasībām. Visa nelaime – nafta. Angļu –
franču – amerikāņu kapitāla kontrolētās naftas sabiedrības naftu vāciešiem nepārdod. Vācieši
spiež rumāņu valdību, ka tā nu neesot nekāda neitralitāte. Tāpēc tika iecelts petrolejas diktators
1
Hoencollerni (Hohenzollern) – Brandenburgas kūrfirstu (1415–1701), Prūsijas karaļu (1701–1918), Vācijas
imperatoru (1871–1918) dinastija.
2
Liefern (German) – supply.
3
Hohenzollerns – a dynasty of Margraves of Brandenburg (1415–1701), King of Prussia (1701–1918) and German
Emperors (1871–1918).

404 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
[komisārs]. Tam nu būšot jāpiespiež nepaklausīgās sabiedrības pārdot naftu arī vāciešiem.
Rumāņi saka, ka eksporta politiku noteiks valdība, ne petrolejas komisārs. Saimniecības
ministrs, nespēdams atkauties no spiedējiem un pretspiedējiem, atlicis visas audiences līdz 10.
februārim. Pilsēta pilna vispretrunīgāko baumu. Runā ļoti daudz par vāciešu ierašanos bij. poļu
Galīcijā (ap Ļvovu). Vācieši atsauc [šīs runas]. Lai tiktu pie Rumānijas petrolejas avotiem,
jāokupē tikpat kā visa Rumānija. Galvenais petrolejas centrs Ploešti ir tikai 60 km no
Bukarestes. Iekšējās un ārējās propagandas ziņā notiek liela sacensība starp vācu sūtniecību un
tās iestādēm no vienas puses, un angļu – franču no otras puses. Noskaņas sabiedrībā vairāk
Antantes pusē, bet netrūkst arī vācu draugu, sevišķi saimnieciskās lietās.
Ar Balkānu konsolidēšanu neiet lāgā uz priekšu. Itāļu mēģinājums samierināt kaut
pagaidām rumāņus ar ungāriem nav veicies. Ungāri lieto diezgan asu valodu pret rumāņiem.
Rumāņi negrib nekādus solījumus dot attiecībā uz teritoriālām revīzijām. Bez tam atkal ungārus
un bulgārus dabūt kopējā koncertā neizdosies. Parīt (2. februārī) sanāks Balkānu konference.
Visi saka, ka sensāciju tur nebūšot. Turki izmēģināšot roku, vai šīs konferences laikā nevarēs
rumāņus apstrādāt un piedabūt uz konsiliantāku 1 politiku. Ar Vāciju nonākt atklātā konfliktā
neviens nevēlas, bet šaubas valda, vai ilgāk par pavasari izdosies šī balansēšana un manevrēšana
starp diviem naidīgiem lēģeriem. Privātie ļaudis šogad labprāt vēlētos garāku ziemu, jo
pavasaris nesola neko labu.
Rumāņu dūša brīžiem ir ļoti laba un liela, bet mums, neitrāliem novērotājiem jāsaka, ka
katrs lielāks atklāts konflikts beigtos šeit ar ātru katastrofu. Šeit nav Somija, nedz topogrāfiski,
nedz organizatoriski, nedz arī pēc tautas rakstura. Zemnieku un strādnieku materiāls tomēr ļoti
labs un, ja būtu arī laba vadība, šī zeme būtu spējīga lieliem spēkiem pretestību radīt.
B. Iekšpolitikas lietas. Nemitās baumas par valdības pārkārtošanu. Nākošais cilvēks esot
Aleksandru Vaida Voevods – Nacionālās Atdzimšanas Frontes 2 prezidents. Šis kungs esot vairāk
vācu draugs. Opozīcija ar bij. zemnieku līderi Maniu turas nomaļus un, neskatoties uz
vilinošiem aicinājumiem no F. R. N. organizatoru puses, šajā pārorganizētā vienīgi legālā
politiskā organizācijā iekšā neiet. Negribot kļūt par „numuru” F. R. N. vadoņu rokās, negribot
politiskā un sabiedriskā dzīvē kazarmas režīmu, negribot ar saviem vārdiem segt visu to, kas
pēdējos pāris gados Rumānijā izdarīts. Tā man vēl vakar teica viens ļoti stiprs un ievērojams
kungs no Maniu draugiem. Pats Maniu atrodas zem policijas uzraudzības, lai gan kustības
brīvība viņam nav ierobežota. Jaunā politiskā organizācija (F. R. N.) ķēmojas pakaļ fašistiem un
nacionālsociālistiem ar formām, fašistiskiem sveicieniem etc. Liekas, šejienes zemnieku tautā
un žīdiskā veikalnieku pasaulē šīs lietas nevelk. Te, pēc maniem ieskatiem, politiskās
organizācijas ēka sākta būvēt no jumta un štukatūras, nerūpējoties par pamatiem, sienām un
sijām.
Bet pašreiz visa noteikšana Rumānijā ir šīs organizācijas un karaļa rokās. Karalis parāda
diezgan uzkrītoši savu varu un ļoti maz rēķinas ar saviem padomdevējiem. Varbūt, kad atkal
laidīs pie vārda mēreno opozīciju ( bij. zemnieku vadoņus). „Dzelzs vilka” 3 ļaudis palikuši klusi.
No tiem tos mērenākos F. R. N. organizācijai esot izdevies dabūt savā pusē. Tas varbūt drusku
iespaidos arī politisko virzienu ārējās lietās un vācu sūtņa Dr. Fabriciusa nemitīgās pūles un
aktivitāte var kļūt auglīgāka.
1
Domāts – samiernieciskāku (angļu val. conciliation – samierināšana).
2
F. R. N. – Frontul Renașterii Naţionale (rumāņu val.) – Nacionālās Atdzimšanas fronte.
3
Domāta Dzelzs gvarde.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 405
Visu kopumā ņemot, varu ziņot, ka šinī rajonā tuvākās nedēļās briest jauni un smagi
notikumi, kuriem nebūs maza loma Eiropas konflikta tālākā norisē.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 35.–36. lp.
171. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 31 st January 1940
A. Foreign policy matters. The Romanians’ manoeuvring and efforts to keep a neutral line
stumble across increasing difficulties. In the current phase the Entente countries grumble and
silently threaten. The reason: the Romanian concession to German demands. The root of all evil
– oil. Oil companies controlled by the English–French–American capital do not sell oil to
Germans. The Germans pressurize the Romanian government saying that it is no neutrality at
all. For that reason the kerosene dictator was appointed. He is supposed to force the
disobedient companies to sell oil to the Germans, too. The Romanians say that the export policy
will be dictated by the government rather than by the kerosene commissioner. The Minister of
Economy, unable to ward off those who exert pressure and those who exert counter-pressure,
has cancelled all audiences until 10 th February. The city is full of most contradictory rumours.
Very much is talked about the arrival of the Germans in former Polish Galicia (around Lviv).
The Germans deny [such intention]. In order to get access to Romania’s kerosene sources, one
must occupy almost all of Romania. The main kerosene centre Ploiești is only 60 km away from
Bucharest. In the field of internal and external propaganda a stiff competition is taking place
between the German Legation and its institutions on one had and the English–French ones on
the other. The public mood inclines more in favour of the Entente but the Germans also do not
lack friends, especially in economic matters.
The consolidation of the Balkans does not advance well. The Italian effort for the time being
to reconcile at least the Romanians and Hungarians has failed. The Hungarians use a rather
harsh language against the Romanians. The Romanians do not want to give any promises
concerning territorial revisions. Besides, it will be impossible to get the Hungarians and
Bulgarians together again in a joint concert. The day after tomorrow (on 2 nd February) a Balkan
Conference will take place. Everybody says that no sensation is expected there. The Turks, they
say, will try to work on the Romanians during the conference to persuade them into a more
conciliatory policy. Nobody wants to come into open conflict with Germany, but there is doubt
in the air whether such balancing and manoeuvring between two hostile camps will be possible
beyond the coming spring. The ordinary people would prefer a longer winter this year because
the spring bids nothing good.
The Romanians’ courage sometimes is very good and great, but we, neutral observers, must
admit that any open large-scale conflict would quickly end in a disaster here. This is not
Finland, either in topographic terms, or in terms of the people’s mentality. The peasants’ and
workers’ stock is very good though and under a good government this country could be able to
resist a great force.
B. Domestic policy matters. The rumours about the reorganization of government do not
cease. The next person in line is said to be Alexandru Vaida-Voevod – President of the Front of
the National Revival. 1 This gentleman is reported to be friendlier to the Germans. The
1
F.R.N. – Frontul Renașterii Naţionale (Romanian.) – The Front of National Revival.

406 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
opposition with former Farmers’ leader Maniu 1 keeps aloof and, in spite of tempting offers from
the part of F.R.N. organizers, they do not join this over-organized sole legal political
organization. They say that they do not want to serve as a “ticket” [card] in the hands of F.R.N.
leaders, that they do not want to see the barrack-like order established in the political and
social life, that they do not want to sign under everything that has been done in Romania in the
couple of last years. This is what one very powerful and prominent gentleman from the circle of
Maniu’s friends told me yesterday. Maniu himself is under police surveillance although his
freedom of movement is not restricted. The new political organisation (F.R.N.) apes after the
Fascists and National Socialists with their uniforms, fascist salutes, etc. It seems that such
things are not attractive to the peasant nation and Jewish business world of this country. Here,
as I see it, they have started to build the structure of the political organisation from the roof and
plaster, without concern for the foundations, walls and beams.
But at present all say in Romania is in the hands of this organization and the King. The King
demonstrates his power in a rather striking manner and takes his advisors very little into
consideration. Probably the moderate opposition (the former Farmers’ leaders) will again be
admitted to power. The people of the “Iron Wolf” 2 have become very quiet. They say that F.R.N.
organisation has managed to get the most moderate ones among them on their side. It may also
slightly influence the political orientation in the foreign affairs and the ceaseless efforts and
activity of German Envoy Dr. Fabricius may become more fruitful.
All in all, I can report that new and complicated developments are about to happen in this
region in the coming weeks, developments that will play not a small role in the further course
of the European conflict.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 35–36.
172. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 13. febr. slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
Pasaules prese ir diezgan daudz tintes patērējusi par Balkānu valstu neseno konferenci.
Fantāzija dažiem žurnālistiem diezgan bagāta. Arī mūsu laikraksti ir veltījuši šim jautājumam
vairāk uzmanības, nekā tas pēc maniem ieskatiem ir vērts bijis. Kā es jau iepriekšējos ziņojumos
rakstīju, Balkānu valstu konferencē nav nedz sensacionālu runu, nedz sensacionālu lēmumu. Es
pieņemu, ka konferences komunikē Jums ir zināms no preses telegrammām un tāpēc sniegšu
Jums tikai īsu raksturojumu pie šī komunikē 7 punktiem:
1. Visu četru Balkānu valstu (Balkānu Antantē ietilpstošu) kopēja interese miera, kārtības
un drošības uzturēšanā dienvidaustrumu Eiropā.
Šī interese ir acīmredzama un te nav ko piebilst. Pretēja interese varētu būt tikai pie tiem
valstu un varu nogrupējumiem, kam Balkānu tautu mierīgais darbs būtu traucēklis viņu plānu
sasniegšanā.
2. Balkānu valstu noteiktais lēmums ieturēt miermīlīgu politiku attiecībā uz pašreizējo
konfliktu, lai pasargātu šo Eiropas apgabalu no kara grūtībām.
1
Iuliu Maniu (1873-1953) was one of the most widely respected Romanian political leaders. He played a key role in
the unification of Transylvania with Romania, was President of the National Romanian and then National Farmers
(or Peasants) Party. President of the Council of Ministers (1928-1930, 1932-1933).
2
The Iron Guard is meant here.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 407
Drusku savādi skan šis punkts. Turcija ir Anglijas un Francijas sabiedrotā. Kā nu viņa varēs
mierīgi noskatīties, ja angļi un franči zaudēs vienu pozīciju pēc otras šinī pat Balkānu frontē?
Turcija pati var nonākt grūtībās. Savāds arī Rumānijas un Grieķijas stāvoklis. Abām šīm valstīm
ir angļu un franču garantijas kabatā, bet abas šīs valstis par šīm garantijām nemīl runāt, sevišķi,
ja runātāju sabiedrībā ir kāds no vācu lēģera [..]. Šejienes itāļu sūtnis ļoti simpātiska persona
(Pellegrino Ghigi) un man vienā otrā jautājumā bijis izpalīdzīgs pie šejienes komplicēto
“mezglu” atšķetināšanas.
3. Balkānu Antantes valstu vēlēšanās palikt vienotām šajā organizācijā, kura nav vērsta ne
pret vienu, bet kalpo tikai Balkānu valstu mērķiem (… qui ne poursuit que ses propres fins 1 ) un
kopēji raudzīties, lai katras atsevišķas Balkānu Antantes valsts tiesības attiecībā uz neatkarību
un nacionālo teritoriju tiktu respektētas.
Tas ir ievērojams rumāņu panākums. Pirms konferences un konferences laikā netrūka
baumu, ka Itālija un viņas uzdevumā Jugoslāvija centīsies panākt rumāņu piekāpību attiecībā uz
simbolisku teritoriālu rektifikāciju 2 ungāriem un bulgāriem par labu, vai vismaz netiešu rumāņu
piekrišanu runāt par šīm lietām pēc kara beigām. Rumāņu prese sevišķi pastrīpoja, ka Balkānu
konference teritoriālās integritātes uzturēšanu atzinusi par sevišķi svarīgu. Šajā jautājumā
rumāņi ar mieru atsaukties arī uz angļu un franču garantijām. Bija arī dzirdams, ka rumāņi ar
mieru sabiedroties pat ar Vāciju, lai nodrošinātos pret ungāru un bulgāru revīzijas prasībām.
(Šāda versija tomēr neapstiprinās un neatbilst šejienes noskaņām) [..].
Vispārējās piezīmēs es varu pateikt īsi:
Balkānu Antantes valstis, sevišķi Rumānija, par konferences rezultātiem ļoti apmierinātas.
Teritoriālā neaizskaramība ir pagaidām nodrošināta. Bukarestē neapšaubāmi jūtams vispārēja
saspīlējuma atslābums. Solidaritāte Balkānu valstu starpā ir demonstrēta. Nedz vācu, nedz
franču–angļu intrigas nav neko taustāmu panākušas. Itālija arī rāda draudzīgu un apmierinātu
izturēšanos. Ungāri “saskābuši”, lai gan būtu jocīgi kaut ko priekš viņiem no šiem status quo
aizstāvētājiem cerēt. Saimnieciskā aktivitāte Balkānu valstu savstarpējās attiecībās redzamā
kārtā pieaugusi. Rezultāti vēl miglā tīti.
Spiediens no vācu puses pie rumāņiem pēdējās nedēļās ir smagi izjusts. Kungam Gafenku
bijis, par piem[ēru], vēl īsi pirms Balkānu konferences vācu sūtnis jāpieņem pulkst. 1 naktī. Vācu
sūtnis pats šo notikumu man atstāstīja, ka tomēr neērti esot traucēt augstus kungus nakts vidū
un konferēt ar partneri pidžamas tērpā. Uz manu jautājumu vācu sūtnim, kā viņš šejienes
stāvokli novērtē, atbilde pavisam skaidra un nepārprotama: Kamēr rumāņi “līferēs” mums
benzīnu, kviešus, kukurūzu, kokus, celulozi un dažas nepieciešamās minerālrūdas, viss būs labi.
Ja nē, … tad... “hier wird es keine 18 Tage dauern!” 3 (Nepārprotams norādījums uz Polijas 18 kara
dienām!!) Ko lai nabaga rumānis šādos apstākļos dara? “Exportiere oder stirb!” 4 – es teiktu.
***
No mazāk oficiāla vācu avota (sarunā pēc dinejas) dzirdēju zīlēšanu, cik ilgs laiks vajadzīgs
turkiem un Vegāna armijai, 5 lai nonāktu rumāņu ostā Konstancā. Spriedums diezgan
vienprātīgs, ka priekš tā pietiktu ar 24 stundām. Konstanca no Bukarestes ir 4 stundu braucienā
automobilī. No Bukarestes līdz Ploešti (galvenie petrolejas lauki) 1 stunda (64 klm.). Ar tankiem
1
Qui ne poursuit que ses propres fins (franču val.) – kas tikai īsteno savus mērķus.
2
Rectificatio (latīņu val.) – izlabošana, iztaisnošana.
3
Hier wird es keine 18 Tage dauern (vācu val.) – tas būs mazāk kā 18 dienās.
4
Exportiere oder stirb (vācu val.) – eksportēt vai mirt.
5
Domāta Francijas armija.

408 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
šīs distances tik ātri nevarētu nobraukt, ar lidmašīnu atkal daudz ātrāk. Vāciešiem esot grūtāk
līdz Ploešti tik ātri nokļūt. Pa Slovākiju vien nekā liela nevar iesākt. Jāmaršē būtu cauri
Ungārijai. Ko krievi par to visu teiktu? Nu ar krieviem viss esot labākā kārtībā. Kamēr rumāņi
būs rātni, nekas nenotiks, citādi sekos stipri līdzīga akcija kā Polijā pag. gada septembrī.
Dzīvosim, redzēsim. Pagaidām rumāņi dūšīgi pūlas ar preču “līferēšanu”.
***
Vācu, franču un itāļu sūtniecības ārkārtīgi pastiprinātas personāla ziņā. Oficiālā
diplomātiskā korpusa listē vāciešiem ir 20, angļiem 15, frančiem 12 un itāļiem 11 oficiālu locekļu
sūtniecības personālā. Bez šiem oficiāliem padomniekiem, sekretāriem, atašejiem ir liels
daudzums neoficiālo un konsulāra dienestā novietoto aģentu un darbinieku. Cīņa ļoti spraiga.
Tikai angļi un franči arī šinī diplomātisko cīņu frontē piemēro to pašu Rietumu frontes taktiku:
cīnās ar biļeteniem. Nauda gan arī šeit ne no vienas, nedz otras puses netiek žēlota. Ļauni ļaudis
melš, ka ar naudu vien šeit visu ko varot panākt. Bet ja nauda cīnās ar naudu un meklē sev
piemērotu novietošanos, tad parasti uzvar tā puse, kurai naudas vairāk. Zināma veiklība arī
tomēr nepieciešama, un šinī ziņā vācieši pagaidām rāda acīmredzamu pārākumu.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 44.–46. lp.
172. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 13 th February 1940
The world press has spent rather much ink on the recent conference of the Balkan states.
Some journalists do have a rather rich imagination. Our newspapers, too, have dedicated more
attention to this issue than in my opinion it has been worth. As I already wrote in my reports,
neither sensational speeches were said nor sensational decisions made in the Balkan states
conference. I assume that you are familiar with the conference’s communiqué from press
telegrams and thus I will give you only a brief description of the 7 paragraphs of the
communiqué:
1. Joint interest of all four Balkan states (members of the Balkan Entente) in ensuring
peace, order and security in Southeast Europe.
This interest is obvious and there is nothing to add to it. Only those countries and groups of
powers, for whom peaceful work of the Balkan states would be an obstacle on the way to their
own goals, could have a contrary interest.
2. The determination of the Balkan states to pursue peaceful policy with regard to the
ongoing conflict in order to keep this region of Europe safe from the difficulties of war.
This paragraph sounds a little strange. Turkey is an ally of England and France. How would
it be able to stand by quietly if the English and French lost position after position in this very
Balkan front? Turkey may run into trouble itself. The situation of Romania and Greece is also
strange. Both these countries have English and French guarantees in their pockets, but both
these countries do not like to talk about the guarantees if there is somebody from the German
camp in the audience [..] The Italian Envoy to this country, a very attractive person (Pellegrino
Ghigi), has been very helpful to me in resolving the complicated „knots“ of this place.
3. The wish of the states of the Balkan Entente to remain united in this organisation,
which is not targeted against anyone, but serves only the goals of the Balkan states (… qui ne

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 409
poursuit que ses propres fins 1 ) and together to ensure that the rights of each member of the
Balkan Entente to independence and national territory are respected.
It is a noteworthy achievement of the Romanians. Before and during the conference there
was no lack of rumours that Italy and Yugoslavia in the former’s behalf would try to persuade
the Romanians into pliancy to symbolic territorial rectification in favour of the Hungarians and
Bulgarians or at least to achieve indirect Romanians‘ agreement to talk about these matters
after the war. The Romanian press specially underlined that the Balkan conference had
recognised the safeguarding of territorial integrity as being particularly important. With regard
to this issue the Romanians are willing to refer also to the English and French guarantees. It was
also heard that the Romanians were willing to join hands even with Germany only to ensure
itself against the Hungarian and Bulgarian revisionist claims. (This version is however not
confirmed and it does not comply with the mood in this country) [..]
By way of a general comment I can briefly say the following:
The states of the Balkan Entente, Romania in particular, are very satisfied with the result of
the conference. Territorial immunity is secured for the time being. The relaxation of allembracing
tension is clearly felt in Bucharest. Solidarity of the Balkan states has been
demonstrated. Neither German, nor French – English plots have achieved anything tangible.
Italy, too, demonstrates friendly and satisfied attitude. The Hungarians have got „sour“,
although it would have been weird for them to expect something from these supporters of
status quo. Mutual economic activity among the Balkan states has grown visibly. The result is
still wrapped in mystery.
In the last few weeks the Romanians have felt heavy pressure from the Germans. Shortly
before the Balkan conference, for example, Mr. Gafencu had to receive the German Envoy at 1
am. The German Envoy told me about this happening saying that he nonetheless felt
embarrassed to disturb high-ranking officials in the middle of the night and that he had felt
awkward talking to an interlocutor wearing pyjamas. To my question how he evaluated the
situation in this country the German Envoy gave a very clear and unambiguous answer: As long
as the Romanians “liefer” [supply] us [Germany] with petrol, wheat, corn, timber, pulp and
some required types of mineral ore, everything will be OK. If not [as soon as the supplies stop]...
then ... “hier wird es keine 18 Tage dauern!” 2 (A clear reference to the 18 days of the Polish war!!)
What can the poor Romanian do in such circumstances? “Exportiere oder stirb!” 3 – I would say.
***
From a less official German source (in a discussion during a dinner) I heard people guessing
how much time the Turks and Weygand’s Army 4 needed to arrive at the Romanian port
Constanța. The verdict was rather unanimous that 24 hours would suffice for that. Constanța is
4 hours drive from Bucharest by car. From Bucharest to Ploiești (the main kerosene fields) it is 1
hour (64 km). Tanks would not make these distances as fast, by aircraft on the other hand it
would be much faster. They say that for the Germans it is more difficult to get to Ploiești so fast.
Through Slovakia alone they would not get very far. They would have to march through
Hungary. What the Russians would say about all that? Well, with the Russians everything was
1
Qui ne poursuit que ses propres fins (French) – which pursues only its own goals.
2
Hier wird es keine 18 Tage dauern (German) – it will take less than 18 days here.
3
Exportiere oder stirb (vācu val.) – export or die!
4
The Army of France is meant here.

410 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
in the best possible order, they say. As long as the Romanians behave, nothing will happen, but
otherwise an action very similar to that in Poland last September will follow. We will live and
see. For the time being the Romanians exert vigorous effort to „liefern“ commodities.
***
The German, French and Italian Legations have greatly increased their staff. On the official
list of the diplomatic corps the Germans have 20, English – 15, French – 12 and Italians – 11
official members of their embassy’s staff. Apart from these official councillors, secretaries and
attachés there is a large number of agents and employees on the unofficial and consular service.
The struggle is very tense. Only the English and French apply the same tactics as on the
Western front on this front of diplomatic battles, too: they fight with bulletins. Money is not
spared though by the either side. Evil tongues gossip that with money alone everything can be
achieved here. But if money fights against money and looks for suitable dislocation then usually
the side, which has more money, wins. Nevertheless, certain skills are necessary, too, and for
the time being the Germans demonstrate obvious superiority in this regard.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 44–46.
173. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 112 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 23
februarie 1940
Falsa alarmă care a atras pentru câteva zile privirile asupra regiunii baltice poate fi
considerată ca terminată. Ea a fost determinate, în primul rând, de interpretările date ultimului
discurs al Președintelui Letoniei, Ulmanis, care a fost prezentat de presa internațională ca
exprimând o hotărâre sau cel puțin o tendință de rezistență în fața unor noi exigențe sovietice
ce ar fi fost adresate Statelor Baltice.
Acest discurs a fost pus în legătură cu alte manifestații ca diferite vizite militare schimbate
între Statele Baltice și convocarea simultană la Moscova a celor trei Miniștri sovietici acreditați
în aceste state, manifestație în care se vedeau indiciile prevestitoare ale unei noi crize baltice.
Se poate afirma acum că nu este vorba, cel puțin în acest moment, de vreo nouă importantă
cerere sovietică. Conferința diplomaților de la Moscova ar fi destinată numai unui examen
general al funcționării până în prezent a colaborării ruso-baltice. Rușii ar fi exprimat numai
oarecare nemulțumire despre o pretinsă insuficientă discreție a presei baltice față de războiul
finlandez și de dezinvoltura de care diferiți oameni politici fac dovadă în atitudinea lor față de
Soviete. Sovietele n-ar reclama deci decât o ceva mai pronunțată obediență.
Ambasadorul Statelor Unite la Moscova 1 , în trecere prin Riga, a declarat de altfel că ultimele
conversații cu conducătorii sovietici i-au lăsat impresia că rușii nu plănuiesc nimic actualmente
în regiunea baltică. Acești conducători i-au subliniat că prin atitudinea lor corectă față de
Statele Baltice, Sovietele vor să dovedească buna lor credință internațională și respectul ce ele
consacră tratatelor.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 5-6.
1
Laurence A. Steinhardt (1892-1950) a fost un diplomat american care a condus oficiile diplomatice americane din
Suedia, Peru și Turcia. A fost ambasadorul S.U.A. la Moscova (1939-1941).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 411
173. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 112 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 23 rd February 1940
The false alarm which has drawn the attention to the Baltic region for a few days can be
considered ended. It has been determined primarily by interpretations given to the latest
speech of Mr. Ulmanis, President of Latvia, who was presented by the international press as
expressing a decision of or at least a tendency for resistance to some new Soviet requirements
which were apparently addressed to the Baltic States.
This speech referred to other events such as various military visits exchanged between the
Baltic States and simultaneous summons in Moscow of the three Soviet Ministers accredited in
these states; this manifestation contained obvious signs predicting a new Baltic crisis.
We can state now that at least at this point it is not about a new important Soviet request. It
seems that the conference of the diplomats in Moscow is intended only for a general
examination of the functioning of the Russian-Baltic cooperation so far. Russians expressed
only some dissatisfaction about an alleged lack of discretion of the Baltic press with regard to
the Finnish war and the detached attitude displayed by different politicians towards the Soviets.
Therefore, the Soviets would not require more than a pronounced obedience.
Passing through Riga, the US Ambassador in Moscow 1 said that, actually, his last
conversations with the Soviet leaders gave him the impression that the Russians are not
planning anything in the Baltic region currently. These leaders pointed out that, by their correct
attitude towards the Baltic States, the Soviets want to prove their good international faith and
their devotion to the treaties.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 5-6.
174. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. g. 6. marta slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
Eiropas dienvidaustrumi pēdējās nedēļās ir daudz mierīgāki, nekā to varētu spriest no
starptautisko sensāciju kārās preses. Pēc Balkānu konferences februāra sākumā viss pagājušais
mēnesis ir bijis piepildīts vairāk ar saimniecisku aktivitāti, nekā ar politiskām sensācijām.
Diezgan forsēti notiek tuvināšanās ar Itāliju un Bulgāriju. Mazāk vērības piegriež ungāru
pretenzijām un ungāru preses diezgan asiem “komplimentiem” pret Rumāniju. Iekšpolitiski
Rumānijā cenšas konsolidēt un attīstīt jauno autoritāro režīmu un pamazām arī savest kārtībā
vaļīgo iekšējo un ārējo saimniecisko sajukumu.
Politiskā ziņā, jeb pareizāk, politisko baumu ziņā Bukareste laikam ir viena no ražīgākām
baumu fabrikām Eiropā. Ko gan visu te nenākas dzirdēt!! Te būs dažas no šīm baumām, kurās
varētu būt arī kāda kripatiņa faktu iekšā vai pamatā.
1) Turki mobilizē. Laiduši spēkā savu izņēmuma stāvokļa aizsardzības likumu (tas, starp
citu, ir taisnība). Pie Kaukāza robežas turkiem ar krieviem jau bijušas sadursmes. Pa priekšu
kāds krievu pulks (varbūt bataljons) ienācis Turcijas teritorijā un nav gājis vairs ārā. Turki
ziņojuši krieviem, lai ņem savus “tovariščus” 2 atpakaļ. Atjājis vesels pulks krievu kavalērijas, un
1
Laurence A. Steinhardt (1892-1950) was an American diplomat who led the U.S. diplomatic missions in Sweden,
Peru and Turkey. He was US ambassador in Moscow (1939-1941).
2
Krievu val. – biedri (vispārēja uzrunas forma Padomju Savienībā). Šajā gadījumā vārds lietots kā izsmejošs
apzīmējums PSRS pilsoņiem.

412 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
tas savukārt atkal palicis Turcijā. Turki saka, ka vienīgā viņu karaspēka kustība bijusi tā, lai
nomainītu Anatolijā kopš zemestrīces katastrofas turp nosūtītās karaspēka vienības pret citām.
2) Rumāņu robežai visapkārt izbūvēta fantastiski stipra aizsardzības līnija. Stiprāka par
Mažino, par Zigfrīda un par Mannerheima līnijām. 1 Bez betonētajiem cietokšņiem esot vēl
kanāls, kuru piepildīšot uzbrukuma gadījumā ar petroleju un pielaidīšot uguni klāt. Būsim tad
mēs Bukarestē kā Jāņu laikā no ugunskuriem ap robežu aizsargāti no vāciešiem, boļševikiem un
citiem ļauniem gariem. Fakti ir tādi, ka rumāņi patiešām dūšīgi strādā pie savas robežas
nostiprināšanas, bet pie visas naftas bagātības, tās tomēr nav tik daudz, lai veselus kanālus un
grāvjus piepildītu. Dikti grūti ir jau tās 110 000 tonnas mēnesī priekš vāciešiem sadabūt un,
galvenais, nosūtīt.
3) Marta beigās rumāņu armija būšot 2 miljonu vīru stipra. “Klusa mobilizācija” gan visu
laiku turpinās un katrai Bukarestes darbnīcai, ja tā nav laikā pagatavojusi pasūtījumu, galvenā
atvainošanās vienmēr ir tā, ka darbinieki mobilizēti. Tanī pašā laikā ir nācies dzīvus piemērus
redzēt, ka mobilizētais zaldāts pēc pāris nedēļu prombūtnes atkal ir savā civilā nodarbībā
atpakaļ! Panāk to ar pāris tūkstots lejām. Ja var un grib ziedot vairāk, varot dabūt “balto biļeti”
(pilnīgu atbrīvošanu no kara dienesta) arī bez sevišķi lielām grūtībām.
4) Viens no grandiozākiem Dienvideiropas valstu iekarošanas “plāniem” ir sekojošais:
Krievi kopā ar vāciešiem pamazām caur bulgāru ostām (Varna un Burgasa) ar bulgāru
piekrišanu okupēšot Bulgāriju. Rumānija tad būtu no visām pusēm ielenkta un darīšot visu, ko
tai pavēl vācieši un krievi. Ja nē, tad nogatavojies ābols iekritīšot iekarotājiem klēpī bez asins
izliešanas un, galvenais, bez petrolejas avotu demolēšanas, kas notiktu, ja Rumānija būtu
jāiekaro, no robežas iesākot. Lai to izvestu, esot bijusi jāmaina bulgāru valdība, kas jau nu ir
noticis. Bet liekas, ka jaunā bulgāru valdība taisni meklē saprašanos ar Rumāniju un citām
Balkānu Antantes valstīm un krievu–vācu iekarošanas plāni katrā ziņā nav aktuāli. Vismaz tik
ilgi nē, kamēr rumāņi līdīs no ādas ārā, lai pildītu piegādes vāciešiem. Šeit petrolejas un citu
derīgu mantu piegādi Vācijai uzskata par kara laika tribūtu 2 un filozofē tā: labāki maksāt tribūtu
bez kara, nekā pēc kara un zem vācu vai krievu okupācijas
[..].
Bukarestē galveno aktivitāti attīsta vācieši. Vācu sūtniecībai ir pirmklasīgs sastāvs un bez
tam simtiem papildu darbinieku neoficiāli. Tāpēc arī klusajā saimnieciskajā un propagandas
cīņā Vācija šeit gūst redzamus panākumus. Franču sūtniecībā ir viens otrs aktīvs kungs, sevišķi
militāro pārstāvju vidū, bet pats vēstnieks Edriens Tjerī, kura kundze esot miljardos franku
vērtējama (žīdiete), šeit nespēlē nekādu lomu, jo turas pārāk augstprātīgi un aroganti, kas
rumāņiem neimponē, un rumāņu diplomāti saka, ka Francijai šeit tikpat kā neesot pārstāvja.
Lielbritānijas sūtnis Sers Ridžinalds Hours atstāj pusaizmiguša iespaidu. Kundze interesējas
tikai par aviāciju un intrigue 3 pilnā Bukarestes sabiedriskā dzīve, liekas, angļu sūtniecībai nav
gluži pa prātam. Rumāņu vērtējums, ka arī šī sūtniecība ir par vāju reprezentēta, lai paralizētu
vācu veiklo un enerģisko aktivitāti šinī galvaspilsētā un rajonā.
No Padomju Krievijas sūtniecības arī neko nedzird. Sūtniecības sekretārs Kukuļevs (Chargé
d’Affaires a[mata] i[zpildītājs]) ievilcies jaunajā milzīgajā sūtniecības pilī, kas aizņem veselu
1
Runa ir par t. s. Francijas Mažino, Vācijas Zigfrīda un Somijas Mannerheima aizsardzības līnijām.
2
Tribute (angļu val.) – nodeva.
3
Intrigue (angļu val.) – intriga.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 413
kvartālu un gaida laikam labākus laikus, jeb kad šo pili apsaimniekos īsts sūtnis, par kāda
ierašanos gan neko nedzird.
***
Mūsu vecs paziņa – rumāņu līdzšinējais vēstnieks Vasils Stoika atsaukts no Ankāras un
iecelts par propagandas viceministru. Grūti teikt, ka šī pārmaiņa būtu paaugstinājums Stoikam,
bet iemesli būs drīzāk meklējami sieviešu lietās (cherchez la femme 1 ), jo Stoika kundze, kuras
vietā agrākais vēstnieks esot atradis jaunāku, būs caur saviem sakariem palīdzējusi “nozāģēt”
savu agrāko vīru [..].
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 58.–60. lp.
174. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 6 th March 1940
In the last few weeks the situation in Southeast Europe has been much quieter than one
would assume from the press, which is greedy for international sensations. After the Balkan
conference in early February the whole of the last month was more filled with economic activity
than with political sensations. The approaching of Italy and Bulgaria takes place in a rather
forced manner. Less attention is attributed to the Hungarian claims and the rather harsh
“compliments” in the address of Romania in the Hungarian press. In Romania’s domestic policy
efforts are exerted to consolidate and develop the new authoritarian regime and gradually to
straighten out the loose internal and external chaos.
In political terms or rather in terms of political rumours Bucharest probably is one of the
most productive rumour factories in Europe. The things that one gets to hear here! Here are
some of the rumours, which could have also a grain of truth in them or at their base.
1) The Turks mobilize. They have enforced their law on defence in a state of emergency
(it, by the way, is true). The Turks have already had clashes with the Russians at the Caucasian
border. At first a Russian regiment (or maybe a battalion) entered the territory of Turkey and
refused to leave it. The Turks demanded the Russians to take their “tovarishchi” 2 back. A whole
Russian cavalry regiment came and in its turn remained in Turkey. The Turks say that the only
movement that their troops have made is the replacement of the military units that had been
sent to Anatolia after the earthquake with others.
2) A fantastically strong defence line has been built around the entire Romanian border.
Stronger than Maginot, than Siegfried and Mannerheim Lines. 3 Apart from concrete fortresses
there is also a moat which, in case of an attack, will be filled with kerosene and set on fire. Then
we in Bucharest will be protected from the Germans, Bolsheviks and other evil spirits by fires,
like at Midsummer. The fact is that the Romanians indeed vigorously work at the fortification
of their border, but in spite of their wealth of oil, there is still not that much oil as to fill entire
channels and moats. It is already very difficult to get those 110 000 tons per month for the
Germans and even more difficult – to ship them.
3) They say that by the end of March the Romanian Army will be 2 million men strong. “A
silent mobilisation” indeed continues all the time and the mobilisation of staff is the main
1
Sakāmvārds: Cherchez la femme (franču val.) – meklējiet sievieti.
2
Comrades (Russian) (a general form of address in the Soviet Union). Here the word is used as a derisory
reference to the citizens of the USSR.
3
Here are meant the French Maginot, German Siegfried and Finnish Mannerheim defence lines.

