Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

La capătul câmpului ştampilei pot fi presupuse încă una sau eventual două litere, a căror desluşire
nu am reuşit-o cu siguranţă. Probabil este vorba de două litere „I”, ale căror părţi superioare
pot fi presupuse în partea de sus a ştampilei. În acest mod, numele „BRISAC()”, ajuns
între timp să fi e considerat de origine celtică, reprezintă lectura incorectă a ştampilei „APRI(•)
SAC()”. Deşi nu cunosc paralele directe printre numele producătorilor de vase de bronz din
epoca principatului, originea latină a numelui prescurtat în ştampilă nu trezeşte îndoieli
Un alt obiect la analiza căruia s-a insistat mai sus este recipientul de ceramică sub formă
de ovină. Pe parcursul investigaţiei s-a putut constata că urcioarele sub formă de ovină, alcătuite
din două jumătăţi presate în matrice, reprezintă una dintre formele ceramice cunoscute
ale epocii romane. Ele sunt executate în ateliere din teritoriul imperial, de unde se răspândesc
şi în Barbaricum. Această categorie ceramică continuă tradiţia veche a vaselor zoomorfe din
bazinul mediteranean. În perioada elenistică, această formă au purtat-o vasele pentru umplerea
cu ulei a opaiţelor. În stadiul actual al cercetărilor, nu cunoaştem în ce măsură această
funcţie s-a transmis şi în mediul barbar. De regulă, în mormintele cu urcioare sub formă de
berbec nu sunt atestate opaiţe, fapt care pune la îndoială funcţionalitatea de recipient pentru
umplerea cu ulei a opaiţelor. În aceste condiţii nu putem exclude nici utilizarea acestor urcioare
în calitate de recipiente pentru lichide de consum alimentar, asemeni apei sau vinului.
Este interesant a se constata că în unele lucrări de specialitate s-a încercat legarea
apariţiei acestui tip de vase în exclusivitate de credinţele religioase ale popoarelor de origine
irano-sarmatică. Prezenţa vaselor sub formă de ovină în câteva morminte de inhumaţie de
la Dunărea de Mijloc şi din nordul Pontului Euxin, atribuite populaţiilor sarmatice, exprimă cu
siguranţă locul deosebit pe care acest animal l-ar fi putut juca în reprezentările religioase ale
acestor popoare. Aceasta nu este însă o motivaţie convingătoare pentru ipoteza că vasele sub
formă de ovină din aceste regiuni ar fi apărut doar graţie acelor impulsuri culturale ale religiei
acestor popoare de origine iraniană.
În acest studiu am constatat că aceste urcioare sunt produse doar în imperiu şi că motivul
iconografi c al ovinei are rădăcini adânci în plastica (în piatră, metal, sticlă etc.) majorităţii
popoarelor bazinului mediteranean. Prezenţa acestei forme ceramice în mormintele de inhumaţie
atribuite triburilor sarmatice exprimă cu siguranţă un interes deosebit al acestor populaţii
pentru motivul ovinei/berbecului. Acest interes ar fi putut determina o cerere suplimentară pe
piaţa produselor ceramice pentru acest produs meşteşugăresc, dar nicidecum nu a provocat
impulsul cultural, care ar fi condus la (re)apariţia urcioarelor sub formă de ovină pe pieţele
urbelor din perioada primelor secole ale erei creştine.
– 69 –