Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

TIPOLOGIA CONSTRUCŢIILOR DEFENSIVE
DIN SPAŢIUL EST-CARPATIC (sec. VII/VI-III a. Chr.)
Aurel ZANOCI
Spaţiul geografic. Teritoriul vizat este delimitat în vest de Carpaţii Răsăriteni, în est de
bazinul râului Nistru, în nord de cursul superior al râului Prut, iar în sud de litoralul de nord-vest
al Mării Negre.
Spaţiul cronologic. Limita inferioară (sec. VII/VI a. Chr.) este determinată de data apariţiei
în spaţiul menţionat a primelor fortifi caţii specifi ce lumii traco-getice, iar cea inferioară
(sf. sec. III a. Chr.) – de abandonarea sau distrugerea acestora, cauzată de mai mulţi factori,
printre care şi invazia triburilor germanice ale bastarnilor.
Gradul de cercetare. Fortifi caţiile traco-getice din spaţiul est-carpatic s-au afl at în vizorul
specialiştilor începând cu momentul descoperii lor în anii ´40 ai secolului trecut şi continuă
să-i intereseze până în prezent. Pe lângă multiplele articole şi monografi i, rezervate publicării
vestigiilor sistemului defensiv al unor situri concrete, pe parcursul acestor ani au apărut şi o
serie de studii de sinteză în care şi-a găsit refl ectare şi subiectul fortifi caţiilor traco-getice 1 .
Autorii s-au referit la mai multe aspecte ce ţin de cetăţile din spaţiul est-carpatic, printre care:
topografi a, dimensiunile, structura elementelor defensive etc., fi ind elaborate şi un şir de serii
tipologice.
Cercetările din ultimele două decenii, efectuate în bazinul Răutului Inferior (Butuceni,
Măşcăuţi „Dealul cel Mare”, Măşcăuţi „Poiana Ciucului”, Potârca) 2 şi al Nistrului Mijlociu (Cosăuţi,
Saharna Mare, Saharna Mică, Saharna „La Şanţ”, Saharna „Revichin”) 3 , soldate cu
publicaţii de amploare, precum şi editarea integrală a materialelor din săpăturile mai vechi
(Cotu-Copălău, Stânceşti) 4 permit o reevaluare a sistemului defensiv din teritoriile de la Răsărit
de Carpaţi.
Actualmente, în spaţiul est-carpatic sunt cunoscute peste 100 cetăţi 5 , din care la doar 24
a fost cercetat, prin săpături arheologice, sistemul defensiv (fi g. 1, tabel 1). Deşi, în cazul unor
situri, cercetările au un caracter limitat, pot fi făcute totuşi unele închipuiri despre felul edifi cării
acestor construcţii defensive.
S-a observat că cele mai multe fortifi caţii au fost amenajate pe anumite locuri apărate
natural, greu accesibile, care au oferit condiţii prielnice prin existenţa înălţimilor dominante,
străbătute de văi înguste şi adânci. Însă, pentru ca o aşezare de acest fel să devină inexpugnabilă,
nu sunt sufi ciente numai obstacolele naturale, fi ind necesare şi o serie de amenajări
artifi ciale, care, de fapt, joacă rolul primordial în edifi carea unei cetăţi. În sistemul constructiv
utilizat se remarcă o îmbinare reuşită a particularităţilor oferite de teren cu amenajările artifi -
ciale. Ele urmează, de regulă, confi guraţia terenului, iar materialele din care au fost realizate
sunt determinate de posibilităţile oferite de condiţiile geografi ce respective.
Tipologia construcţiilor defensive. În majoritatea cazurilor fortifi caţiile sunt delimitate
de şanţuri, în spatele cărora sunt edifi cate impunătoare construcţii defensive.
1
FLORESCU 1966, 885-888; FLORESCU 1971, 103-118; ZLATKOVSKAJA, POLEVOJ 1969, 35-53; NICULI-
ŢĂ 1977, 26-43; NICULIŢĂ 1987, 85-110; TEODOR 1989, 115-126; TEODOR 1992, 48-61; TEODOR 1999,
15-22; ZANOCI 1998; ARNĂUT 2003, 13-31; HAHEU 2008.
2
NICULIŢĂ, TEODOR, ZANOCI 2002; ZANOCI 2004, 45-81; MUSTEAŢĂ 2004, 88-90; NICULIŢĂ, MATVE-
EV, POTÂNGĂ 1999, 279-343.
3
MUNTEANU 2004, 82-103; MUNTEANU 2004a, 81-96; MUNTEANU 2007, 295-310; NICULIŢĂ, ZANOCI,
ARNĂUT 2008; LEVINSCHI, COVALENCO, ABÂZOV 2002, 41-48.
4
ŞOVAN, IGNAT 2005; FLORESCU, FLORESCU 2005.
5
ZANOCI 1998, 117-161; TEODOR 1999, 133-184; ARNĂUT 2003, 183-282; HAHEU 2008, 66-82.
– 28 –