414 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
excuse for each workshop in Bucharest whenever it has failed to fulfil an order in time. At the
same time living examples have been seen of the mobilised soldier to return to his civilian
duties after the absence of a couple of weeks! It is achieved with a couple of thousand lei. They
say that if one can and wants to sacrifice more, a “white ticket” (complete dispensation from
military service) can also be obtained without much difficulty.
4) One of the most grandiose “plans” for the conquest of the countries of Southeast
Europe runs as follows: the Russians together with the Germans through the Bulgarian ports
(Varna and Burgas) and with the consent of the Bulgarians will little by little occupy Bulgaria.
Then Romania would be surrounded by all the sides and would do everything that the Germans
and Russians will order it to. If it would not, then a ripe apple will fall into the conquerors’ lap
without any bloodshed and, what is most important, without damaging the kerosene sources
that would have happened if Romania was to be conquered, starting from its border. In order to
carry this plan out, the Bulgarian government had to be replaced that has already happened.
However, in fact it seems that the new Bulgarian government tries to come to an agreement
with Romania and the other countries of the Balkan Entente and anyway the Russian–German
conquest plans are not topical. At least as long as the Romanians go out of their way to fulfil the
deliveries to the Germans. Here the delivery of kerosene and other valuable goods to Germany
is regarded as a wartime tribute and the argument runs as follows: it is better to pay tribute
without a war than to be under the German or Russian occupation after war [..]
In Bucharest the greatest activity comes from the Germans. The German Legation has a first
class staff and apart from that – hundreds of unofficial additional employees. For that reason in
the silent economic and propaganda war here Germany enjoys visible success. In the French
Embassy there is an active gentleman or two, especially among the military representatives, but
Ambassador Adrien Thierry, whose spouse is said to be worth billions of francs (a Jewish
woman), plays no role whatsoever here because he behaves too haughtily and arrogantly that
the Romanians do not find attractive and the Romanian diplomats say that it is almost like
France does not have any representative here at all.
The British Envoy Sir Reginald H. Hoare, in his turn, leaves an impression as if he is halfasleep.
His spouse is interested only in aviation and the English Legation seems to dislike the
plot-filled public life in Bucharest. The Romanians consider this legation, too, to be too poorly
represented to be able to paralyze the skilful and vigorous German activities in this capital and
the region.
Nothing is heard from the Legation of Soviet Russian either. Legation’s secretary Kukulev
(acting charge d’affaires) has moved into the huge Legation’s palace, which occupies an entire
block, and apparently waits for better times or the time when the palace will be run by a real
envoy, about the arrival of whom nothing is however heard.
***
Our old acquaintance – Romanian Envoy Vasile Stoica has been recalled from Ankara and
appointed Propaganda Vice-Minister. It is difficult to call this change a promotion for Stoica,
one should rather look for the reasons in female matters (cherchez la femme 1 ), because Mrs.
Stoica, in whose place the former Envoy has found a younger woman, through her contacts has
most likely helped to “saw off” her ex-husband [..]
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 58–60.
1
French phrase: Cherchez la femme – Look for the woman.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 415
175. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 173 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 13 martie
1940
Poziția Statelor Baltice față de partida între tendința germană de a impune o soluție pacifică
în Finlanda și tendința contrară a Aliaților, partidă ce s-a terminat ieri la Moscova prin succesul
tezei germane, s-ar putea defini precum urmează.
Statele Baltice își dau pe deplin seama că prelungirea războiului finlandez ar fi condus în
mod inevitabil la extinderea în Nord a conflictului european. Ele recunosc de asemenea că, fiind
date posibilitățile de rezistență ce asistența sovietică oferă Germaniei, o acțiune aliată contra
Rusiei, care ar paraliza funcționarea acestei asistențe, a devenit pentru Puterile Occidentale un
element necesar al conducerii războiului în contra Germaniei.
Aceste state sunt în sfârșit viu interesate de succesul unei asemenea acțiuni antiruse care ar
corespunde intereselor lor naționale atât prin ea însăși, cât și prin faptul că ea constituie o etapă
către o soluție a conflictului care nu ar abandona Europa Orientală expansiunii germano-ruse.
Pe de altă parte, însă, o extindere a conflictului finlandez cu participarea Suediei alături de
aliați, ar fi avut consecințe imediate și funeste pentru interesele regiunii baltice. Aviația Aliată
nu ar fi lipsit de a ataca comunicațiile germano-ruse prin porturile statelor baltice și bazele
navale sovietice din aceste state, fapt ce ar fi [determinat] o sporire a contingentelor sovietice
sau chiar o adevărată ocupație militară. Rusia ar fi putut reclama o asistență militară ceea ce ar
fi pus într-o situație tragică Statele Baltice pentru care victoria Aliaților și protecția lor în
momentul reconstrucției Europei constituie singura șansă de a-și consolida în mod definitiv
independența.
Rezultanta acestor sentimente contradictorii este că Statele Baltice se felicită de soluția
pacifică a conflictului finlandez și ele ar saluta cu entuziasm o acțiune aliată împotriva Rusiei,
cum ar fi o ofensivă în Caucaz, care ar împrumuta o altă cale de acces decât cea scandinavă.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 16-17.
175. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 173 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 13 th March 1940
The position of the Baltic States towards the game between the German tendency to impose
a peaceful solution in Finland and the contrary tendency of the Allies, game which ended
yesterday in Moscow with the success of the German tenet, could be defined as follows.
The Baltic States fully realize that the prolongation of the Finnish war would have inevitably
led to the expansion of the European conflict to the North. They also admit that, given the
possibilities of resistance offered by the Soviet assistance to Germany, an Allied action against
Russia, which would paralyze the functioning of this assistance, has become to the Western
Powers a necessary element for leading the war against Germany.
These states finally show a lively interest in the success of such an anti-Russian action that
would correspond to their national interests both in itself and by the fact that it is a step
towards a solution to the conflict which would not abandon Eastern Europe to the German-
Russian expansion.
On the other hand, however, an extension of the Finnish conflict involving Sweden on the
side of the Allies would have had immediate and disastrous consequences for the interests of
the Baltic region. Allied aircraft would not have hesitated to attack the German-Russian

416 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
communications through the ports of the Baltic States and the Soviet naval bases in these
countries, which would have [caused] an increase in Soviet contingences or even a real military
occupation. Russia could have claimed military assistance, which would have been tragic for the
Baltic States, for which the victory of the Allies and their protection at the time of Europe’s
reconstruction is their only chance to finally consolidate their independence.
The result of these contradictory feelings is that the Baltic States congratulate themselves for
the peaceful solution of the Finnish conflict and they would welcome enthusiastically an Allied
action against Russia, such as an offensive in the Caucasus, which would give another gateway
than the Scandinavian one.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 16-17.
176. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 15. marta ziņojums ārlietu ministram
V. Munteram
Satiksmes retums un relatīva nedrošība ar svešiem “stafetes” kurjeriem atņem iespēju sniegt
ziņojumu ar vēlamo ātrumu un regularitāti. Tomēr viena otra lieta, kas attālajos Eiropas stūros
nāk zināma, var Jums noderēt. Tāpēc es ar zināmu rezignāciju, un apzinoties, ka visam tam, ko
es te saklausos, ir pavisam maza (vairāk teorētiska) nozīme priekš Jums, turpinu ziņojumu
rakstīšanu, lai gan iepriekšējais no 6. marta vēl guļ šepat manā seifā.
Kā visur pasaules galvaspilsētās, pēdējās dienās visas valodas un zīlēšanas grozījās ap Somijas
jautājumiem. Šeit Bukarestē, kuriem ir tas pats austrumu kaimiņš, kā mums un somiem, somu
karš bija liels pakalpojums, jo tas katrā ziņā divus agrāk neskaidrus punktus ir noskaidrojis: a)
krievi ir gatavi arī karot ja nevar panākt ar diplomātiskiem līdzekļiem savu mērķu sasniegšanu
un b) karošana ar krieviem nav nemaz tik trakoti bīstama, ja vien pretestība ir labi organizēta,
karavīri apzinīgi un vadība pietiekoši veikla. Šeit jau nu klusībā bija vēlēšanās, lai somi turētu
krievus bijāšanā un tos nodarbinātu iespējami ilgāk, lai krieviem nenāktu sliktas domas galvā
par Besarābiju, rumāņu un bulgāru ostām Melnajā jūrā. Tagad nu iet minēšana pilnā sparā vaļā
par to, ko nu darīs krievi pēc somu afēras bēdīgā noslēguma (sevišķi priekš somiem)? Viena daļa
prominentu Bukarestes ārzemnieku domā, ka krievi nelikšot nemaz pārāk ilgi gaidīt un, ļaujot
drusku zemei apžūt, šeit sākšoties vēl lielāks „ļembasts”, nekā nupat ziemeļos nobeigtais [..].
Fakti ir tādi, ka rumāņi un turki ir stipri gatavojušies katru varbūtību atvairīt, ja nepieciešams,
ar militāru spēku. Par turkiem esmu dzirdējis labas atsauksmes, par rumāņiem – dalītas. Liekas,
ka Rumānijā un Melnās jūras rajonā vispārīgi pie militāro komplikāciju rašanās jārēķinās ar
pavisam citādu vispārējo situāciju. Petrolejas un citu no Rumānijas nepieciešamo preču
saņemšanas vajadzība, man liekas, pie krievu–rumāņu komplikācijām tūlīt spiestu arī Vāciju
piedalīties aktīvi. Par to man nācies dzirdēt šad un tad kompetentu ļaužu ieskatus.
Visus novērojumus un dzirdēto kopā ņemot, es ar relatīvu drošību varu teikt, ka šinī rajonā
vēl labu laiku izdosies saglabāt mieru, jo rumāņi un pārējie balkānieši stipri pūlas apmierināt
vācu un arī sabiedroto saimnieciskās vajadzības. Mieru šeit varētu traucēt enerģiskāka franču–
angļu uzstāšanās. Bet pēc līdzšinējiem novērojumiem sabiedrotie vēl nav iegājuši īsti aktivitātes
stadijā un šinī ziņā viņiem daudz priekšā ir vācieši un arī itāļi.
Interesanti ir atzīmēt, ka jau apmēram mēnesi atpakaļ man šejienes vācu sūtnis paredzēja
somu–krievu kara izbeigšanos pēc tam, kad krievi būs guvuši viņiem absolūti nepieciešamās
kaut kādas sekmes. Nu tās sekmes bija sasniegtas un karš arī izbeidzās. No angļu–franču lēģera
dzirdu asus pārmetumus zviedriem un norvēģiem [..].

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 417
Saimnieciskā ziņā šeit pēc ārpolitiskās nomierināšanās arī iet drusku labāk. Likumi un jauni
rīkojumi no jaunās Ārējās tirdzniecības ministrijas nāk ārā diezgan strauji. Man pat liekas, to
likumu par daudz un tiem daudzas acīmredzamas nepilnības, kuras nāksies drīzumā labot.
Labas gribas šejienes kungiem netrūkst, tikai valdāmā un kārtojamā sabiedrība, sevišķi
tirdzniecībā un rūpniecībā un tāpat arī zemniecībā, nepadodas tik viegli jauninājumiem, un
lielrūpnieka Aušnita sensacionālais process rāda diezgan atbaidošu ainu par šejienes tikumiem.
Rumānija gribot pārslēgt visus savus tirdzniecības līgumus un, kur vien iespējams,
atbrīvoties no klīringiem [..].
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. lp., 62.–63. lp.
176. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 15 th March 1940
Infrequency and relative unreliability of traffic by foreign “relay-race” couriers deprive me of
the chance to provide reports with the desirable speed and regularity. However some pieces of
news that become known in the remote corners of Europe may be useful to you. Thus with a
certain resignation and awareness that everything that I hear here has very little (and rather
theoretic) importance for you, I continue writing reports, although the previous one, dated with
6 th March still lies here in my safe.
[Here,] like in all other world capitals in the recent days all talk and prognostication has
centred on the issues of Finland. Here, in Bucharest, where they have the same eastern
neighbour as we and the Finns, the Finnish war has done a great service because it has at least
clarified two issues, which had been uncertain before: a) the Russians are ready to make war if
they cannot reach their goals by diplomatic means and b) warring against Russians is not at all
that dangerous if resistance is well organised, soldiers are dutiful and government skilful
enough. Desire was secretly cherished here for Finns to inspire awe in the Russians and to
engage them as long as possible so that bad thoughts about Bessarabia and about Romanian
and Bulgarian ports in the Black Sea do not come into the Russian heads. Guesswork is in full
swing now regarding what the Russians will do after the pitiful (especially for the Finns?) end of
the Finnish affair. A part of prominent foreigners residing in Bucharest believe that the Russians
will not keep us waiting long and after the land dries up a little a larger havoc will begin here
than the one that has just finished in the north [..] The fact is that the Romanians and Turks
have diligently prepared themselves to withstand any probable development, with military
force, if necessary. I have heard good things about the Turks while opinion about the
Romanians is divided. It seems that in Romania and the Black Sea region in general they have
to reckon with a completely different overall situation should military complications occur
here. It seems to me that in case of Russian – Romanian complications the need for the import
of kerosen and other necessary goods from Romania would force Germany actively to engage
[in the complications] right away. I have heard competent people expressing such an opinion
now and then.
Putting all my observations and what I have heard together, I may predict with relative
confidence that peace will be preserved in this region for quite some time to come because the
Romanians and the other Balkan nations try hard to meet the economic needs of the Germans
and those of the Allies as well. What could disturb the peace here is more energetic behaviour
of the French and English. According to the observations made so far, the Allies have not yet

418 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
quite entered the real activity phase and in this regard the Germans and also Italians are much
ahead of them.
It is interesting to note that already approximately a month ago the German Envoy to this
country predicted to me that the Finnish–Russian war would end as soon as the Russians have
achieved at least some result, which they absolutely needed. Some result was achieved and the
war ended indeed. From the English–French camp I hear sharp reproaches to the Swedes and
Norwegians [..] After the foreign policy sphere calmed down here, the situation in the economic
field also slightly improved. Laws and new instructions issue rather rapidly from the new
Ministry of Foreign Trade. It even seems to me that there are too many of those laws and they
have many obvious shortcomings, which will have to be rectified soon. The gentlemen here are
not lacking good will but the society that they have to govern and put in order, especially in the
fields and trade and industry and also the farmers do not yield to innovations that easy and the
sensational proceedings against industrialist Auschnitt paint a rather repulsive picture of the
local habits.
They say that Romania wants to replace all of its trade agreements and, wherever possible,
to get rid of clearings [..]
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 62–63.
177. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 26. marta slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
Ar drudžainu uzmanību šejienes politiskās aprindas vēro pagājušo nedēļu un dienu
sensacionālās satikšanās Romā, Brennerā un citur. Būtu lieka minēšana un ar maz šansēm trāpīt
visus īstos punktus Hitlera – Musolīni 1 sarunās, bet nav nevienam šeit šaubu, ka laba daļa
pēdējā laika diplomātiskās aktivitātes attiecas uz Balkānu problēmām. Balkānu problēmas,
novedot uz vienkāršiem reizinātājiem, ir: karš vai miers Balkānos. Paši balkānieši dara visu
iespējamo, lai izvairītos no sarežģījumiem un mēģina laipot. Vācija savu saimnieciski – politisko
spiedienu arvienu pastiprina un rumāņiem nākas taisīt visādas negaidītas locīšanās un ekstra
tūres, lai šo „krokodilu” pabarotu, kas taisas pašu barotāju pie izdevīga momenta aprīt.
Visvairāk šeit ir bailes no kombinācijas: Berlīne – Maskava – Roma. Vienu laiku par šādu jaunu
autoritatīvo valstu trīssavienību dzirdēja bieži runājam. Ar lielām aizdomām rumāņi seko arī
grāfa Pala Teleki 2 ceļojumam un viesošanās programmai Romā. Bailes, kad grāfs Teleki kaut ko
neizkaulē Romā uz rumāņu rēķina. Tāpēc katrā vietā un arī nevietā rumāņi atgādina savu
draudzību pie itāļiem. Puslīdz nenozīmīgā rumāņu jaunatnes vadītāja Sidorovici viesošanās
Romā tagad jau divreiz oficiālās karaļa runās pieminēta kā svarīga politiska akcija.
Daudz un dažādi zīlēts šejienes diplomātu aprindās par to, vai Itālija piedalīsies, vai
nepiedalīsies karā. Domas sveras uz to pusi, ka bez angļu – franču – turku provokācijas nē, bet
vai šī provokācija tomēr nenotiks, par to domas dalās. Otrā pusē Melnajai jūrai – Turcijā un
Sīrijā, gatavošanās uz kaut ko notiek stipri drudžaini. Uz to norāda augstu virsnieku
konferences, ceļojumi un zīmīgas intervijas. Viss tas tomēr vairāk diplomātiska kara fronte. No
turku avotiem esmu dzirdējis tomēr, ka turki nebūšot piedabūjami uz kara provocēšanu.
Turpretim, ja otra puse šādu provokāciju taisītu un kaut ko uzsāktu Balkānos, vai turku jūras
1
Benito Musolīni (Mussolini; 1883–1945), Itālijas valstsvīrs. 1922.–1943. g. Ministru prezidents (no 1926. g.
diktators).
2
Pals Teleki de Šeks (Teleki de Szék; 1879–1941), Ungārijas valstsvīrs. 1920.–1921., 1939.–1941. g. premjerministrs.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 419
šauruma (Dardaneļu) rajonā, Turcija bez vilcināšanās pildīšot savu pienākumu. Tādā gadījumā
Turcija arī nevairītos arī revidēt savas attiecības pret Padomju Krieviju un neesot izslēgts, ka
turku taisītās rezerves viņu līgumos ar frančiem un angļiem tiktu atsauktas. Bet nemaz vēl nav
izslēgts, ka Padomju Krievija neatrod saprašanos ar angļu – franču koloniju – pagaidām klusu.
Krievu pierobežas apgabalu apdraudēšana pie Kaspijas jūras, un iebrukšana Kaukāzā neesot
nemaz tik grūta lieta. Turkiem esot arī daudz simpatizētāju Padomju Krievijā, sevišķi Kaukāzā
un Turkestānā. Tas viss jāņemot vērā un Maskavas diriģenti to labi zinot.
Attiecībā uz Itālijas aktīvu piedalīšanos karā, nesenās satikšanās nebūs neko grozījušas.
Vienīgi Itālija laikam neuztrauksies, ja vācu spiediens uz Rumāniju vēl vairāk pastiprināsies.
Līdzšinējā pēdējo dienu spiediena rezultātā mēs redzam sekojošus notikumus: a) rumāņu
valdība un karalis ir izlīguši ar Vācijai draudzīgo „Dzelzs vilku” 1 (Garde de Fer) organizāciju. 114
šīs organizācijas locekļi palaisti vaļā no apcietinājuma. Pagājušā rudeņa ģenerāļa Marinesku
slaktēšana šīs organizācijas aprindās nu izrādās būs bijusi velta rumāņu asins šķiešana. Nesen
vēl šī pati organizācija būtu bijusi gatava Karolu un viņa palīgus ar zobiem saplosīt, ja vien klāt
tiktu. Tagad šī organizācija ar simtiem parakstu zvērē karalim uzticību un padevību. Viņas dzīvs
palikušais idejiskais vadoņa vietnieks – no priekiem vai citādi – miris nupat ar sirds trieku.
Runā, ka drīz kādu „Dzelzs vilku” pārstāvi uzņemšot valdībā. Valdības kungi to noliedz.
b) Rumānijā, kur valsts gādība par zemnieku pavisam minimāla un, kur zemniekam nav
iespējams savus ražojumus pārdot par pasaules tirgus cenām, nu ir ieviestas divas bezgaļas
dienas nedēļā. Visi te runā, ka tas noticis uz Vācijas spiedienu, tāpat, kā savā laikā Ungārijā.
Ministru prezidents gan plaši un sīki skaidro, ka tas notiekot aiz ekonomiskiem apsvērumiem,
jo gaļu patērējot ļoti daudz tagad mobilizētā armija, lopi izkauti nepielaižamos daudzumos un
laiks esot sākt ierobežoties patēriņā. Ļaunas valodas saka, ka drīz visapkārt Vācijai būšot visās
zemēs „fleischlose Tage” 2 , tikai pašā Vācijā drīz varēšot visus ierobežojumus šajā ziņā atcelt. Es
domāju, ka šais punktos a) un b) minētais būs tomēr noticis uz ārējā spiediena pamata.
c) Ļoti intensīvi cirkulē baumas par jaunām vācu ultimatīvām prasībām, kas attiecas uz
petrolejas eksporta aizkavēšanu sabiedroto angļu – franču vajadzībām. Grūts būs stāvoklis
nesen uz Londonu aizbraukušai rumāņu saimnieciskā līguma pārslēgšanas delegācijai.
d) Pēdējās dienas rumāņu valdošā grupa palikusi barga pret mēreno opozīciju – nacionālās
zemnieku partijas ļaudīm. Pats līderis Maniu ļoti populārs un tam it kā nedrīkstot klāt ķerties.
Toties Lieldienu vakarā uz klosteri (Bistrica) izsūtīja arī ļoti populāru Bukarestes sabiedrības
kungu Virgilu Madgearu, kuru personīgi labi pazinu no Ženēvas konferencēm un Londonas
ekonomisko konferenču laikiem. Izsūtītais Madgearu ļoti plaši grozījās diplomātiskā korpusa
aprindās un bija ļoti derīgs informators. Ļoti žēl, ka viņam jādzīvo klosterī. Šī mērenā opozīcija
bija un ir, starp citu, ļoti naidīgi noskaņota pret lielajām autoritatīvām 3 valstīm, sevišķi Vāciju.
Arī pēdējo dienu represijās daži saskata svešus iespaidus. Pašu zemnieku partijas līderi Maniu
valsts tiesa galīgi atraidīja no iespējas ieņemt senatora sēdekli, kas tam pēc konstitūcijas
noteikumiem pienācās kā personīga tiesība. Maniu atteicies uzvilkt raibo F. R. N. uniformu un
nodot zvērestu jaunai iekārtai un caur to senatora sēdeklis pagalam.
1
Dzelzs gvardes organizāciju L. Ēķis apzināti vai neapzināti dēvē par „Dzelzs vilka” organizāciju, kāda pastāvēja
Lietuvā.
2
Fleischlose Tage (vācu val.) – bezgaļas diena.
3
Domātas autoritārās valstis.

420 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Rumāņu valdības kungi pēdējā laikā ir turējuši vairākas runas, kurās gan nekā jauna
neatradu. Ministru prezidents Tataresku tēloja vispārējās frāzes tautas vienības un upurēšanas
gatavības nozīmi, ka jābūt stipriem, ka viss jāziedo armijas stiprināšanai, ka jāuzņemas jaunas
nastas un jāgādā, lai rumāņu zemes bagātības nenonāktu svešu iebrucēju rokās.
Ārlietu ministrs Gafenku arī neko jaunu nepateica savā runā un atkal vispārējās frāzēs tēloja
rumāņu gatavību aizstāvēt savas robežas. Runāja arī par draudzību ar itāļiem, bulgāriem un
Balkānu sabiedrotiem.
Pats karalis arī ir izlietojis izdevību deklarēties par iekšējo, ārējo un aizsardzības politiku,
sakarā ar parlamenta sesijas atklāšanu (par to Jums ziņoju atsevišķi š. g. 7. marta ziņojumā Nr.
d.2/390) un parlamenta delegācijas atbildes nodošanu karalim. Pamattēzes: ārējā politikā
neitralitāte un draudzība ar Balkānu sabiedrotiem un Itāliju, labas attiecības ar Bulgāriju.
Iekšējā politikā tautas vienības stiprināšana, kā to izprot F. R. N. (Nacionālās atdzimšanas
fronte) organizācija. Aizsardzības politikā – stiprināt armijas un robežu nocietinājumus ar
visiem līdzekļiem.
Saimnieciskā politikā rumāņi cenšas savus apstākļus uzlabot ar savu reformu un projektu
palīdzību. Zemkopības ministrs ir izstrādājis 5-gades plānu rumāņu lauksaimniecības
pacelšanai. Šai programmā ir daudz labu lietu iekšā, tikai es neredzu, kā visu to vai ievērojamu
daļu no programmas varēs realizēt pie zemnieku kūtruma un nabadzības un arī valsts līdzekļu
trūkuma. Ko lai iesāk no dabas bagātīgi apveltītā zeme, kad tai jāpūlas pirmā kārtā uzlabot
zemnieka minimālā pārtika, kas pavisam trūcīga un vienpusīga (kukurūza cilvēkam un lopam –
vienīgais uztura līdzeklis)? Rumāņu zemnieks gadā strādājot tikai 90 dienas, pārējais laiks paiet
slinkojot vai staigājot no viena strejgabala uz otru. Ražošana vienpusīga: labība un kukurūza.
Tagad nu grib iemācīt zemnieku ražot arī rūpniecības augus, saknes un lopbarību. Nav lielu
cerību, ka šie nodomi realizēsies, jo dzīves vadītāji ir atauguši nost no tautas un patiesībā tautas
vajadzības nepārzin. Tie, kas šīs lietas labāki pārzin un saprot, ir atbīdīti nost opozīcijā (Maniu
ar saviem ļaudīm). Politiski zemnieks ir indiferents un nabadzīgākie slāņi viegli pieejami
ārējiem iespaidiem. Saimnieciski un finansiāli zemnieks un vispār lauksaimnieks ir pilsētu un
pilsētiņu žīdu varā, tāpat, kā tirdzniecība un finanses pilsētās.
Noslēdzot man jāsaka, ka mēs te ar lielu gaidīšanu gaidām tuvāko dienu un nedēļu
notikumus. Zināt mēs te vēl neko precīzu un noteiktu nezinām, bet ir viena otra nojauta un
netīši norādījumi, kas liek bažīties par straujāku notikumu norisi. Neskatoties uz oficiālo
bramanību, te tomēr būs gatavi ieiet uz kompromisiem un padoties dažādiem spiedieniem, no
kuras puses tie arī nenāktu.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 66.–68. lp.
177. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 26 th March 1940
With feverish attention the local political circles have followed the sensational meetings in
Rome, Brenner and elsewhere in the last weeks. Guessing would be futile and there is little
chance to deduce all the issues that had indeed been addressed in Hitler–Mussolini 1 talks, but
nobody here doubts that a considerable part of the resent diplomatic activities have been
related to the Balkan issues. Reduced to simple factors the [essence of the] Balkan issue is
following: war or peace in the Balkans. The Balkan peoples themselves do their utmost to
1
Benitto Mussolini (1883–1945), Italian statesman. 1922–1943 Prime Minister (from 1926 dictator).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 421
prevent complications and shift and shuffle. Germany consistently increases its economicpolitical
pressure and the Romanians have to make unexpected manoeuvres and unplanned
turns to feed this “crocodile”, which is going to swallow its feeder when it suits it. Most of all
they here fear the following combination: Berlin–Moscow–Rome. For a time such new trinity of
authoritarian states was mentioned often. It is with great suspicion that the Romanians follow
also the visit of Count Pál Teleki 1 to Rome and its programme. They fear lest Count Teleki
wheedles something out in Rome at the Romanians’ expense. For that reason the Romanians
mention their friendship with the Italians whenever it is appropriate and even when it is not.
The visit of rather insignificant leader of the Romanian youth Sidorovici 2 to Rome has been
already twice mentioned in the King’s official speeches as an important political step.
The local diplomatic circles do much and various prognostication whether Italy will or will
not take part in the war. The majority is inclined to think that it will not unless the English–
French –Turks provoke it, but whether such provocation will not indeed happen, opinions
divide. On the opposite coast of the Black Sea – in Turkey and Syria feverish preparation for
something takes place. Conferences, visits and indicative interviews by high-ranking officers all
point to that. However it is rather the front of the diplomatic war. I have however heard from
the Turkish sources that the Turks would not engage in any provocation. But if the other side
made such a provocation and embarked upon something in the Balkans or in the region of the
Turkish strait (the Dardanelles), Turkey would fulfil its duty without hesitation. In such case
Turkey would not shun also revising its relations with Soviet Russia and it could not be
excluded that the reservations, which the Turks made in their agreements with the French and
English, would be recalled. But is also could not be excluded at all that Soviet Russia would fail
to find a common language with the English–French colony [camp] – silence about it for the
time being. They say that endangering of the Russian frontier districts at the Caspian Sea and
invasion into the Caucasus was not at all that very difficult. They also say that the Turks have
many supporters in Soviet Russia, especially in the Caucasus and Turkestan. It all should be
taken into consideration and the conductors in Moscow are said to be well aware of that.
The recent meetings are unlikely to have changed anything with regard to Italy’s active
engagement in the war. It is only that Italy most likely will not worry if the German pressure on
Romania increases further. We see the following developments resulting from the existing
pressure that has been exerted in the recent days:
a) The Romanian government and the King have reconciled with the “Iron Wolves” 3 (Garde
de Fer) organisation, which is friendly towards the Germans. 114 members of this organisation
have been released from prison. The bloodbath that General Marinescu 4 launched among the
members of this organisation last autumn now turns out to have been a waste of the Romanian
blood. Recently this very organisation was ready to tear Carol and his aides to pieces with their
teeth, if they could get hold of them. Now with hundreds of signatures this organisation swears
loyalty and obedience to the King. The deputy of its surviving ideological leader has just died
from heart attack – out of joy or for some other reason. They say that a representative or two of
1
Pál Teleki de Szék (1879–1941), Hungarian statesman. 1920–1921, 1939–1941 Prime Minister.
2
Teofil Sidorovici was the leader of King Carol II’s youth organisation Straja Ţării (The Sentinel of the
Motherland) between 1937-1940.
3
Deliberately or unintentionally L. Ēķis calls it the “Iron Wolf” organization, after the name of an organisation in
Lithuania.
4
Gabriel Marinescu (1886-1940) was a Romanian general and politician, a member of Carol II’s camarilla.

422 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
the “Iron Wolves” will soon be accepted into the government. The gentlemen from the
government deny it.
b) In Romania where the care of the state for the farmer is quite minimal and where the
farmer does not have the chance to sell his produce for the world market prices, two meatless
days a week have been introduced now. Everybody here says that it has happened on
Germany’s pressure same as it was in Hungary. The Prime Minister however talks at length and
in detail that it happens for economic considerations because the now mobilized army
consumes meat in very large quantities, cattle have been slaughtered in excessively large
numbers and it is time to start limiting consumption. Evil tongues say that soon there will be
„fleischlose Tage” 1 in all countries around Germany but in Germany itself it soon will be possible
to lift all limitations in this regard. I however think that the developments described in
paragraphs a) and b) are due to foreign pressure.
c) Rumours spread very intensively about new ultimative demands from the Germans to
hold back the export of kerosene to the Allies English and French. The Romanian delegation,
which recently left for London to extend the economic agreement, will be in a difficult
situation.
d) In the recent days the governing Romanian group has become stern towards the
moderate opposition – people of the National Farmers’ Party. Its leader Maniu is very popular
and they say one must not tamper with him. To make up for it, very popular gentleman in
Bucharest society Virgil Madgearu, whom I personally knew well from the times of Geneva
conferences and London economic conferences, was deported to a monastery (Bistriţa) on
Easter evening. Deported Madgearu moved very actively in the diplomatic corps and was a very
useful informer. It is a great pity that he has to live in a monastery. This moderate opposition,
by the way, was and is very hostile towards the large authoritarian states, Germany in
particular. Some see foreign influence also in the repressions of the recent days. The national
court irrevocably deprived leader of the farmers’ party Maniu of the chance to take senator’s
seat that according to the Constitution was a person’s right. Maniu refused to put on the
spotted F.R.N. uniform and to give an oath to the new system and with that his prospects of
senator’s seat were gone.
The gentlemen in the Romanian government lately have delivered several speeches, in
which I found nothing new. Prime Minister Tătărescu in general phrases described the
importance of the people’s unity and readiness to bear sacrifices and said that [people] had to
be strong and that everything had to be sacrificed for the strengthening of the army, that new
burdens had to be assumed and care had to be taken to ensure that the riches of the Romanian
land do not come into the hands of foreign invaders.
Minister of Foreign Affairs Gafencu did not say anything new in his speech either and again
in general terms described the Romanians’ readiness to defend their borders. He also spoke
about friendship with the Italians, Bulgarians and the Balkan allies.
The King himself has also availed himself of the opportunity of the opening of the
parliament’s session (about which I reported to you separately in my report No. d.2/390 of 7 th
March, this year) and of the handing of the reply by the parliamentary delegation to the King to
speak on the domestic, foreign and defence policies. The main thesis [of his speech]: neutrality
in foreign policy and friendship with the Balkan allies and Italy, good relations with Bulgaria. In
1
Fleischlose Tage (German) – meatless day.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 423
domestic policy – strengthening of the national unity the way F.R.N. (The Front of the National
Revival) understands it. In defence policy – strengthening of the army and border fortifications
by all possible means.
In economic policy the Romanians try to improve their situation with the help of their
reforms and projects. The Minister of Agriculture has elaborated a five-year plan for the
improvement of Romanian agriculture. This programme contains many good things but I do
not see the possibility of implementing all or even a considerable part of the programme under
the conditions of farmers’ inertia and poverty and also lack of state funds. What a country richly
endowed by the nature can do if it first and foremost has to try to improve the farmer’s
minimum subsistence consumption, which is very short and uniform (maize for the man and
beast as the only type of food)? They say that the Romanian farmer works only 90 days a year
and spends the rest of the time idling and walking from one plot of land to the other.
Production is uniform: corn and maize. Now they want to teach the farmer to grow also
industrial cultures, root-plants and fodder. There is not much hope that this intention will
succeed because the leaders of [public] life have grown away from the people and do not know
the actual needs of the people. Those who know and understand these matters better have been
pushed aside into the opposition (Maniu with his people). In the political sense the farmer is
indifferent and the poorest layers yield easily to external influence. In economic and financial
terms the farmer and the agriculturist in general is in the power of city and town-dwelling Jews,
same as trade and finances in cities.
In the conclusion I have to say that we here are very much looking forward to the events of
the coming days and weeks. We do not know anything concrete for certain yet, but there are
some premonitions and indirect hints, which give cause for concern about a faster course of
events. In spite of the official bravado, they here nevertheless will be ready to make
compromises and to yield to various kinds of pressure, no matter which side it may come from.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 66–68.
178. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 27. marta slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
Es te nu darbojos kā prazdams no pag. gada oktobra. Politiskas informācijas par šo rajonu ir
iespējams dabūt, bet grūti ir ko konkrētu dabūt ārā no rumāņu ārlietu ministrijas vīriem, kuri,
starp citu, arī vāji informēti paši par sevi. Diplomātiskā korpusā ir viens otrs „spožāks” vīrs, bet
caurmērā mediokrs 1 materiāls. Prese pilnīgi cenzūras žņaugos un velti tur meklēt kaut ko derīgu
un interesantu. Ceru informatoru aprindas paplašināt nākotnē, lai gan viens otrs derīgs cilvēks
pazudis pēdējā laikā (Madgearu). Nāks klāt Stoika (bij. sūtnis Rīgā un pēdējā laikā Ankārā), bet
viņš esot ļoti sarūgtināts, ka viņa ģimenes lietu dēļ priekšniecība to atsaukusi no posteņa
Ankārā. Stoikam trāpījusies pārāk smuka un jauka mašīnrakstītāja, kas izkonkurējusi drusku
ekstravaganto Stoika kundzi, kurai tomēr stipri sakari rumāņu vadošās aprindās. Karalis Karols
palicis pavisam nopietns un strādīgs. No senā vieglprātīgā dzīves veida neesot vairs ne vēsts, lai
gan intīmāko padomdevēju vidū vēl savu lomu neesot izspēlējusi slavenā Lupesku kundze.
Ļaudis saka, ka šī dāma esot trakoti gudrs sievišķis. Pa starpām esot gan bijušas arī citas skaistas
favorītes, bet tās nu būs baumas vairāk nekā patiesība. Troņmantinieks Miķelis [Mihajs] –
jauneklis kā ozols, bet daudz nopietnāks par tēvu jaunības gados. Drusku esot mantojis raksturā
1
Mediocre (angļu val.) – viduvējs.

