Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

REZUMAT
CÂTEVA OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA VASELE DE ORIGINE
PROVINCIAL-ROMANĂ DIN MORMÂNTUL DE INHUMAŢIE
DE LA OLĂNEŞTI, REPUBLICA MOLDOVA
Subiectul studiului de faţă îl reprezintă vasele de producţie provincial-romană din mormântul
de inhumaţie de lângă satul Olăneşti din R. Moldova. Mormântul a fost descoperit şi
investigat prin săpături în anul 1960. În afară publicaţiei iniţiale din anul 1962, mormântul şi
inventarul lui au mai fost prezentate desfăşurat de S. Kurčatov şi V. Bubulici, care la patruzeci
de ani de la descoperire au revăzut complexul descoperirilor din mormânt, aducând o serie
întreagă de completări şi îmbunătăţiri faţă de prima publicaţie. Inventarul mormântului de la
Olăneşti conţine o serie întreagă de obiecte de ofrandă, piese de port, armament şi harnaşament.
În articol au fost discutate patru vase de producţie provincial-romană, din care trei sunt
executate din bronz şi unul din lut.
Vasele de bronz reprezintă o categorie de descoperiri relativ răspândită în Barbaricumul
european din primele secole ale erei creştine. Printre acestea se numără un lighean mare
de tip Eggers 100, o strecurătoare de tip Eggers 160, precum şi un ulcior cu gura trilobată de
forma apropiată de Eggers 128.
Interes deosebit reprezintă strecurătoarea. Corpul vasului analizat este emisferic, atinge
înălţimea de 9 cm şi posedă o buză evazată cu diametrul de circa 17 cm. Orifi ciile strecurătorii
sunt aranjate pe fundul vasului, sub forma unei rozete cu 35 de petale şi un câmp median fără
decor. Pe pereţii laterali, aceste orifi cii nu reprezintă vreo schema clară de amplasare. Strecurătoarea
are mâner plat, cu capătul uşor rotunjit. Aproximativ spre mijloc, acesta este prevăzut
pe fi ecare latură cu câte o excrescenţă, care sunt orientate cu vârful spre corpul strecurătorii.
În publicaţia lui V.V. Kropotkin, mânerul strecurătorii este amintit ca fi ind confecţionat din fi er,
precizare ce nu corespunde adevărului. La suprafaţa piesei se observă urme de oxid de fi er,
dar mânerul este confecţionat, cu siguranţă, din bronz.
După cum a fost arătat deja în literatura de specialitate, strecurătoarea de la Olăneşti poate
fi atribuită grupului de vase de tip „Eggers 160”. Această formă de vase de bronz apare atât
drept „Schöpfkelle” (polonic de dimensiuni mari), cât şi drept strecurătoare, adică „Schöpkelle”,
cu pereţii şi fundul găuriţi. În mediul provincial-roman ambele forme de vas apar deseori în
combinaţie, fi ind folosite la masă pentru fi ltrarea şi distribuirea băuturilor. Din punct de vedere
cronologic, combinaţia de vase „Eggers 160” se constituie în secolul I p.Chr. Conform investigaţiilor
lui R. Petrovszky, către mijlocul secolului 2 p.Chr. această pereche de vase „migrează”
în rândurile veselei de bucătărie, unde ele încep să fi e folosite la pregătirea bucatelor. Strecurătoarea
de la Olăneşti a ajuns în mormânt probabil la începutul secolului 2 p.Chr., făcând
parte în Barbaricum, ca şi în mediul provincial-roman, dintr-o combinaţie de vase de băut.
Interes deosebit trezeşte stampila meşterului sau a atelierului, unde a fost confecţionată
strecurătoarea. Ea are formă rectangulară şi a fost aplicată cu laturile lungi paralel axei mânerului,
între cele două excrescenţe de la mijlocul mânerului. Este de menţionat faptul că pe
jumătatea superioară, ştampila a fost aplicată mai adânc decât pe cealaltă, adică în partea
de sus literele ştampilei sunt mai clar pronunţate. Lectura iniţială a ştampilei a fost propusă la
timpul său de B. Grakov. Fără a mai fi verifi cată ulterior de nimeni, ea a intrat in literatura de
specialitate sub forma de „BRISAC()”. La re-examinarea ştampilei am reuşit desluşirea a cel
puţin şapte litere: prima literă reprezintă, după părerea mea, nu un „B”, aşa cum s-a crezut
anterior, ci o ligatură între literele „A” şi „P”. Cele trei litere următoare sunt: „R”, „I” şi „S”. Între
„I” şi „S” am putea presupune existenţa unui punct median. Urmează probabil un „A” şi un „C”.
– 68 –