Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

inspectare şi restaurare a monumentelor. Timp de trei ani această structură a guvernului a
existat fără a avea cel mai elementar regulament de activitate şi, respectiv, fără să intreprindă
cele mai simple măsuri în domeniul salvgardării patrimoniului cultural naţional.
Din puţinele studii şi analize ale cercetătorilor, dar şi ale reprezentanţilor societăţii civile
privind funcţionalitatea legislaţiei din domeniul culturii şi al protejării patrimoniului naţional de
după cel de-al Doilea Război Mondial, se conturează foarte exact situaţia referitoare la atitudinea
organelor puterii de stat faţă de moştenirea culturală naţională, care, după cum vom
vedea, a fost şi mai rămâne a fi una formală, superfi cială, convenţională.
Încă acum circa 20 de ani istoricul Gh. Nicolaev îşi punea întrebarea de ce republica şi
patrimoniul cultural naţional s-au pomenit în faţa unei catastrofe, când dispar fără urmă, în
fi ecare an, zeci şi sute de monumente, în condiţiile în care au fost adoptate zeci de hotărâri şi
legi speciale care prevăd protejarea şi folosirea raţională a monumentelor. Autorul ajunge la
concluzia că situaţia în care au ajuns monumentele de istorie şi cultură din RM se datorează
în primul rând infl uenţei nefaste a sistemului administrativ de comandă stalinist-bodiulist. Tot
atunci istoricul îşi exprima speranţa că democratizarea vieţii social-politice şi revenirea la valorile
creştine vor duce la ameliorarea situaţiei din domeniul investigat 9 .
Anumite luări de poziţie privind salvgardarea monumentelor de istorie şi cultură, în special
a celor arheologice, sunt legate de numele cunoscutului arheolog Ion Hâncu. Încă în anul
1981 el atenţiona că siturile, în special tumulii, nu sunt cartaţi şi înregistraţi şi, drept rezultat,
are loc distrugerea în masă a monumentelor arheologice 10 . Cercetătorul îşi exprima speranţa
că prospectarea, identifi carea, înregistrarea şi investigarea în vederea valorifi cării ştiinţifi ce
a patrimoniului arheologic vor permite de a elabora metodologii şi recomandări practice cât
priveşte salvgardarea lor 11 . I. Hâncu atrăgea atenţia asupra cazurilor frecvente de distrugere
parţială sau totală a unor situri arheologice, printre care a unor cetăţi de pământ antice sau
medievale timpurii. Sunt aduse drept exemplu lichidarea fi zică a siturilor de la Ofatinţi (Râbniţa),
Echimăuţi, Păpăuţi, Ţareuca (Rezina), Lucaşeuca (Orhei), Calfa (Anenii Noi), Costeşti
(Ialoveni). În opinia lui, printre cele mai expuse distrugerilor sunt gorganele/tumulii, care reprezintă
vechi complexe funerare. Se menţionează cazuri concrete din r-l Camenca, unde din
133 de tumuli au rămas doar 95, iar în r-l Râbniţa – din 120 jumătate (63) au fost şterşi de pe
faţa pământului 12 . I. Hâncu amintea că în toţi aceşti ani au fost adoptate mai multe hotărâri ale
guvernului RSSM, iar pe lângă Acadenia de Ştiinţe a RSSM a fost creat un sector special privind
cercetarea monumentelor de istorie şi cultură, structuri care vor fi capabile să redreseze
situaţia deplorabilă creată.
În cele ce urmează vom prezenta şi analiza rezumativ doar câteva hotărâri ale guvernului
ce ţin de domeniul protejării monumentelor de arheologie, istorie şi cultură. Aceste acte
au fost emise chiar din primele luni de după cea de-a doua confl agraţie mondială. În anul
1945 (31 iulie) a fost adoptată prima hotărâre a Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti
„Despre ocrotirea monumentelor istorice şi arheologice”. Prin ea se crea o comisie
specială obligată să realizeze inventarierea şi examinarea monumentelor istorice şi de cultură,
dar şi elaborarea unei liste a monumentelor luate sub protecţia statului. Această primă listă a
monumentelor a fost aprobată printr-o hotărâre de guvern în anul 1949 (20 august). Din totalul
de 26 de monumente incluse în ea, 12 făceau parte din categoria celor arheologice 13 .
Numărul monumentelor luate în protecţia statului a crescut pe măsura extinderii cercetărilor
ştiinţifi ce, a creşterii interesului pentru patrimoniul naţional mobil şi imobil. Astfel, în anul
9
NICOLAEV 1993, 188-189.
10
ХЫНКУ 1981, 27-31.
11
ХЫНКУ 1988, 38-39.
12
Ibidem, 38.
13
NICOLAEV 1993, 197.
– 130 –