424 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
no tēva tieksmi uz skaistām meitām, bet esot ļoti kautrīgs un neveikls vairāku smuku dāmu
sabiedrībā. Lai kā arī nebūtu, karaļa nama rokās pašreiz ir visa vara Rumānijā. Politiķu vidū nav
sevišķi spilgtu figūru, izņemot vienīgi Maniu, kas ir nobīdīts opozīcijā. Tik daudz par rumāņu
lietām.
Es būtu ļoti pateicīgs Jums, augsti godātais ministra kungs, ja Jūs atrastu par iespējamu man
paziņot, kādas Jums būtu vēlēšanās attiecībā uz manu darbību šinī rajonā.
Es esmu ļoti priecīgs par mana darbības rajona paplašināšanu ar Turciju, kurai ar Balkānu
rajonu ir cieši sakari. Būtu arī Jums pateicīgs par norādījumiem, ko darīt gadījumā, ja šeit
nākotnē būtu jāpiedzīvo līdzīgi notikumi kā pag. septembrī Varšavā. Es gan nedomāju, ka tā
kaut kas stāvētu tuvākā nākotnē priekšā, bet laikmets ir pilns ar pārsteigumiem un galu galā
nekas nav neiespējams. Ja šeit paliktu „par karstu”, vai virzīties Budapeštas vai Amerikas
virzienā? Ja pārsteigumi būtu strauja rakstura, maz domājams, ka ceļš uz ziemeļrietumiem
(Ungāriju) būtu brīvs. Es personīgi domāju, ka šādā (pagaidām maz paredzamā) gadījumā būtu
jāpaliek uz vietas un jāgaida, par kādu caurumu varētu izkļūt laukā.
LVVA, 2574. f. 4. apr., 7664. l., 71. lp.
178. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 27 th March 1940
I have worked here now to the best of my ability since October, last year. It is possible to
obtain political information about this region, but it is difficult to get anything concrete out of
the men in the Romanian Ministry of Foreign Affairs, who, by the way, are also poorly informed
about themselves. In the diplomatic corps there is a “brighter” man or two, but on the average
[they are] a mediocre material. The press is under total oppression by the censorship and one
would in vain search it for anything useful or interesting. I hope to broaden the range of my
informers, although some useful persons (Madgearu) have disappeared lately. Stoica (former
Envoy in Riga and lately in Ankara) will join the ranks, but he is said to be very disappointed
that his superiors withdrew him from his post in Ankara due to his family matters. His typist
had been too pretty and nice and has won in the competition with the somewhat extravagant
Mrs. Stoica, who however has powerful contacts in the ruling Romanian circles. They say that
King Carol has become thoroughly serious and works hard. There is no trace of the once
frivolous lifestyle although among the most intimate advisors famous Mrs. Lupescu 1 has not yet
played out her role. They say that this lady is an extremely smart woman. In between there had
been other beautiful favourites, but that must be rumour rather than fact. Heir to the throne
Mihai – a young man [stately] like an oak tree 2 – but much more serious than his father was at
his age. They say that he has inherited some of his father’s weakness for beautiful maidens, but
that he is very shy and uncouth in the company of several pretty ladies. Be as it is, all power in
Romania is now in the hands of the King’s house. Among the politicians there are no very
striking figures, with exception of Maniu, who has been pushed into opposition. That much
about the Romanian matters.
1
Elena Lupescu (1896-1977) was the mistress and late wife of King Carol II, one of the shadow members of king’s
camarilla.
2
A Latvian phrase, describing a stately-built man; in Latvian it is traditional to compare stately men to oak-trees
(same as well-built women to lime-trees) (translator’ note).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 425
I would be very grateful if you, Mr. Minister, found it possible to inform me of your wishes
with respect to my activities in this region.
I am vey glad that the field of my activities has been enlarged to include Turkey, which has
close contacts with the Balkan region. I would also be grateful for your indications what to do in
case events similar to those that took place in Warsaw last September happened here at some
time in the future. I do not think that anything like that is to be expected in the near future, but
this time is full of surprises and after all nothing is impossible. If it becomes “too hot” here, shall
I move towards Budapest or America? If surprises are fast developing, it is unlikely that the way
to Northwest (Hungary) will remain free. I personally think that in such a (for the time being
unlikely) case I should stay where I am and wait for a chance to get out through a hole.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 71.
179. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 4. aprīļa slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
Esmu pietiekoši ilgu laiku Bukarestē, lai varētu taisīt novērojumus par mūsu goda konsulu
T. V. Orgidanu. Pašreiz viņš saslimis ar aklo zarnu un šinīs dienās taisīs operāciju.
T. V. Orgidans savā laikā, resp., Rumānijas „demokrātijas laikmetā”, ir spēlējis diezgan
ievērojamu lomu Bukarestē, bijis galvaspilsētas valdes padomnieks, Bukarestes tirdzniecības un
rūpniecības kameras priekšsēdētājs un taisījis labus veikalus. Orgidans ir visu laiku pie
Nacionālās zemnieku partijas līderiem un viņa labākais draugs esot Virgils Madgearu, bijušais
finanšu ministrs un Nacionālās zemnieku partijas ģenerālsekretārs. Arī Maniu (Nacionālās
zemnieku partijas priekšsēdētājs) savā laikā Orgidanu izlietojis kā veikalniecisku „rokas puisi”.
Tagad nu visa tā godība un iespaidi stipri sašļukuši. Maniu ir nobīdīts opozīcijā un pie stingrā
policejiskā režīma, kas te valda, ar maz izredzēm paredzamā nākotnē nokļūt pie varas. Ar pašu
Maniu, kas tautā (zemniekos) esot ļoti populārs, arī tagadējās valdošās aprindas rēķinās un
viņam tieši klāt neķeras, vienīgi ierobežo viņa aktivitāti un tiešā un netiešā ceļā izspiedušas no
visiem posteņiem – politiskiem un saimnieciskiem. Orgidana „labāko draugu” V. Madgearu
tomēr izsūtīja uz provinces klosteri – Bistricā. (Orgidans man saka: „Nez, ko viņš tur nabags
iesāks, tas klosteris ir taču sieviešu klosteris).
Caur šo politisko draugu iespaidu zušanu, mūsu Orgidans pats arī tā kā nobīdīts pie malas
un pašreiz nekādu lielu lomu nedz sabiedrībā, nedz veikalos nespēlē. Viņam atstāts mazs
sabiedrisks postenītis – Palestīnas–Rumānijas tirdzniecības kameras priekšnieks, bet arī šī
posteņa dēļ Orgidanam bijis jānorij „krupis” jāatzīst F. R. N. (Nacionālās Atdzimšanas Fronte),
bez kā nevienu valsts, pašvaldības vai sabiedrisku posteni ieņemt nevar. Orgidans man stāsta,
ka tas bijis jādara un to ļaujot darīt arī Nacionālā Zemnieku partija, bet raibo F. R. N. uniformu
gan viņš nevilkšot mugurā. Par Orgidana veikaliem esmu dzirdējis, ka tie arī nav nekādi spožie
pēdējā laikā. Pats viņš jūsmo un lielās par savu vīna dārzu, kas esot lielisks, kuru vienmēr man
solas rādīt, bet līdz šim vēl šo nodomu nav izdevies realizēt. Vīni un „cuika” (rumāņu šņabis), ko
Orgidans ražo, nav labas kvalitātes, bet tādi jau nu visi te tie vīni, kurus, bez riska samaitāt
iekšas, var dzert tikai ar ūdeni kopā. Tā manta te ir ļoti lēta un nekādu bagātību droši vien
nenes. Tad Orgidans piedalās ar akcijām vairākos un dažāda rakstura veikalnieciskos
uzņēmumos. Pa klusam laikam arī melnā biržā, kuras ziedu laiki sākt saplakt pēc jaunā ārējās
tirdzniecības ministra enerģiskās un no rumāņu valsts interešu viedokļa vienīgi pareizās rīcības.
Tad vēl Orgidans darbojas mūsu gumijas fabrikas „Quadrat” filiāles valdē. Bet galvenais saturs

426 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
un materiālais pamats ir Orgidana kundzes un kundzes ģimenes mājas un īpašumi Bukarestē
un Sinaijā. Kundze, kā liekas, arī vispārīgi ir ar dziļāku inteliģenci nekā mūsu ģenerālkonsuls
pats. Viņa galvenā sliktā īpašība ir lielīšanās bez mēra un malas. Caur to nu viņš šad un tad
nonāk pavisam komiskās situācijās. Sākumā, kad es te ierados, Orgidans lielījās ar milzīgiem
sakariem. Pat pie karaļa viņš varot iet un nākt kā pie veca pazīstama. Karalis ar viņu runājot
stundām ilgi etc. Praksē nu ir izrādījies, ka augstākie rumāņu kungi Orgidanu nemaz lāgā
nepazīst un par karaļa pazīšanu pavisam šaubas, vai viņš zina, ka tāds kungs Orgidans vispārīgi
eksistē. Tā man Orgidans lielījās ar lielu pazīšanos un draudzību pie ļoti iespaidīgā Bukarestes
pilsētas galvas ģenerāļa Dombrovska. Kad abi ar Orgidanu ieradāmies pie šī kunga vizītē,
sarunā iznāca, ka ģenerālis Dombrovskis mūsu Orgidanu redz pirmo reizi un noturēja par
manu darbinieku. Tāpat apmēram izgāja vizītē pie diktatoriskā Bukarestes [policijas] prefekta
ģenerāļa Modreanu. Pēc šīm „neveiksmēm” mūsu Orgidans palicis pavisam kluss un atturīgs un
lielīšanās vairāk koncentrējas uz labu cigāru pazīšanu un kavēšanos bijušo „labo laiku” atmiņās.
Orgidans tomēr mūsu zemei ir savā laikā daudz pakalpojumu izdarījis un, pazīstot vietējās
„metodes”, spēj panākt un nokārtot lietas, kas normālos ceļos ir ļoti grūti izdarāmas jeb prasa
ļoti daudz laika. Arī tagad Orgidans un viņa ģimene ieņem cienījamu stāvokli Bukarestē un kā
goda konsulārais pārstāvis [viņš] ir pilnīgi pieņemams un noderīgs.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 72.–73. lp.
179. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 4 th April 1940
I have been in Bucharest long enough to be in the position to make observations about our
Honorary Consul T. V. Orghidan. At present he is ill with [the inflammation of] the blind gut
and will undergo surgery in these days.
In his time, i.e. in the “age of democracy” in Romania T. V. Orghidan played a rather
significant role in Bucharest, he was councillor to the capital’s administration, Chairman of the
Chamber of Trade and Industry of Bucharest and made good business. All this time Orghidan
has been among the leaders of the National Farmers’ Party and Virgil Madgearu, former
Minister of Finance and Secretary General of the National Farmers’ Party is said to be his best
friend. In his time Maniu (Chairman of the National Farmers’ Party), too, used Orghidan as a
business-minded “henchman”. Now all that grandeur and influence have become greatly
deflated. Maniu has been pushed into the opposition and under the strict police regime that
rules here he has little hope to come to power in the predictable future. The ruling circles take
into account Maniu, who is said to be very popular among the people (farmers), and do not
directly tamper with him, but only restrict his activities and by direct and indirect means they
have pushed him out of all positions – both political and economic ones. Orghidan’s “best
friend” V. Madgearu was nevertheless deported to a provincial monastery – in Bistriţa.
(Orghidan said to me: “I wonder what that poor fellow will do there, it is a women’s
monastery).
Through the disappearance of these political friends our Orghidan himself, too, has been as
if pushed aside and at present does not play any considerable role either in society or in
business. He has been left with a minor economic position – Chairman of Palestine–Romania
Trade Chamber, but they say that even for that position Orghidan has had to swallow “a toad” 1
1
Latvian idiom, meaning „to do or to reconcile with something extremely unpleasant” (translator’s note).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 427
– to recognise F.R.N. (The Front of the National Revival), which is a necessary precondition to
take any state, municipal or public office. Orghidan told me that he had to do it and that the
National Farmers’ Party allowed it, too, but that he would not wear the spotted F.R.N. uniform.
As concerns Orghidan’s businesses I have heard that they do not quite prosper lately. He
himself admires and boasts with his vineyard, which according to him is excellent and which he
keeps promising to show me, but so far this intention has not been carried out. Vines and
“cuika” (Romanian brandy) that Orghidan makes is not of high quality but all those vines here
are like that and without a risk to one’s digestion can be consumed only when diluted with
water. That stuff is very cheap here and is very likely to bring huge profit. Then Orghidan also
has shares in several business companies of various types. Covertly probably [he trades] also in
the black exchange, whose high day has begun to set after the new Minister of External Trade
took measures that from the perspective of the national interests was the only right way. Then
Orghidan is also on the board of the affiliate of our rubber factory “Quadrat”. But the main
substance and material base is Mrs. Orghidan’s and her family’s houses and properties in
Bucharest and Sinaia. Mrs. Orghidan in general seems to be endowed with deeper intelligence
than our General Consul himself. His major flaw is boasting without moderation or end.
Through that he now and then finds himself in very comic situations. At the beginning, when I
arrived here, Orghidan boasted of having powerful contacts. He said he could even visit the
King at any time he liked like they were old acquaintances. He said that the King conversed
with him for hours etc. It turned out however that the most-high ranking Romanian gentlemen
actually did not even quite know Orghidan and as concerns his acquaintanceship with the
King, there is doubt that the latter even knows about the existence of such Mr. Orghidan. Thus
Orghidan boasted to me of his close acquaintanceship and friendship with very influential head
of the city of Bucharest General Dombrovski 1 . When Orghidan and I together paid this
gentleman a visit in the course of our discussion it turned out that General Dombrovski saw our
Orghidan for the first time and thought he was a member of my staff. The situation was more
or less similar on the occasion of our visit with dictatorial prefect of Bucharest [police] General
Modreanu 2 . After these “failures” our Orghidan has become quite silent and reserved and his
boasting is focused more on his expertise in good cigars and his lingering in his memories of the
bygone “good times”.
For all that in his time Orghidan has done much service for our country and through his
knowledge of the local “methods” he is able to achieve and arrange things, which through the
normal ways would be difficult to do or would require much time. Orghidan and his family still
enjoy a respectable status in Bucharest and as an honorary consular representative he is fully
acceptable and useful.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 72–73.
180. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. g. 13. apr. ziņojums ārlietu ministram V.
Munteram
Balkānu rajonā pēc līdz šim zināmiem Skandināvijas notikumiem 3 ir sekojošs noskaņojums:
1
Victor Dombrovski (1887-1969) was a Romanian general and mayor general of Bucharest (1938-1940).
2
General Rodrig Modreanu was Prefect of the Police of Bucharest and Mayor of Bucharest (1941).
3
Domāta Vācijas realizētā Norvēģijas militārā pakļaušana un Somijas–Padomju Savienības kara noslēgums.

428 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
a) Politiski diplomātiskās aprindās – liela nervozitāte un nezināšana. Attiecībās ar Vāciju
nav acīmredzamu saspīlējumu, bet no vācu puses stingrāka nostāja un kategoriskākas prasības
izpildīt visu, ko Vācija vēlas. Ar Krieviju attiecības man pats ārlietu ministrs raksturoja kā
“méneçant” 1 no krievu puses. Armijas gatavība cīņai tiek strauji kāpināta. Austrumu pierobežas
rajonos sperti tālejošas sagatavošanās soļi un dažās zonās pat izvestas cilviliedzīvotāju
evakuācijas. Militārās prasības, rekvizīcijas etc. sāk jūtamā veidā traucēt ikdienišķo, līdz šim
normālo dzīvi. Lauksaimniekiem atņemta apmēram puse zirgu. Lauku darbi, kas šinī laikā citus
gadus Rumānijā būtu bijuši pilnā gaitā, tagad nemaz nav sākti. Vēlā pavasara, plūdu, bet arī
darba roku trūkuma dēļ (patiesībā neorganizētā un haotiskā darba roku sadalījuma dēļ) un
zirgu rekvizīciju dēļ. Armijā sliktās kopšanas dēļ ļoti liels procents zirgu aizgājis bojā.
Sabiedroto aktivitāte arī pastiprinās, bet vairāk diplomātiskā laukā. Jaunus notikumus gaidām
pēc sabiedroto sūtņu atgriešanās Balkānos. Baumas cirkulē, ka arī angļi uzstādot rumāņiem
ultimatīvas prasības izšķirties, kurā lēģerī tie grib karu vest. Pilnīgu un neierobežotu vācu
prasību izpildīšanu sabiedrotie turpmāk necietīšot. No citas puses dzirdams atkal, ka rumāņi
taisoties tomēr strauji piegriezties sabiedroto pusē, ja vēl pašā pēdējā laikā mēģinājumi atrast
Itālijā atbalstu un praktisku draudzību nevaiņagotos ar sekmēm. Rumānija tic, ka turki ir droši
sabiedrotie. Par Dienvidslāviju šaubās, jo tur esot pavisam viss “nogājis no grauda” un iegrimis
korupcijā un vācu–itāļu iespaidos [..].
b) Saimnieciskās aprindas mēģina vēl “ieraut”, kamēr nav par vēlu. Cenas kāpj. Jaunie
nodokļi jūtami skar apgrozījumus, bet rosība vēl nav atslābusi. Uz laukiem trūkums un lauku
stāvoklis ir slikts. Paredzētai sējumu paplašināšanai (sevišķi eļļas augļu) nepārvarami šķēršļi
sēklas trūkuma dēļ un zemnieku nabadzības un jebkāda lauksaimnieku kredīta trūkuma dēļ.
Bukarestes “melnbiržnieki”, kas te funkcionē puslīdz atklāti, drusku iebiedēti un spekulācijas
vairs tā neplaukst, kā pāris mēnešus atpakaļ. “Melnie kursi” valūtām stipri krituši, ko citi iztulko
ar Rumānijas “samērā drošo stāvokli”.
c) Dažādas ziņas. 1) Nesen šeit noticis gadījums, kas slēpj sevī nopietnu sarežģījumu
dīgļus. Līdz ko Donavas ūdeņi atbrīvojās no ledus, sākās skriešanās ap Donavas baržām un
velkoņiem. Daudzi no šiem ar zeltu sveramie Donavas satiksmes līdzekļi pieder grieķiem vai
brauc zem grieķu flagas. Tā nesen kādi 4 kuģīši ieradušies pa Donavas izteku rumāņu Donavas
ostu rajonos. Noslēpumainā kārtā sāktas pārlādēt kaut kādas aizdomīgas kastes uz baržām un
citiem kuģīšiem, kas dodas ar Vācijai adresētam precēm pa Donavu augšup. Vācu sūtniecības
“papildus darbinieki” tūliņ ziņojuši savam šefam par šo aizdomīgo transporta kustību. 2 kuģīši
(viens ar kukurūzu, otrs ar labību), kas adresēti Vācijai, lielajos plūdu ūdeņos nogrimuši. Daži
stāsta, ka uz šiem satiksmes līdzekļiem notikuši sprādzieni. Vācu sūtnis kategoriski prasījis
pārmeklēt aizdomīgos, zem grieķu flagas braucošos kuģīšus. Rumāņi spirinājušies, bet zem
pavisam nopietnu vācu draudu spiediena – beidzot kuģīšus pārmeklējuši. Atklājies, ka šos
kuģīšus vadījuši 8 angļu jūras virsnieki un ka noslēpumainajās “pārtikas” kastēs atrasts liels
daudzums dinamīta, ieroču un munīcijas. Vācieši prasījuši 8 angļu internēšanu, bet tie vēl laikā
ar citu kuģīti paspējuši izsprukt Melnajā jūrā un pazust. Vācieši rūc un draud, ka pie līdzīgu
gadījumu atkārtošanās Rumānijas valdībai jārēķinoties ar enerģiskākiem vācu soļiem savu
interešu aizstāvēšanā. Rumāņi mēģina šo gadījumu tušēt un bagatelizēt 2 [..].
1
Méneçant (franču val.) – draudošas.
2
Domāts – padarīt nenozīmīgu.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 429
2) Kādam mūsu tirgotājam, kas te pāris nedēļas meklē ceļus un iespējas tranzītam un citiem
veikaliem Hoffu uzdevumā, Padomju Krievijas sūtniecība ieteikusi taisīties, cik vien ātri
iespējams no Rumānijas projām un, saprotams, nepaskaidrojot iemeslus.
3) Cirkulē baumas par gaidāmu drīzu rumāņu vispārēju mobilizāciju un, ka pēc dažām
nedēļām arī Itālija piedalīšoties karā Vācijas pusē [..].
Tādas izskatās Eiropas traģēdijas lietas, no Bukarestes raugoties un klausoties.
Baltijas valstu stāvokli šeit novērtē samērā optimistiski, jo mēs esam puslīdz nodrošināti no
tiešā kara posta, lai gan viss pie mums tagad atkarīgs no Krievijas tālākās nostājas. Bieži dzirdu
jautājumu – ko darīs krievi? Es saku, ka krievi līdz nākošai kara fāzei nedarīs neko. Var rasties
sarežģījumi ziemeļos, kur pie eventuāla sabiedroto vājāku spēku iebrukuma krieviem varētu
rasties griba sasniegt Atlantijas okeāna krastus, bet tad vāciešiem pāris norvēģu ostas jāatdod
krievu pārvaldīšanā. Otrais krievu aktīvas uzstāšanās mērķis var būt Besarābija, bet tad
jārēķinās ar Balkānu uzliesmošanu visā plašumā un turku un sabiedroto pretakciju Kaukāzā un
tajos pašos Balkānos.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l, 74. – 76. lp.
180. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign Affairs V.
Munters, 13 th April 1940
After the developments in Scandinavia that are known so far 1 the mood in the Balkan region
is following:
a) In the political and diplomatic circles – great nervousness and uncertainty. In relations
with Germany there are no visible tensions but the German side has adopted a stricter position
and poses more categorical demands for all of its requirements to be fulfilled. Relations with
Russia the Minister of Foreign Affairs personally described to me as “méneçant” 2 from the
Russian part. The Army’s combat readiness is being raised rapidly. In the eastern frontier
districts far-reaching steps of preparation have been made and from several zones the civilians
have even been evacuated. Military demands, requisitions etc. begin in a tangible way to
hamper the daily life, which until now had been normal. Farmers have been taken away about
half of their horses. Field work that would have proceeded at full speed in Romania at this time
in other years, has not even been started yet. Due to the late spring, flood, but also due to the
lack of labour (but in fact due to unorganized and chaotic distribution of labour). In the Army a
very large proportion of horses have died due to poor tendance. The Allies also increase their
activity, but more so in the diplomatic field. We expect new developments after the return of
the Allies’ envoys to the Balkans. Rumours are afloat that the English, too, have presented
ultimative demands to the Romanians to decide with which camp they want to fight. The Allies
are reported to have declared that they would not tolerate any further full and unlimited
fulfilment of the German demands [by the Romanians]. Others say that the Romanians are
nevertheless going to join the Allies’ side quickly if the efforts to find support and practical
friendship in Italy do not bear fruit at the very last moment. In Romania they believe that the
Turks are reliable allies. About Yugoslavia there are doubts because there everything has
completely “run off the rails” and fallen into corruption and under German–Italian influence [..]
1
Here is meant the military subjugation of Norway by Germany and the end of the Finnish – Soviet war.
2
Méneçant (French) – menacing.

430 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
b) The economic circles still try “to rake in” [money] before it is too late. Prices are
climbing. The new taxes affect turnover in a tangible way, but activity has not subsided yet. In
the countryside there is poverty and the situation is bad. The planned extension of sowings
(those of oil cultures in particular) has met with insurmountable obstacles of lack of seed,
poverty of farmers and lack of any loans for agriculturalists. “The black exchange” jobbers who
function there partially openly, have been slightly intimidated and the black market does not
flourish so much as it used to a couple of months ago. “The black rates” of currencies have fallen
considerably, which fact is ascribed by some to Romania’s “relatively secure situation”.
c) Various news. 1) Something happened here recently that hides the seeds of serious
complications. As soon as the Danube waters broke free, race for the Danube barges and tugboats
began. Many of these means of transport on the Danube that are worth their weight in
gold are owned by the Greeks or sail under the Greek flag. Thus recently about 4 boats arrived
along the Danube source to the district of the Romanian Danube ports. Mysteriously there
began the reloading of some suspicious boxes [from these vessels] to barges and other boats,
which sail upstream the Danube with cargos that are due for Germany. The “auxiliary staff” of
the German Legation immediately reported this suspicious transport movement to their boss. 2
boats (one carrying maize, the other – grain) due for Germany were sunk in the great flood
waters. Some say that explosions took place on these vessels. The German Envoy in categorical
terms demanded the search of the suspicious boats that sail under the Greek flag. The
Romanians kicked against it but under the pressure of quite serious German threat have finally
searched the ships. It turned out that these ships were commanded by 8 English marine officers
and a large amount of dynamite, weapons and ammunition was found in the mysterious “food”
boxes. The Germans demanded interning of the 8 Englishmen, but the latter managed in time
to escape to the Black Sea on a different ship and to disappear. The Germans grumble and
threaten that Romania’s government has to reckon with more energetic measures from the
German side in the protection of their interests in case something similar happens again. The
Romanians try to hush up and to trivialize this incident [..]
2) The Legation of Soviet Russia recommended a businessman of ours, who had been
staying here for a couple of weeks in order on behalf of the Hoffs to look for ways and
possibilities of transit and other business here, to get out of Romania as quickly as possible,
without giving the reasons, of course.
3) Rumours are spreading that soon a general mobilisation of Romanians will begin and that
in a few weeks Italy, too, will engage in the war on Germany’s side [..]
This is how the matters of the European tragedy look and sound like from the vantage point
of Bucharest.
The situation of the Baltic States is regarded here in a relatively optimistic light because we
are more or less shielded from the direct misery of the war although now everything in our
country depends on the position that Russia will take. I am often asked: what are the Russians
going to do? I respond that until the next phase of the war the Russians will do nothing.
Complications may arise in the north, where in case of an eventual invasion by a weaker allies’
force the Russians may develop a desire to reach the Atlantic coast, but in that case the
Germans would have to give a couple of Norwegian ports to the Russians to govern. The second
target of active Russian measures could be Bessarabia, but in that case one has to reckon with

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 431
the entire Balkans bursting into flames and with counter-measures by the Turks and Allies in
the Caucasus and in the Balkans.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 74–76.
181. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 22. aprīļa slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
1. Ārējās lietas. Nervozitāte un nezināšana par rītdienu būtu īsos vārdos pareizais
raksturojums. Gatavošanās aizstāvēties tiek kāpināta ļoti straujā tempā. Angļu sūtnis ir
atgriezies no savām apspriedēm Londonā un visi nu gaidām, kas nu notiks. Tā kā vispārējā
pārliecība valda, ka kaut kam jānotiek, bet kam īsti, to neviens nezin. Oficiālajām deklarācijām
par miera uzturēšanas pūlēm pavisam maza vai pat nekāda nozīme.
Bez sabiedroto (angļu – franču) tiešas provokācijas tuvākās nedēļās no vācu, krievu vai itāļu
puses militārās akcijas negaidām. Neesam tomēr skaidrībā, vai šīs sabiedroto provokācijas
tomēr nenotiks. Tā saucamās labi informētās aprindās (Ārlietu ministrija, diplomātiskais
korpuss, žurnālisti un politizējošie privātie ļaudis) ieskati dalās: a) vieni saka, ka vācu
uzbrukums būs vistuvākā laikā, jo vāciešiem pēc ne visai labi izdevušās akcijas ziemeļos
nepieciešamas jaunas, viegli sasniedzamas sekmes; b) otra daļa saka, ka vācieši un itāļi neko
negribēšot riskēt, pirms nav pilnīgi nodrošinājuši savas pozīcijas Norvēģijā un Skandināvijā
vispārīgi.
Krievu Chargé d’Affaires man draudzīgā sarunā pateica apmēram sekojošo: Padomju
Savienībai zemes gabali nav vajadzīgi. Tā tāpēc nesāks karu Besarābijas dēļ. Rumāņiem
Molotovs 1 savā runā ir pateicis skaidri un gaiši, ka Besarābijas okupāciju neatzīst un tāpēc
rumāņiem esot jāatrod iespēja un veids šo lietu nokārtot. Krievi vēl šodien velti gaidot uz
rumāņu priekšlikumiem šajā ziņā. Bet, ja šinī rajonā kaut kas notiktu, tad gan Padomju Krievija
nepalikšot „ar rokām kabatās” mierīga novērotāja lomā. Diezgan skaidrs viedoklis. Par rumāņu
militārām lietām mans padomju kolēģis runāji stipri negližējoši 2 : „Ar ko tad nu šie (rumāņi)
domā aizstāvēties? Vai ar dzīvu gaļu pret tēraudu un dzelzi, kā poļi to darīja?” Vairāk kā
izmocītu zemnieku miesas rumāņiem slavenajā Karola līnijā neesot nekā ko pretim stādīt labi
apbruņotajiem spēkiem. Krievu kolēģis arī domā, ka esot sagaidāmas angļu provokācijas un tad
„tā lieta iešot vaļā” arī šeit. Starp citu, krievu Chargé d’Affaires neskopojās ar komplimentiem
mums, ka mēs pratuši savu stāvokli nodrošināt un izbēgt no kara briesmām. Viņš un viņa
valdība bieži norādot citiem (laikam arī rumāņiem) uz mūsu piemēru. Rumānijas propagandas
ministrs Giuresku Itālijā, kā liekas, uzņemts diezgan vēsi. Nav bijušas audiences nedz pie
Musolīni un pat ne pie ārlietu ministra Čano. Toties viņš bijis audiencē pie pāvesta un ticies ar
itāļu kultūras darbiniekiem. Nekas nav arī dzirdēts, kāpēc izputējis domātais vai gribētais
ārlietu ministra Gafenku brauciens uz Romu.
Bukarestē dzirdam runājam, ka rumāņi taisīšot apslēptu (?) pagriezienu uz angļu – franču
pusi. Tam lāgā neticu, jo tas izsauktu stingru vācu nostāju un tūlītēju pretakciju, bet šejienes
politikas „A” un „Z” ir locīšanās starp abiem lēģeriem.
Kā visur apsveiktu pozitīvu soli varu atzīmēt Donavas valstu vienošanos par Donavas
kuģniecības brīvības uzturēšanu visiem līdzekļiem. Ar angļu sabotāžas mēģinājumu, ko laikā
1
Vjačeslavs Molotovs (1890–1986), Padomju Savienības valstsvīrs. 1930.–1941. g. Tautas Komisāru Padomes
priekšsēdētājs, 1939.–1949. g. ārlietu tautas komisārs.
2
Domāts – nicīgi.

