Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Ele sunt reprezentate în primul rând prin două vârfuri de săgeţi din bronz, un vârf de lance
de fi er şi printr-o plăcuţă de fi er de la o lorica squamata.
Vârful de săgeată nr. 1 (Pl. 4.1) cu dulia exterioară a fost confecţionat din bronz. Este
înzestrat cu trei aripioare şi lungimea de 2,8 cm, din care lungimea duliei constituia 0,9 cm.
Dulia avea forma rotundă în plan cu diametrul de 0,3 cm, iar pe dulie a fost atestat un orifi ciu
de forma ovală cu diametrele de circa 0,2-0,3 cm.
Vârful de săgeată nr. 2 (Pl. 4.2) cu dulia exterioară a fost confecţionat din bronz. Este
înzestrat cu trei aripioare şi lungimea de 2,9 cm, din care lungimea duliei constituia 1,0 cm.
Dulia avea forma rotundă în plan cu diametrul de 0,3 cm, iar pe dulie a fost atestat un orifi ciu
de forma ovală cu diametrele de circa 0,2-0,3 cm.
Vârful de lance (Pl. 4.3) a fost confecţionat dintr-o placă triunghiulară de fi er, având forma
alungită cu vârful romboidal în secţiune şi un tub de înmănuşate la alt capăt, obţinut prin îndoirea
laturilor plăcii de fi er. Lungimea piesei este de 7 cm, lungimea părţii romboidale de 3 cm,
diametrul la bază tubului de 1,4 cm. Asemănător ca formă, dar de proporţii puţin mai mari este
vârful de lance de la Stânceşti 2 . Tipul a fost înregistrat şi în săpăturile de la Buneşti Avereşti 3
şi în aşezarea de la Botoşana 4 . În clasifi carea propusă de T. Arnăut, piesele sunt încadrate în
tipul II 5 . Cele repertoriate de I. Prochnenko şi descoperite la Mala Kopanja sunt înregistrate
în tipul III 6 . Foarte apropiate ca tip sunt şi vârfurile de lance descoperite pe aşezarea civilă a
castrului mare de la Porolissum 7 sau cele de la Răcari 8 din epoca romană.
Piesele înregistrate au fost lucrate din bronz, încadrându-se în categoria cunoscută drept
„scitică”. Ele fac parte din tipul celor cu trei aripioare. Acest tip de săgeată este bine cunoscut
la un număr mare de monumente arheologice din sec. IV-III a. Chr. la est de Carpaţi 9 .
Plăcuţa de la lorica squamata (Pl. 4.4) a fost confecţionată din fi er, are forma trapezoidală
cu baza mică uşor rotunjită, lungimea bazelor de 5 cm şi 5,6 cm. Sub baza mare sunt prezente
două orifi cii de formă ovală cu diametrele variind între 0,4-0,7 cm. Grosimea ei variază între
0,2-0,4 cm. Piesa este asemănătoare celor descoperite la aşezarea fortifi cată Saharna Mare
(raionul Rezina) 10 . Odată cu extinderea civilizaţiei romane spre Dunăre, numărul de descoperiri
de acest tip creşte, fapt care a permis acceptarea afi rmaţiei lui Tacit despre aristocraţii sarmaţi
echipaţi cu astfel de armament sau apariţia ipotezei privind adoptarea de către geto-daci
a platoşei de tip lorica squamata sub infl uenţa romană 11 . Descoperirile de la Saharna şi Buţeni,
completate cu cele de la răsărit de Nistru denotă existenţa largă în mediul barbar a acestui
tip de armament defensiv cu mult înaintea apariţiei romanilor în regiunea nord-vest – pontică.
Descoperirea prin periegheză a armelor în aşezările nefortifi cate din sec. IV-III a. Chr.
confi rmă încă o dată caracterul războinic al populaţiei traco-gete din regiune, fapt care vine în
concordanţă cu sursele narative din epoca antică (Pl. 4.5).
În continuarea acestei categorii vine şi fragmentul unei lame de cuţit de fi er de dimensiuni
mici, de la care s-au păstrat circa 3 cm, inclusiv o parte din pedunculul mânerului. Cuţitul
aparţine tipului al treilea după clasifi carea efectuată de T. Arnăut şi cunoscut în mai multe
aşezări din sec. V-III a. Chr. 12 (Pl. 5.1).
2
FLORESCU, RAŢĂ 1969, 9-20; FLORESCU, FLORESCU 2005, 80.
3
BAZARCIUC 1983, 255, fi g. 4/7.
4
TEODOR 1988, fi g. 3/3.
5
ARNĂUT 2003, 119.
6
PROCHNENKO 2002, p. 166, p. 184.
7
TAMBA 2008, p. 116.
8
BONDOC, Gudea 2009, p. 134, 422-423.
9
ARNĂUT 2003, p. 204, p. 199, p. 390-391.
10
NICULIŢĂ, ZANOCI, ARNĂUT 2008.
11
ČERNENKO 1968, p. 144-148; ROSETTI 1959. p. 796, fi g. 5/12.
12
ARNĂUT 2003, 112.
– 86 –