Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

La fel ca şi în Europa Centrală şi de Sud-Est, distrugerea patrimoniului arheologic în RM
a luat în ultimii ani proporţii îngrijorătoare. Lipsa unei legislaţii coerente, a unor instrumente
legislative şi reglementative, a unor mecanisme funcţionale necesare gestionării patrimoniului
a făcut ca domeniul protecţiei siturilor şi al bunurilor culturale să fi e lăsat de izbelişte 4 . Aceasta
pare să fi e principala cauză a situaţiei create în acest domeniu. Chiar şi o analiza sumara a
mecanismelor de profi l abilitate cu anumite drepturi şi obligaţii a arătat că la noi nu există organe
sau structuri specializate de stat (la nivel local, regional şi naţional) care ar gestiona cu
responsabilitate patrimoniul arheologic.
Vom analiza, în cele ce urmează, principalele (unele) cauze care au dus la situaţia în
care se afl a în prezent patrimoniul cultural naţional. Aducem aici doar câteva exemple grăitoare
în această privinţă, care, în opinia noastră, au fost determinante, şi care au condus la criza
majora din domeniu. Astfel, spre exemplu, Constituţia Republicii Moldova – legea fundamentală
a ţării, adoptată la 29 iulie 1994, investită cu forţă juridică superioară celorlalte legi, care
stabileşte printre altele drepturile şi datoriile principale ale cetăţenilor şi ale structurilor statului,
prin articolul 59, cu titlul „Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor, menţionează
că „protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi
culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean” 5 (subl. – I.T.). Specialiştii au atras deja
atenţia că Legea fundamentală nu conţine în prevederile acestui articol un aspect esenţial –
responsabilităţile structurilor statale. Ba mai mult, întreaga sarcina privind obligaţia ocrotirii
monumentelor din Republica Moldova a fost pusă pe seama cetăţenilor. Chiar dacă am admite
că nivelul de cultură şi educaţie al cetăţenilor din RM ar fi sufi cient de avansate, pentru ca ei
să se angajeze plenar în opera de protejare a mediul înconjurător, precum şi a monumentelor,
atunci procesele de conservare a siturilor de orice natură depăşesc posibilităţile acestora.
Legea privind ocrotirea monumentelor a corectat într-un fel aceasta inadvertenţă, menţionând
prin art. 1(2) că „toate monumentele, situate pe teritoriul Republicii Moldova, fac parte din
patrimoniul ei cultural şi natural şi se afl ă sub protecţia statului”. Aceeaşi lege, la cap. 10 (1),
specifi că formele de ocrotire a patrimoniului: prevederea şi asigurarea lucrărilor de evidenţă,
studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare; extinderea bazei
materiale; folosinţa şi accesibilitatea monumentelor pentru diverse investigaţii, în procesul de
instaurare şi propagare. Ocrotirea de stat este exercitată de Parlament, de Guvern, de consiliile
judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale şi de organele lor executive – prefecturile şi
primăriile 6 . Aşadar, atât conservarea, cât şi ocrotirea au fost şi sunt prerogative invariabile ale
structurilor statului.
Pe de altă parte, Legea nr. 1530-XII privind ocrotirea monumentelor RM, adoptată la 22
iunie 1993, la care facem referire, a fost publicată în Monitorul Ofi cial, nr. 1 din 1994, fără a
include (sic!) şi Registrul (Lista) monumentelor ocrotite de stat 7 . Aceasta „scăpare” a făcut ca
acest important document de stat să rămână practic nefuncţional. Registrul respectiv a fost
publicat doar recent, la 2 februarie 2010, după aproape 17 ani de la adoptarea Legii privind
ocrotirea monumentelor 8 , şi asta doar la insistenţa societăţii civile şi a unor asociaţii nonguvernamentale,
care au antrenat în această operă şi mass-media naţională.
Al treilea exemplu este la fel de concludent. La 25 septembrie 2006, guvernul RM a emis
hotărârea nr. 1114, prin care a fost creată – în subordinea Ministerului Culturii – Agenţia de
4
MUSTEAŢĂ 2001, 35-42; SAVA 2003, 152-153.
5
CONSTITUŢIA Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, Chişinău, 2004, 26.
6
LEGEA privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 22 iunie
1993., Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr. 1.
7
LEGEA privind ocrotirea monumentelor, art. 3.
8
Vezi: MONITORUL OFICIAL al Republicii Moldova, Anul XVII (3548-3550), nr. 15-17 din 2 februarie 2010,
6-109.
– 129 –