432 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
atklājuši vācu spiegi, (pļāpīgā angļu Secret service dāma starplaikā gan vienā viesnīcā atrasta
beigta) ir tomēr jārēķinās kā ar faktu, ko nu jau vairs nenoliedz rumāņu oficiālās iestādes. Tāpēc
arī ir ievesti ļoti stingri ārzemnieku kontroles noteikumi, par kuriem ziņoju atsevišķi
ģenerālsekretāram. Tagad papildus dzirdu, ka jau atrasti vairāki simti vācu „tūristi”, kuru bagāžā
atrastas militāras uniformas, ieroči un munīcija. Tā laikam atkal vācu pretakcija angļu
neveiklajam mēģinājumam spridzināt Donavas upes krasta klintis un slīcināt šaurākās vietās
kuģus un baržas, lai neviens vāciešiem domāts sūtījums vairs pa Donavu nevarētu papeldēt.
2. Iekšējās lietas. Pirmās šķiras notikums ir karaļa un valdošās grupas izlīgšanas mēģinājums
ar latento opozīciju: a) bij. Dzelzs gvardistiem un b) Nacionālo Zemnieku partiju. Abi šo
organizāciju nominālie līderi saņēmuši Kroņa padomnieku titulus un, tos akceptējot, netieši
izlīgšanas mēģinājumam un priekšlikumam piekrituši. Konkrēti par šīm lietām esmu sniedzis
atreferējumus ģenerālsekretāram. Sabiedrībā šī akcija tomēr nav atstājusi gaidīto
nomierināšanos, bet pat radījusi nervozitātes kāpinājumu un „pilsonis uz ielas” tagad tikai gaida
gan iekšējus, bet jo sevišķi ārējus sarežģījumus. Viss tas bremzē normālo dzīves gaitu, kas arvien
vairāk rāda nemieru un priekšā stāvošās nepārvaramās grūtības.
3. Saimnieciskas lietas. Ar kviešu (un pārējās labības) eksporta aizliegumu oficiāli ir gribēts
nodrošināt pašas Rumānijas iekšējās vajadzības. Neoficiāli cirkulē baumas, ka tas darīts, lai
izpaliktu sabiedrotiem un nobremzētu eksportu uz Vāciju. Tuvākā nākotnē esot gaidāma
pārtikas kartiņu ieviešana. Pagaidām gan vēl ne mazākā trūkuma šinīs mantās nemanām.
LVVA, 2575. f., 4. apr., 7664. l., 78.–79. lp.
181. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 22 nd April 1940
1. Foreign affairs. Nervousness and uncertainty about tomorrow would be the most
appropriate description formulated in a few words. Defence readiness is being raised on a very
rapid speed. The English Envoy has returned from his meetings in London and now we all are
waiting what will happen. The dominating belief is that something must happen, but nobody
knows what exactly. The official declarations about peace-keeping efforts have very little or
even no significance at all.
Without a direct provocation from the Allies’ (English–French) part, we do not expect
military action from the German, Russian or Italian side to take place in the coming weeks. We
are however uncertain whether such Allies’ provocations will not take place. In the so-called
well-informed circles (in the Ministry of Foreign Affairs and the diplomatic corps, among
journalists and politically active private persons) opinion is divided: a) some say that the
Germans will attack in the very near future because after a not very successful campaign in the
north the Germans need a new easy-won achievement; b) others say that the Germans and
Italians will not take any risk before they have completely secured their positions in Norway
and Scandinavia in general.
In a friendly discussion the Russian Chargé d’Affaires told me approximately the following:
The Soviet Union does not need plots of land. Thus it will not wage war for Bessarabia. Molotov 1
in his speech told the Romanians loud and clear that he did not recognize the occupation of
Bessarabia and for that reason the Romanians had to find a possibility and a way to settle this
1
Vyacheslav Molotov (1890–1986), Soviet statesman. 1930–1941 Chairman of the Council of Peoples’ Commissars,
1939–1949 Minister of Foreign Affairs.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 433
issue. The Russians are still waiting in vain for the Romanians to make proposals in this regard.
But if something happens in this region, Soviet Russia will not idly remain a peaceful observer
“twiddling its thumbs”. A rather unambiguous view. About the Romanian military matters my
Soviet colleague spoke in a rather scornful manner: “What are they (Romanians) going to
defend themselves with? Are they going to put living meat against steel and iron, like the Poles
did?” [He said that] apart from the flesh of haggard peasants the Romanians had nothing else to
put in the famous Carol’s line against well-armed forces. The Russian colleague also thinks that
English provocations are to be expected and then “things would get on the loose here as well”.
By the way, the Russian charge d’affaires lavished praise on us for our skill to secure our position
and to avoid the perils of war. He said that he and his government often mentioned us as a
paragon for the others (most likely for the Romanians, too). Romania’s Propaganda Minister
Giurescu, it seems, was met with a rather cool reception in Italy. He has had no audience either
with Mussolini or even with Minister of Foreign Affairs Ciano. However, he has had an
audience with the Pope and met Italian cultural figures. Nothing is known about the reasons
why the planned and desired visit of Minister of Foreign Affairs Gafencu to Rome went up in
smoke.
There are talks afloat in Bucharest that the Romanians will do a covert (?) turn towards the
English–French. I do not really believe in it because it would provoke the Germans to take a
strict position and would trigger an immediate counter-reaction, but the “A” and “Z” of the
politics of this country is writhing between the two camps.
As a positive step, which is welcomed by everybody, is the agreement among the Danube
countries on safeguarding of freedom of shipping in the Danube by all possible means.
However, one has to reckon with an English attempt at sabotage, [the like of] which was
disclosed by the German spies (meanwhile the indiscreet lady from the English secret service
has been found dead in a hotel) like it was a fact and it is no longer denied by the Romanian
authorities. For that reason very strict regulations on the monitoring of foreigners have been
introduced that I reported about to Secretary General individually. In addition to that I heard
that several hundred German “tourists” with military uniforms, weapons and ammunition in
their luggage have already been found. It is probably a German counter-action to the clumsy
English attempt to blow up the rocks on the Danube coast and to drown ships and barges in the
most shallow places so that no cargo due for the Germans could be shipped along the Danube
any longer.
2. Domestic matters. A first-class event is the attempted reconciliation of the King and the
ruling group with the latent opposition: a) with the members of the former Iron Guard and b)
with the National Farmers’ Party. The nominal leaders of both these organisations have
received the titles of the Crown’s advisors and by accepting them have indirectly accepted the
attempt at and proposal of reconciliation. I have reported details about these matters to
Secretary General. This campaign however has not achieved the expected calming down of the
public but instead even caused the increase of nervousness and the “citizen from the street”
now expects only domestic and especially external complications. It all hinders the normal
course of life, which increasingly shows anxiety and the insurmountable difficulties that lay
ahead.
3. Economic matters. The prohibition of export of wheat (and other types of grain) officially
meant to ensure the domestic needs of Romania itself. Unofficially rumours are afloat that it

434 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
has been done to please the Allies and to suspend exports to Germany. They say that
introduction of food cards is to be expected in the nearest future. For the time being, however,
not the slightest scarcity of these commodities can to be felt.
SHAL, f. 2575, d. 4, file 7664, s. 78–79.
182. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 27. aprīļa slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
1. Kopš mana pēdējā 22. aprīļa ziņojuma No. S1.2/605, šeit nekas nav grozījies vispārējā
situācijā un noskaņās. Noslēgusies atkal viena sērija vācu – rumāņu saimniecisko sarunu.
Pagaidām tuvāk nekas nav zināms, kas tur sarunāts. Galvenā kārtā lieta grozoties ap
maksāšanas noteikumiem. Pieņemu, ka ir mēģināts atkausēt Vācijā „iesalušās” summas un
adaptēt līdzšinējos maksāšanas noteikumus jaunai rumāņu ārējās tirdzniecības un devīzu 1
politikai.
2. Rumāniju turpina pārpludināt „tūristi”, galvenā kārtā no Vācijas. Netrūkst arī „tūristu” no
Rietumu Eiropas valstīm. Jaunie ārzemnieku kontroles noteikumi nav vēl sākuši iedarboties un
dažu noteikumu piemērošana (fotoaparātu, ieroču un munīcijas atdošana) atlikta līdz 5.
maijam.
3. Rumānija jau ar šīs nedēļas vidu sāka svinēt ortodoksālās Lieldienas. Tās svin pamatīgi.
Iestādes paliek ciet veselu nedēļu. Pat Ārlietu ministrijā neko vairāk nevar satikt, kā dežurējošos
atašejus un sekretārus.
4. Uztraucošas baumas tomēr turpina cirkulēt un vācu spēku koncentrācija Slovākijā un ap
Jugoslāvijas robežu man no vairākām pusēm ir apstiprināta, tā kā tur droši vien militārās
pārgrupēšanās notiek.
5. Sabiedroto (angļu – franču) gaidītā rosība vēl nav sevi likusi just. Aizdomīga liekas 2
Donavas kuģu sadursme Donavas deltā, kur galvenais ceļš uz Melno jūru esot aizbloķēts, jo
rumāņiem neesot vajadzīgo ceļamo ierīču, lai kuģīšus izceltu un atbrīvotu ceļu. Vairākās
Donavas ostās satiksme ir traucēta arī nepārstājušos plūdu dēļ. Bukarestē pašā un apkārtnē ir
kopš vairākām dienām jau tīri dienvidnieciskas temperatūras (turas tā starp 20º – 30º).
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 90. Lp.
182. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 27 th April 1940
Since my report No. S1.2/605 of 22 nd April nothing has changed in the overall situation and
mood here.
1. Another episode of the German–Romanian economic talks has come to an end. For the
time being no details of what they have discussed there are known. They say that the focus has
been on the payment provisions. I assume that an attempt was made to defreeze the sums,
which had been “frozen” in Germany and to adapt the existing payment provisions to the new
Romanian policy of foreign trade and devises [currency] 2 .
2. “Tourists”, mostly from Germany, continue to flood Romania. “Tourists” from other
Western European countries are not lacking either. The new regulations on the monitoring of
1
Domāta valūtas politika (franču val. devise – valūta).
2
Currency policy is meant here (French: devise – currency).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 435
foreigners have not yet started to have effect and the enforcement of some regulations
(surrendering of cameras, weapons and ammunition) has been postponed till 5 th May.
3. Already around the middle of this week Romania began to celebrate the Orthodox Easter.
They celebrate it well here. Institutions remain closed for a whole week. Even in the Ministry of
Foreign Affairs nobody apart from the attachés and secretaries on duty can be met.
4. Alarming rumours nevertheless continue to spread and I have received confirmation from
several sources about the concentration of the German troops in Slovakia and around
Yugoslavia’s border, thus military re-grouping is most likely taking place there.
5. The expected Allies’ (English–French) activity cannot be felt yet. I find suspicious the
collision of 2 Danube ships in the Danube delta, where as they say the main road to the Black
Sea has been blocked because the Romanians do not have the necessary hoisting equipment to
lift the boats and free the road. In several Danube ports traffic is also disrupted by the ceaseless
flood. In Bucharest and environs the temperatures are very southerly (they keep between 20º –
30º).
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 90.
183. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 289 către Ministrul Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, 2 mai
1940
Evenimentele din nord sunt considerate de cercurile baltice cu un calm relativ care
contrastează cu neliniștea pe care aceleași cercuri o manifestau față de eventualitatea extinderii
conflictului în regiunea scandinavă înainte de lichidarea războiului ruso-finlandez.
Această deosebire este explicabilă prin schimbarea intervenită în poziția Sovietelor. Înainte
de lichidarea conflictului finlandez, extinderea războiului în nord ar fi pus Rusia în stare de
beligeranță cu Puterile Occidentale, iar aliații baltici ai Sovietelor ar fi putut fi atrași în acest
conflict. Cu Sovietele neutre și decise ca să facă totul pentru a rămâne neutre, acest pericol nu
mai este iminent pentru Statele Baltice. Cercurile baltice cred într-adevăr că Rusia nu va
participa la conflictul nordic decât în caz de absolută necesitate. Cazul s-ar putea prezenta în
ipostaza în care o eventuală instalare definitivă a Aliaților în Scandinavia ar stimula sentimentul
de revanșă finlandez. Asemenea reacție din partea Finlandei este însă considerată aici prea
puțin probabilă.
În aceste condiții, singura consecință de care Statele Baltice ar avea să se teamă în cazul
instalării Aliaților în Scandinavia, ar fi tulburarea navigației în Marea Baltică, navigație care, prin
porturile Statelor Baltice, constituie una din principalele căi de comunicație pentru schimburile
germano-ruse.
Subliniez dorința fermă de neutralitate pe care observatorii baltici o atribuie politicii
sovietice, deoarece ea ar comporta consecințe interesând în cel mai înalt grad regiunea baltică.
În nord această dorință de neutralitate este determinată de teama Sovietelor de a veni în
conflict cu Puterile Occidentale. În Balcani și față de România de considerații analoage, și
anume de teama de a veni în conflict cu Turcia și armata aliată din Orient.
Afirmarea solidarității balcanice, în general, și a celei româno-turce, în special, este deci pe
plan diplomatic unul din mijloacele cele mai indicate de a combate veleitățile sovietice în
direcția Balcanilor.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 26-28.

436 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
183. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 289 to Foreign Minister Grigore Gafencu, 2 nd May 1940
The events in the North are considered by the Baltic circles quite calmly, which contrasts
the anxiety manifested by the same circles towards the possibility of the conflict expansion to
the Scandinavian region before the settlement of the Russo-Finnish war.
This difference is explained by the change intervened in the Soviets’ position. Before closing
the Finnish conflict, the expansion of the war to the north would have placed Russia in a state
of belligerence to the Western powers and the Baltic allies of the Soviets could have been drawn
into this conflict. Given the Soviets’ neutrality and their determination to do everything
necessary to remain neutral, this danger is no longer imminent for the Baltic States. The Baltic
circles really believe that Russia will only participate in the northern conflict if it is strictly
necessary. The case could be presented in the hypostasis in which a possible final installation of
the Allies in Scandinavia would stimulate the feeling of Finnish revenge. Such a reaction from
Finland is however considered improbable here.
Under these circumstances, the only consequence that the Baltic States could fear in the
event the Allies settle in Scandinavia, would be the disturbance of the navigation in the Baltic
Sea, which is one of the main ways of communication for the German-Russian trade through
the ports of the Baltic States.
I emphasize the strong desire for neutrality which the Baltic observers attribute to the Soviet
policy, as it would involve consequences presenting the highest interest for the Baltic region. In
the north, this desire for neutrality is determined by the Soviet fear of coming into conflict with
the Western Powers. In the Balkans and in relation to Romania by similar considerations,
namely the fear of conflict with Turkey and the Allied army in the East.
The affirmation of the Balkan solidarity in general and of the Romanian-Turkish one, in
particular, is therefore at diplomatic level one of the most appropriate means of fighting against
the Soviet ambitions in the Balkans.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 26-28.
184. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 14. maija slepenais ziņojums ārlietu
ministram V. Munteram
Vakareiropas dramatisko notikumu atskaņas šinī rajonā ir smagu pārdomu, klusu izteiktu
bažu un konsternācijas 1 pilnas. Šur un tur pazib prieks un apmierinājums, ka mūsu rajons
(dienvidi) nav bijis tas, kuru „ņemtu priekšā” kā nākošo numuru pēc Skandināvijas. Pirms 10.
maija taisītais troksnis pa Vidusjūru un Balkāniem bija tikai maskēšanās īstajiem nodomiem, lai
gan nevarētu teikt, ka pārsteiguma moments šoreiz būtu bijis tik pilnīgs, kā 9. aprīlī. Sajūta šeit
tomēr ir tāda, ka agrāku vai vēlāku, bet, ka arī šeit nāks tie paši pārbaudījumi. Es esmu pēdējās
dienās runājis ar daudziem ļaudīm rumāņu un vietējā diplomātiskā korpusa aprindās. Visu
kopā saņemot, es varu Jums attēlot sekojošu ainu.
1. Ārpolitiski – militārais stāvoklis. Kāds ļoti augsts rumāņu Ārlietu ministrijas darbinieks
man teica, ka viņi uzskatot notikumu gaitu Eiropā vispārīgi un šeit dienvidaustrumos, atsevišķi
ņemot, par ļoti nopietnu. Jāsagaidot visļaunākais. Visā neskaidrībā viena lieta esot tomēr
pavisam skaidra, t. i., ka Rumānija cīnīsies kaut arī pret pārspēku un fronti uz divām pusēm. Ja
1
Consternation (angļu val.) – satraukums, nemiers, bažas.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 437
arī būtu pēc zaudētas cīņas jāpanes okupācija, tad šinī ziņā Rumānijai ir savi piedzīvojumi, bet
rumāņu noteicošās aprindās nav lielu šaubu par pašreizējā Eiropas kara gala iznākumu. Lai arī
Vācija guvusi un vēl gūs ļoti iespaidīgas uzvaras, tās tālu nenozīmējot sabiedroto uzvarēšanu un
galu galā visas lietas, kuras cilvēku spēkos būšot labot, tikšot arī izlabotas.
No Balkānu Antantes paplašināšanas un kopējas aizstāvēšanas, zināma bloka radīšanas pret
uzbrucējiem, diemžēl nekas prātīgs neiznākot. Rumānija, Dienvidslāvija, Grieķija un Turcija
zināmos apstākļos turēšoties kopā. Bulgārija un Ungārija cerot no Eiropas katastrofas sev ko
iegūt un tāpēc visas pūles esot veltas tās dabūt to valstu orbītā, kas ar līdzšinējo Eiropas stāvokli
bijušas apmierinātas un no kara nekā necer iegūt. No otras puses, Rumānija darīšot visu
iespējamo viņas spēkos, lai uzturētu absolūtu neitralitāti un, lai izvairītos no bruņotas
sadursmes. Cerību, ka tas varētu izdoties, esot maz. Bet tomēr jāmēģina esot. Rumāņu Ārlietu
ministrijā ir pārliecināti, ka Vācijai nav izdevīgi pašreiz iesākt karu arī dienvidos. Sabiedrotie
pārāk aizņemti ar fronti rietumos un bažām par Itālijas nostāju, lai varētu to atļauties to
greznību un izsaukt arī šeit tīšu prātu sarežģījumus. Turki esot pietiekoši stipri, lai atsistu
uzbrukumus viņiem un sabiedroto armijas neesot zemu vērtējamas Sīrijā, Ēģiptē un vēl citās
vietās.
Sakarā ar pēdējo dienu, vai pat stundu, notikumiem Beļģijā un Holandē šeit valda liela
nervozitāte. Dienvidslāvijā noskaņojums esot panisks. Vācu robeža esot slēgta un vācieši
aizbraucot. Arī Turcijā esot trauksmes gatavībā un kuru katru dienu sagaida, ka tai vajadzēs
iejaukties aktīvi sabiedroto pusē. Prātīgi politiķi man saka, ka pēc pāris mēnešiem droši vien
nebūšot nevienas zemes Eiropā, kura nebūšot šā vai tā iejaukta karā. Pastāv ieskati, ka itāļi
varbūt pirmo akciju uzsākšot taisni Balkānos un mēģināšot tikt sabiedrotiem priekšā Salonikos
iekšā. Grieķi esot ļoti delikātā stāvoklī un esot jūtama tā kā šaubīšanās, kuru pusi ieturēt. Par
Itālijas „mīklu” arī šeit šodien vēl nav skaidrības. Versija, ka Itālija darīs visu iespējamo, lai
atbalstītu Vāciju tikai morāliski un propagandistiski, saistot pēc iespējas vairāk sabiedroto
spēkus Vidusjūrā un ap to, nav gluži atmesta, lai gan šaubas ar katru stundu paliek lielākas, vai
tomēr Itālija neieies karā Vācijas pusē jau pēc dažām dienām. Vai tas beigtos ar sabiedroto
katastrofu, jeb ar Itālijas sakaušanu, bez šaubām neviens nevar paredzēt un visa diplomātisko
salonu „stratēģija” nav vairāk vērta, kā kafejnīcu klačas visās zemēs.
Attiecības ar krieviem nav izgājušas no diezgan saspīlēta stāvokļa, kāds pastāvēja kādu laiku
pēc Molotova 29. marta runas. Molotovs gan esot rumāņu sūtnim Maskavā drusku mīkstinājis
padomju valdības nostāju attiecībā uz Besarābiju, bet fakts esot, ka rumāņu sūtnis Maskavā
tiekot „tretēts” 1 diezgan vēsi. Viņam un rumāņu Ārlietu ministrijai esot pavisam vājš kontakts ar
krieviem. Drusku uzlabojušās attiecības ar ungāriem. Ungāru prese nelamājot tik traki
rumāņus, kā tas bijis jau pierasts pēdējā laikā. Arī saimnieciskās lietās esot panākta zināma
vienošanās, kas došot iespēju ar laiku arī politiskās attiecības uzlabot, ja šeit izdotos mieru
saglabāt ilgākam laikam.
2. Iekšpolitiskā „fronte”. Iekšpolitika arī stipri saistās ar ārējām lietām. Pāris dienas atpakaļ
notika valdības reorganizācija. Kādi 4 ministri tika apmainīti. Aizgāja valsts saimniecības
ministrs Angelesku un viņa vietā nāca Cančikovs. Aizgāja arī tieslietu ministrs Istrate Mikesku
un viņa vietā iecelts A. Bentoiu. Līdzšinējais ārlietu II. ģenerālsekretārs A. Krekianu ir iecelts par
ārlietu vice-ministru un kļuvis valdības loceklis. Pārejās pārmaiņas vice-ministru posteņos
maznozīmīgas, kādas patiesībā ir arī pārejās pārmaiņas, jo politikā pagaidām nekas negrozās un
1
Domāts – traktēts (angļu val. treat – izturēties, apieties).

438 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
zemnieku partijas (Maniu un Mihalahe) pārstāvju un „Dzelzs vilku” [gvardes] atlieku
uzņemšana vēl nav nobriedusi. Nervozitāti šeit kāpina baumu jaukšanās ar patiesi dažām
alarmejošām 1 ziņām. Vācu propaganda ir pieņēmusi jau pārlieku plašus apmērus un daudzi
rumāņu paputējuši inteliģences pārstāvji vienkārši par naudu taisa vāciem nepieciešamo
politiku un apstrādā jaunatni un naivākos rumāņu sabiedrības locekļus. „Piektās kolonnas”
avangardi šeit ir ieņēmuši jau ļoti stipras pozīcijas un, ja vienreiz te piedzīvosim militāras
darbības sākumu, tad šie iekšējie spēki vācu dienestā šeit spēlēs ļoti lielu lomu, ja vien ne
izšķirošo. Cīņa ar „tūristiem” tiek vesta, bet nepārliecinoši. Tagad gan uz šosejām sāk kontrolēt
automobiļus un vispār palikuši stipri bargi pret ārzemniekiem, bet efektus vēl neredzam, un
vācu valoda skan diezgan plaši Bukarestes ielās, kafejnīcās un visās vietās, kur ļaudis grozās.
Klusā mobilizācija turpinās, bet par rumāņu bruņojumu reti kad nākas dzirdēt labas
atsauksmes. Trūkstot tanku, aviācija pavisam nenozīmīga, bet kājnieku apbruņojums esot
arhaisks un trūkstot pat drēbju un zābaku, ar ko mobilizētos zemniekus ieģērbt. 10. maijā
Rumānijai ir nacionālie svētki un, lai gan šogad traģiskā starptautiskā stāvokļa dēļ militārā
parāde bija pavisam mazā „stilā”, tad varējām vērot arī labi apbruņotas daļas, ar visiem
moderniem kara rīkiem, jaunus lielgabalus, prettanku un pretaviācijas ieročus u. t. t. Kareivji
bija ietērpti jaunos mundieros, gluži jaunos zābakos, pat zirgiem visi iejūga un sedlošanas
piederumi, kā no darbnīcas nākuši. Provincē tomēr ir nācies redzēt pavisam noplīsušus
kareivjus un žandarmērijas korpusa seržanti ir redzami pastalās, ar getrās aptītiem lieliem. Bet
tas esot te parasta parādība, kā man stāsta kolēģi, kas te jau ilgāku laiku dzīvo.
3. Dažādas ziņas. Rumāņu sabiedrībā vēl arvien dzirdu ļoti negatīvas atsauksmes par bij.
poļu ārlietu ministra Beka dzīves veidu. Brašovas viesnīcā „Aro”, kur Beka ģimene apmetusies,
šis bijušais Polijas valsts vīrs svaidoties ar naudu, dzerot dienām un naktīm, kad tai pašā laikā
simtiem un tūkstošiem poļu bēgļu trūkstot mazākās eksistences iespējas. Arī Smiglijs-Ridzs
Krajovā vedot „maršalam” „piemērotu” dzīvi – ar adjutantiem, daudziem sulaiņiem etc. Liela
daļa poļu bēgļu tomēr no Rumānijas pazudusi. Kara dienestam derīgie (izņemot militārās
formācijās internētie) pamazām ir izfiltrējušies uz Franciju. Civilie ļoti plašos apmēros
pārcēlušies uz Itāliju un citām Balkānu valstīm. Viena liela daļa tikusi arī pāri okeānam un
aizbraukusi uz Ameriku.
Saimnieciskā dzīvē, kādu to redzam ikdienas gaitās, nav nekas grozījies. Dārdzība turpina
celties, bet citādi Rumānijā netrūkst nedz ārzemju, nedz iekšzemes preču. Ir šad un tad
sastrēgumi gaļas tirgū, kas izsaukti ar divu bez gaļas dienu ievešanu. Ļaudis runā, ka šis solis
nav samazinājis gaļas patēriņu, bet pat pavairojis, jo 4 gaļas dienās nedēļā visi cenšas iepirkt
gaļu vairāk, nekā tiem normāli vajadzīgs. Baumu veidā dzirdētās restrikcijas attiecībā uz
benzīna un dažu pārtikas vielu racionēšanu vēl nav ievestas un nav arī trūkuma šais mantās.
Ar Vidusjūras nedrošību šeit tikai īstās saimnieciskās grūtības sāksies, bet Rumānijā un
Balkānos, pusmiera apstākļiem paliekot, šīs grūtības nebūs pārlieku smagas, jo liela daļa
izejvielu ir atrodamas uz vietas un pie kaimiņiem.
Par eventuālu Latvijas tranzīta noorganizēšanu vēl nevar sniegt noteiktas ziņas. Tās man
solītas no Ārlietu un Satiksmes ministrijām, bet jautājuma pētīšana prasa laiku. Es tikai baidos,
ka visa tā pētīšana var izrādīties lieka, ja Vidusjūrā sāktos aktīvas kara flotes un gaisa spēku
darbība, ko ar bažām šeit tomēr sagaida ne visai tālā nākotnē.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7664. l., 92.–93. lp.
1
Domātas satraucošas ziņas.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 439
184. Confidential report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Minister of Foreign
Affairs V. Munters, 14 th May 1940
In this region the repercussion of the dramatic events in Western Europe is full of heavy
reflection, silently voiced concern and consternation. One gets an occasional glimpse of joy and
satisfaction about the fact that this region (the south of Europe) was not the next one to be
“grabbed by the throat” after Scandinavia. The noise made before 10 th May in the Mediterranean
[region] and the Balkans had been only a disguise for the actual intentions, although one
cannot say that this time surprise was as total as it was on 9 th April.
Yet there is general awareness here that sooner or later this region will face the same trial. In
the recent days I have talked to many people in the Romanian and foreign diplomatic corps. All
summed up, I can draw the following picture for you.
1. Foreign policy – military situation. A very high-ranking official of the Romanian Ministry
of Foreign Affairs told me that they regarded the course of events in Europe in general and here
in its south–eastern part in particular as very serious. One should be prepared for the worst. In
all that uncertainty one thing was nevertheless absolutely clear, i.e. that Romania would fight
even against superior force and in two fronts. Even if after a lost battle occupation had to be
endured, Romania has had its own experience in this regard, but in the dominating Romanian
circles there is no much doubt about the final outcome of the ongoing European war. Although
Germany has reaped and will still reap very impressive victories, they say that it far from means
the Allies’ defeat and all things that are in human power to rectify, eventually will be put right.
They say that regretfully nothing good is coming out of the enlargement and collective
defence of the Balkan Entente, of creating a kind of a bloc against the invaders. Under certain
circumstances Romania, Yugoslavia, Greece and Turkey will keep together. They say that
Bulgaria and Hungary hope to gain something from the European catastrophe and thus all
effort to get these countries into the orbit of those states, which have been satisfied with the
existing situation in Europe and do not hope to get anything from the war, was in vain. On the
other hand Romania will do its utmost to safeguard absolute neutrality and to avoid armed
collision. There is little hope that it will be possible. But one should try nevertheless. They in
the Romanian Ministry of Foreign Affairs are confident that the moment is not right for
Germany to launch war in the south as well. The Allies are too busy with the front in the west
and with concern about Italy’s position to be able afford the luxury of deliberately asking for
complications here as well, they say. The Turks are strong enough to ward off attacks on
themselves and the Allies’ armies in Syria, Egypt and other places should not be
underestimated.
Owing to the events that have transpired in Belgium and Holland within the last days or
even hours, there is great nervousness here. The mood in Yugoslavia is said to be panicky. They
say that the German border is closed and the Germans are leaving. Turkey, too, is in alert state
and any day expects that it will have actively to intervene on the Allies’ side. Wise politicians tell
me that in a couple of months there most likely will not be a single country in Europe not
involved in the war in some way. There is a view that it may be the Balkans where the Italians
will launch their first campaign and try to get into Thessalonica ahead of the Allies. They say
that the Greeks face a very sensitive situation and there is a kind of doubt among them, which
side to cling to. About Italy’s “puzzle” there is no real clarity yet here either. The possibility that

440 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Italy will do its utmost to support Germany only in moral and propaganda aspects and by
engaging as much of the Allies’ force as possible in the Mediterranean and around it has not
been altogether discarded although suspicion is increasing hour by hour that Italy may enter
the war on Germany’s side in a few days already. Whether it would end in a disaster for the
Allies or in Italy’s defeat, no doubt, nobody can predict and the entire “strategy” of diplomatic
salons is worth not more than gossip in cafes in any country is.
Relations with the Russians have not developed beyond the rather tense situation that
existed for some time after Molotov’s speech of 29 th March. They say that in a discussion with
the Romanian Envoy in Moscow Molotov has however slightly watered down the Soviet
government’s position vis-à-vis Bessarabia, but the fact remains that the Romanian Envoy is
treated rather coldly in Moscow. They say that he and the Romanian Ministry of Foreign Affairs
have quite poor contacts with the Russians. Relations with the Hungarians have slightly
improved though. They say that the Hungarian press no longer abuses the Romanians as much
as it used to lately. In economic matters, too, a certain agreement has been reached that will
give the possibility in the course of time to improve the political relations as well, if it will be
possible to maintain peace for a longer period of time.
2. The domestic policy “front”. Domestic policy is very much interconnected with foreign
affairs. A few days ago the re-organisation of the government took place. Some 4 ministers were
replaced. Minister of Economy Angelescu 1 left and Cancicov 2 came into his place. Minister of
Justice Istrate Micescu also left and A. Bentoiu 3 was appointed in his place. II Secretary General
of Foreign Affairs A. Cretzianu 4 has been appointed Vice-Minister of Foreign Affairs and has
thus become a member of the government. The other changes in vice-ministerial positions are
insignificant, in fact like the rest of the changes because for the time being nothing changes in
politics and the acceptance of the representatives of the Farmers’ Party (Maniu and Mihalache 5 )
and remains of the “Iron Wolves” [Guard] has not ripened yet. Nervousness is increased here by
a mixture of rumours and a few truly alarming pieces of news. The German propaganda has
already taken too broad scope and for money many partially bankrupt intellectuals simply
make the policy as necessary for the Germans and brainwash the youth and the naivest
members or the Romanian society. The avant-gardes of the “Fifth Column” have already taken
very strong positions here and if military activity is indeed launched here, these internal forces,
which are in the German service, will play a very great if not the decisive role here. Struggle
against “tourists” does take place, but without commitment. Nevertheless they have started to
inspect cars on highways and in general have become very stern towards the foreigners, but we
do not see any effect yet and the German language can be heard rather frequently in Bucharest
streets, cafes and everywhere where people get around.
1
Constantin Angelescu (1883-1950) was a lawyer, economist and politician. Minister for Public Labour (1938),
Minister of Economy (1939-1940), Governor of the National Bank (1931-1934). He died in Communist political
prison.
2
Mircea Cancicov (1885-1951) was a financier and politician. Finance Minister (1936-1937, 1938-1939, 1940), Minister
of Justice (1938), Minister of National Economy (1940-1941). He died in Communist political prison.
3
Aurelian Bentoiu (1892-1962) held various ministerial positions during the reign of King Carol II. He died in
Communist political prison.
44
Alexandru Cretzianu (1895-1979) was a Romanian diplomat, Secretary General of the Romanian Foreign
Ministry (1940-1941), Minister of Romania in Turkey (1943-1945), prominent member of the Romanian exile.
5
Ion Mihalache (1882-1963) was a agrarian politician, founder and president of the Peasantry (Farmers) Party,
President of the National Peasantry (Farmers) Party (1933-1937). He held several ministerial portofolios. He died in
Communist political prison.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 441
The silent mobilisation continues, but opinion about the Romanians’ armament is rarely
good. They say that there is a shortage of tanks, aviation is quite insignificant, but the infantry’s
military equipment is archaic and even clothing and footwear for the mobilized farmers are
lacking. 10 th May is Romania’s National Day and although due to the tragic international
situation this year the military parade was held in a very moderate “style” [scale], we saw also
well-armed units with all the latest military equipment, new cannons, anti-tank and antiaircraft
weapons, etc. Soldiers were wearing new uniforms and brand-new boots, even all the
items of horses’ harness and saddling looked like just from the workshop. In the province
however I have come across quite ragged soldiers and sergeants of the gendarmerie corps can
be seen wearing pieces of leather on their soles 1 with their calves wrapped in gaiters. But my
colleagues who have lived here for a longer period of time say that it is common here.
3. Various news. In the Romanian public I still hear very negative opinions about the lifestyle
of former Polish Minister of Foreign Affairs Beck. They say that in hotel “Aro” in Braşov,
where Beck’s family is staying, this former statesman of Poland is throwing money around and
drinks for days in a row while hundreds and thousands of Polish refugees lack minimum means
of existence. Rydz-Śmigły is also said to be leading in Craiova a life as befits a “marshal”: with
aides-de-camp, many butlers etc. They say that a large part of Polish refugees have nevertheless
disappeared from Romania. Those who are fit for military service (except those who had been
interned into military formations) have gradually filtered out to France. The civilians have in
large numbers moved to Italy and the other Balkan states. A part have managed to get across
the ocean and go to America.
In the economic life the way we see it in our daily activities, nothing has changed. Prices
continue to rise but apart from that neither foreign, nor domestic goods are lacking in
Romania. Now and then there are congestions in the meat market caused by the introduction
of two meatless days [a week]. They say that this measure has not decreased the consumption
of meat, but rather increased it as during the 4 meat days of the week everybody tries to buy
more meat than they would normally need. Restrictions with regard to petrol and rationing of
some food products that had been mentioned by way of rumour have not been introduced yet
and there is no shortage of these items either.
With insecurity in the Mediterranean, here the real economic difficulties will only begin, but
under the conditions of partial peace in Romania and the Balkans [in general] these difficulties
will not be too hard because a large part of raw materials are found here in this or neighbouring
countries.
About the eventual organisation of Latvian transit concrete details cannot be provided yet. I
have been promised these details from the Ministries of Foreign Affairs and Transportation, but
the research into these issues requires time. I am only afraid that all that research may turn out
to be in vain if active operation of the military fleet and air forces begins in the Mediterranean
that they here with concern expect to happen in not very distant future.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7664, s. 92–93.
1
The Envoy calls this type of footwear „pastalas”, which was a traditional Latvian footwear, worn by peasants
(translator’s note).

