Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

de suport fi nanciar din partea administraţiei oraşului graţie meritelor tatălui. O altă categorie
de benefi ciari o constituiau angajaţi ai instituţiilor orăşeneşti (scribi, preoţi, învăţători), care au
obţinut suport fi nanciar pentru o perioadă limitată de studii (de obicei doi ani), după încheierea
căreia erau obligaţi să se întoarcă în oraş pentru a-şi continua serviciul precedent sau,
eventual, pentru o angajare într-un post mai bine plătit. De asemenea, au fost depistate cazuri
ale unor aşa numiţi studenţi-vaganţi, care, afl ându-se în treacăt la Košice, adresau consiliului
orăşenesc cereri de fi nanţare.
Durata şi frecvenţa cu care studenţii primeau suport fi nanciar din partea oraşului sunt
două aspecte mai difi cil de analizat din cauza caracterului incomplet al documentelor de arhivă.
După cum a putut fi depistat dintr-un număr de scrisori, de obicei erau finanţaţi doi ani de
şedere la universitate, deşi durata fi nanţării varia de la caz la caz. Unii studenţi s-au afl at la
universitate mai mult timp şi au continuat să primească suport fi nanciar pentru întreaga perioadă
a studiilor. Au existat cazuri când un student a fost fi nanţat pe parcursul întregii sale cariere
academice, începând cu gimnaziul şi până la absolvirea cu succes a studiilor universitare,
la o instituţie sau chiar la mai multe, fenomen întâlnit în special în prima jumătate a secolului
al XVII-lea. Mărimea bursei acordate era, de obicei, 50 de fl orini, deşi, iarăşi, se întâmpla ca
această sumă să difere de la caz la caz. În cazul acelor studenţi care erau fi nanţaţi pentru o
perioadă mai lungă de timp, suma era mai mult sau mai puţin constantă. Sume diferite apar în
cazul studenţilor care au obţinut suport fi nanciar ocazional, acesta variind în funcţie de anumite
condiţii sau împrejurări.
În afară de suportul fi nanciar obţinut de la părinţi, rude, precum şi cel ofi cial din partea
administraţiei oraşului, studenţii făceau uz şi de alte posibilităţi existente, cum ar fi activitatea
în calitate de tutore, acordarea unor servicii diferitor persoane sus-puse din oraşul universitar,
precum şi împrumuturile de bani de la colegi sau alte cunoştinţe. Ultimul aspect este bine documentat,
în articol descriindu-se detaliat un caz de împrumut care nu a fost întors la timpul
promis, creând astfel probleme fi nanţatorului. Astfel de cazuri de studenţi-datornici erau foarte
frecvente în perioada respectivă, consiliului orăşenesc revenindu-i funcţia de mediator în cazurile
când confl ictele nu erau soluţionate de către persoanele directimplicate.
Informaţia de care dispunem pentru elucidarea acestui aspect din viaţa studenţilor oraşului
Košice este relativ bogată, cu toate acestea formularea unor concluzii absolute cu privire
la proporţiile în care erau utilizate surse variate de fi nanţare afl ate la dispoziţia locuitorilor oraşului
Košice trebuie făcută, la moment, cu precauţie. Aceasta în special din cauza lipsei unor
studii similare cu privire la situaţia fi nanciară a studenţilor din alte oraşe din aceeaşi regiune,
care ar permite analiza informaţiei existente în plan comparativ. Cu toate acestea, informaţia
păstrată în arhiva locală demonstrează pe deplin rolul important pe care l-a jucat consiliul
orăşenesc în procesul de motivare şi susţinere a locuitorilor oraşului în dorinţa lor de a obţine
studii universitare. Această implicare a crescut într-o proporţie foarte mare în perioada Reformei,
dacă e s-o comparăm cu perioada anterioară. Analiza acestui aspect ne permite să
contribuim la dezvoltarea a două domenii importante. Primul se referă la istoria oraşului Košice
în general, analizându-se un aspect important al dezvoltării oraşului în perioada Reformei:
învăţământul, precum şi o parte importantă a elitei locale, cărei îi aparţineau, indubitabil, foştii
studenţi universitari. Un alt domeniu care benefi ciază de pe urma acestei cercetări este istoria
învăţământului universitar din Europa Centrală şi de Est, regiuni a căror participare la viaţa
academică medievală şi modernă timpurie nu este nici pe departe deplin reprezentată.
– 220 –