Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Beycesultan, de rând cu alte obiecte, sunt încadrate în sec. VI 58 , iar exemplarul de la Dor
– între anul 520 şi primul sfert al sec. VII 59 . Această datare este, precum şi altele, destul de
largă. De o încadrare cronologică mai restrânsă dispune tezaurul monetar de la mănăstirea
Sf. Marthyrius din Ma’ale Adummim, unde vasul conţine folles de la Heraclius, emise în anii
612-613, însă acest exemplar este de tipul recipientelor cu capac 60 .
Deşi vesela de metal bizantină a cunoscut o evoluţie şi o diversitate mare de forme, vasele
de tipul celui de la Horgeşti sunt specifice pentru o perioadă extinsă de timp, din sec. VI şi până
în sec. XI. Exemplare asemănătoare au fost descoperite în Corint, ele fiind atribuite sec. IX,
iar vasul de la Istanbul conţine monede din sec. XI. Nu excludem explicaţia lui Mundell Mango
privind uniformizarea producţiei bizantine de metal prin influenţa statului şi a comerţului 61 ,
considerăm însă că producătorii şi utilizatorii veselei de metal reieşeau atât din tehnicile şi
tradiţiile caracteristice Evului Mediu timpuriu, cât şi din considerente legate de utilitate.
Tezaurul de la Horgeşti este o acumulare de lungă durată şi conţine monede de bronz
de o valoare şi un loc de emisie destul de variate. Din numărul total de piese recuperate,
după nominal, 51 sunt folles şi 6 hemifolles, dintre care 29 de monede au fost emise la
Constantinopol, 16 – la Nicomedia, 6 – la Antiohia, 5 – la Cyzic şi doar una la Thessalonic
(Tabelul 1). Tezaurul a fost acumulat, practic continuu, pe parcursul a trei decenii, primele
monede fi ind de la Justin II, din anii 566/567, şi ultimele de la Mauricius Tiberius, din 597/598
(Diagrama 1). Preponderenţa monedelor din vremea lui Mauricius Tiberius, 25 de monede
emise între anii 582/583 şi 597/598, refl ectă perioada cea mai activă a acumulării şi nivelul
circulaţiei lor pe pieţele bizantine sau din imediata apropiere a hotarelor imperiului de la
fi nele sec. VI (Tabelul 1, Diagrama 1). Reieşind din faptul că cea mai recentă piesă este un
follis emis la Constantinopol în anii 597-598, putem presupune că tezaurul a fost ascuns
în primii ani ai secolului VII, în contextul evenimentelor politice şi demografi ce din regiunile
carpato-dunărene 62 . Menţiunea lui V. Căpitanu că din tezaur a făcut parte şi o monedă de la
Phocas (602-610), care însă nu a fost recuperată, nu ne permite să extindem data recentă a
descoperirii.
Tezaurul de la Horgeşti are analogii cu cel de la Movileni, jud Galaţi (Harta 2), compus
din 26 de monede de bronz bizantine, dintre care 11 emisiuni de la Tiberius II Constantin
(578-582) şi 15 de la Mauricius Tiberius (582-602) 63 . Tezaurul a fost publicat iniţial de către I.
Dimian în 1957 64 , iar în 1975 este republicat cu unele noi precizări de către O. Iliescu 65 . După
valoarea monedelor, tezaurul conţine 17 folles, 5 hemifolles şi 3 decanoummioni. Monedele
au fost bătute în diverse ateliere monetare ale imperiului, în special la Constantinopol (7 folles,
4 hemifolles şi 3 decanoummioni), urmând câte 4 folles de la Nicomedia şi Cyzic şi 2 folles şi
un hemifolles de la Antiohia. Descoperirea de la Movileni constituie o acumulare de piese de
la cei doi împăraţi de-a lungul ultimelor două decenii ale sec. VI. Primele piese aparţin emisiilor
lui Tiberius al II-lea Constantin din anii 578-579, iar cea mai recentă este de la Mauricius
Tiberius din anii 599-600. Tezaurul de la Movileni a fost, după toate probabilităţile, acumulat şi
ascuns în condiţii asemănătoare cu cel de la Horgeşti, la începutul sec. VII.
58
VÖLLING 1995, 434, 436, 443, Taf. 93/3-4; 94/1-3. WRIGHT 2000, 168, Fig. 12a/3.
59
MUNDELL MANGO 1999, 93, Fig. 5.7/F. PITARAKIS 2005, 14.
60
MAGEN 1993, 193; PITARAKIS 2005, 17, Fig. 6.
61
MUNDELL MANGO 1999, 93.
62
CĂPITANU 1971, 260; TEODOR 1978, 29.
63
DIMIAN 1957, 194-195; PETRESCU-DÎMBOVIŢĂ 1967, 185; TEODOR 1970, 113; CĂPITANU 1971, 260;
PREDA 1972, 404; POENARU BORDEA/OCHEŞEANU 1980, 395, nota 49; TEODOR 1997, 119, nr. 465;
OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU/CONSTANTINESCU 1994, 319, nota 29; CONSTANTINESCU 1999, 196,
nr. 55; ILIE/NICU 2002, 25.
64
DIMIAN 1957, 194-195.
65
ILIESCU 1975.
– 104 –