442 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
185. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 376 către Ministrul Afacerilor Străine al României Ion Gigurtu, 3 iunie 1940
După informațiile Statului Major leton, Sovietele ar fi efectuat importante concentrări de
trupe atât în regiunea frontierei basarabene cât și în cea a fostei frontiere româno-polone. După
aceleași informații nici o activitate militară nu ar fi fost observată în ultimul timp în regiunea
caucaziană.
Dacă aceste măsuri ar reflecta intenții ostile ale Sovietelor față de țara noastră, atunci
concluzia s-ar impune că Rusia consideră că eventuala realizare a acestor intenții nu ar fi
susceptibilă de a determina nicio reacție din partea Turciei și că securitatea regiunii caucaziene
nu ar fi astfel amenințată. Posibilitatea unei intervenții italiene, care solicită atenția Turciei și a
forțelor aliate din Orient în direcția Mediteranei, ar justifica poate o asemenea concepție
sovietică a situației.
Pe de altă parte, însă, dată fiind evoluția din ultimul timp a politicii sovietice, evoluție ce
face obiectul telegramei acestei Legații nr. 361 din 29 Mai, cercurile baltice sunt convinse că
Rusia ar adopta o politică de neutralitate relativ binevoitoare cauzei Aliaților, în cazul când o
intervenție italiană ar determina o extindere a conflictului în sud-est. S-ar părea deci puțin
probabil ca Sovietele să ia inițiative de natură a slăbi, prin repercusiunile lor, coeziunea și
posibilitățile de rezistență ale Statelor din Balcani și din sud-est în cazul unei extinderi a
conflictului în această direcție. Mai mult, prin consecințele lor, inițiativele ar putea constitui o
adevărată primă pentru extinderea conflictului în această regiune, extindere care este departe
de a fi pe placul politicii sovietice.
Bineînțeles însă că, în cazul când jocul consecințelor unei intervenții italiene ar provoca o
acțiune germană în direcția Balcanilor prin România, este posibil ca Sovietele să repete politica
din Polonia, încercând să ocupe teritorii asupra cărora ele au revendicări și care reprezintă
pentru ele un interes special. Aceasta nu ar împiedica ca neutralitatea sovietică să poată
împrumuta ulterior, după împrejurări, o nuanță defavorabilă Germaniei.
Așa fiind, în măsura în care sensul lor poate fi rezonabil descifrat, pregătirile militare
sovietice în chestiune – mai mult decât a reflecta intențiile agresive autonome ale Sovietelor –
par a reprezenta mai degrabă măsuri de precauție pentru ipoteza extinderii conflictului în sudest,
extindere la care este probabil că politica sovietică se va abține de a contribui ea însăși prin
diferite inițiative.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 44-46.
185. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 376 to Foreign Minister Ion Gigurtu, 3 rd June 1940
According to the information of the Latvian General Staff, the Soviets carried out major
troop concentration both in the Bessarabian border area and in the former Romanian-Polish
border area. According to the same information, no military activity was noticed lately in the
Caucasian region.
If these measures reflected hostile intentions of the Soviets towards our country, then the
conclusion would be that Russia considers that the possible achievement of these intentions
would not be likely to cause any reaction from Turkey and the security of the Caucasian region
would not be threatened in this way. The possibility of an Italian intervention, calling the

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 443
attention of Turkey and of the Allied forces in the East towards the Mediterranean, would
justify maybe such a Soviet perception of the situation.
On the other hand, however, given the recent evolution of the Soviet policy, which is the
subject of this Legation’s telegram no. 361 from May 29 th , the Baltic circles are convinced that
Russia would adopt a relatively benevolent policy of neutrality for the cause of the Allies, in case
an Italian intervention determined an extension of the conflict in the southeast. It seems
therefore unlikely that the Soviets take initiatives likely to weaken, by their repercussions, the
cohesion and the resistance possibilities of the Balkan and the southeast States in the event of
an extension of the conflict in that direction. Moreover, by their consequences, the initiatives
could represent a real bonus for extending the conflict in this region, which is far from pleasing
the Soviet policy.
But of course that when the consequences of an Italian intervention would provoke a
German action in the Balkans via Romania, it is possible for the Soviets to repeat the policy
from Poland, trying to occupy territories over which they have claims and which are of great
interest to them. This would not prevent the Soviet neutrality from adopting, according to
circumstances, a nuance unfavourable to Germany.
That being the case, to the degree in which their meaning can be reasonably deciphered, the
Soviet military preparations in question - rather than reflecting the autonomous aggressive
Soviet intentions - seem to be more likely precautions for the hypothesis of the expansion of the
conflict in the southeast, to which the Soviet policy may refrain from contributing through
various initiatives.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 44-46.
186. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 387 către Ministrul Afacerilor Străine al României Ion Gigurtu, 13 iunie 1940
Ministrul de Război leton a sosit ieri la Riga întorcându-se din vizita oficială la Moscova. În
același timp a trecut prin Riga primul ministru lituanian în drum spre Kaunas și venind de
asemenea de la Moscova. Declarațiile făcute de ambii diferitelor personalități cu care au venit în
contact sunt concordante. Ei afectează de a nu se fi găsit în fața unor noi cereri sovietice precise
și imediate, ci mai degrabă în fața unor deziderate de ordin general cu privire la oportunitatea,
în condițiile actuale, a întăririi pozițiilor militare sovietice în Statele Baltice. Mulți se întreabă
dacă oamenii de stat baltici și ruși nu joacă o comedie concertată destinată a disimula, pentru
diferite motive, preparativele militare sovietice deja în curs de efectuare, mai cu seamă în
Lituania.
Cei doi miniștri au avut impresia că Guvernul sovietic a dorit să sondeze dispozițiile
Balticilor, în urma situației creată prin succesele germane în Occident, pentru a se asigura dacă
nu au intervenit oarecare fluctuații în politica Statelor Baltice față de Soviete.
În această privință se poate afirma că Sovietele au primit cele mai formale asigurări. Statele
Baltice rămân într-adevăr, în împrejurările actuale, sincer atașate politicii de alianță cu
Sovietele, care le-a adus până în prezent avantaje incontestabile. Puțini se pot într-adevăr îndoi
că fără tratatele de asistență mutuală cu Rusia, regiunea baltică – care reprezintă pentru
Germania o aspirație permanentă și o cucerire ușoară – ar fi avut deja soarta Danemarcei și
Norvegiei. Pe de altă parte, pentru orice observator imparțial, constituie o datorie de bună
credință de a recunoaște că tratatele de asistență mutuală au funcționat până în prezent într-un

444 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
mod pe deplin satisfăcător, și că viața internă a Statelor Baltice nu s-a resimțit întru nimic de
colaborarea militară cu Sovietele.
Astfel se explică declarația făcută recent de domnul Munters unui șef de misiune acreditat la
Riga că Letonia „este dispusă a accepta orice propunere de natură a contribui la întărirea
pozițiilor militare sovietice în statele baltice, întărire care constituie pentru aceste state un
factor suplimentar de securitate.”
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 52-53.
186. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 387 to Foreign Minister Ion Gigurtu, 13 th June 1940
The Latvian War Minister arrived yesterday in Riga, returning from an official visit to
Moscow. At the same time the Lithuanian Prime Minister also went through Riga on his way
from Moscow to Kaunas. The statements made by both of them to the different personalities
with whom they came into contact are consistent. They pretend they are not dealing with new
precise and immediate Soviet demands, but rather with general goals concerning, under the
current circumstances, the opportunity to strengthen the Soviet military positions in the Baltic
States. Many people wonder whether the Baltic and Russian statesmen play a concerted
comedy intended to dissimulate, for different reasons, the ongoing Soviet military preparations,
especially in Lithuania.
The two ministers were under the impression that the Soviet government wanted to explore
the state of mind of the Baltic States, following the situation created by the German successes in
the West, to make sure no fluctuations interfered in the policy of the Baltic States regarding the
Soviets.
In this respect we can say that the Soviets received the most formal assurances. The Baltic
States remain indeed, in the present circumstances, honestly attached to the policy of alliance
with the Soviets, which has brought them undeniable advantages so far. Few can really doubt
that, without the mutual assistance treaties with Russia, the Baltic region - which is to Germany
a permanent aspiration and an easy conquest – had already had the fate of Denmark and
Norway. On the other hand, to any impartial observer, it is a duty of good faith to acknowledge
that mutual assistance treaties have worked so far in an entirely satisfactory way and that the
internal life of the Baltic States did not affect in any way the military cooperation with the
Soviets.
This explains the statement Mr. Munters has made recently to a Head of Mission accredited
in Riga, according to which Latvia "is willing to accept any proposal likely to contribute to the
strengthening of the Soviet military positions in the Baltic States, which is an additional factor
of safety to these states.”
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 52-53.
187. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 399 către Ministrul Afacerilor Străine al României Ion Gigurtu, 14 iunie 1940
Ca urmare la telegrama acestei legații nr. 376 din 3 iunie.
Precizez că după informațiile Statului Major leton trupele concentrate de Soviete la frontiera
română se ridică în total la 33 de divizii, din care 22 în regiunea frontierei basarabene și restul în
regiunea fostei frontiere româno-polone.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 445
Date fiind relațiile existente între armata sovietică și cea letonă cred că aceste indicații pot fi
considerate ca o sursă de informații demnă de oarecare considerație.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, fila 54.
187. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 399 to Foreign Minister Ion Gigurtu, 14 th June 1940
Follow-up to this legation’s telegram no. 376 from June 3 rd .
I mention that according to the information of the Latvian General Staff, the troops
concentrated by the Soviets at the Romanian border amount to a total of 33 divisions, out of
which 22 in the region of the Bessarabian border and the rest in the region of the former
Romanian-Polish border.
Given the existing relation between the Soviet and the Latvian armies, I believe that these
directions can be considered as a source of information worthy of some consideration.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 54.
188. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 402 către Ministrul Afacerilor Străine al României Ion Gigurtu, 18 iunie 1940
„Manifestațiile de simpatie” cu care presa și posturile de radio sovietice nu vor lipsi de a
anunța că au fost primite primele elemente motorizate rusești sosite ieri la Riga au fost făcute
de vreo câteva sute de comuniști mobilizați de agenții Legației sovietice și amestecați printre
mulțimea curioșilor, în diferite puncte ale orașului, pe parcursul trupelor. Populația letonă
manifestă un sentiment în care prevalează resemnarea și curiozitatea.
După marșul prin Riga, tancurile sovietice s-au postat – nimeni nu știe pentru ce – în fața
diferitelor autorități, unde ele au fost înconjurate de o mulțime de curioși, ceea ce da orașului
un aspect de pitorească dezordine.
Dezordini mai serioase au fost foarte rare. Ele au fost provocate de comuniștii locali care au
profitat de ocazie pentru a ataca poliția letonă ce asigură ordinea și cu care aveau de reglat vechi
socoteli. Ar fi doi morți și câțiva răniți. Ordinea este complet restabilită. Nu există încă nicio
indicație cu privire la noul guvern.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 58-59.
188. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 402 to Foreign Minister Ion Gigurtu, 18 th June 1940
"The demonstrations of sympathy" by means of which the Soviet press and radio stations
will announce that the population received the first motorized Russian elements arrived
yesterday in Riga, were given by a few hundreds of Communists mobilized by the agents of the
Soviet Legation and mixed in the curious crowd, in different parts of the city, on the way of the
troops. The Latvian population evince a feeling of resignation and curiosity.
After the march through Riga, the Soviet tanks were positioned - nobody knows why - in
front of the different authorities, where they were surrounded by a crowd of curious people,
which gives the city an aspect of picturesque mess.
More serious disturbances were very rare. They were caused by the local Communists who
seized the opportunity to attack the Latvian police who ensure the order and with whom they

446 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
had to settle old accounts. There seem to be two dead and several injured people. Order is fully
restored. There is still no clue regarding the new government.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 58-59.
189. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 406 către Ministrul Afacerilor Străine al României Ion Gigurtu, 21 iunie 1940
Noul guvern leton desemnat de Vicepreședintele Consiliului Comisarilor Poporului,
Vîșinski 1 , venit în acest scop la Riga, pare a anunța, după compunerea lui, o politică moderată.
Primul Ministru și Ministru al Afacerilor Străine ad-interim 2 , este un savant bacteriolog care s-a
ținut până în prezent departe de politică. Singura persoană suspectă este Subsecretarul de Stat
la Interne și Șef al Poliției, un obscur învățător.
Guvernul este bine primit în general de opinia publică care consideră cu îngrijorare
eventualitatea unui guvern cu tendințe socialiste, revoluționare și începutul unei ere de reforme
sociale care, printr-un proces de alunecare progresivă, ar fi condus la bolșevizarea țării.
Rămâne de văzut dacă actuala combinație ministerială va dura sau dacă ea nu va fi decât un
scurt provizorat și o formulă de tranziție spre un guvern mai extremist. Sub impresia actualei
situații europene, Sovietele sunt în acest moment în mod exclusiv preocupate de preparativele
lor militare în Statele Baltice și de a unei colaborări cât mai eficace cu forțele armate ale acestor
state, în vederea unor eventualități externe considerate din ce în ce mai probabile și mai
apropiate. În aceste condiții, impresia generală este că Sovietele se vor abține deocamdată de a
da semnalul unei politici de reforme și de conflicte sociale care ar însemna pentru aceste țări un
element de dezordine și de slăbiciune.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 61-62.
189. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 406 to Foreign Minister Ion Gigurtu, 21 st June 1940
The new Latvian government appointed by the Vice-Chairman of the Council of the
People's Commissaries, Vyshinsky 3 , who came to Riga to this purpose, seems to announce a
moderate policy, after its composition. The Prime Minister and the interim Minister for Foreign
Affairs is a bacteriologist scholar 4 who has stayed away from politics up to the present. The only
suspect is the Under-Secretary of State for the Interior and Chief of Police, a noteless teacher.
The Government is generally well received by the public opinion, who is worried about the
possibility of a government with socialist, revolutionary tendencies and the beginning of an era
of social reform which, through a process of progressive slip, would have led to the
Bolshevization of the country.
1
Andrei Ianuarevici Vîșinski (1883-1954) a fost jurist, om politic și diplomat sovietic, procurorul general care a
instrumentat procesele politice intentate de Stalin la Moscova în timpul Marii Epurări, reprezentantul sovietic în
timpul procesului de la Nürnberg și delegatul sovietic care a supervizat sovietizarea Letoniei și a României.
Adjunct al Ministrului de Externe (1940-1949), Ministru de Externe (1949-1953).
2
Augusts Kirhenšteins.
3
Andrey Januarevich Vyshinsky (1883-1954) was a Soviet lawyer, politician and diplomat, attorney general who
handled the political processes initiated by Stalin during the Great Purge, the Soviet representative during the
Nuremberg trials and Soviet delegate who oversaw the Sovietization of Latvia and Romania. Deputy Foreign
Minister (1940-1949), Foreign Minister (1949-1953).
4
Augusts Kirhenšteins.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 447
It remains to be seen whether the present ministerial combination lasts or if it is only a
short-time interim and a transition formula towards a more extremist government. Under the
impression of the current European situation, the Soviets are at present exclusively concerned
with their military preparations in the Baltic States and with the efficient collaboration with the
armed forces of these countries, in view of some external contingencies considered increasingly
likely and imminent. Under these circumstances, the general impression is that the Soviets will
abstain for now from signalling a policy of reforms and social conflicts, which would mean to
these countries an element of disorder and weakness.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 61-62.
190. Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1940. gada 4. jūlija ziņojums Ārlietu ministrijas
ģenerālsekretāram M. Nukšam
Pagodinos Jums pielikumā nosūtīt izgriezumu no „Le Moment” 1 š. g. 5. jūlija numura ar
rīkojuma tekstu franču valodā par jauniem drošības soļiem, ko spērusi Bukarestes militārā
komandantūra, sagatavojoties uz karu. Īsumā noteikumi satur aizliegumu turēt iedzīvotājiem
ieročus, munīciju un sprāgstvielas; stingri jāievēro pasīvās aizsardzības noteikumi pret gāzu un
gaisa uzbrukumiem; pilsoņiem uz pieprasījumu jānovieto kareivji, armijas satiksmes līdzekļi un
lopi; visi restorāni un izpriecu vietas slēdzamas pl. 23.00; visi publiski lokāli un klubi, kuros
izklāsta, kolportē, izplata vai diskutē par armiju un valsts aizsardzību, tiek galīgi slēgti; noliegtas
sapulces bez atļaujas; noliegta jebkāda veida propaganda par labu ienaidniekam, nemieru
radīšana tautā un kaitēšana militārām operācijām; noliegta musinoša propaganda, sabotāža,
trauksmes radīšana, varas darbi, izvairīšanās no rekvizīcijas un nodokļu maksāšanas; noliegts
vienalga kur un kādā veidā sniegt jebkādas ziņas, arī ne dibinātas, par visu, kas vien attiecas uz
armiju; ārzemniekiem noliegts ceļot vai pārvietoties bez personības dokumentiem; noliegts
dedzināt atklātās vietās ugunskurus un apgaismot mājas līdz ko izziņota ienaidnieka lidmašīnu
tuvošanās; militārām iestādēm jāpaziņo par katru ārzemnieku vai militārpersonu, ko uzņem pie
sevis; uz pieprasījumu militārās un parastās policijas aģentiem un virsniekiem jāpierāda sava
personība; katram nekavējoties jāziņo par ienaidnieka lidmašīnu vai parašūtistu parādīšanos;
katrai militārpersonai, nenogaidot sevišķu rīkojumu, nekavējoties jāuzstājas pret parašūtistiem,
pie kam visiem iedzīvotājiem jāsniedz viņai palīdzība, tāpat jāmēģina arī atklāt spiegus; bez
vajadzības vai arī, ja tiek pārkāpti attiecīgi rīkojumi, aizliegts uzturēties kazarmās, slimnīcās,
kara noliktavās un uzņēmumos, stacijās, vilcienos, uz peroniem, ostās, lidostās, nocietinājumos,
militāros konvojos vai kolonnās, fabrikās un visur citur, kur noliegts, vai minēto vietu tuvumā;
vajadzīga militāriestāžu atļauja radioraidītājiem, telegrāfam un baložiem; noliegts pārnest
privātpersonu korespondenci; noliegts arī bez ļauna nodoma radīt paniku civiliedzīvotājos vai
armijā; izpildāms katrs valsts vai militāriestāžu uzdevums.
Šo noteikumu pārkāpēji, arī nolaidības dēļ, un visi, kas sniedz palīdzību vai protekciju
pārkāpējiem, tāpat arī līdzzinātāji, slēpēji un ierosinātāji, sodāmi ar pārmācības namu no 1–2
gadiem un bez tam pēc sodu likuma 25. panta. Par uzturēšanos augstāk minētās noliegtās vietās
ar fotoaparātiem vai filmām [kinokamerām], plānu instrumentiem, zīmēšanas dēļiem utml.,
noteikumu pārkāpēji sodāmi ar spaidu darbiem no 5–25 gadiem un tiesību zaudēšanu no 3–10
gadiem. Nodevības, spiegošanas un valsts iekšējās un ārējās drošības apdraudēšanas līdzzinātāji,
slēpēji un ierosinātāji sodāmi ar tādiem pašiem sodiem kā paši min. noziedzību izdarītāji, t. i. ar
1
Le Moment – Francijas laikraksts.

448 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
cietumu no 2 mēnešiem līdz spaidu darbiem uz visu mūžu un naudas sodu no lejām 2.000–
100.000 (=Ls 30–1.500). Šis naudas sods priekš rumāņiem var būt visai jūtams, jo nabadzība
izplatīta un caurmērā iedzīvotāju ienākumi niecīgi. Salīdzināšanai varētu minēt, ka lejas 100.000
atbilst Ministru prezidenta mēnešalgai.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7456. l., 14. lp.
190. Report by Latvia’s Envoy in Bucharest L. Ēķis to Secretary General of the
Ministry of Foreign Affairs M. Nukša, 4 th July 1940
I have the honour hereby to send to you in the attachment a clipping of newspaper’s „Le
Moment” 1 issue of 5 th July, this year that contains the new security regulations in the French
language version issued by the military commandant’s office of Bucharest in preparation for
war. To put it briefly, the regulations contain a prohibition for the population to hold weapons,
ammunition and explosives; the regulations of passive defence against gas attacks and air raids
must be strictly observed; on request the citizens must provide shelter to soldiers, army’s
vehicles and cattle; all restaurants and entertainment facilities must be closed by 23.00; all
public night clubs and clubs, in which information about the army or state defence is
explicated, hawked, disseminated or discussed are to be closed altogether; unsanctioned
meetings are prohibited; all kinds of propaganda in favour of the enemy, incitement of unrest
among the people and harming military operations are prohibited; seditious propaganda,
sabotage, causing of alarm, acts of violence, avoidance of requisition and tax avoidance are
prohibited; it is prohibited in any place and in any way to provide any information, even
incorrect, about anything that concerns the army; foreigners are prohibited to travel or move
around without having identity documents with them; it is prohibited to burn fires in open
areas and to light homes after the approach of the enemy’s aircraft has been announced;
military authorities must be informed of any foreigner or military whom the respective person
receives in his/her house; on demand one’s identity must be proved [ID presented] to agents
and officers of the military and ordinary police; everyone who has seen an enemy’s aircraft or
parachuters must immediately report about it; each military must immediately take measures
against parachuters without awaiting a special instruction and all residents must help him and
likewise must try to disclose spies; without a particular need or else if the relevant instructions
are violated 2 it is prohibited to enter or approach quarters, hospitals, military warehouses and
companies, terminals, trains, platforms, ports, airports, fortifications, military convoys or
columns, factories and all places where access is prohibited; to use radio broadcasters, telegraph
and pigeons a permit from military authorities is required; it is prohibited to carry private
persons’ correspondence; it is prohibited to cause panic among the civilians or in the army even
without a bad intention; each instruction of the state or military authorities must be obeyed.
Those who violate these regulations, even due to neglect, and all those who provide
assistance or protection to such violators, same as accomplices, concealers or initiators of such
violations are to be punished with 1–2 years in penitentiary plus penalty as stipulated in clause
25 of the law on penalties. Entering of the above-mentioned prohibited sites with photo or film
cameras, tools that allow drawing plans, drawing boards etc. is punishable with forced labour
1
Le Moment – French newspaper.
2
The meaning of the latter phrase is not clear, the translation provides the exact wording of the original text
(translator’s note).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 449
for 5–25 years and deprivation of rights for 3–10 years. Accomplices, concealers or initiators of
treason, spying and causing threat to the internal and external security of the state are to be
punishable with the same penalties as those who commit these crimes, i.e. with penalties
starting from imprisonment for 2 months to forced labour for life or fine of 2 000–100 000 lei
(=Ls 30–1500). The Romanians may find such fines very tangible because poverty is wide-spread
and the average incomes are very low here. For comparison it could be mentioned that 100 000
lei correspond to the Prime Minister’s salary.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7456, s. 14.
191. Sūtņa L. Ēķa 1940. g. 5. jūl. ziņojums ministru prezidentam A. Kirhenšteinam 1
Nosūtu Jūsu informācijai Rumānijas jaunās valdības sastāvu, kāds tas publicēts vakar vakarā
un šodienas laikrakstos. Par valdības orientāciju un politikas galvenām līnijām var pa daļai
spriest no valdības deklarācijas, kuru franču tulkojumā še klāt pievienoju.
Pa pastu sūtāmā ziņojumā diemžēl nevaru pieskarties tuvākam raksturojumam, ko ceru
izdarīt vēlāk.
Kā dzirdu, tad debates rumāņu parlamenta Ārlietu komisijā par Besarābijas un Ziemeļu
Bukovinas atdošanu PSRS bijušas ļoti vētrainas, jo ir viena daļa politiķu, kas domāja, ka būtu
bijis jāturās padomju karaspēkam pretī.
PSRS atstāto provinču evakuācija notikusi visumā labā kārtībā. Turpretim uz Besarābiju
braucošos ešelonos (šīs provinces piederīgie pārējās Rumānijas daļās) izcēlušies nemieri, pēc
rumāņu oficiālas versijas aiz tā iemesla, ka uz Besarābiju braucošie negribējuši gaidīt vilcienu
sastādīšanu un izrādījuši agresīvas tieksmes pret rumāņu policiju un karaspēku. Esot izcēlušās
Galacā nopietnas sadursmes, kur abās pusēs ir kritušie un ievainotie. Baumas gan stingri
apkaro, bet tomēr baumu ir bezgala, kas norāda uz zināmu nervozitāti iedzīvotājos. Tagad nu
rumāņu politiskā orientācija taisa strauju pagriezienu “ass valstu” virzienā un cer caur to glābt,
kas glābjams. Varam gatavoties vēl uz visādiem pārsteigumiem un jaunām pārmaiņām.
LVVA, 2574. f., 4. apr., 7456. l., 1. lp.
191. Report by Envoy L. Ēķis to Prime Minister A. Kirhenšteins 2 , 5 th July 1940
For your information I am hereby sending the list of the new government’s members as it
was published in newspapers yesterday evening and today. The orientation of the government
and the main lines of its policy can be partially deduced from the government’s declaration,
which I hereby attach in translation into French.
In a report, which has to be sent by mail, I regretfully cannot provide more detailed
description, which I hope to do later.
As I heard, debates in the Foreign Affairs Commission of the Romanian Parliament on
ceding of Bessarabia and North Bukovina to the USSR have been very stormy because a part of
politicians believed that the Soviet troops had to be resisted.
1
Augusts Kirhenšteins (1872–1963), Latvijas mikrobiologs, politiķis–kolaborants. 1940. g. jūn. iecelts par PSRS
pārstāvniecības izveidotās valdības Ministru prezidentu. Pēc aneksijas Padomju Savienībā 1940.–1952. g. Latvijas
PSR Augstākās Padomes priekšsēdētājs.
2
Augusts Kirhenšteins (1872–1963), Latvian microbiologist, politician – collaborant. In June 1940 appointed Prime
Minister of the government formed by the USSR diplomatic mission in Riga. After Latvia’s annexation into the
Soviet Union 1940–1952 Chairman of the Supreme Council of the Latvian SSR.

450 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
On the whole the evacuation of the provinces ceded to the USSR has taken place in good
order. However, riots have broken out in trains due for Bessarabia (among those from other
parts of Romania who belong to this province [and are returning home because of these events-
E.J.]), according to the official Romanian version it was because those who were due for
Bessarabia did not want to wait for the trains to be assembled and demonstrated aggression
against the Romanian police and troops. They say that serious clashes have taken place in Galați
with dead and wounded on both sides. Rumours are being strongly combated, yet there is no
end to rumours which fact points to certain nervousness in the population. Now the Romanian
political orientation is making a sharp turn towards the “axis countries” and through that hopes
to salvage what there is to salvage. We may prepare ourselves for all kinds of new surprises and
changes.
SHAL, f. 2574, d. 4, file 7456, s. 1.
192. Notă de conversație dintre Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail
Manoilescu 1 și Ministrul Letoniei la București Ludvigs Ēķis, 10 iulie 1940, ora 11.30
Mi-a arătat că noua situație care s-a creat Statului Leton prin ocuparea lui completă de către
Rusia este datorită exclusiv dorinței Rusiei de a lua poziție împotriva Germaniei pentru războiul
apropiat.
Este convins că Rusia va ataca curând și Finlanda.
Nu poate spune precis dacă războiul germano-sovietic va fi anul acesta sau anul viitor în
primăvară. Totul depinde de cât de repede se va termina campania împotriva Angliei. Din
punct de vedere politic totul ar împinge ca războiul să se facă chiar anul acesta; din punct de
vedere militar depinde însă de data la care nemții vor avea mâinile complet libere.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, 1921-1940. Relații cu Lituania, Polonia, România, Suedia,
Turcia, Ungaria, Vatican, vol. 8, fila 167.
192. Note of Conversation between the Minister of Foreign Affairs of Romania Mihail
Manoilescu and the Minister of Latvia in Bucharest Ludvigs Ēķis, 10 th July 1940 hour
11.30
He told me that the new situation created to the Latvian State by its complete occupation by
Russia is due exclusively to Russia’s wish of taking a stand against Germany for the imminent
war.
He is convinced that Russia will soon attack Finland as well.
It is not a known fact whether the German-Soviet war will take place this year or in the
spring of next year. It all depends on how fast the campaign against England ends. From a
political point of view, everything points to the war taking place this very year; from a military
point of view, it depends on the date when Germans are completely available.
DARMFA, f. 71/1920-1944, Latvia, vol. 8, s. 167.
193. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 439 către Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail Manoilescu, 11 iulie
1940
1
Mihail Manoilescu (1891-1950) was a Romanian engineer, scientist and politician. Minister of Foreign Affairs
(1940). He died in political prison.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 451
Ieri seară a expirat termenul de depunere a candidaturilor pentru alegerile în vederea noului
Parlament leton. Nu au fost înregistrate decât listele blocului muncitoresc, organizație al cărei
schelet principal îl constituie partidul comunist și pe listele căreia candidează și membrii
actualului guvern. Ceilalți fie că s-au abținut din teamă de a fi denunțați ca „plutocrați” sau
„dușmani ai poporului”, fie că au fost împiedicați invocându-se diferite vicii de formă cum este
cazul cu listele fostului Ministru de Război, Generalul Balodis.
Programul blocului muncitoresc este de o moderație dintre cele mai suspecte al cărui scop
este dezarmarea și adormirea suspiciunilor opiniei publice.
Aceasta nu va împiedica bineînțeles ca, odată alegerile făcute, noul parlament, care va fi o
adunare constituantă, să introducă toate reformele pe care Moscova le va socoti oportune. Un
punct pare însă (lipsă text) 1 intangibilitatea proprietății țărănești. Acest principiu corespunde de
altfel cu evoluția însăși a ideilor în Rusia sovietică. Partidul comunist respinge de altfel, fără prea
multă energie, acuzația că ar dori să impună o uniune cu Rusia sovietică. El declară că asupra
acestui punct se va pronunța în mod liber poporul leton însuși.
Impresia generală este însă că, în cazul când evenimentele externe nu vor veni să se
interfereze cu dezvoltarea normală a procesului declanșat prin intrarea trupelor sovietice în
Statele Baltice, rezultatul final al acestui proces va fi alipirea în fapt, într-un timp ce rămâne de
determinat, a acestor state la Uniunea Sovietică în sânul căreia ele vor putea însă beneficia de o
oarecare autonomie.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 71-72.
193. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 439 to Foreign Minister Mihail Manoilescu, 11 th July 1940
Yesterday evening the deadline for the submission of applications for the elections for the
new Latvian Parliament expired. Only the lists of the workers’ block were registered, an
organization whose main skeleton is the communist party and on whose lists the members of
the current government also candidate. The others either abstained for fear of being denounced
as "plutocrats" or as "enemies of the people" or they were prevented from it, different formal
defects being invoked such as the case with the lists of General Balodis, the former Minister of
War.
The programme of the workers’ block is dubiously moderate, and its purpose is to disarm
and extinguish the suspicions of the public opinion.
This will not prevent of course, once the choices made, the new parliament, which will be a
constituent assembly, from introducing all the reforms that Moscow deems timely. However, a
point seems to be (missing text) 2 the intangibility of the peasant property. As a matter of fact,
this principle corresponds to the evolution of ideas in the Soviet Russia. Furthermore, the
Communist Party rejects, without too much energy, the charge according to which they would
want to impose a union with the Soviet Russia. It states that the Latvian people will be the one
to decide freely on this issue.
However, the general impression is that, if the external events do not come to interfere with
the normal development of the process triggered by the entry of the Soviet troops in the Baltic
States, the final outcome of this process will actually be the joining, during a period that
1
Mențiune în original.
2
Mention in the original document.

452 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
remains to be determined, of these states to the Soviet Union, within which they may however
benefit from some autonomy.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 71-72.
194. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 441 către Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail Manoilescu, 15 iulie
1940
După toate probabilitățile, uniunea cu Rusia Sovietică va fi anunțată de noile Parlamente ale
Statelor Baltice în primele zile după constituirea lor. Încă de la formarea lor, noile guverne ale
Statelor Baltice au fost de altfel abia mai mult decât un spectacol de marionete manevrate de
legațiile sovietice respective și de Vicepreședintele Consiliului Comisarilor Poporului, Vîșinski,
care se găsește la Riga și care este adevăratul deținător al frâielor puterii în aceste state. Cât
despre alegerile la care nu au fost acceptate decât candidaturi comuniste, ele constituie o
comedie, care în nici un caz nu poate atesta în fața istoriei că popoarele baltice doresc
introducerea regimului comunist și unirea la Rusia sovietică.
S-ar fi decis ca semnalul unirii să fie dat de Lituania pentru a se observa reacția Germaniei.
În cazul când nu s-ar produce o asemenea reacție celelalte State Baltice vor urma imediat. După
toate aparențele însă cei care cred în posibilitatea unei reacții germane energice și în izbucnirea
eventuală a actualului conflict latent germano-rus din inițiativa Germaniei și pe tema protecției
Statelor baltice își iau speranțele drept posibilități. Oricât de neplăcută i-ar fi încorporarea
Statelor Baltice la U.R.S.S., este puțin probabil ca, în împrejurările actuale, atâta vreme cât
conflictul cu Anglia este pendinte, Germania să forțeze situația pentru a precipita intervenirea
unei alianțe anglo-ruse, alianță care este actualmente de domeniul posibilităților și pe care
Anglia se întrebuințează în mod activ la Moscova a o provoca.
Adaug că călătorii (sic!) sosiți în ultimul timp din Germania au observat mari mișcări de
trupe în Prusia Orientală. Faptul este însă suficient explicabil prin concentrările sovietice pe
frontierele germane, concentrări despre importanța cărora se poate judeca după amploarea
preparativelor militare din sectorul baltic.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 75-76.
194. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 441 to Foreign Minister Mihail Manoilescu, 15 th July 1940
In all likelihood, the union with Soviet Russia will be announced by the new Parliaments of
the Baltic States during the first days after their formation. From their very beginning, the new
governments of the Baltic States were, however, barely more than a puppet play manipulated
by the respective Soviet legations and by Mr. Vyshinsky, Vice-Chairman of the Council of the
People's Commissaries, who is in Riga and is the true holder of the power in these countries. As
for the elections in which only communist applications were accepted, these are but comedy,
which in any case cannot attest to history that the Baltic peoples want the institution of the
communist regime and their union with the Soviet Russia.
It seems to have been decided that the signal of union should be given by Lithuania in order
to see the reaction of Germany. If such a reaction did not occur, the other Baltic States will
follow immediately. In all likelihood, however, those who believe in the possibility of an
energetic German reaction and in the possible outbreak of the current latent German-Russian

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 453
conflict initiated by Germany regarding the protection of the Baltic States, they take their hopes
for possibilities. No matter how unpleasant Germany found the incorporation of the Baltic
States by the USSR, in the present circumstances, as long as the conflict with England is
pending, it is unlikely for Germany to cause the situation to precipitate the emergence of an
Anglo-Russian alliance, which is currently possible and which England is making active efforts
in Moscow to provoke.
I add that the travellers recently arrived from Germany have noticed important movements
of troops in East Prussia. Nevertheless, the fact is sufficiently explained by the Soviet
concentrations at the German borders, concentrations whose importance can be judged
according to the extent of military preparations in the Baltic sector.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 75-76.
195. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 442 către Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail Manoilescu, 16
iulie 1940
Mai mulți agenți sovietici însoțiți de Ministrul de Interne leton s-au prezentat ieri la locuința
de țară a fostului Ministru al Afacerilor Străine, Munters, notificându-i că urmează a fi condus
în Rusia împreună cu soția și cei doi copii și dându-le o oră pentru pregătirile de plecare.
Faptul este cu atât mai extraordinar cu cât domnul Munters păstra relațiile cele mai bune cu
cercurile sovietice. Am putut constata personal acest fapt nu mai departe decât cu o zi mai
înainte în timp ce petreceam weekendul în societatea familiei fostului ministru și când în
prezența mea domnia sa a primit vizita mai multor membri ai legației sovietice, vizită ce s-a
desfășurat în modul cel mai cordial.
Fi-va domnul Munters chemat a răspunde acuzației de a fi încheiat cu celelalte State Baltice
un pact secret îndreptat în contra Sovietelor? Inutil de spus că această acuzație nu conține nici
un grăunte de adevăr și că ea a fost invocată numai ca un pretext pentru a justifica acțiunea
sovietică față de Statele Baltice.
După cum se vede, G.P.U. 1 -ul nici nu a așteptat decizia de unire a Letoniei cu Rusia pentru
a-și începe sinistra sa activitate. Se pare că și alte personalități ale fostului regim leton au
împărtășit soarta domnului Munters.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, fila 77.
195. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 442 to Foreign Minister Mihail Manoilescu, 16 th July 1940
Yesterday, several Soviet agents accompanied by the Latvian Minister for the Interior
appeared at the country residence of Mr. Munters, the former Minister of Foreign Affairs, and
informed him that he would be taken to Russia together with his wife and two children, giving
them one hour for the departure preparations.
The fact is even more amazing as Mr. Munters maintained the best relations with the Soviet
circles. I could personally notice this fact no sooner than the day before, while I was spending
the weekend in the society of the former minister’ family and he was visited – in my presence –
by several members of the Soviet legation in the most cordial manner.
1
Administrația Politică de Stat, serviciu de informații sovietic. Devenit ulterior Administrația Centrală a Securității
Statului.

