Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

crescute în sentimentul înţelegerii importanţei valorilor culturale naţionale, nu vor mai putea
admira bogăţia lăsată de predecesori.
Trebuie să menţionăm că distrugerea monumentelor de arheologie, istorie şi cultură,
care sunt parte componentă a patrimoniului naţional şi mondial, este efectuată nu totdeauna
şi nu doar de persoane particulare iresponsabile, dornice de venituri ilicite imediate, ci şi de
unele organisme administrative ale statului, în special de organizaţii de construcţie. Este cu
totul de neînţeles şi impardonabil, şi chiar criminal că distrugerile se fac, de cele mai multe ori,
cu acordul tacit al unor funcţionari publici ai statului, obligaţi prin fi şa postului pe care îl ocupă
să protejeze valorile culturale ale patrimoniului naţional al ţării.
Cea mai deplorabilă pare să fi e starea în care se afl ă domeniul protejării monumentelor
arheologice 18 . În afară de faptul că acestea sunt distruse implacabil de diverse fenomene naturale,
cum ar fi inundaţiile, alunecările de teren etc., cel mai mare fl agel îl constituie totuşi activitatea
umană necontrolată, debordantă, subcivilizată. Starea de lucruri catastrofală a acestui
compartiment al patrimoniului cultural naţional poate fi explicată în primul rând prin faptul că
până în prezent, în Republica Moldova, nu există o lege privind protecţia monumentelor arheologice.
Lipsa unei legi privind ocrotirea patrimoniului arheologic, care ar fi conformă convenţiilor
europene şi internaţionale la care Republicii Moldova este parte, a dus la extinderea îngrijorătoare
a fenomenului distrugerii şi profanării în masă a monumentelor arheologice de către aşanumiţii
„căutători de comori” 19 . Acesta nu este un fenomen absolut nou, necunoscut anterior la
noi sau în regiunile unde există monumente care păstrează „bunuri culturale a căror valoare
poate avea un preţ exprimat monetar” 20 , însă proporţiile pe care le-a luat el în prezent necesită
intervenţii urgente ale organelor de resort.
Fenomenul distrugerii şi devastării patrimoniului cultural, inclusiv a unor situri ocrotite de
stat, de către căutătorii de comori a luat o asemenea amploare, încât a făcut ca Uniunea Naţională
a Muzeelor din Germania, în colaborare cu Uniunea Germană de Cercetare, UNESCO,
Institutul McDonald din Cambridge (Marea Britanie), să organizeze în anul 2003, la Berlin, o
conferinţă internaţională cu genericul „Arheologia ilicită”. La conferinţă s-a atras atenţia asupra
lipsei unui cadru normativ coerent în legislaţia europeană şi mondială privind acest aspect al
protejării monumentelor, dar şi asupra inefi cienţei controlului din partea instituţiilor statale 21 .
La nivel european au fost adoptate o serii de convenţii, recomandări şi rezoluţii privind
protejarea patrimoniului. Pentru cel arheologic cea mai importantă este Convenţia europeană
pentru protecţia patrimoniului arheologic, adoptată în anul 1969 şi revizuită la La Valeta, Malta,
care a intrat în vigoare la 25 mai 1995. Republica Moldova a semnat această Convenţie la 4
mai 1998, ea intrand în vigoare începând cu 22 iunie 2002. Prin art. 2, Convenţia obligă statele
semnatare să fi e pus în aplicare un regim juridic de protecţie a patrimoniului arheologic,
iar prin art. 10v al aceleiaşi convenţii, statele membre ale Consiliului Europei se angajează
să restrângă pe cât este cu putinţă, prin acţiuni de educaţie, de informare, de vigilenţă şi de
cooperare, circulaţia elementelor patrimoniului arheologic provenind din descoperiri necontrolate,
din săpături ilicite sau din deturnări din săpături ofi ciale. Totodată, Consiliul de Miniştri al
Consiliului Europei a creat un comitet de experţi obligat să urmărească aplicarea prevederilor
Convenţiei şi situaţia politicilor de protecţie a patrimoniului arheologic în statele semnatare
(art. 13) 22 .
18
Nu vom aborda aici situaţia deplorabilă a monumentelor de arhitectură, care nu este subiectul acestui studiu.
19
TENTIUC, POPUŞOI 2008, 47-49.
20
Legea RM despre cultură, art. 2.
21
MUSTEAŢĂ 2005, 6.
22
www.cimec.ro/Arheologie/arh-preventiva/04-conventialavaletta (ultima accesare 17.02.2010) ; MUSTEAŢĂ
2008, 177.
– 132 –