Doctor Honoris Causa MARTIN EICHTINGER - Österreich ...

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA
Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie
Doctor Honoris Causa
MARTIN EICHTINGER
Doctor în drept
Dr. iur.
Coordonatorul Secţiei de Politici Culturale
Ministerul Federal pentru Relaţii Europene şi Internaţionale al
Republicii Austria
Leiter der Kulturpolitischen Sektion
Bundesministerium für europäische und internationale
Angelegenheiten der Republik Österreich
Timişoara
Vineri, 4 mai 2012
Freitag, 4. Mai 2012

CUVÂNTUL RECTORULUI
Mult Stimate Domnule Ambasador Martin Eichtinger,
Onoraţi membri ai Senatului Universităţii de Vest din Timişoara,
Distinşi colegi,
Doamnelor şi Domnilor,
Universitatea noastră trăieşte astăzi unul din acele momente de excepţie, pe care
numai starea de graţie a unui eveniment cultural fără seamăn le poate oferi.
Spun „fără seamăn”, deşi recunoaşterea valorilor ştiinţifice este deja o tradiţie pentru
instituţia noastră, dar fiecare personalitate este diferită şi prin aceasta fiecare întâlnire, în
această AULA MAGNA, devine unică.
Senatul Universităţii de Vest din Timişoara s-a reunit astăzi în şedinţă extraordinară
pentru a decerna înaltul titlu de
DOCTOR HONORIS CAUSA
Excelenţei Sale, Domnului Ambasador Martin EICHTINGER de la Ministerul Federal
pentru Relaţii Europene şi Internaţionale al Republicii Austria, apreciat jurist şi specialist în
probleme de politici culturale. Apreciez iniţiativa colegilor de la Facultatea de Litere, Istorie
şi Teologie de a face această propunere, recunoscând astfel contribuţiile domnului Eichtinger
în problemele Uniunii Europene, implicarea Austriei în Europa de Est şi de Sud-Est, precum
şi rolul său de coordonator al Bibliotecilor şi Institutelor Austria din lume. Domnia sa a
sprijinit atât ca ambasador al Austriei la Bucureşti (2007-2010), cât şi în calitate de
coordonator al Secţiei pentru Politice Culturale din cadrul Ministerului Federal pentru Relaţii
Europene şi Internaţionale (din 2010 în prezent) activitatea Bibliotecii Austria din Timişoara.
Această instituţie a fost înfiinţată în anul 1992 pe baza unui acord între Universitatea de Vest
din Timişoara şi Ambasada Austriei din Bucureşti. La inaugurarea acestei prestigioase
instituţii a participat ministrul de atunci al afacerilor externe al Austriei, dr. Alois Mock. Prin
fondul bogat de carte şi programul cultural variat, Biblioteca Austria din Timişoara contribuie
la promovarea culturii central europene în ţara noastră.
3

Stimate Domnule Ambasador,
prezenţa Dumneavoastră la Timişoara în repetate rânduri, implicarea în activitatea Bibliotecii
Austria şi, totodată, în dezvoltarea direcţiilor de cercetare ale Colectivului de Limba şi
literatura germană, au deschis calea unei fructuoase cooperări româno-austriacă. Volumele şi
studiile, dar şi articolele publicate în revista „Temeswarer Beiträge zur Germanistik”
(„Contribuţii în germanistica timişoareană”) dovedesc rostul cooperării noastre în scopul
practicării metodelor actuale în sfera ştiinţelor umaniste şi a celor cultural-politice. Excelenţa
Sa, Domnul Martin Eichtinger, încurajează astfel dialogul culturilor, urmând strategii care să
poată duce la comunicarea efectivă.
Cu permisiunea Senatului Universităţii de Vest din Timişoara, în numele comunităţii
academice a acestei universităţi, vă mărturisesc că sunt impresionat de diversitatea activităţii
desfăşurate de Dumneavoastră atât în plan ştiinţific, cât şi în cel al preocupărilor culturalpolitice
în spiritul Uniunii Europene. Permiteţi-mi să-mi exprim convingerea că prin
recunoaşterea pe care v-o acordăm extindem relaţiile academice dintre Timişoara şi Austria,
atât de benefice învăţământului superior. Sunt onorat să menţionez faptul că începând de
astăzi, 4 mai 2012, vă număraţi printre laureaţii titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA ai
Universităţii de Vest din Timişoara şi că astfel deveniţi parte a comunităţii academice
timişorene.
Permiteţi-mi să exprim consideraţia pe care o avem faţă de Dumneavoastră şi să vă
dorim sănătate şi putere de muncă, pentru a continua să îmbogăţiţi patrimoniul cultural
european. De asemenea, îmi exprim bucuria că vom realiza şi în viitor o rodnică colaborare,
în beneficiul învăţământului academic timişorean.
Profesor univ. dr. Marilen Pirtea Timişoara, 4 mai 2012
Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara
4