454 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Will Mr. Munters be held liable for having signed a secret pact with the other Baltic States
against the Soviets? Needless to say that this accusation does not contain a grain of truth and
that it was only invoked as a pretext to justify the Soviet action against the Baltic States.
As it can be seen, the GPU 1 did not even wait for the decision on the union of Latvia and
Russia before starting its sinister activity. It also seems that other figures of the former Latvian
regime shared the fate of Mr. Munters.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 77.
196. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 446 către Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail Manoilescu, 19
iulie 1940
Ieri a avut loc o manifestație a comuniștilor din Riga pentru a celebra „succesul” în alegeri al
Blocului muncitoresc, organizație care – după cum se știe, a fost singura autorizată să prezinte
candidaturi. Tema acestei manifestații a fost introducerea unei constituții comuniste și unirea la
U.R.S.S. Secretarul General al Partidului Comunist leton 2 a luat cuvântul pentru a constata
aceste cereri „formulate de poporul leton” și pentru a da asigurarea că ele „vor fi luate în
considerație” de noul parlament.
Parlamentul este convocat pentru ziua de 21 iulie. Sunt toate șansele ca unirea cu U.R.S.S. să
fie pronunțată încă în cursul săptămânii viitoare. Nu există nicio indicație cu privire la termenul
ce va fi acordat Corpului Diplomatic pentru lichidarea diferitelor afaceri înainte de a părăsi
Letonia. După toate probabilitățile, rușii nu vor îngădui împuternicirea de Consulate la Riga
decât țărilor cărora nu le vor putea opune un fine de neprimire 3 , adică țărilor în care Sovietele
însele întrețin consulate.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, fila 78.
196. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 446 to Foreign Minister Mihail Manoilescu, 19 th July 1940
Yesterday there was a Communist manifestation in Riga to celebrate the elective "success" of
the Workers' Block, which was, as we know, the only organization authorized to submit lists of
candidates. The object of this manifestation was the institution of a Communist constitution
and the union with the USSR. The General Secretary of the Latvian Communist Party 4 took the
floor to ascertain these applications "formulated by the Latvian people" and to assure that they
"will be taken into consideration" by the new parliament.
The Parliament is assembled on July 21 st . It is most likely that the union with the USSR be
decided next week. There is no indication regarding the deadline that the Diplomatic Corps will
be given to settle different affairs before leaving Latvia. In all likelihood, the Russians will allow
1
The State Political Directorate, Soviet intelligence agency. The full name of the agency in 1940 was the Main
Directorate of State Security.
2
Probabil autorul se referă la Jānis Kalnbērziņš (1893-1986), aflat în fruntea Partidului Comunist Leton în perioada
1940 (25 august)-1959.
3
Mijloc de apărare ce urmărește respingerea acțiunii contestând părții adverse dreptul de a acționa în temeiul
anumitor fapte ca lipsa calității, interesului, expirarea termenului de introducere a acțiunii etc. El poate fi invocat
în orice fază a procesului.
4
Probably the author refers to Jānis Kalnbērziņš (1893-1986), at the head of the Latvian Communist Party between
1940 (25 august) -1959.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 455
Consulates in Riga only of the countries to which they cannot deny admissibility 1 , namely to the
countries in which the Soviets themselves maintain consulates.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, 78.
197. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 449 către Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail Manoilescu, 21
iulie 1940
Ordinea de zi a Parlamentului care se găsește actualmente în ședință comportă patru puncte
și anume:
- proclamarea Letoniei ca republică sovietică
- soluționarea admiterii Letoniei în U.R.S.S
- exproprierea marilor proprietăți rurale și
- naționalizarea marilor întreprinderi
Deciziile asupra primelor două puncte vor interveni chiar în cursul zilei de astăzi.
Ședința a fost montată conform scenariului revoluționar clasic. După constituirea
Parlamentului, delegații ale diferitelor corporații în cap cu delegația armatei au solicitat a fi
admise a-și expune revendicările. Toate au cerut introducerea regimului comunist și
încorporarea la U.R.S.S.. Discuțiile sunt constant întrerupte de ovații la adresa lui Stalin și de
sunetele „Internaționalei”.
Parlamentul a admis a se prelungi puterile actualului guvern până la noi dispoziții, Primul
Ministru asumând și funcțiile de Președinte al Republicii în locul domnului Ulmanis.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, fila 79.
197. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 449 to Foreign Minister Mihail Manoilescu, 21 st July 1940
The Agenda of the Parliament currently in session involves four points, namely:
- the proclamation of Latvia as a Soviet republic
- the settlement of the admission of Latvia in the USSR
- the expropriation of the large rural properties and
- the nationalization of large enterprises
The first two points will be decided upon later today.
The meeting was set according to the classic revolutionary scenario. Following the
establishment of the Parliament, delegations of different corporations led by the military
delegation itself asked to be allowed to put forward their demands. All of them requested the
institution of the communist regime and the incorporation in the USSR. The discussions were
constantly interrupted by applause to Stalin and by the sounds of the "International".
The Parliament allowed the extension of the validity of the current government, until
further notice, the Prime Minister assuming also the functions of President of the Republic
instead of Mr. Ulmanis.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 79.
1 A means of defense which aims at rejecting the action by contesting the right of the opposing
party to act in accordance with certain facts such as the lack of quality, interest, the expiry of the
deadline for filing actions etc. It can be invoked in any stage of the trial.

456 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
198. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 448 către Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail Manoilescu, 21
iulie 1940
Statele Baltice au trăit. Ultimul act al comediei care se cheamă liberarea de către armata
roșie a popoarelor baltice de tirania regimurilor lor plutocratice și adeziunea liberă și spontană
a acestor popoare recunoscătoare la Rusia sovietică s-a consumat azi când Parlamentul din
Riga, ales sub baionetele rusești, a decis a solicita încorporarea Letoniei în U.R.S.S.. În celelalte
capitale baltice o decizie similară a fost luată probabil în același timp sau va fi luată la un scurt
interval.
Efemera existență a acestor state constituie o condamnare vie și elocventă a regimului
comunist. Desprinse din corpul vechii Rusii, pornite după războiul mondial de la același punct
de plecare ca și Rusia sovietică, câtă diferență în rezultatele respective obținute nu atestă cei
douăzeci de ani de viață separată. Deși lipsite de bogății naturale, Statele Baltice, printr-o
muncă tenace organizată în cadrul unor regimuri de ordine au reușit să obțină progrese
economice și sociale și un nivel de viață care le pun în rândul popoarelor cele mai civilizate. În
același timp, cu toate imensele resurse, Rusia sovietică nu poate oferi decât un spectacol de
mizerie, de suferință și de teroare.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 80-81.
198. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 448 to Foreign Minister Mihail Manoilescu, 21 st July 1940
The Baltic States have passed away. The last act of the comedy which is called the liberation
by the Red Army of the Baltic peoples from the tyranny of their plutocratic regimes and the free
and spontaneous adherence of these grateful peoples to Soviet Russia was consumed today
when the Parliament in Riga, elected under Russian bayonets, decided to seek the
incorporation of Latvia in the USSR. In the other Baltic capitals, a similar decision was probably
taken at the same time or will be taken in a short while.
The ephemeral existence of these states is a vivid and eloquent condemnation of the
communist regime. Though they detached from the body of the old Russia and started after the
World War from the same starting point as Soviet Russia, their twenty years of separate life
made such a difference. Although lacking in natural resources, the Baltic States, managed – by
means of tenacious work organized under certain order regimes – to achieve economic and
social progress and a standard of living which place them among the most civilized peoples.
While Soviet Russia, with all its immense resources, displays only a show of misery, suffering
and terror.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 80-81.
199. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 452 către Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail Manoilescu, 26
iulie 1940
Unirea Statelor Baltice cu Rusia va fi proclamată oficial probabil la 1 august de către Sovietul
Suprem căruia delegațiile celor trei state îi vor prezenta cererile formulate de parlamentele
respective de încorporare în Uniunea Sovietică ca republici federate. Termenul ce va fi acordat
Corpului Diplomatic pentru a părăsi Riga va fi după toate probabilitățile de două săptămâni.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 457
Rușii doresc a îndepărta cât mai repede orice prezență inoportună din aceste regiuni
prezentând un mare interes din punct de vedere militar.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, fila 82.
199. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 452 to Foreign Minister Mihail Manoilescu, 26 th July 1940
The union of the Baltic States with Russia will be probably officially proclaimed on August 1 st
by the Supreme Soviet to whom the delegations of the three states will submit the respective
parliaments’ applications of incorporation in the Soviet Union as a federal republic. The
deadline which will be granted to the Diplomatic Corps to leave Riga will be, in all likelihood,
two weeks. The Russians want to remove any undesired presence of great military interest from
these regions as soon as possible.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 82.
200. Telegrama Ministerului Afacerilor Străine al României nr. 49733 semnată Vasile
Grigorcea către însărcinatul cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-Buzești, 12
august 1940
Având în vedere noua situație din Letonia vă încunoștințez că sunteți rechemat pe ziua de
20 august în Administrația Centrală.
Înainte de a părăsi Riga, rog luați măsuri pentru arderea cifrului și arhivei politice și secrete,
aducând la Minister numai arhiva administrativă și de contabilitate, precum și registrele.
Apuntamentele Domniei Voastre și ale personalului, pe întreaga lună august, au fost
ordonanțate și le veți primi ca de obicei.
Rog telegrafiați dacă doamna Blau și omul de serviciu au dreptul la un preaviz conform
legilor locale și cât anume pentru ca Ministerul să dispună în consecință.
Contractul de închiriere pentru locuința Domniei Voastre personală expirând la 1 octombrie,
iar chiria fiind plătită până la aceea dată, nu veți avea nicio altă obligație față de proprietar.
Contractul de închiriere pentru Cancelarie putând fi denunțat cu preaviz de 3 luni, rog să-l
denunțați la 15 august și să achitați restul chiriei de la 1 octombrie până la 15 noiembrie, adică
450 de lați, din încasări.
Veți lua măsuri pentru transportul la București a întregului inventar al legației. În ceea ce
privește mobilierul Domniei Voastre personal, îl veți depune la o casă de expediție, deoarece nu
este încă hotărât dacă nu veți fi transferat în curând într-un alt post în străinătate.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 86-87.
200. The telegram of the Ministry of Foreign Affairs of Romania no. 49733 signed by
Vasile Grigorcea to the the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-
Buzești, 12 th August 1940
Given the new situation in Latvia, I inform you that you are re-summoned to the Central
Administration on August 20 th .
Before leaving Riga, please take the necessary measures to burn the cipher and the political
and secret archives, bringing to the Ministry only the administrative and accounting archives as
well as the records.

458 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Your wages and those of your staff for the entire month of August were authorized and you
will receive them as usual.
Please let us know by wire if Mrs. Blau and the janitor are entitled to a notice and the
extension of the same under local laws, so that the Ministry should order accordingly.
As the lease agreement for your personal dwelling expires on October 1 st and the rent is paid
to that date, you will have no further obligation to the owner.
As it is possible to terminate the lease contract for the Chancellery with a 3-month notice,
please denounce it on August 15 th and pay the remaining rent from October 1 st until November
15 th , meaning 450 Latsfrom the receipts.
You will take the necessary measures for the transportation of the entire inventory of the
legation to Bucharest. As far as your personal furniture is concerned, you will place it in a
freight company, as it has not been decided yet whether you are transferred soon to another
post abroad.
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 86-87.
201. Decret nr. 50077 din 13 august 1940 al Regelui Carol al II-lea de rechemare a
diplomatului Grigore Niculescu-Buzeşti din calitatea de însărcinat cu afaceri al
României la Riga
Carol al II-lea
Prin graţia Lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României
La toţi de faţă şi viitor Sănătate
Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Străine
sub No. 50076
Am decretat şi decretăm:
Art. I Domnul Grigore Niculescu-Buzeşti, Secretar de Legaţie Cl. a II a, Însărcinat cu Afaceri
pe lângă Legaţia României din Riga, este rechemat pe ziua de 20 august 1940, în Administraţia
Centrală a Ministerului de Afaceri Străine.
Art. II- Ministrul Nostru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Străine este însărcinat
cu executarea acestui decret.
Dat în Bucureşti, la 13 august 1940.
*
AMAE, fond Cazierul 77, Litera N, Nr. 37, 1930, Niculescu-Buzeşti, Grigore
201. Decree no. 50077 of King Charles (Carol) II of recalling diplomat Grigore
Niculescu-Buzeşti from the position of Romania’s Charge d’affaires in Riga, 13 th August
1940
Carol II
By the grace of God and national will King of Romania
Wish Health to all present and to the future ones
On the report of our Minister Secretary of State at the Department of Foreign Affairs having
no. 50076

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 459
We decreed and decree:
Art. I Mister Grigore Niculescu-Buzesti, Secretary of Legation Cl. II a, Charge d’affaires to the
Romanian Legation to Riga is recalled on 20 August 1940 to the Central Administration of
Ministry of Foreign Affairs.
Art. II Our Minister Secretary of State at the Department of Foreign Affairs is responsible for
the execution of this decree.
Given in Bucharest, August 13, 1940.
DARMFA, f. 77, N 37, 1930, Niculescu-Buzeşti, Grigore
202. Telegrama însărcinatului cu afaceri al României la Riga Grigore Niculescu-
Buzești nr. 486 către Ministrul Afacerilor Străine al României Mihail Manoilescu, 21
august 1940
Un mare număr de personalități reprezentative ale fostului regim sau ale vieții naționale
letone a fost deportat în Rusia. Fostul Președinte al Republicii, Ulmanis, fostul Vicepreședinte al
Consiliului de Miniștri, Balodis, și alți membri ai fostului guvern au împărtășit deja această
soartă. Deportările și arestările continuă de altfel a fi practicate pe o scară foarte întinsă.
Prin aceste măsuri politica sovietică urmărește să lichideze orice nucleu care ar putea
întreține flacăra vieții naționale letone. În aceeași ordine de preocupări se înscrie și lichidarea
probabilă și apropiată a armatelor Statelor Baltice. Oamenii vor fi trimiși pentru serviciu militar
în Rusia, iar în Statele Baltice vor fi trimise contingente rusești. Ofițerii ce vor fi preluați în
armata roșie vor fi repartizați în diferite garnizoane din Rusia.
S-ar părea de altfel că cel puțin unele din persoanele expediate în Rusia se bucură de un
regim destul de clement. Rușii nu urmăresc vreun proces personal în contra persoanelor în
chestiune, ci decapitarea Statelor Baltice de elita lor conducătoare în jurul căreia s-ar putea
grupa aspirațiile naționale.
AMAE, fond 71/1920-1944, Letonia, Telegrame și rapoarte Riga 1929-1940, vol. 2, filele 94-95.
202. Telegram of the Romanian Chargé d’Affaires in Riga Grigore Niculescu-Buzești
no. 486 to Foreign Minister Mihail Manoilescu, 21 st August 1940
A large number of representative personalities of the former regime or of the Latvian
national life were deported to Russia. Mr. Ulmanis, the former President of the Republic, Mr.
Balodis, the former Vice-Chairman of the Council of Ministers, and other members of the
former government have already shared this fate. Otherwise, deportations and arrests continue
on a very large scale.
By these measures, the Soviet policy seeks to liquidate any nucleus that might keep the
flame of the Latvian national life burning. The same list of concerns also included the probable
and close liquidation of the armies of the Baltic States. People will be sent to Russia for military
service and Russian contingents will be sent to the Baltic States. The officers who are taken by
the Red Army will be sent to different garrisons in Russia.
Moreover, it seems that at least some of the persons sent to Russia enjoy a fairly clement
regime. The Russians’ objective is not a personal trial against the persons in question, but the
beheading of the Baltic States from their ruling elite around which national aspirations might
be grouped.

460 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
DARMFA, f. 71, Latvia, Telegrams and reports, Riga, 1929-1940, vol. 2, s. 94-95.
203. Bijušā Latvijas sūtņa Bukarestē L. Ēķa 1942. g. 23. dec. raksts no Vašingtonas
Latvijas diplomātiskā dienesta vadītājam K. Zariņam.
[..]
Rumānija. Ungārija un Rumānija bija Varšavas sūtniecības blakus jeb satelītu sūtniecības.
Ungārijā es akreditējos 1938. gada 24. septembrī, bet Rumānijā 1939. g. 18. oktobrī. Pēc Varšavas
man lielākā vērība bija jāpiegriež Ungārijai, jo pēdējā izrādīja dziļu interesi par Latviju. Sāka
attīstīties diezgan rosīga savstarpēja satiksme un draudzīga iepazīšanās gan saimniecisku
darbinieku, gan studējošās jaunatnes starpā, gan oficiālās valdības un izglītības un kulturāli–
mākslinieciskā laukā. Rumānijā mana ierašanās bija gadījuma diktēta, jo Bukarestē mēs
atradāmies gandrīz vai viss Varšavas diplomātiskais korpuss. Lielākā tiesa drīz vien aizbrauca.
Man mūsu ārlietu ministrs uzdeva palikt pagaidām Bukarestē, bet gatavoties uz pārcelšanos uz
Budapeštu. 1940. g. sākumā man direktors Anševics 1 rakstīja ministra uzdevumā, ka mana
uzturēšanās Dienvidaustrumu Eiropā neesot paredzēta ilgākam laikam. Mani esot paredzēts
pārcelt uz Maskavu vai uz Berlīni. Lai es pats aizrakstot ministram. Es aizrakstīju un lūdzu
vismaz pagaidām man ļaut drusku “atvilkt elpu” puslīdz mierīgos Budapeštas un Bukarestes
apstākļos. Pēc tam pienāca priekšlikums akreditēties arī Turcijā.
Šo ievadu sniedzu tamdēļ, lai Tev rādītu, ka Rumānija nemaz ar nebija domāta kā
sūtniecības sēdeklis, un tāpēc es tur lielāko tiesu no nepilniem 6 mēnešiem pavadīju viesnīcā un
vēlāk mēbelētā dzīvoklī. Mana sūtniecība bija “automobilī”, jo man vairākkārt bija jābrauc uz
Budapeštu (kur mums bija lielāks modernu ieroču pasūtījums) dažādas konkrētas lietas kārtot.
Līdz 1940. g. pavasarim Bukarestē bija tiešām ērta un patīkama dzīvošana. Rumāņi ir ļoti
interesanta un inteliģenta tauta. Sevišķi tur, kur tā palikusi tīra un nesajaukta, jeb kur redzams
un jūtams vairāk Rietumeiropas iespaids. (Karpatu pakalnēs, par piemēru, un Transilvānijā).
Bukareste bija pilna daždažādu ziņu un intrigue un es dabūju daudz ko dzirdēt un arī ziņot
priekšniecībai Rīgā. Rezultāts tam bija tas, ka manu pagaidu sēdekli atstāja Bukarestē.
Tai laikā, kad pār mūsu dzimteni un mūsu kaimiņu zemēm pacēlās bargie sarkanā negaisa
mākoņi un draudi mūsu patstāvībai un tautas brīvībai, es biju Turcijā. Uz pieprasījumu
Munteram par notikumiem Lietuvā un pie mums, saņēmu ļoti optimistisku atbildi. Šai sakarībā,
man šķiet, nebūtu lieki atgādināt, ka mūsu valdības un prezidenta viedoklis bija nepretošanās
krievu boļševiku iebrukumam [..].
Lai gan Muntera šifrētā telegramma bija ļoti optimistiska, es tomēr manu sākumā domāto
garāku apciemojumu Turcijā 1940. gada maijā un jūnijā saīsināju un 9. jūnija vakarā 1940. g.
atgriezos Bukarestē. Ziņas no mājām un sevišķi no Lietuvas un no Rietumu frontes pienāca ļoti
sliktas. Rumānijā notika valdības maiņa un jaunais kU.R.S.S. pilnīgi un atklāti iestūrēja “ass
valstu” ūdeņos. 10. jūnijā 1940. g. Itālija pieteic karu Francijai un Anglijai. 14. jūnijā vācieši bez
cīņas ieņem un okupē Parīzi. 15. jūnijā krievu nota – ultimāts Lietuvai. 16. jūnijā Lietuvas pilnīga
okupācija no krievu sarkanarmijas. 16. jūnijā krievu ultimāts Latvijai un Igaunijai. 17. jūnijā
Latvijas okupācija no krievu sarkanarmijas un Latvijas patstāvības beigas – līdz turpmākam.
1940. gada 17. jūnijā visi Eiropas radiofoni un arī prese Bukarestē ziņoja par Latvijas
okupāciju. Es mēģināju sazināties ar Rīgu, kas man arī izdevās ap plkst. 12 naktī. Pie telefona
1
Teodors Anševics (1900–1942), Latvijas diplomāts. No 1939. g. Ārlietu ministrijas Administratīvā departamenta
direktors. Gājis bojā padomju ieslodzījumā.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 461
(Arminis 1 ) bija Rusmanis. 2 Neko citu viņš pateikt nevarot, kā vienīgi to, lai klausoties radiofonu.
Vecais ministru kabinets atkāpies. Rītu droši vien būšot jaunas ziņas. Plkst. 2 naktī būšot
speciāls radījums pārstāvībām. Lai klausoties. Sazinājos arī ar Krieviņu 3 Berlīnē un manu igauņu
kolēģi Budapeštā, J. Markusu. Plkst. 22.10 noklausījos prezidenta K.Ulmaņa runu. Viss kas
notiekot, notiekot ar valdības ziņu, ar valdības piekrišanu. Prezidents vēloties tādēļ, lai krievu
karaspēku sagaidītu ar draudzību, bez traucējumiem, bet lai ierobežojot lieku ziņkārību.
Valdība atkāpusies, bet ministri paliek savos amatos, kamēr būs jauna valdība. Visiem palikt
savās vietās, tas nepieciešams Latvijas un mūsu tautas interesēs. Notikumi ienesot traucējumus
mūsu dzīves ritmā. Tas jāpanes. Draudzīgas attiecības ar Padomju Savienību esot apliecinājuši.
Rodoties daudz jaunu, steidzamu prasību un grūtību. Visiem tomēr jāejot darbā. Rīkojumi būs
bargi un stingri. Mūsu sirdis strauji pukst. “Es palikšu savā vietā un jūs paliekiet savās!”,
nobeidza savu runu prezidents.
Laiks starp 1940. g. 17. jūniju un 21. jūliju pagāja vienā nervozā satraukumā, ziņu vākšanā pa
pilsētu, preses lasīšanā un radiofona klausīšanā līdz agrām rīta stundām. Jāpiezīmē, ka Rīgas un
Madonas radiofonus es Bukarestē un Budapeštā (vēlāki) varēju saklausīt pavisam skaidri un bez
mazākiem traucējumiem. P. Reinhards 4 bieži ar telegrammu paziņoja, kad lai klausos
radiofonu. Saņēmu parasto rutīnas korespondenci un arī vairākas reizes kurjerpaciņas ar
rumāņu vai ungāru kurjeru starpniecību. Saņēmu arī dažreiz tiešas droši necenzētas ziņas no
maniem draugiem Rīgā caur franču sūtniecības laipnu starpniecību un vienreiz caur vācu
sūtniecības starpniecību. Galvenais, ko man šādā veidā ziņoja Rīgas draugi, bija tas, lai es ne
zem kādiem apstākļiem neriskējot mājās braukt. Mani uz vietas apcietināšot. Otrs galvenais
punkts visos ziņojumos no Rīgas bija tas, ka tautā un zināmās inteliģences daļas (kalpakieši un
korporeļi) 5 pārstāvjos valdīja liels sašutums par Ulmaņa – Muntera “pildīšanas politiku”
boļševikiem iepretīm un par hermētisku robežu noslēgšanu tiem, kam palikšana Latvijā bija
līdzīga nāves spriedumam.
22. jūlijā 1940. g. dabūju dzirdēt par Latvijas (un mūsu kaimiņvalstu Igaunijas un Lietuvas)
jaunā boļševistiskā “parlamenta” lēmumu pievienoties Padomju Krievijai, kā pēdējās sastāvdaļa.
Tai pašā dienā ķēros pie protesta notu izstrādāšanas, lai reaģētu uz brēcošo netaisnību un
boļševiku melu propagandu, kas iespiedās presē, un bija smags, nepamatots apvainojums mūsu
tautai. 22., 23. un 24. jūlijā es apmeklēju visus man tuvāki un draudzīgāki noskaņotos ārvalstu
sūtņus. Tāpat apmeklēju arī rumāņu Ārlietu ministrijas darbiniekus ar vecāko ģenerālsekretāru
Gregorkea priekšgalā. Ar pēdējo arī vēlāk visas manas darīšanas tika kārtotas un viņš bija
pilnvarots runāt sava ministra vārdā. Viņš bija man arī savā ziņā kolēģis, jo bija pēdējais rumāņu
vēstnieks Polijā un kopā ar mums citiem taisīja cauri visas grūtās strapāces un bēguļošanas pa
Poliju.
1
„Arminis” – Latvijas diplomātiskā dienesta korespondencē lietots apzīmējums Ārlietu ministrijai.
2
Aleksandrs Rusmanis (1890–1963), Latvijas diplomāts. 1933.–1940. g. Ārlietu ministrijas Austrumu nodaļas I šķiras
sekretārs. 1949.–1956. g. izsūtījumā Amūras apgabalā, miris Latvijā.
3
Edgars Kurts Pēteris Krieviņš (1884–1971), Latvijas diplomāts. 1932.–1935. g. sūtnis Vācijā (no 1933. g. arī Austrijā
un Nīderlandē) ar sēdekli Berlīnē, no 1935. g. Igaunijā, no 1938. g. Vācijā un Nīderlandē ar sēdekli Berlīnē. Miris
Vācijā.
4
Pauls Jēkabs Reinhards (1903–1990), Latvijas diplomāts. No 1934. g. Ārlietu ministrijas Konsulārās, no 1936. g. –
Rietumu nodaļas vadītājs. 1936.–1939. g. Tautu Savienības komisijas administrators Spānijā, 1939.–1940. g. Ārlietu
ministrijas Preses nodaļas vadītājs. Miris Lielbritānijā.
5
Domāti Latvijas Pagaidu valdības bruņoto spēku 1. latviešu atsevišķā bataljona (pirmais komandieris Oskars
Kalpaks) karavīri Neatkarības kara laikā 1918.–1919. g. (šeit – simboliski) un studentu korporāciju locekļi.

462 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
25. jūlijā piesūtīju sīki izstrādātas protesta notas Rumānijas, Ungārijas un Turcijas ārlietu
ministriem. Bukarestē notu nodevu personīgi ģenerālsekretāram Grigorkea. Uz Budapeštu un
uz Ankāru nosūtīju telegrammas, pieteicot notas un memorandu pa pastu jeb caur viņu
vēstniecību vai sūtniecību starpniecību [..]. Šie dokumenti paši par sevi runā skaidru valodu par
maniem ieskatiem attiecībā uz boļševiku iebrukumu Latvijā un šie dokumenti ir arī lūgums un
protests neatzīt Latvijas inkorporāciju Padomju Savienībā, jo viss tas ir noticis ar rupjas, brutālas
varas u neveiklu melu un falsifikāciju palīdzību. Norakstus no šiem dokumentiem es piesūtīju,
resp., personīgi nonesu arī Amerikas sūtnim Frenklinam Motam Gunteram, mūsu labam
draugam – zviedru sūtnim Patrikam de Reitersvērdam 1 un dažiem rumāņu man labi un
draudzīgi noskaņotiem politiķiem. Ar Amerikas sūtni, starp citu, runāju arī, vai viņš nevarētu
pieņemt vismaz daļu mana arhīva un valsts mantas glabāšanā. Viņš atteicās to darīt, bet solīja
manu protesta notu un memorandu tekstus darīt zināmus savai valdībai. Zviedru sūtnis
izlīdzēja man citādi – palīdzot manu personīgo arhīvu pārdabūt pār robežām un pieņemot
glabāšanā arī manus personīgos līdzekļus. Valsts mantu arī viņš atteicās pieņemt, jo, ja kaut kā
boļševiki to dabūtu saost, tad viņu likvidētu. Te vēl jāatzīmē, ka pēc šo notu iesniegšanas mana
kustēšanās pa Bukaresti palika bīstama. Ap sūtniecību ložņāja šaubīgi tipi (jāzin arī, ka mans
mēbelētais dzīvoklis un pagaidu sūtniecības sēdeklis atradās apm. vienu bloku no boļševiku
vēstniecības, kas ieņēma veselu kvartālu Bukarestes lepnajā šosejā Kisleff), un kolēģi un arī tas
pats Ārlietu ministrijas ģenerālsekretārs mani brīdināja būt uzmanīgam. Ārlietu ministrija un
prefektūra gan gādāšot par manu drošību (manu rezidenci dienu un nakti apsargāja divi
rumāņu policisti), bet man pašam jābūtot ļoti piesardzīgam. Uz vairākām dienām aizbraucu
kalnos un atgriezos Bukarestē augusta pirmajās dienās, kad dzirdēju par Latvijas (un kaimiņu)
oficiālu pievienošanu Padomijai.
7. augustā 1940. g. man bija garāka saruna ar ģenerālsekretāru Grigorkea. Atgādināju viņam
manu 23. jūlija notu un memorandu. Prasīju, vai varu cerēt uz Rumānijas valdības atbalstu un
uz to, ka viņi neatzīs ar varu un viltu latvju tautai uzspiestu pievienošanos Padomijai? Vai es
varēšu palikt kā Latvijas sūtnis Bukarestē? Uz to man savas valdības uzdevumā ģenerālsekretārs
atbildēja, ka viņi diemžēl esot spiesti atzīt Rīgā esošo valdību. Par Latvijas pievienošanos
Padomijai viņiem esot savas domas, kuras neesot tālu no tām, kas izteiktas manā 23. jūlija notā.
Viņi tomēr man pozitīvu atbildi, t. i. solīt mani turpināt atzīt par Latvijas sūtni, gadījumā, ja
Rīgas valdība mani atsauktu vai atceltu, dot nevarēšot. Nesen, par piemēru, Igaunijas Ārlietu
ministrija pieprasījusi agrément 2 kādam citam un atsaukusi Markusu. Neesot iemesla Rumānijai
šo pārmaiņu neatzīt. Tad vienu laiku runājām neoficiāli un Grigorkea neslēpa savu sašutumu
pret krieviem. Viņa lauku īpašums Moldāvijā (netālu no Černauti) paņemts un izlaupīts no
krieviem. Ko lai darot? Skaidrs esot arī viņiem, ka krievi mani neatstās mierā. Tāpēc viņš
suģestējot man sekojošo: 1. Lai es atsakoties pats pirms atcelšanas un likvidēšanas no savām
funkcijām un paziņojot viņiem to. 2.Rumānijas Ārlietu ministrija tad pārņemšot manus
nedaudzos arhīvus un īpašumus glabāšanā līdz turpmākam (viņš pats vēl nodiktēja tekstu, kā
man to derētu izteikt). Lai visu iezēģelējot ne visai lielās kastēs un viņi tad redzēšot, ko darīt,
bet boļševiki tos nedabūšot. 3) Man personīgi viņi došot laiku “pour preparer le départ” 3 un tajā
1
Patriks Karls Reinholds Reitersvērds (Reuterswärd; 1885–1963), Zviedrijas diplomāts. 1928.–1935. g. sūtnis Latvijā,
pēc tam – Rumānijā.
2
Agrément (franču val.) – piekrišana.
3
Pour preparer le départ (franču val.) – priekš sagatavošanās izbraukšanai.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 463
laikā es būšot baudīt eksteritorialitāti. Šo laiku viņi man nolikšot labi garu, tā starp 9 mēnešiem
vai 2 gadiem. 4) Mūsu pases viņi atzīšot tāpat kā atzīstot citu okupēto valstu dokumentus. 5)
gadījumā, ja es arī kā privātpersona paliktu Rumānijā, es būšot baudīt vienmēr viņu aizsardzību
un draudzību. 6) Gadījumā, ja es atrastu kādu nodarbošanos, man nekādā ziņā nebūšot liegt
ārzemniekiem nepieciešamas atļaujas.
Es vēl vairākkārt noprasīju, vai varu ar to rēķināties, ka viss solītais tiks pildīts un ka man
beigās tomēr neiznāk darīšanas ar krieviem? Atkal ģenerālsekretārs apliecināja, ka viss būšot
vislabākā kārtībā, un lai es vēl pārdomājot visu un viņu lai informējot. Tikai lai es sargoties un
esot ļoti uzmanīgs, ka krievi man “nepiesienot” kādu kriminālapvainojumu, par mantu, naudas
etc. piesavināšanos etc. Viņi, t. i. rumāņi, jau nu mani nekādos apstākļos krieviem neizdotu, bet
kas šinīs laikos lai nosaka, kad un kur krievi ar savu GPU 1 var aizsniegties.
Domāju un plānoju ko darīt apaļas trīs dienas. Pēc visas skaidrošanās Ārlietu ministrijā un
pēc informācijas no citām Eiropas galvaspilsētām bija skaidrs, ka krievi neatstās neko nedarītu,
lai panāktu Baltijas sūtniecību un konsulātu likvidēšanu un arhīvu un mantu pārņemšanu. Lai
gan materiālā iztikšana būtu bijusi visērtākā un lētākā Bukarestē, es interesējos par citām
sūtniecībām, vai būtu iespējams pārcelties uz a) Šveici, b) Ungāriju vai c) Ameriku. Izrādījās, ka
Rumānijā daudz maz kādu eksistenci nodrošināt vai darbu atrast varētu, vienīgi pielabinoties
vāciešiem. To kāds vācu baņķieris no Varšavas laikiem man pazīstams pavisam atklāti pateica.
Arī vācu sūtnis, kad pie tā biju informēties, ko viņš saka uz visu notiekošo un vai viņš man
privātā kārtā varētu likt manīt, ka mēs, Baltijas tautas, varētu arī cerēt uz kādām pārmaiņām,
pieminēja iespēju iestāties kādas vācu lielbankas dienestā Bukarestē, bet ka mūsu politiskā
situācijā gan nekas negrozīšoties un tas esot mūsu “Pech”, 2 ka mēs, t. i. latvju tauta, atrodoties
tajā stūrī pie Baltijas jūras, kas esot Krievijas interešu sfērā. Es neko citu labāku tajā brīdī
neaptvēru izdarīt, kā strauji piecelties un pateikt “Auf Wiedersehen!” 3 Sūtnis Fabriciuss arī
piecēlās un izstiepis savu roku gaisā, noteica: “Heil Hitler!” 4 Tā bija mana pēdējā saruna ar manu
bij. vācu kolēģi Bukarestē. Bet bija arī caur to skaidrs, ka Bukarestes gaiss ir par “biezu” priekš
manis un ģimenes. Tātad neapšaubāmi un negrozāmi, Bukarestē palikt nevarēšu. Šī lēmuma
pieņemšanu vēl steidzināja nemitīgās baumas par krievu tālāku virzīšanos uz rietumiem,
vismaz līdz Karpatu kalniem, kas nozīmētu arī Bukarestes ieņemšanu. To gan, starp citu, vācu
sūtnis noteikti dementēja kā absolūtu neiespējamību. No citu ļaužu piedzīvojumiem, no cilvēku
pazušanas etc. man nebija tomēr šaubu, ka Bukareste dotos apstākļos priekš manīm un manas
ģimenes ir par nedrošu. Tā pienāca 9. augusta 1940. g. diena. Manas atbūtnes laikā bija
vairākkārt zvanījuši no krievu boļševiku sūtniecības un lūguši pēc manīm. Sekretārs V.
Āboltiņš 5 teica, ka zvanītājs bijis 1. sekretārs Mihailovs. Uz to es nodevu sekretāram Āboltiņam
zīmīti franču valodā ar lūgumu to nolasīt, ja krievi atkal zvanītu. Ap plkst. 6.30 pēc pusdienas
krievi zvanīja atkal un lūguši satikšanos noteikt starp Padomju sūtni un mani, jo esot ļoti
svarīgas un steidzamas lietas pārrunājamas. Sekretārs Āboltiņš manā uzdevumā nolasīja tekstu.
1
GPU – Glavnoje Politicheskoje upravlenije (krievu val.) – PSRS Galvenās Politiskās pārvaldes nosaukuma
abreviatūra.
2
Pech (vācu val.) – piķis; pārnestā nozīmē neveiksme, nelaime.
3
Auf Wiedersehen (vācu val.) – uz redzēšanos.
4
Heil Hitler (vācu val.) – Sveiks, Hitler! Vācu nacionālsociālistiskās strādnieku partijas sveiciens.
5
Voldemārs Āboltiņš (1914 – pēc 1950), Latvijas diplomāts. No 1940. g. maija sekretārs sūtniecībā Bukarestē. No
1950. g. dzīvojis Austrālijā.

