Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ale statului. Acestea distrug, fără a fi trase la răspundere, situri arheologice care fac parte din
patrimoniul naţional şi european. În anii `80 ai secolului trecut, V. Marchevici aducea drept
exemplu cazul preşedintelui de colhoz din s. Echimăuţi, raionul Rezina, care a dispus să fi e
distrusă cu ajutorul tehnicii, a buldozerelor, una dintre cele mai frumoase cetăţi medievale de
pe Nistru – cea de la Echimăuţi. Intervenţia tardivă a specialiştilor nu a putut salva monumenul
de la distrugere. În rezultat, drept pedeapsă, preşedintele de colhoz a achitat amenda simbolică
de 100 de ruble.
Astăzi mai continuă practica de demarare a construcţiilor capitale, a gazoductelor, a tronsoanelor
de cale ferată, de plantare a culturilor multianuale etc. fără prezentarea proiectelor
spre avizare la Ministerul Culturii al Republicii Moldova şi fără ca ultimul să se autosesizeze.
Pentru a înţelege care este (a fost – ) atitudinea autorităţilor publice centrale şi locale
pe de o parte, iar pe de alta a comunităţii arheologice şi a societăţii civile faţă de patrimoniul
cultural naţional, faţă de situaţia în care se afl ă siturile arheologice de la noi, vom aduce doar
două-trei exemple, care par a fi cele mai concludente din ultimii ani.
În 2007, în partea de sud a RM, a demarat intempestiv un proiect ambiţios care avea
drept scop realizarea unui tronson de cale ferată, lung de circa 50 km, ce ar lega portul de la
Giurgiuleşti (punctul cel mai de sud al Republicii Moldova) de staţia de cale ferată Cahul. Intenţia
nobilă a autorităţilor publice de la Chişinău de a deschide o fereastră de transport fl uvial
spre Europa nu putea fi decât salutată. Construcţia tronsonului de cale ferată Cahul-Giurgiuleşti
a început însă cu grave încălcări ale legislaţiei naţionale privind protejarea monumentelor
de istorie şi cultură, inclusiv a celor arheologice.
Menţionăm că lucrările au început până la efectuarea unei evaluări a impactului de fezabilitate,
a impactului direct sau indirect asupra mediului. La momentul efectuării de către
specialişti a evaluării impactului, lucrările erau în toi, iar o bună parte de monumente erau deja
distruse. Încercarea arheologilor de a bate alarma, de a atrage atenţia asupra faptului că vor fi
distruse iremediabil câteva zeci de situri pluristratigrafi ce, în întenţia de a salva monumentele
peste care trebuia sa treacă terasamentul căii ferate, s-au ciocnit de rezistenţa înverşunată
a guvernanţilor şi, în primul rând, ori cât este de paradoxal, a celor de la Ministerul Culturii şi
Turismului. Arheologii au fost acuzaţi de lipsă de patriotism, de lipsă de înţelegere a importanţei
strategice a acestui şantier de construcţie pentru economia naţională. Unicul îndemn al
ministrului culturii şi turismului a fost de a ”muta monumentele” în altă parte 30 ...
În procesul construcţiei terasamentului căii ferate, în lungul Prutului au fost distruse 26
de situri, a fost grav avariat Valul lui Traian de Jos. A fost distrusă în totalitate unica cetate de
pământ construită în spaţiul dintre Prut şi Nistru, la sfârşitul secolului al XV-lea, de către Ştefan
cel Mare 31 . Totodată au fost şterse cu lama buldozerelor mai multe aşezări şi necropole din
epoca eneolitică, bronzului, antică, dar şi câteva cimitire medievale.
Profanarea de morminte continuă. Nimeni nu poartă răspunde pentru aceasta. Ba din
contra, funcţionari investiţi cu funcţii chiar în domeniul protejării încearcă prin diverse metode
de a ocoli legislaţia în vigoare naţională şi europeană şi „edifi că viitorul luminos” distrugând
patrimoniul cultural naţional transmis de înaintaşi.
Edifi catoare în acest sens este situaţia catastrofală în care se afl ă centrul istoric al Chişinăului.
În acest perimetru al centrului istoric, declarat prin lege drept monument istoric de
importanţă naţională 32 , se afl ă importante vestigii arheologice, care pot permite, în eventuali-
30
Pare oarecum paradoxal şi neobişnuit faptul că, pe de o parte, unele structuri ale statului depun anumite
eforturi de a restaura monumente din cadrul patrimoniului cultural naţional (mănăstirile Căpriana, Curchi
etc.), iar pe de altă parte, alte subdiviziuni şi unii funcţionari ai Guvernului rămân impasibili faţă de fenomenele
de distrugere în masă.
31
TENTIUC, I., BUBULICI V., AGULNICOV S. 2008, 339-352.
32
REGISTRUL monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.
– 135 –