Dr. AURORA DANIELA NEAGOE Universitatea din ... - CESEC

Prefaţă
Acest studiu a fost realizat in cadrul unor proiecte finanţate de Ministerul Cercetării
din Germania (Bundesministerium für Bildung und Forschun - BMBF), obţinute de o
echipă de cercetare din domeniul Ecotoxicologiei si Ştiintei Alimentaţiei, echipă
coordonată de Prof. dr. dr. hc. Manfred Anke (foto).
Personalitate recunoscută pe plan mondial in domeniul
biogeochimiei metalelor grele, Prof. Anke a reuşit sa îndrume paşii
multor generaţii de doctoranzi pe drumul ştiintei si cercetării. Pe
perioada derularii activitaţilor de cercetare, doctoranzii s-au simţit
ca într-o familie ceva mai numeroasă, in care Prof. Anke li se
adresa astfel: “meine liebe Spuren- und Ultraspurenelemenete”. Doctoranzii straini
ajungeau în general în Germania fară a putea rosti o vorbă în limba lui Goethe si
Schiller. Toţi aveau insă obligaţia să frecventeze cursurile de ecotoxicologie susţinute
de Prof. Anke, încă de la începutul stagiului doctoral. Aşadar, după luni de trudă,
ajungeau să inţeleagă şi mai mult decat atât, să se bucure de privilegiul de a audia
aceste prelegeri de ecotoxicologie prezentate cu multă dăruire de catre profesor.
Iniţiativa si creativitatea doctoranzilor, şi in general a cercetatorilor erau foarte
apreciate de Profesor insă, ele trebuiau deopotrivă să fie imbinate cu hărnicie şi
meticulozitate. Altfel spus, cine a reuşit să ducă la bun sfarşit stagiul doctoral sub
coordonarea Profesorului rămâne inoculat cu microbul cercetării pe tot restul vieţii.
După încetarea activităţii didactice, Profesorul a continuat şi continuă să scrie carţi şi
să ne onoreaze cu prezenţa şi discursurile lui despre elemente în urme, la
evenimentele ştiintifice unde nu de puţine ori este invitat de onoare. În anul 1994 a
primit la Timişoara titlul de doctor honoris cauza, înmânat de comitetul de organizare
a simpozionului international “Metal Elements in Environmental Biology and
Medicine”. Prelegerile Profesorului sunt totdeauna mult aşteptate şi savurate de
tinerii şi mai puţin tinerii cercetători. Cert este că nu există “metalist” care să nu fi
aflat măcar de existenţa celui mai mare dintre “metaliştii” contemporani, cel care face
I