464 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
No šī teksta ir neapšaubāmi skaidrs, ka es, vērā ņemot Latvijas aneksiju no Padomijas, nevaru
turpināt un atsakos ielaisties jebkādās darīšanās ar Padomijas sūtni.
10. augustā pa manu privāto telefonu piezvanīja Padomju sūtniecības līdzšinējais Chargé
d’Affaires un lūdza privātu sarunu. Es to vīru biju daudzreiz saticis Bukarestes sabiedrībā,
diplomātiskā korpusa un valdības pieņemšanās. Es esot licis paziņot iepriekšējā vakarā tik ļoti
dusmīgu atbildi sūtnim Lavrentjevam. Sūtnis Lavrentjevs turpretim gribējis ar mani personīgi
parunāties, šo un to paskaidrot sakarā ar pēdējā laika notikumiem. Es pateicu, ka manu oficiālo
atbildi viņi ir saņēmuši no mana sekretāra un man tur nav nekā ko grozīt, un es savu kāju viņu
sūtniecībā nesperšu, kamēr Latvija nebūs atkal brīva. Bet vai es arī personīgi, privāti negribot
runāt ar Lavrentjevu? Es teicu, ka nevaru iedomāties, kas Lavrentjevam varētu būt sakāms
privāti, bet, ja viņš pēc visa tā, ko esmu paziņojis, grib ar mani privāti runāt, lai tad ierodas
manā privātā dzīvoklī otrā rīta plkst. 11. Es uzklausīšu, kas viņam sakāms un varbūt, ka arī man
būs kas sakāms. Pēc kāda laika tas pats tips, bij. Chargé d’Affaires Kukoļevs zvana atkal un lūdz
sava šefa uzdevumā, vai es nevarot viņu pieņemt vēl tai pašā vakarā. Es brīdi padomāju un
atbildēju, labi, lai nāk pēc vakariņām, plkst. 9 vakarā. Saprotams, ka es būtu varējis noraidīt
boļševiku sūtņa uzmācību un “privāto” izrunāšanos, bet es iedomājos, ka nemaz tik slikti nebūs
dzirdēt no tāda vīra, kas viņam sakāms, bet galvenais, ka man ar to ir radusies izdevība pateikt
labu daļu no tā sašutuma un sāpēm, ko izjūt latvju tauta bez kā jebkādam būtu iespēja brīvi un
neatkarīgi boļševikiem acīs pateikt, ka mēs viņu šķidro viltus spēli un varmācības, liekulību,
līgumu laušanu un t. t. skaidri redzam un saprotam. Šis nolūks (un arī tas tika izpildīts) vienīgi
bija par iemeslu tam, kamdēļ es krievu sūtni ielaidu mana dzīvokļa darba istabā un mana
sekretāra klātbūtnē izteicu visu, ko vien varēju iedomāties par boļševikiem nepatīkamu un kas
mūsu tautai tai laikā sāpēja. Es runāju par 22 gadu darba augļu sabrukumu, par nežēlīgu
iznīcināšanu visu to, kas latvju tautai svēts un dārgs, par svešas armijas ielaušanos mūsu zemē,
par svešas, bargas kārtības ievešanu, par svešas varas un gribas uzspiešanu un pretendēšanu, ka
to dara latvju tauta no brīva prāta. Visu izšķir rupjš spēks un tas, ko raksta mūsu avīzes un ko
saka krievu radiofons, nav latvju tautas brīva griba. Lai izvāc kaut uz vienu dienu sarkano armiju
un tad lai notur vēlēšanas, tad jūs, Maskavas kungi, pabrīnīsieties, kur ir jums 97,7%
“piekrišana”. Latvija nu ir kļuvusi atkal par krievu “guberņu” zem ļoti bargas diktatūras (svešas
pie tam) valdības. Asinis un asaras plūdīs straumēm. Pavisam nevietā teikt, ka Latvija tagad
“vienlīdzīga” ar Krieviju. (Tā, kaut ko oponēt mēģinādams, iebilda Lavrentjevs). Es teicu, ka te ir
kas līdzīgs kāzām starp ziloni un peli. Lai tik nu viņš neiedomājas, ka latvju tauta tiešām ir
“laimīga” zem viņu varmācības jūga. Bet strādniekiem būšot labāki! Strādniekiem? Es teicu, ka
tiešām nožēlojami viņi ir savas nezināšanas dēļ, cerēdami, ka viņi Latvijas strādniekiem ar
sarkano okupāciju atnes uzlabojumu. Bet es arī nemaz nezinot, cik trakoti jauki ejot krievu
strādniekiem! Es atbildēju, ka man ir tā iedomība, ka es zinu par krievu strādnieku grūtībām un
nožēlojamo dzīvi daudz vairāk, nekā viņš par tagad izvarotās kaimiņzemes Latvijas strādnieku
un visas tautas labklājību. Es uzskaitīju visus tos pārkāpumus, ko krievi pret mums atļāvušies,
neskatoties uz mūsu ļoti piekāpīgās valdības gatavību līdz neiespējamībai iet krievu prasībām
pretī. Ja militārā situācija un krievu bailes no vāciešiem šos soļus diktējušas, tad vajadzēja mums
to pateikt, varēja atrast kopīgu sadarbības bāzi, kā pag. gadā (t. i., 1939. g. rudenī), bet tagad
nekas cits nav saskatāms, kā vienkārša varaskāre un prastas zortes imperiālisms. Ja tādi jūs esiet
“mazo tautu aizstāvji”. Mans nelūgtais, uzbāzīgais viesis svīda un sarka. Mēģināja vairākas reizes
mani pārtraukt, bet es reti kad laidu viņu pie vārda. No piedāvātās kafijas un konjaka neatteicās,

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 465
bet nedzēra to un lūdza kalponei glāzi ūdens…Tad piecēlās un jautāja, vai es esmu saņēmis
kādas instrukcijas attiecībā uz sūtniecības nodošanu viņam? Es atbildēju, ka neesmu nekādas
instrukcijas saņēmis un tāpēc arī neko viņam nenodošu. Bet ja es saņemšot, ko tad darīšot. Nu,
kad saņemsim, “togda posmotrim” 1 , es atbildēju. “Kak eto, posmotrim?” 2 , jautāja man mans
ciemiņš. “Nu posmotrim, chto tam skazanno budet! 3 ”, es atbildēju. Vai es taču braukšot mājās
pēc sūtniecības likvidācijas!. “Es, mājās”?? – es pārjautāju, izbrīnījies. Kamēr mūsu zemē būs
svešs karaspēks un sveša policija, es gan tur nebraukšu un labāki savu maizi pelnīšu kā ielas
bruģētājs vai ielas slaucītājs svešās zemēs, bet jūs mani savā varā gan dzīvu nedabūsiet! Es esot
pārāk ass un netaisns savos spriedumos pret viņiem, gan viss būšot labi beigu beigās. Jā, es arī
uz to ceru, ka viss būs labi beigu beigās, bet ne tā, kā jūs to domājiet. Viņam esot jāejot, jo mēs
abi acīmredzot, viens otru nekad nepārliecināšot un nesapratīšot. Es atbildēju, ka man arī tā
liekas. Visa šī saruna notika mana sekretāra klātbūtnē. Krievam arī bija līdz tas man agrāk
pazīstamais Chargé d’Affaires Bukarestē Kukuļevs. Tāda bija mana pēdējā saruna ar boļševiku
sūtni Bukarestē. Sekretārs izvadīja vēlos “viesus”, jo durvis bija noslēgtas un rumāņu policistam
piekodināts nevienu cilvēku nelaist nedz iekšā, nedz ārā, ja to nepavada sekretārs Āboltiņš. Aiz
mūsu dzelzs sētas stāvēja sarkano auto ar trīs “razbainieciski” izskatīgiem šoferiem un to
palīgiem.
Tai pašā naktī apmēram 4 no rīta pienāca telegramma no Rīgas par sūtniecības likvidēšanu
un rīkojums visu ko nodot krievu pārstāvībai Bukarestē. Paraksts Jablonskis. 4 Nu vairs nevarēju
tālāk “domāt” un vilcināties ar izšķiršanos. Nolēmu rīkoties pēc 1. augustā norunātā, resp., man
no rumāņu Ārlietu ministrijas suģestētā plāna. Rumānijā Latvijai sūtniecība nekad nebija bijusi
pirms mana gadījuma, resp. piespiedu ierašanās, bēgot no sagrautās Polijas 1939. g. rudenī.
Rumānijai Latvijas brīvības atgūšanā nevar būt nekādas sevišķas nozīmes. Citiem vārdiem
runājot, mana domāšanas gaita virzījās tai virzienā, ka Latvijai ir un arī priekšā stāvošā cīņā par
brīvības atgūšanu būs absolūti vienaldzīgi, ko domā un ko lemj Rumānija. Rumānija gan cīņā ar
krieviem ir un varētu būt kā mūsu frontes plašākā nozīmē (frontē no Somijas līdz Melnai jūrai
ieskaitot) dienvidu enkurs un dienvidos loma, līdzīga Somijai ziemeļos. Rumānija ir arī bagāta
zeme un miera laikos būtu pavisam derīgi ar viņu tuvākās attiecībās nonākt, jo iespējama ir
plaša tirdzniecība pie daudzmaz asprātīgāki nokārtotiem satiksmes apstākļiem. Īsi sakot: nav
nozīmes man cīnīties par palikšanu Rumānijā.
Tāpēc arī saziņā ar manu sekretāru Voldemāru Āboltiņu un, informējoties par apstākļiem
Berlīnē, Stokholmā, nolēmu no sūtņa pilnvarām Rumānijā (bet ne Polijā, Ungārijā un Turcijā!)
atteikties un par to paziņot Rumānijas ārlietu ministram. Legālais pamats algas izmaksai
sekretāram un man arī bija radīts ar mūsu bij. resora telegrammu par sūtniecības likvidēšanu,
jo, vērā ņemot rumāņu brīdinājumu par sargāšanos no visa kā, kur kaut kā varētu piesiet
kriminālvajāšanu, mums bija jābūt ļoti uzmanīgiem visās lietās un katrs solis jāpamato ar kādu
Latvijas likumu. 10. augustā 1940. g piesūtīju Rumānijas ārlietu ministram notu par manu
pilnvaru nolikšanu. Notas otrā un trešā rindkopas ir rediģētas pēc Rumānijas Ārlietu ministrijas
ģenerālsekretāra G. Grigorkea diktēta, resp., apmēram tā suģestēta teksta, 7. aug. 1940. g.
1
Togda posmotrim (krievu val.) – tad redzēsim.
2
Kak eto, posmotrim? (krievu val.) – tas ir kā, tad redzēsim?
3
Nu posmotrim, chto tam skazanno budet (krievu val.) – nu apskatīsimies, kas tur būs pateikts.
4
Andrejs Jablonskis (1880–1951), komunistiskās pagrīdes dalībnieks cariskajā Krievijā un Latvijā. Pēc valsts
okupācijas 1940. g. jūl. – aug. ārlietu ministra biedrs, pēc tam Latvijas PSR tieslietu tautas komisārs.

466 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Tai pašā dienā izdarīju vēl otru “grēku” [..] un nosūtīju Ārl[ietu] ministrijai Rīgā telegrammu,
t. i., ka es nekādām pavēlēm nepadodos un nedaudzās mantas, ko Rīga prasīja atdot krieviem,
es solu nodot “rumāņu iestāžu gādībā”.
Pasūtīju vajadzīgās kastes un nākošo mēnešu laikā mēs abi ar sekretāru Āboltiņu domājam
gatavoties priekš “départ" 1 un starplaikā baudīsim rumāņu viesmīlību un aizsardzību, pa klusam
meklējot arī kādu nodarbību, lai izvilktu dzīvības līdz labākiem laikiem.
Bet izrādās, ka mūsu 10. augusta vakara “viesis” ar turku “pirti” manā dzīvoklī nebija
samierinājies un rīkoja īstu “Russkuju bāņu” man un nabaga rumāņiem. Mans jautājums
debatēts Ministru kabinetā, tad ministrijā etc. Izrādījās, ka savu interešu dēļ un, lai tiktu galā ar
krievu stingro uzmācību un draudiem un, laikam, arī uz vācu spiediena, mani rumāņu draugi
lauza dotos man solījumus caur ģenerālsekretāru 7. augustā.
Vēl man jāatzīmē, ka boļševiku sūtniecība vēlreiz gribēja ar mani runāt. Tas bija 12. augustā.
Caur sekretāru es liku paziņot, ka es esmu kopš 10. augusta privātpersona un man vairs nav
nekādu funkciju un man nav un nevar būt nekādu darīšanu ar padomju pārstāvniecību.
16. augustā mani izsauca uz Ārlietu ministriju ģenerālsekretārs G. Grigorkea. Ministra
uzdevumā, kas pats esot ļoti, ļoti aizņemts. Man pūlēšanās pēc tam piekļūt pie ministra
Manoilesku palika bez sekmēm. Grigorkea jutās ļoti neveikli, jo viņam bija uzdots man nodot
rumāņu valdības negatīvu atbildi uz manu 10. augusta notu, t. i. negatīvo tanī ziņā, ka viņiem
neesot iespējams pārņemt manus un ģenerālkonsulāta arhīvus. Krievi briesmīgi spiežot uz
viņiem, un rumāņu Ārlietu ministrija neredzot citas izejas, kā man esot jānodod sūtniecība
krieviem. Es teicu, ka es galu galā tagad (16. augustā) esmu privāta persona un man nav nekāda
daļa gar sūtniecības arhīvu nodošanu kādai svešai pārstāvībai. Viņš taču man solīja aizsardzību,
kur nu tā paliek? Jā, viņi jau mani būšot aizsargāt, bet lai taču es netaisot tādas milzīgas grūtības
viņiem. Es taču esot viņam reiz teicis, ka man tur nekā liela neesot ko nodot, jo ar vienu auto es
taču ar viņu reizē atbēdzis no Polijas. Viņam, par piemēru, arī viss pagalam gan Varšavā, gan
viņa muižā pie Černautiem. Es teicu, daudz vai maz, bet te spēlē lomu princips. Ar krieviem, kas
manā zemē ielauzušies, kas manus radus un draugus tagad spaida un spīdzina varbūt, es
nekādās darīšanās neielaidīšos, nekā tiem nenodošu, un lai viņi un rumāņi dara, ko grib. Man
taču būšot nepatīkami, ja viņiem būšot jālūdz [policijas] prefektūras palīdzība pie manu
nedaudzo nenozīmīgo arhīvu nodošanas? Lai taču es pārdomājot, ka nav vērts skandālu taisīt.
Ar to taču es savai nelaimīgai zemei neko nepalīdzēšot, ja es taisīšot grūtības viņiem
(rumāņiem) un uz krievu biezām ādām mana eventuālā pretošanās arī nekādu iespaidu
neatstāšot. Mana bravūras rādīšana neko nenozīmēšot. Viņi pat avīzēm nevarēšot ļaut to
aprakstīt. Lai es atrodot kādu ceļu, kā visu to ar godu nobeigt. Labāki, lai es atstājot rīcību par
arhīvu nodošanu sekretāram un labāki priekš manis būšot, ja es drusciņ pazustu uz kādu laiku,
kamēr tas akūtais laikmets pārejot. Tā!?, es jautāju. Vai jau lietas tik tālu? Nē, nē, lai es
nepārprotot, viņš nedomājot, ka man kādas briesmas draud, bet lai es Rumānijas skaisto kalnu
un dabas mierā drusku atpūšoties. Viņš arī to vēloties pēc visa tā, kas te notiekot ap mums un ar
mums. Solījos viņam manu lēmumu paziņot pa telefonu. Mēģināju dabūt audienci pie paša
ministra, lai gan sevišķi arī nepastāvēju, kad redzēju, ka ministram neērti ar mani runāt.
Pārrunājot stāvokli ar [sūtniecības] sekretāru, kurš brīžiem arī tā savādi izrunājās par mājās
braukšanu, par to, ka viņa tēvs (kādreiz bija finanšu viceministrs) viņam licis priekšā, lai šis
pārejot pie krieviem dienestā) teica arī, ka man būšot nepatikšanas, ja es aizturēšot Varšavas
1
Départ (franču val.) – izbraukt.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 467
sūtniecības pussadegušos, bet Bukarestē izlabotos galda sudrabus, mēs nācām pie slēdziena, ka
tiešām nebūs vērts Bukarestē skandālu taisīt ar krieviem un rumāņiem. Viss tas būs tukša
bramanība, kura nekā pozitīva nedos. Tāpēc es liku sekretāram piezvanīt rumāņu Ārlietu
ministrijai un pateikt, lai apmierinās, jo es sūtniecības telpas atstāju un nodošu visu sekretāram
V. Āboltiņam. Viņš tad tālāk izpildīs to, kas nepieciešams. Starp citu, es saņēmu arī informāciju,
ka Berlīnē un Stokholmā kolēģi bija rīkojušies tāpat, kā mēs ar Āboltiņu nolēmām un kā rumāņi
vēlējās.
18. augustā 1940. g. es sūtniecības pavisam nedaudzās lietas nodevu pēc atsevišķa akta
sekretāram V. Āboltiņam un ar to manas oficiālās funkcijas un oficiāli arī visa atbildība par
tālāko izbeidzās. Tātad ar šī akta parakstīšanu 18. augustā 1940. g. manas funkcijas kā Latvijas
sūtnim pie rumāņu valdības izbeidzās. 19. augustā es atstāju sūtniecības telpas un arī manu
privāto dzīvokli tai pašā namiņā un pārgāju uz viesnīcu. 27. augustā es ar ģimeni atstāju
Rumāniju, lai dotos uz Budapeštu, kur biju sev nodrošinājis uzturēšanās un dzīvošanas tiesības
un ungāru gatavību mani aizsargāt ar visiem viņu rīcībā esošiem līdzekļiem, ja man draudētu
krievu boļševiku vajāšanas. Man vēl jāpiezīmē, ka es lielu daļu mana privātā arhīva, tad visu,
kam sakars ar šifriem, tad slepeno saraksti, kur kaut kas nozīmīgs bija iekšā, iznīcināju, to
sadedzinot, vai caur draudzīgu citu diplomātu palīdzību pārdabūju pāri uz manu jauno azīla 1
valsti, Ungāriju. Liela daļa oriģināldokumentu glabājas pie kāda mana laba drauga Budapeštā
vēl tagad, kas kādreiz būs varbūt no svara atpakaļ saņemt.
Vēl varu ziņot, ka, pirmām kārtām, atstājot Rumāniju, es biju domājis pārcelties uz Šveici.
Mans labs draugs Šveices sūtnis Bukarestē, Monsieur René de Weck, bija briesmīgi nelaimīgs, ka
viņa valdība liegusi man uzturēšanās vīzu Šveicē. Es vīzu pieprasījis esot pāris dienas par vēlu,
kopš pieņemts principiāls Šveices valdības lēmums nevienam Baltijas valstu diplomātam
uzturēšanās vīzas neizsniegt. Arī kolēģa Feldmaņa 2 kunga pūliņi palika bez sekmēm. Pēdējais
gan mani brīdināja, ka Šveicē būtu bijis ārkārtīgi grūti eksistenci izvilkt. Apmēram to pašu man
(vēlāk gan) ziņoja kolēģis Bīlmanis 3 no Amerikas, uz kurieni es taisījos braukt, ja neko derīgu
nevarēšu iesākt Eiropas dienvidaustrumos.
Mana steidzīgā aizbraukšana uz Ungāriju no Rumānijas bija arī kā protests pret rumāņu
solījumu laušanu un par piedraudējumu manas bij. sūtniecības arhīvu nodošanu krieviem
panākt ar Bukarestes prefektūras palīdzību.
Kad 27. augustā 1940. g. mans vilciens pārbrauca pāri Karpatu kalniem, es sajutu lielu
atvieglojumu, jo Budapeštā un Ungārijā vispārīgi bija pavisam cita, mierīgāka un drošības
pilnāka atmosfēra [..].
Latvijas Ārlietu ministrijas arhīvs, Londonas arhīvs, 490. kaste.
203. Note by Latvia’s former Envoy in Bucharest L. Ēķis to Head of Latvia’s
diplomatic service K. Zariņš, Washington, D.C., 23 rd December 1942
[..]
Romania. Hungary and Romania were side or satellite legations of the Legation in Warsaw.
In Hungary I was accredited on 24 th September, 1938 and in Romania – on 18 th October, 1939.
1
Domāts – patvēruma (angļu val. asylum – patvērums).
2
Jūlijs Johans Frīdrihs Feldmanis (1889–1953), Latvijas diplomāts. No 1930. g. pastāvīgais delegāts Tautu Savienībā
Ženēvā, no 1932. g. arī sūtnis Šveicē, no 1939. g. arī sūtnis Dānijā, paliekot iepriekšējos amatos. Miris ASV.
3
Alfreds Bīlmanis (1887–1948), Latvijas diplomāts. No 1920. g. Ārlietu ministrijas Preses nodaļas vadītājs, no 1932.
g. sūtnis Padomju Savienībā, no 1935. g. – ASV. Miris ASV.

468 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Second to Warsaw I had to focus on Hungary, because the latter demonstrated deep interest in
Latvia. Between the two countries there started to develop rather active mutual traffic and
friendly acquaintance between economic actors, students and official governments as well as in
the fields of education and culture-arts. My arrival in Romania was accidental, as almost the
entire diplomatic corps of Warsaw went to Bucharest. The majority soon left. Our Minister of
Foreign Affairs instructed me for the time being to stay in Bucharest and to prepare for moving
to Budapest. In the beginning of the year 1940 Director Anševics 1 wrote to me on behalf of the
Minister that my stay in Southeast Europe was not intended to last long. It was planned to
transfer me to Moscow or Berlin. He told me to write to the Minister personally. I did and asked
him to allow me to “take a breath” in more or less peaceful conditions of Budapest and
Bucharest at least for the time being. After that came a proposal for me to become accredited in
Turkey, too.
This introduction is meant to show you 2 that Romania was not at all meant to become the
seat of a legation and for that reason for most of the less than 6 months I stayed in a hotel and
later in a furnished apartment. My legation was in a “car” as I had to go to Budapest (where we
had made a large order of modern weapons) several times to deal with various concrete affairs.
Until the spring of 1940 life in Bucharest was indeed comfortable and pleasant. The
Romanians are a very interesting and intelligent people. Particularly where it [the people] has
remained pure and unmixed or where the influence of Western Europe is seen and felt most
(for example, on the Carpathian slopes and in Transylvania). Bucharest was full of most
different kinds of news and intrigues and I got much to hear and to report to my superiors in
Riga. As a result my temporary seat was left in Bucharest.
At the time when over our motherland and our neighbours there rose the severe clouds of
the red thunderstorm and threats to our sovereignty and the people’s freedom, I was in Turkey.
On my inquiry about the events in Lithuania and in our country, I received from Munters a very
optimistic reply. In this regard, I do not deem it unnecessary to remind you that the position of
our government and the President was non-resistance to the Bolshevik invasion [..]
Although Munters’ telegram in cipher was very optimistic, I shortened my visit to Turkey in
May and June that earlier was meant to last longer and in the evening of 9 th June, 1940 returned
to Bucharest. The news that came from home and particularly from Lithuania and the Western
front were very bad. In Romania a change of government took place and the new course fully
and openly steered into the waters of the “axis states”. On 10 th June, 1940 Italy declared war on
France and England. On 14 th June the Germans took and occupied Paris without a fight. On 15 th
June – the Russian note-ultimatum to Lithuania. On 16 th June – full occupation of Lithuania by
the Russian Red Army. On 16 th June – the Russian ultimatum to Latvia and Estonia. On 17 th June
– occupation of Latvia by the Russian Red Army and the end of Latvia’s sovereignty – for the
time being.
On 17 th June, 1940 all Europe’s radio centres and the press in Bucharest, too, reported about
the occupation of Latvia. I tried to contact Riga and succeeded around midnight. There was
1
Teodors Anševics (1900–1942), Latvian diplomat. From 1939 Director of Administrative Department of the
Ministry of Foreign Affairs. Perished in Soviet imprisonment.
2
Unlike in all previous cases the author addresses the addressee informally – in the second person singular form,
rather than in the polite and formal second person plural form (translator’s note).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 469
Rusmanis 1 on the line (in the Ministry of Foreign Affairs 2 ). He said that he could say nothing
else but that I should listen to radio. On the next day there most likely would be new pieces of
news. At 2 am a special broadcast for [diplomatic] missions was planned. He told me to listen to
it. I also contacted Krieviņš 3 in Berlin and my Estonian colleague J. Markus’ in Budapest. At
22.10 I listened to President K. Ulmanis’ speech. Everything that was taking place was taking
place with the government’s consent, with the government’s approval, he said. For that reason
the President wanted the Russian troops to be met with friendship, without inconveniencing
them, but unnecessary curiosity should be restricted though. The government had resigned but
the ministers remained in their positions until a new government would be formed. Everybody
should stay in his/ her place, it was required by Latvia’s and our people’s interests. Events were
intruding with the rhythm of our daily life. It had to be endured. Friendly relations with the
Soviet Union had been confirmed. Many new and urgent demands and difficulties were
emerging. For all that everybody should go to work. Stern and strict orders would be issued.
Our hearts were beating fast. “I will stay in my place and you stay in yours!” said the President
in the conclusion of his speech.
The period between 17 th June and 21 st July, 1940 passed in ceaseless nervous alarm, in
gathering information in the city, in reading press and listening to radio until early hours. It
should be noted that the broadcasts from Riga and Madona could be heard in Bucharest and
Budapest (later) very clearly and without the slightest intrusions. P. Reinhards 4 often by
telegram told me that I should listen to radio. I received the usual routine correspondence and
several times also parcels via Romanian or Hungarian couriers. Sometimes I also received direct
and surely uncensored news from my friends in Riga through the kind mediation of the French
Embassy and once through the German Legation. The main message that my friends from Riga
sent me through these channels was that under no circumstances I should take the risk of going
home. I would be arrested on the spot. The second main message in all reports from Riga was
that among the people and in certain intellectual circles (Kalpaks’ group and students corps) 5
there was great indignation about Ulmanis – Munters‘ “policy of fulfilment [of obligations]”
towards the Bolsheviks and about the hermetic closure of borders to those for whom staying in
Latvia was equal to a death sentence.
On 22 nd July, 1940 I heard about the decision of the new Bolshevik „parliament“ of Latvia
(and those of our neighbours Estonia and Lithuania) to join Soviet Russia as its part. On the
very same day I started elaborating notes of protest in order to react to the flagrant injustice and
the Bolshevik lying propaganda, which found its way into the press and was a heavy, unjustified
1
Aleksandrs Rusmanis (1890–1963), Latvian diplomat. 1933 –1940 Secretary of the First Class [First Secretary] in the
Eastern Department of the Ministry of Foreign Affairs. 1949–1956 in deportation in Amur region, died in Latvia.
2
In this and other letters by Latvia’s diplomats the Ministry of Foreign Affairs is called by an informal and in the
official vocabulary non-existing name „Arminis”, which is a blending of the words that make up its official name;
in English it would be something like „Formin” (translator’s note).
3
Edgars Kurts Pēteris Krieviņš (1884–1971), Latvian diplomat. 1932–1935 Envoy to Germany (from 1933 – also to
Austria and Netherlands) with seat in Berlin, from 1935 Envoy to Estonia, from 1938 – to Germany and
Netherlands with seat in Berlin. Died in Germany.
4
Pauls Jēkabs Reinhards (1903–1990), Latvian diplomat. From 1934 Head of the Consular Department of the
Ministry of Foreign Affairs, from 1936 Head of the Western Department of the Ministry of Foreign Affairs. 1936–
1939 Administrator of the Commission of the League of Nations in Spain, 1939–1940 Head of the Press Department
of the Ministry of Foreign Affairs. Died in Great Britain.
5
Oskars Kalpaks was the first Commander of the First Separate Latvian Battalion of the Provisional government of
Latvia during the Independence War. Here the former envoy means soldiers of this battalion in general.

470 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
insult to our people. On 22 nd , 23 rd and 24 th July I visited all foreign envoys who were closer and
friendlier disposed to me. I also visited officials of the Romanian Ministry of Foreign Affairs
starting with senior Secretary General Grigorcea. It was with the latter that subsequently all my
matters were regulated and he was authorised to speak on behalf of his minister. In a way he
was also my colleague as he had been the last Romanian Ambassador to Poland and together
with the rest of us went through all the difficulties and fleeing through Poland.
On 25 th July I sent minutely elaborated notes of protest to the Ministers of Foreign Affairs of
Romania, Hungary and Turkey. In Bucharest I handed the note personally to Secretary General
Grigorcea. To Budapest and Ankara I sent telegrams announcing the notes and memorandum
by mail or through their legations [..] These documents by themselves speak a clear language
about my views with regard to the Bolshevik invasion into Latvia and these documents are also
a request not to recognize Latvia’s incorporation into the Soviet Union and a protest against the
annexation because it all had happened with the help of rough, brutal might and awkward lies
and falsifications. I sent, i.e. personally handed copies of these documents to America’s Envoy
Franklin Mott Gunther and our good friend, Swedish Envoy Patrick de Reuterswärd 1 and some
Romanian politicians who are well and friendly disposed towards me. With America’s Envoy
among other things I also discussed the possibility of depositing with him at least a part of my
archives and state possessions. He refused to take these items in his charge, but promised to
make the texts of my note of protest and memoranda known to his government. The Swedish
Envoy helped me out in a different way – by helping to get my personal archive across the
border and by taking in his charge also my personal funds. He, too, refused to take state
possessions, because if the Bolsheviks somehow nosed it out, he would have been removed. It
should also be noted here that after handing in the above-mentioned notes my movement in
Bucharest became dangerous. Shady characters were sneaking around the Legation (it should
also be made known that my furnished apartment and the temporary Legation’s residency were
located about one block from the Bolshevik Embassy, which occupied an entire block on
sumptuous Kisleff highway in Bucharest) and my colleagues and the mentioned Secretary
General of the Ministry of Foreign Affairs warned me to be careful. The Ministry of Foreign
Affairs and the [Police] Prefecture would take care of my safety, the latter said (my residency
was guarded by two Romanian policemen day and night), but I should be very cautious myself.
I left for the mountains for several days and returned to Bucharest in the first days of August,
when I heard about the official annexation of Latvia (and neighbours, too) into Sovietia 2 .
On 7 th August, 1940 I had a lengthy discussion with Secretary General Grigorcea. I reminded
him of my note and memorandum of 23 rd July. I asked him if I could hope for support from
Romania’s government and its non-recognition of the annexation [of Latvia] into Sovietia that
had been imposed on the Latvian people with force and deceit. Will I be allowed to stay in
Bucharest as Latvia’s Envoy? On behalf of his government the Secretary General replied that
they regretfully were forced to recognize the existing government in Riga. About Latvia’s
annexation into Sovietia he had his personal opinion, which did not differ much from the one
voiced in my note of 23 rd July. However, he would not be able to give me a positive reply, i.e. to
1
Patrick Carl Reinhold Reuterswärd (1885–1963), Swedish diplomat. 1928–1935 Envoy to Latvia, after that – to
Romania.
2
The closest English language version of the slightly derisory and short colloquial form for the Soviet Union in the
Latvian language (Padomija) (translator’s note).

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 471
promise to continue recognizing me as Latvia’s Envoy in case the government in Riga recalled
or dismissed me. Recently, for example, Estonia’s Ministry of Foreign Affairs had requested
approval of somebody else and recalled Markus. Romania had no reason not to accept this
change, he said. Then for a while we talked unofficially and Grigorcea did not hide his
indignation against the Russians. His countryside property in Moldavia (not far from Cernăuţi)
had been taken and looted by the Russians. What could he do? It was also clear to them [the
Romanians], he said, that the Russians would not leave me alone. For that reason he suggested
the following options to me: 1) I should resign from my functions before I am dismissed or
removed and should announce it to them; 2) Then Romania’s Ministry of Foreign Affairs would
take my few archives and possessions in its charge until further notice (he himself dictated the
text that I should write). He advised me to pack everything in sealed boxes, not too big, and
then they would think what to do [with them], but the Bolsheviks would not get them. 3) To
me personally they would give time “pour preparer le depart” 1 and during that time I would have
the chance to enjoy exteritoriality 2 . They would make this term very long, let’s say between 9
months and 2 years. 4) They would recognize our passports same as they recognized the
documents of other occupied states. 5) In case I stayed in Romania as a private person, I would
always have the chance to enjoy their protection and friendship. 6) In case I found a job, I
would by no means be denied the permit required for foreigners.
I asked several times if I could reckon that all the promises would be kept and that
eventually I nevertheless would not have to deal with the Russians. The Secretary General
reconfirmed that everything would be in the best possible order and recommended me to think
everything over and let him know. Only I should watch out and be very cautious not to give the
Russians any chance of “laying” on me any criminal offence about misappropriation etc. of any
property, money etc. They, i.e. the Romanians would under no circumstances extradite me to
the Russians, but who could say these days when and how far the Russians through their GPU
may reach 3 .
I spent three whole days thinking what to do and planning. After all that explication in the
Ministry of Foreign Affairs and judging from information received from other European capitals
it was clear that the Russians would not leave a stone unturned to achieve the abolition of the
Baltic legations and consulates and taking over of their archives and possessions. Although in
Bucharest material subsistence would have been the most comfortable and cheapest, I inquired
also in other legations about the possibilities of moving to a) Switzerland, b) Hungary or c)
America. It turned out that in Romania earning of some livelihood or finding a job would have
required worming myself into the Germans’ favour. A German banker whom I knew from
Warsaw times completely openly told me that. The German Envoy, whom I visited to learn his
opinion on the current events and to inquire if he could hint me privately if we, the Baltic
peoples had a reason to hope for any changes, also mentioned the opportunity of me joining
the staff of a large German bank in Bucharest but said that nothing would change in our
political situation and that it was our “Pech” 4 and that we, i.e. the Latvian people were living in
that particular corner at the Baltic Sea, which was in the sphere of interests of Russia. At that
1
Pour preparer le départ (French): for preparation for departure.
2
This word is of the author’s own choosing (translator’s note).
3
GPU – Glavnoje Politicheskoje upravlenije (Russian) – Abbreviation for the USSR Main Political Authority.
4
Pech (German) – trouble, mess.

