Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Rezultatul obţinut indică o suprafaţă cu numeroase anomalii magnetice, o parte din care
(bipoli de culoare roşie / albastru) denotă existenţa în sol a unor obiecte de fi er. În partea de
vest se observă contururile unor încăperi, foarte probabil din piatră, dosite incintei şi parţial
deschise spre interiorul acesteia, avânt o lăţime de până la trei metri (Planşa 7).
Drept concluzie, apreciem această încercare de investigaţii la Orheiul Vechi drept una
reuşită. Metoda măsurării rezistenţei magnetice a solului se pretează pentru identifi carea
structurilor medievale din cadrul complexului medieval “Orheiul Vechi”, care pot fi integrate în
planul digital al acestui sit arheologic de importanţă internaţională.
Probleme şi perspective
Rezultatele preliminare ale sondajelor geomagnetice din anul 2009 au confi rmat un şir
de situaţii arheologice atât în cadrul siturilor preistorice, cât şi al celor antice şi medieval, care
merită a fi dezvoltate în anii următori. Extinderea parteneriatului moldo-german ar asigura
şi transferul de experienţă şi cunoştinţe în domeniul metodelor moderne de cercetare arheologică.
Cu atât mai mult cu cât utilizarea metodelor de cercetare geomagnetică în cadrul
proiectelor arheologice se încadrează perfect în contextul prevederilor şi îndemnul unui şir de
convenţii internaţionale de a utiliza tehnicile non-distructive şi conservarea in situ a urmelor
arheologice 16 . Carta ICOMOS pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic din 1990
menţionează, spre exemplu, că săpăturile trebuie executate cu preferinţă în siturile condamnate
distrugerii fi e care rezultat al programelor de amenajare a terenurilor, fi e ca rezultat al
unor calamităţi naturale.
Constatarea în timpul activităţilor din cadrul proiectului a urmelor de intervenţii arheologice
neautorizate pe suprafaţa mai multor situri, cum ar fi cele de la Costeşti, raionul Ialoveni,
Peresecina, Trebujeni, raionul Orhei (Planşa 8), demonstrează amploarea fenomenului „arheologiei
negre” pe teritoriul Republici Moldova, care necesită elaborarea unor politici culturale
capabile să combată acest viciu. Braconajul arheologic, prin încălcarea unui şir de prevederi
legale privind protecţia patrimoniului cultural, contribuie la deteriorarea straturilor culturale şi
distrugerea irecuperabilă a moştenirii arheologice. În această ordine de idei se înscrie şi utilizarea
neatorizată a detectoarelor de metal pe larg practicate de către „căutătorii de comori”
în Republica Moldova. Autorităţile publice locale şi centrale ar trebui să fi e mult mai sensibile
la aceste probleme, iar organele de drept să se autosesizeze şi să contribuie prin acţiuni concrete
la combaterea fenomenului arheologiei ilegale. Totodată, arheologii ar trebui să dezvolte
pe larg arheologia publică, care este una din măsurile efi ciente pentru a sensibiliza şi implica
publicul în cercetarea şi protejarea patrimoniului cultural.
16
CARTA ICOMOS 1990; CARTA VALETTA 1998.
– 148 –