Document PDF - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

umărului – 19 cm, diametrul fundului – 13 cm, diametrul gurii – 8,5 cm şi o greutate de 1,335
kg 9 . Sub buza vasului se observă urmele a două nituri din fi er, care au servit la fi xarea torţii 10 .
Atunci când a fost găsit, pe vas se observau urme de fi er oxidat, rămase probabil de la toartă.
Dimensiunile plăcuţelor de aramă variază între 2 şi 10 cm, iar la trei dintre ele se întâlnesc
crestături asemănătoare cu cele de pe vas 11 . Lanţul este alcătuit din 30 de verigi, în formă de
S, cu capetele realizate pentru prins. Piesa are o lungime de 58,5 cm şi o greutate de 250 g 12 .
V. Căpitanu aprecia lanţul, la momentul publicării tezaurului, ca fi ind colier (sic!) 13 . În catalogul
expoziţiei din 1995-1996 este apreciat ca fi ind colan (lanţ), tradus în franceză collier (chaîne) 14 .
Terminologie
Vasele de metal asemănătoare cu cel de la Horgeşti se încadrează în categoria
recipientelor destinate pentru păstrarea şi transportarea lichidelor 15 . În germană sunt utilizate
noţiunile der Krug (Krüge) sau Kanne, Deckelkanne, în engleză ewer sau jug, iar în franceză
cruche 16 .
Tehnologie
Vasele de metal din perioada antică târzie şi Evul Mediu timpuriu au fost confecţionate din
placi subţiri de metal prin tehnica de tăiere şi batere 17 . Analizele metalografi ce/spectrografi ce
ale unor vase au demonstrat că ele au fost făcute dintr-un metal de o calitate înaltă, unde cuprul
constituie 98-99% 18 . O astfel de componenţă a metalului nu ne permite să considerăm vasele
ca fi ind din bronz 19 . De aceea mai corect ar fi să utilizăm – atunci când cunoaştem, bineînţeles,
componenţa chimică a metalului – noţiunea de cupru/aramă. Iniţial, se turnau în forme speciale
foile de aramă, după care se croiau, cu ajutorul dălţii şi ciocanului sau al unui foarfece de tăiat
metal, plăcile pentru fundul, corpul, umerii şi gâtul vasului 20 . Ajustarea plăcilor se realiza prin
cuplarea lor, dar nu înainte de a le secţiona cu ajutorul unui foarfece special, după care ele se
împreunau şi se băteau până la uniformizare (Planşa 3) 21 . La majoritatea vaselor se observă,
pe întreaga suprafaţă, urme de la loviturile ciocanului, care avea partea lucrătoare dreaptă.
Vasul de la Horgeşti a fost confecţionat prin îmbinarea a patru plăci de aramă – fundul, pereţii
din două plăci, umerii şi gâtul. Urmele de prindere a plăcilor pot fi observate la trecerea de la
fundul la peretele de jos şi în partea centrală a vasului (Planşa 4). Pereţii vasului de la Horgeşti
sunt alcătuiţi din două plăci prinse pe orizontală, şi nu dintr-o placă prinsă pe verticală cum
9
TEODOR 1970, 101; CĂPITANU 1971, 254-255, fi g. 1; TEODOR 1997, 102, nr. 367. Vasul se păstrează în
colecţia Muzeului de Istorie şi Arheologie din Bacău, nr. inv. 6379.
10
V. Căpitanu menţionează prezenţa a două nituri, iar în Catalogul expoziţiei din 1995-1996 sunt menţionate
eronat nouă nituri de fier pentru fi xarea torţii. POPUŞOI 1995-1996, 201, nr. 976.
11
CĂPITANU 1971, 255.
12
CĂPITANU 1971, 255, fi g. 2. Piesa se păstrează în colecţia Muzeului de Istorie şi Arheologie din Bacău, nr.
inv. 6380. Vezi noţiunea de colier la DUMITRAŞCU 1983, 63.
13
CĂPITANU 1971, 255, fi g. 2. Poate părea ironică observaţia noastră, dar e greu de imaginat utilizarea unui
astfel de lanţ (250 g) în calitate de colier. Deşi astăzi unii indivizi încearcă să se evidenţieze anume prin astfel
de „coliere”.
14
POPUŞOI 1995-1996, 201-202, nr. 977, Pl. XXXIX/795 Probabil şi aici eroare, deoarece numărul din catalog
este 977.
15
V. Căpitanu a utilizat noţiunea de cană. CĂPITANU 1971.
16
Pentru terminologia germană a se vedea RADNÓTI 1938; NUBER 1952; GORECKI 1994.
17
WALDBAUM 1983, 93; MUNDELL MANGO 1999, 93; PITARAKIS 2005, 23-26, Fig. 21-22; BUJARD 2005,
140, Fig. 5.
18
WALDBAUM 1983, 93; VÖLLING 1995, 434-435; PITARAKIS 2005, 22, Tab. 1; BUJARD 2005, 138.
19
La vaisselle de bronze paléobyzantine. Antiquité tardive 13, 2005.
20
BUJARD 2005, 139, fi g. 5.
21
PITARAKIS 2005, 23, fi g. 21-22.
– 100 –