472 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
moment I could not think of anything better to do than to rise abruptly and say “Auf
Wiedersehen!” 1 Envoy Fabricius rose, too and with his hand stretched said: “Heil Hitler!” 2 It was
my last discussion with my former German colleague in Bucharest. But it had made it clear that
the air of Bucharest was too “thick” for me and my family. Thus beyond doubt and irrevocably –
I would not be able to stay in Bucharest. The making of such a decision was also accelerated by
ceaseless rumours about the [eventual] westward advance of the Russians, at least as far as the
Carpathian Mountains which would also have meant their taking of Bucharest. The German
Envoy, by the way, has denied such a probability as absolutely impossible. The experience of
other people, disappearance of people, etc. have however left me with no doubt that under the
given circumstances Bucharest was too unsafe for me and my family. So came 9 th August, 1940.
During my absence several calls had come from the Russian Bolshevik Embassy asking for me.
Secretary V. Āboltiņš 3 said that the caller had been First Secretary Mikhailov. Reacting to that, I
gave a note with a text in the French language to Secretary Āboltiņš asking him to read it out
for the Russians should they call again. Around 6.30 p.m. the Russians called again and asked
for an appointment between the Soviet Envoy and me saying that there were very important
and urgent matters for us to discuss. Secretary Āboltiņš read out the text, as I had asked him to.
This text made it very clear that, considering the annexation of Latvia by Sovietia, I could not
continue and refused to have anything to do with the Envoy of Sovietia.
On 10 th August the former charge d’affaires of the Soviet Embassy called me on my private
telephone number and asked for a private meeting. I had met that man many times in
Bucharest society and in the receptions of the diplomatic corps and the government. He
remarked that I had delivered such an angry reply to Envoy Lavrentjev the previous evening.
Envoy Lavrentjev had however wanted to have a personal discussion with me and to give me
some explanations with regard to the latest developments. I said that they had already received
my official reply from my secretary and that I had nothing to add to it and that I would not set
my foot in their embassy until Latvia becomes free again. But do I refuse to talk to Lavrentjev
personally, in private, too? I said that I could not imagine what there was for Lavrentjev to say
to me in private but if after everything that I had announced he did want to talk to me in
private, he should come to my private apartment at 11 a.m. on the next morning. I would listen
to what he had to say and probably I would have something to say, too. After some time the
same fellow, former Chargé d’Affaires Kukolev called me again and on behalf of his boss asked if
I could receive him on that very evening. I thought for a while and replied, ok, let him come
after dinner at 9 p.m. Of course, I could have swept aside the obtrusion of the Bolshevik Envoy
and refused to listen to his “private” talk, but I thought that it would not be too bad to hear
what a man like him had to say and that it gave me an opportunity to express a good part of the
indignation and pain that the Latvian people were feeling without anyone having a chance
freely and independently to say it to the Bolheviks’ face that we clearly saw and understood
their thin game of deceit and violence, hypocrisy, breaking of agreements etc. This intention
(and it was carried out) was the sole reason why I let the Russian Envoy into the office room of
my apartment and in the presence of my secretary told him everything that I could imagine
1
Auf Wiedersehen (German) – good bye.
2
Heil Hitler (German) – Hail, Hitler! The salute of the German National Socialist Worker’s Party.
3
Voldemārs Āboltiņš (1914 – after 1950), Latvian diplomat. From May 1940 Secretary in Legation in Bucharest.
From 1950 lived in Australia.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 473
Bolsheviks would find unpleasant to hear and that was hurting our people at that time. I spoke
about the ruin of the fruits of 22 years of work, about ruthless annihilation of everything that
was sacred and dear to the Latvian people, about an alien army’s breaking into our land, about
enforcement of rigorous order, about imposing of alien rule and will and claiming that it was
being done by the Latvian people on their free will. Everything was decided by brutal force and
what our newspapers wrote and what the Russian radio centres said was not the free will of the
Latvian people. Withdraw the Red Army at least for one day and then hold elections and then
you, the gentlemen from Moscow, would wonder where your 97.7% “approval” would be. Latvia
had now again become a Russian “gubernia” under a very rigid dictatorial government (and
foreign at that). Blood and tears would flow in streams. It was completely out of place to say
that Latvia was now “equal” with Russia (Lavrentjev remarked something like that, in trying to
oppose me). I said that it was something like a marriage between an elephant and a mouse. Let
him not even imagine that the Latvian people were indeed “happy” under the yoke of their
violence. But it would be better for the workers! [the Russian Envoy remarked]. For the
workers? I said that they were really deplorable for their ignorance if they hoped that they with
their red occupation brought improvement for the workers of Latvia. But I did not know [the
Russian Envoy said] how awfully nice was the life of the Russian workers now! I replied that I
had the presumption to think that I knew much more about the Russian workers’ difficulties
and miserable life than he knew about the welfare of the workers and the entire nation of the
now raped neighbouring Latvia. I listed all the offences that the Russians had ventured against
us in spite of the readiness of our very compliant government to meet the Russian demands
more than it was possible. If these steps had been dictated by the military situation and the
Russians’ fear of Germans, they should have told us so, a common base of co-operation could
have been found, like it was the last year (i.e. in the autumn of 1939), but now nothing else can
be made out of it than a simple lust for power and imperialism of a course kind. That is the kind
of the “advocates of the small nations” that you are [I said]. My uninvited, importunate guest
was sweating and blushing. Several times he tried to interrupt me but I rarely gave him the
floor. He did not reject the offer of coffee and cognac, but did not drink it and asked the maid
for a glass of water... Then he stood up and asked if I had received any instructions with regard
to the transfer of the Legation to him. I replied that I had received no instructions and for that
reason would not transfer anything to him. But if I received, what would I do [the Russian
Envoy inquired]? Well, when we received them [instructions], “togda posmotrim” 1 , I replied.
“Kak eto, posmotrim?” 2 , my guest inquired. “Nu posmotrim, chto tam skazanno budet! 3 ”, I
replied. I would go home after the closure of the legation, should not I? [the Russian envoy
inquired] “Me, home??” – I retorted, amazed. As long as there were foreign troops and foreign
police on our soil, I would not go there and would rather earn my living paving or sweeping
streets in foreign countries, but you would not get me under your power alive! I was being too
harsh and unjust in my views of them, eventually everything would be OK [the Russian Envoy
said]. Yes, I also hoped that everything eventually would be OK, but not the way you expected [I
retorted]. He had to go because we both saw that we would never be able to persuade and
understand each other [the Russian Envoy said]. I replied that I also thought so. The entire
1
Togda posmotrim (Russian) – Then we shall see.
2
Kak eto, posmotrim? (Russian) – How is that, we shall see?
3
Nu posmotrim, chto tam skazanno budet (Russian) – Well, we shall see what is written there.

474 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
conversation took place in the presence of my secretary. The Russian had with him that charge
d’affaires in Bucharest Kukulev, whom I knew earlier. It was my last conversation with the
Bolshevik Envoy in Bucharest. The secretary showed the late “guests” out, because the door was
locked and the Romanian policeman was told not to let anyone in or out unless accompanied
by Secretary Āboltiņš. Behind our iron fence there stood a red car with three “rowdy” looking
drivers and their aides.
That night at about 4 a.m. a telegram arrived from Riga declaring the closure of the
Legation and instructing me to deliver everything to the Russian mission in Bucharest. Signed
Jablonskis. 1 I could no longer “think” and delay my decision. I decided to act in compliance with
the plan agreed on, i.e. suggested to me by the Romanian Ministry of Foreign Affairs. Before my
case, i.e. before my forced arrival when I fled the wrecked Poland in the autumn of 1939 Latvia
never had a [residing] legation in Romania. Romania cannot play any significant role in
achieving the restoration of Latvia’s freedom. In other words, my train of thought led into the
direction that for Latvia it does not and in the forthcoming struggle for the restoration of its
freedom will not matter at all what Romania thinks or decides. Nevertheless in the struggle
against the Russians Romania is and could be the southern anchor of our front in the broadest
sense (the front that stretches from Finland to the Black Sea and includes it) and play a role in
the south, similarly as Finland does in the north. Romania is also a rich country and in
peacetime it would be quite useful to establish closer relations with it because under more
reasonably arranged transportation conditions extensive [bilateral] trade is possible. In other
words: there was no sense for me to fight for staying in Romania.
For that reason in communication with my Secretary Voldemārs Āboltiņš and having
inquired about the situation in Berlin and Stockholm, I decided to relinquish my authority as
Envoy to Romania (but not to Poland, Hungary and Turkey!) and to announce it to the Minister
of Foreign Affairs of Romania. The legal base for paying salary to the secretary and me, too, was
created by the telegram from our former department about the closing of the Legation because,
heeding the Romanians’ warning to avoid anything that could give a ground for criminal
prosecution, we had to be very careful in all matters and each our step had to be based on a law
of Latvia. On 10 th August, 1940 I sent a note to the Minister of Foreign Affairs of Romania about
relinquishing my authority. The second and third paragraphs of the note are based on the text
dictated, i.e. recommended by Secretary General of Romania’ s Ministry of Foreign Affairs G.
Grigorcea on 7 th August, 1940.
On the very same day I committed another “sin” [..] by sending a telegram to For[eign
Affairs] Ministry in Riga saying that I would not obey any orders and the few possessions that
Riga demanded to be handed over to the Russians I promised to deliver “under the charge of
the Romanian authorities”.
I ordered the necessary boxes and together with Secretary Āboltiņš we planned to spend the
coming months in preparation for “départ" 2 and meanwhile to enjoy the Romanian hospitality
and protection, quietly also looking for an occupation in order to keep our bodies and souls
together until better times.
1
Andrejs Jablonskis (1880–1951), member of the Communist underground in tsarist Russia and Latvia. After the
occupation of Latvia in July-August 1940 deputy Minister of Foreign Affairs, after that the Latvian SSR People’s
Commissar of Justice.
2
Départ (French) – depart, here meaning “departure”.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 475
But it turned out that our “guest” of the evening of 10 th August had not reconciled himself
with the Turkish “bath” in my apartment and was preparing a real “Russkaya banya” 1 for me and
the poor Romanians. My case was discussed in the Cabinet of Ministers, then in the Ministry,
etc. It turned out that due to their own interests and in order to cope with [get rid of] the
determined Russian obtrusion and threat and probably also under German pressure my
Romanian friends broke the promises, which had been given to me through Secretary General
on 7 th August.
I should also mention that the Bolshevik Embassy wanted to talk to me again. It was on 12 th
August. I had them informed through my secretary that as of 10 th August I was a private person
and had no functions whatsoever any longer and that I did not and could not have anything to
do with a Soviet mission.
On 16 th August I was summoned to the Ministry of Foreign Affairs by Secretary General G.
Grigorcea. On behalf of the Minister, who himself was said to be very very busy. My subsequent
efforts to have an audience with Minister Manoilescu were unsuccessful. Grigorcea felt very
uneasy because he had been assigned to convey to me a negative reply from the Romanian
government to my note of 10 th August, i.e. negative in the sense that [it said that] they found it
impossible to take over my and the General Consulate’s archives. The Russians were making a
horrible pressure on them and the Romanian Ministry of Foreign Affairs saw no alternative to
me handing the Legation over to the Russians [said Grigorcea]. I said that now (on 16 th August)
I was a private person after all and that I had nothing to do with the transfer of the Legation’s
archives to a mission of a foreign country. He had promised me protection, where was it now?
Yes, they would indeed protect me [Grigorcea said], but would I please not cause them so
enormous difficulties. I had told them once that I had nothing much there to hand over
because I had fled with it [the archives] from Poland in one car. He [Grigorcea], too, for
example, had lost everything both in Warsaw and in his estate near Cernăuţi. I said that little or
much, but it was a matter of principle. I would have no business with and would hand over
nothing to the Russians who had invaded my country and probably now were oppressing and
torturing my relatives and friends and let them and the Romanians do whatever they pleased.
[Grigorcea said that] it would however be unpleasant for me if they would have to ask the
Prefecture’s assistance with the handing over of my few [and] insignificant archives? Would I
please think it over, it was not worth a scandal. I would not in any way help my poor country by
creating difficulties to them (the Romanians) and my eventual resistance would leave no impact
on the thick Russian skins. The demonstration of my bravado would mean nothing. They would
not even be able to allow newspapers to write about it [Grigorcea thus tried to reason with me].
I should find a way to finalize it all with dignity. I should better leave the procedure of handing
over the archives to my secretary and it would be better for me if I slightly disappeared for a
while until the acute period was over [so Grigorcea]. Was that so!?, I asked. Are things gone that
far already? No, no, I should not misunderstand him, he did not think that I was in any danger,
but I should take a little rest in the tranquillity of the beautiful mountains and nature of
Romania [said Grigorcea]. He would also have liked to do that himself after all that was
happening around us and to us. I promised to let him know my decision by telephone. I tried to
get an audience with the Minister himself, although I was not very insistent when I saw that it
would be awkward for the Minister to talk to me. Having discussed the situation with the
1
Russian steam bath.

476 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
[Legation’s] secretary, who at times also said strange things about going home and that his
father (former Vice-Minister of Finance) had recommended him to enter the Russian service
and that I would be in trouble if I impounded the half-burnt silver tableware from Warsaw
Legation that had been mended in Bucharest, we came to conclusion that making a scandal
with the Russians and Romanians in Bucharest was indeed not worth the while. It all would
have been futile bravado that would not have given anything positive. Thus I had my secretary
call the Romanian Ministry of Foreign Affairs and tell that they should relax because I was
leaving the Legation’s premises and handing everything over to Secretary V. Āboltiņš. He would
then do everything that was necessary. By the way, I also received information that my
colleagues in Berlin and Stockholm had acted in a similar way as I and Āboltiņš decided and as
the Romanians wanted us to.
On 18 th August, 1940 by a special act I handed over the very few Legation’s possessions to
Secretary V. Āboltiņš and with that my official functions and officially also all my responsibility
for what was to follow ended. Thus, with the signing of this act on 18 th August, 1940 my
functions as Latvia’s Envoy with the Romanian government expired. On 19 th August I left the
Legation’s premises and also my private apartment in the same house and moved to a hotel. On
27 th August I with my family left Romania for Budapest, where I had acquired a living and
residence permit and the Hungarian government’s readiness to protect me with all means at
their disposal in case the Russian Bolshevik persecutions threatened me. I also have to note that
I destroyed by burning or with help of other friendly diplomats got across [the border] to my
new country of asylum, Hungary a large part of my private archive and everything related to
ciphers and secret correspondence, which had anything important in it. A large part of original
documents, which probably once would be important to recover, are still stored with a good
friend of mine in Budapest.
I can also report that, as I was leaving Romania, my first intention was to move to
Switzerland. My good friend Envoy of Switzerland in Bucharest Monsieur René de Weck was
very unhappy about his government’s rejection of my application for a residence visa of
Switzerland. I had requested the visa a few days too late, after the government of Switzerland
had made a principal decision not to issue residence visas to any diplomat of the Baltic States
[he said]. The efforts of my colleague Mr. Feldmanis 1 did not bear fruit either. The latter warned
me though that in Switzerland it would have been very difficult to make the ends meet. My
colleague Bīlmanis 2 wrote me approximately the same (though later) from America where I
intended to go if I found nothing useful to do in Southeast Europe.
My hurried departure from Romania to Hungary was also meant as a protest against the
Romanians’ breaking of their promises and threatening to achieve the transfer of the archives of
my former Legation to Russians with the help of Bucharest Prefecture.
When on 27 th August, 1940 my train crossed the Carpathian Mountains I felt great relief
because in Budapest and in Hungary in general atmosphere was quite different, more peaceful
and secure [..]
Archives of the Ministry of Foreign Affairs of Latvia, London Archive, Box No. 490.
1
Jūlijs Johans Frīdrihs Feldmanis (1889–1953), Latvian diplomat. From 1930 permanent delegate in the League of
Nations in Geneva, from 1932 also Envoy in Switzerland, from 1939 Envoy in Denmark, preserving also the
previous positions. Died in USA.
2
Alfreds Bīlmanis (1887–1948), Latvian diplomat. From 1920 Head of the Press Department of the Ministry of
Foreign Affairs, from 1932 Envoy to the Soviet Union, from 1935 Envoy to USA. Died in USA.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 477
204. Nota de conversație între tovarășul P. Babuci și tovarășul Nicolaev, Consilier la
Ambasada U.R.S.S. în ziua de 26 august 1957 (înregistrată cu numărul 47917 din 27 august
1957)
Tovarășul Nicolaev:
Face cunoscut că a fost adoptată o hotărâre cu privire la reglementarea între U.R.S.S. și R.
Cehoslovacă a pretențiilor reciproce referitoare la republicile Lituaniană, Letonă și Estonă, pe
calea renunțării reciproce a părților la aceste pretenții.
Roagă să se comunice guvernului român dorința U.R.S.S. de a reglementa pretențiile
reciproce în modul arătat mai sus, prin semnarea unui protocol corespunzător. Textul
proiectului de protocol va fi comunicat după ce guvernul român își va da acordul său la
propunerea U.R.S.S.
Tovarășul Babuci
Întreabă dacă există deja o înțelegere între U.R.S.S. și R.C.S. în legătură cu această problemă.
Tovarășul Nicolaev:
Spune că nu cunoaște nici un amănunt.
Tovarășul Babuci
Spune că va transmite problema mai departe.
AMAE, Problema 214, U.R.S.S. 5, nepaginat.
204. Note of Conversation between Comrade P. Babuci and Comrade Nicolaev,
Counsellor at the USSR Embassy on 26 th August 1957 (under no. 47917 from August 27 th
1957)
Comrade Nicolaev:
He informs that a resolution regarding the regulation between the USSR and the Republic of
Czechoslovakia of the mutual claims regarding the Lithuanian, Latvian and Estonian republics,
meaning the mutual waiver of these claims was adopted.
He requests that the Romanian government be informed of the wish of the USSR of
regulating the mutual claims in the above shown manner, by signing an appropriate protocol.
The text of the protocol project will be communicated after the Romanian government
approves the USSR proposal.
Comrade Babuci
He asks whether there is already an agreement between USSR and the Czechoslovak
Republic related to this issue.
Comrade Nicolaev:
He says that he does not know any details.
Comrade Babuci
He says he will communicate further the issue.
DARMFA, f. 214 USSR 5, without pagination.
205. Protocol semnat la Moscova între Guvernul Republicii Populare Române și
Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind reglementarea pretențiilor
reciproce referitoare la Lituania, Letonia și Estonia, 7 martie 1958
Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
conduse de dorința de a reglementa complet și definitiv toate problemele patrimoniale și

478 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
financiare legate de intrarea Republicilor Lituania, Letonia și Estonia în Uniunea Republicilor
Sovietice Socialiste, au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
renunță reciproc la toate pretențiile care se referă la Republicile Lituania, Letonia și Estonia,
existente în momentul intrării acestor republici în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
Articolul 2
Odată cu încheierea prezentului protocol se consideră reglementate definitiv și complet
stinse toate pretențiile patrimoniale și financiare ale organelor de stat și ale persoanelor juridice
ale unei părți față de organele de stat și persoanele juridice ale celeilalte Părți (decurgând din
bunuri, circulația mărfurilor, credite, impozite și alte obligații și de asemenea din diversele
feluri de decontări), existente în momentul intrării Republicilor Lituania, Letonia și Estonia în
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
Articolul 3
Prezentul Protocol intră în vigoare în ziua semnării. Întocmit în orașul Moscova la 7 Martie
1958, în două exemplare fiecare în limba română și rusă, ambele texte având aceeași valabilitate.
AMAE, Problema 214, U.R.S.S. 5, nepaginat.
205. Protocol signed in Moscow between the Government of the Popular Republic of
Romania and the Government of Union of the Socialist Soviet Republics Regarding the
Regulation of their Mutual Claims Related to Lithuania, Latvia and Estonia, 7 th March
1958
Willing to regulate completely and finally all the patrimonial and financial issues related to
the inclusion of the Lithuanian, Latvian and Estonian Republics in the Union of the Socialist
Soviet Republics, the Government of the Popular Republic of Romania and the Government of
the Union of the Socialist Soviet Republics agreed the following:
Article1
The Government of the Popular Republic of Romania and the Government of the Union of
the Socialist Soviet Republics wave mutually all their claims with regard to the Lithuanian,
Latvian and Estonian Republics existent at the time of the inclusion of these republics in the
Union of the Socialist Soviet Republics.
Article 2
Once the present protocol is signed, all the patrimonial and financial claims of the state
bodies and of the legal entities of one party to the state bodies and the legal entities of the other
Party (deriving from goods, merchandise circulation, credits, taxes and other obligations as well
as different manners of clearing), existing at the time of the inclusion of the Lithuanian, Latvian
and Estonian Republics in the Union of the Socialist Soviet Republics are deemed finally
regulated and completely extinguished.
Article 3
This protocol comes into force on the day it is signed. Drawn-up in Moscow city on March
7 th 1958, in two copies, each of them in Romanian and Russian, both of them having the same
validity.
DARMFA, f. 214 USSR 5, without pagination.

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 479
Document 3:Moscow Protocol, Russian original

INDEX OF PROPER NAMES
A
Āboltiņš, Voldemārs, 463, 465, 472, 474, 476
Albats, Hermanis, 128, 158
Angelescu, Constantin, 440
Anševics, Teodors, 460, 468
Antonescu, Ion, 362, 363
Antonescu, Victor, 316, 320, 321, 327
Antonov-Ovseyenko, Vladimir, 226
Arciszewski, Mirosław, 114, 115, 140, 143, 167,
168, 223, 227
Auschnitt, Max, 384, 418
B
Bader, Carol, 88
Baldwin, Stanley, 278, 281
Balodis, Antons, 96, 98, 99, 100, 107, 108, 110,
249, 250, 253, 318, 451, 459
Bangerskis, Rūdolfs, 88
Barthou, Louis, 260, 261, 274, 277, 278
Beck, Józef, 242, 258, 274, 287, 288, 297, 309,
323, 324, 325, 327, 337, 338, 339, 340, 352,
356, 357, 401, 402, 441
Beneš, Edvard, 287, 288, 347
Bentoiu, Aurelian, 437, 440
Besjadovsky, Grigory, 88
Bīlmanis, Alfreds, 467, 476
Blau. employee at Romanian Legation, 457
Bļodnieks, Ādolfs, 215, 219, 236, 241, 243
Blücher, Vasili Konstantinovici, 279, 282
Boris III, King of Bulgaria, 399
Briand, Aristide, 174, 175
Brodovski, Stepan, 211, 212, 213, 216, 227, 255
Bujoiu, Ion, 341, 343
C
Čakste, Jānis, 90, 91, 92
Cancicov, Mircea, 440
Carol II, King of Romania, 126, 304, 395, 458
Cădere, Victor, 225, 287
Celmiņš, Gustavs, 110, 112, 120, 123, 140, 143,
348, 349
Cesianu, Constantin (Dinu), 165
Christu, Ion, 343
Ciano, Galeazzo, 355, 356, 357, 401, 433
Cielēns, Fēlikss, 95, 96, 177, 197, 198, 201, 237,
273
Codreanu, Corneliu Zelea, 349
Cretzianu Alexandru, 440
Csáky, István, 399, 401
D
Davtjan, Jakov, 338, 340
Dăianu, Ioachim, 126, 127, 128
Dimitrescu, Ion Gr., 76, 343
Dombrovski, Victor, 427
Duca, I.G., 61, 63, 73, 74, 75, 79, 85, 89, 95, 96,
228
E
Eden, Anthony, 286, 288, 331
Ēķis, Ludvigs, 328, 351, 352, 356, 364, 371, 376,
379, 383, 387, 390, 393, 395, 398, 401, 403,
405, 408, 413, 417, 419, 420, 421, 424, 426,
429, 432, 434, 439, 448, 449, 450, 467
F
Fabricius, Wilhelm, 385, 387, 388, 406, 472
Feldmanis, Jūlijs Johans Frīdrihs, 467, 476
Ferdinand I, King of Romania, 54, 64, 79, 82, 89,
92
Filality, Gheorghe, 97, 158
Filodor, Nicolae N., 74, 75
Florescu, Alexandru G., 40, 52, 53, 63, 64, 65, 79,
80, 82
G
Gafencu, Grigore, 127, 128, 354, 356, 358, 359,
360, 361, 362, 363, 364, 365, 366, 367, 368,
369, 371, 375, 376, 396, 397, 409, 410, 411,
415, 422, 433, 435, 436
Ghica, Dimitrie I., 145, 146, 148, 151, 155, 157,
158, 159, 160, 173, 174, 176
Goga, Octavian, 344, 345, 346, 347
Göring, Hermann Wilhelm, 306, 308
Grigorcea, Vasile, 97, 343, 457, 470, 471, 474,
475
Grīnbergs, Gustavs Jēkabs, 88, 89
Grosvalds, Oļģerds, 117, 120, 123, 129, 131, 138,
139, 173, 225, 393
H
Hartmanis, Mārtiņš, 41
Hindenburg, Paul von, 401, 402
Hitler, Adolf, 191, 192, 217, 222, 225, 237, 291,
367, 368, 369, 384, 400, 402, 420, 463, 472

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 481
Hodža, Milan, 345, 347
Hohenzollern, dynasty, 54, 403
Holsti, Eino Rudolf Woldemar, 99, 102, 321
I
Iacovaky, Alexandru, 79, 82, 85, 89, 95
Igenbergs, Ēriks Pauls Arvīds, 290, 291, 343
Indans, Janis, 126, 127
Ionescu, Take, 44, 45, 49, 50
Iorga, Nicolae, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 174
Isakov, Hovhannes Stepani, 376, 377
Jablonskis, Andrejs, 465, 474
Joffe, Adolph Abramovich, 196
Kalnbērziņš, Jānis, 454
Kalniņš, Brūno (Bruno) Haralds, 240, 244
Kalniņš, Pauls, 201, 207, 240, 241, 250, 257
Kalpaks, Oskars, 461, 469
Kampe, Andrejs, 325, 326, 348
Ķeniņš, Atis, 40, 45, 46, 204, 210
Kennard, Howard William, 307, 308
Kirhenšteins, Augusts, 446, 449
Klūge, Eduards, 296
Krieviņš, Edgars Kurts Pēteris, 461, 469
Krofta, Kamil, 345, 346, 347
Kviesis, Alberts, 123, 126, 140, 143, 228, 253,
303, 304
Laretei, Heinrich, 263, 264
Lattik, Jaan, 140, 143
Laval, Pierre, 278, 281
Laže, Jānis, 350, 351
Libicki, Konrad, 140, 143
Lipa, Yaroslav, 199, 200
Litvinov, Maksim M., 140, 141, 143, 147, 148,
152, 161, 167, 168, 174, 180, 225, 226, 242,
247, 248, 262, 263, 277, 278, 279, 282, 284,
327
Lozoraitis, Stasys, 277, 280, 330
Lukasiewicz, Eugeniu
Lucasiewicz, 107, 109, 116
Lupescu, Elena, 424
J
K
L
M
Madgearu, Virgil, 122, 125, 222, 225, 419, 422,
423, 424, 425, 426
Mameli, Giorgio Francesco, 253, 254
Maniu, Iuliu, 404, 406, 419, 420, 422, 423, 424,
425, 426, 438, 440
Mannerheim, Carl Gustaf Emil, 263, 265, 413
Manoilescu, Mihail, 450, 451, 452, 453, 454,
455, 456, 457, 459, 475
Marinescu, Gabriel, 421
Markus, Hans Johan, 324, 325, 339, 340, 469,
471
Martius, Georg, 194, 195, 202
Masaryk, Tomáš Garrigue, 317, 320
Meierovics, Zigfrīds Anna, 40, 43, 48, 72, 79, 80,
81, 82, 88, 89, 292
Menders, Fricis, 201, 207, 240
Micescu, Istrate, 346, 347, 440
Mihai, King of Romania, 125, 126
Mihalache, Ion, 440
Mīlbergs, Gotfrīds, 241, 244
Mironescu, Gheorghe G., 98, 101, 104, 106, 107,
109, 110, 111, 113, 114, 115, 116, 117, 118,
119, 120, 125, 126, 127, 128, 129, 132, 135,
138, 139, 194, 195
Mitilineu, Ion, 96
Modreanu, Rodrig, 426, 427
Molotov, Vyacheslav, 366, 367, 368, 432, 440
Monson, Edmound St. John Debonaire John,
328, 332
Mościcki, Ignacy, 112, 113, 323
Munters, Vilhelms, 227, 253, 260, 261, 263, 274,
275, 279, 282, 283, 289, 291, 292, 293, 294,
295, 296, 297, 303, 307, 309, 311, 314, 316,
317, 323, 324, 327, 328, 329, 336, 338, 339,
340, 341, 346, 350, 352, 356, 359, 360, 361,
364, 371, 376, 379, 383, 387, 390, 393,
398,401, 403, 405, 408, 413, 417, 420, 424,
426, 429, 432, 434, 439, 444, 453, 468, 469
Mussolini, Benitto, 357, 418, 420, 433
N
Negulescu, Demetru, 118
Nicolae, Prince of Romania, 123, 124, 126
Nicolaescu, colonel, 106
Niculescu-Buzeşti, Grigore, 362, 363, 364, 365,
366, 367, 368, 369, 371, 375, 376, 396, 397,
410, 411, 415, 435, 436, 442, 443, 444, 445,
446, 450, 451, 452, 453, 454, 455, 456, 457,
458, 459
Noël, Léon, 336, 337

482 | THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958)
Nukša, Mārtiņš, 54, 55, 56, 59, 72, 81, 88, 89, 95,
96, 98, 126, 301, 325, 326, 341, 343, 346, 448
O
Olavs, Vilis, 316, 318
Orghidan, Theodor, 68, 75, 76, 125, 127, 302,
326, 341, 343, 344, 348, 426, 427
P
Paderewski, Ignacy Jan, 317, 320
Papen, Franz von, 400, 402
Patek, Stanisław, 160, 167, 168, 169
Päts, Konstantin, 230, 232, 240
Păclianu, Mihail M., 43
Pełczyński, Tadeusz, 114, 115
Pennescu, Dimitrie C., 127, 128
Piip, Ants, 48, 49
Piłsudski, Józef, 174, 175, 313, 315
Plesnilă, Dimitrie, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 52,
53
Plymouth, Ivor Miles Windsor-Clive, 2nd Earl
of, 321, 327, 328, 329, 330, 331, 339, 340
R
Rācenis, Herberts Leo, 41, 42, 43
Radziņš, Pēteris, 41
Reinhards, Pauls Jēkabs, 461, 469
Reuterswärd, Patrick Carl Reinhold, 462, 470
Ribbentrop, Joachim von, 355, 356, 357, 367,
368
Richmond, Sir Herbert William, 328, 332
Rusmanis, Aleksandrs, 461, 469
Rydz-Śmigły, Edward, 323, 324, 441
S
Salnais, Voldemārs, 204, 217, 222, 225, 234, 236
Sandler, Richard, 321, 339, 340
Scortzescu, Theodor, 157, 158, 176, 211, 214,
228, 257, 291, 293, 295, 303
Sēja, Ludvigs Kārlis, 45, 46
Seljamaa, Julius, 239, 261, 263
Sidorovici, Teofil, 418, 421
Simon, John Allsebrook, 286, 288
Skirmunt, Constantin, 99, 102
Skujenieks, Marģers, 163, 164, 250, 328
Slávik, Juraj, 314, 315
Smetona, Antanas, 108, 110, 330
Stalin, Joseph, 125, 212, 279, 282, 446, 455
Stauning, Thorvald August Marinus, 321, 322
Stegmanis, Artūrs, 360, 362
Steinhardt, Laurence A., 410, 411
Stoica, Vasile, 39, 316, 317, 318, 320, 321, 327,
351, 353, 354, 402, 414, 424
Stomoniakov, Boris Spiridonovici, 161, 162,
166, 167, 168, 174, 181, 184, 186
Strandman, Otto August, 111, 112, 113, 140,
143
Sturdza, Mihail R., 98, 101, 104, 106, 110, 111,
113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 122,
125, 126, 132, 135, 138, 140, 142, 145, 146,
148, 151, 155, 156, 158, 159, 160, 161, 163,
164, 165, 166, 174, 180, 181, 184, 185, 187,
191, 193, 194, 195, 197, 198, 199, 201, 234,
236, 239, 240, 247, 249, 252, 255, 260, 261,
262, 265, 270, 273, 274, 275, 276, 283, 289,
292
Sviderski, Aleksei, 177, 179, 216
Svinhufvud, Pehr Evind, 176, 178
Szék, Pál Teleki de, 418, 421
Tardieu, André Pierre Gabriel, 173, 174
Tătărescu, Gheorghe, 311, 390, 391, 393, 403,
422
Titulescu, Nicolae, 96, 97, 185, 186, 187, 191,
193, 194, 197, 198, 201, 211, 214, 225, 226,
227, 228, 234, 236, 239, 240, 247, 249, 252,
255, 257, 260, 261, 262, 265, 270, 273, 274,
275, 276, 283, 289, 291, 292, 293, 295, 297,
303, 305, 308, 309, 311, 312, 314, 324, 325,
327, 340, 346
Tõnisson, Jaan, 196, 197
Tripier, Jean, 253, 255
Tūbelis, Juozas, 108, 109, 330
T
U
Ulmanis, Kārlis, 95, 139, 140, 215, 229, 241, 249,
250, 252, 253, 261, 273, 277, 287, 297, 303,
304, 316, 317, 318, 328, 410, 455, 459, 469
Urbšys, Juozas, 271, 272
Vaida-Voevod, Alexandru, 180, 403, 405
Vailée, Alexandre Paternotte de la, 310, 312
Valdmanis, Alfrēds, 360, 361
Valters, Miķelis, 273, 286, 287, 296, 307, 311,
314, 323, 324, 327, 336, 338, 339, 350
Văllimărescu, Constantin, 297, 298, 303, 305,
309, 343
Verne, Jules, 383, 384
Vinogradov, Boris, 338, 340
V

THE ROMANIAN-LATVIAN RELATIONS. DIPLOMATIC DOCUMENTS (1918-1958) | 483
Voldemaras, Augustinas, 98, 108, 109, 294
Volmārs, Jānis, 341, 343
Vyshinsky, Andrey Januarevich, 15, 446
Witte, Sergei, 186, 187
W
Y
Yrjö-Koskinen, Aarno Armas Sakari, 176, 178
Z
Zamfirescu, Alexandru Duiliu, 323, 337
Zariņš, Kārlis Reinholds, 43, 44, 46, 48, 53, 159,
173, 186, 467
Želigovskį, Lucjan, 90, 99, 267
Zemgals, Gustavs, 100, 103, 111, 112
Zimmerman, Alexandre Percy von, 316, 318
Zyndram, Marian Kościałkowski, 307, 309