REDE DES REKTORS
Sehr geehrter Herr Botschafter Martin Eichtinger,
Geehrte Mitglieder des Senats der West-Universität Temeswar,
Liebe Kolleginnen und Kollegen,
Meine Damen und Herren,
Unsere Universität feiert heute ein einmaliges kulturelles Ereignis. Ich sage
„einmalig“, obwohl die wissenschaftliche Anerkennung herausragender Persönlichkeiten zur
Tradition unserer Universität geworden ist, aber jede Persönlichkeit ist einzigartig und aus
diesem Grunde wird jedes Treffen in dieser AULA MAGNA einmalig.
Der Senat der West-Universität wurde heute zu einer außergewöhnlichen Sitzung
einberufen, um Seiner Exzellenz, Herrn Botschafter Martin EICHTINGER, einem
angesehenen Juristen und Leiter der Kulturpolitischen Sektion im Bundesministerium für
europäische und internationale Angelegenheiten der Republik Österreich,
DIE EHRENDOKTORWÜRDE
zu verleihen. Ich schätze diese Empfehlung der Fakultät für Sprachen, Geschichte und
Theologie als Würdigung der Leistungen Seiner Exzellenz, Herrn Eichtingers, sowohl im
Rahmen der Europäischen Union, der Präsenz Österreichs in Ost- und Süd-Ost-Europa als
auch in seiner leitenden Funktion im Bundesministerium für europäische und internationale
Angelegenheiten. Seine Exzellenz hat als Botschafter der Republik Österreich (2007-2010)
und als Leiter der Kulturpolitischen Sektion im Bundesministerium für europäische und
internationale Angelegenheiten (seit 2010 bis heute) die Österreich-Bibliothek Temeswar
gefördert. Diese Kulturinstitution wurde 1992 auf Grund einer Vereinbarung zwischen der
West-Universität Temeswar und der Botschaft der Republik Österreich in Bukarest gegründet.
An der Einweihung dieser angesehenen Kulturinstitution beteiligte sich der damalige
Außenminister der Republik Österreich, Herr Dr. Alois Mock. Durch ihren reichen
Bücherbestand und durch ihr vielseitiges kulturelles Programm trägt die Österreich-
Bibliothek Temeswar zur Verbreitung der mitteleuropäischen Kultur in unserem Land bei.
Sehr geehrter Herr Botschafter,
Ihre wiederholten Aufenthalte in Temeswar, Ihr Beitrag zur Förderung der Österreich-
Bibliothek Temeswar und gleichzeitig der Forschungsschwerpunkte des Fachbereichs
Germanistik haben einen erfolgreichen Austausch zwischen Österreich und Rumänien
ermöglicht. Die erschienenen Bücher wie auch die in der Fachzeitschrift „Temeswarer
Beiträge zur Germanistik“ veröffentlichten Aufsätze stehen im Zeichen dieser
5

Zusammenarbeit. Auf diese Weise regen Sie, Herr Eichtinger, den Dialog zwischen den
Kulturen an.
Erlauben Sie mir, bitte, im Namen des Senats der West-Universität Temeswar und im
Namen der Akademiker und Akademikerinnen dieser Universität die Vielseitigkeit Ihrer
Leistungen auf wissenschaftlicher Ebene, sowie im kulturpolitischen Bereich hervorzuheben.
Ich bin fest davon überzeugt, dass durch unsere Anerkennung die akademischen Beziehungen
zwischen Temeswar und Österreich erweitert werden. Ich fühle mich geehrt, dass Sie ab
heute, dem 4. Mai 2012, zu den Persönlichkeiten zählen, denen die Ehrendoktorwürde der
West-Universität Temeswar verliehen wurde. Desgleichen gehören Sie jetzt zu den
Temeswarer Akademikern.
Ich möchte Ihnen unsere Hochachtung aussprechen und wünsche Ihnen Gesundheit
und Arbeitskraft, die es Ihnen ermöglichen sollen, das europäische Kulturgut zu bereichern.
Zugleich äußere ich meine Freude auf unsere weitere Zusammenarbeit, zum Vorteil des
akademischen Unterrichts in Temeswar.
Professor Dr. Marilen Pirtea Temeswar, den 4. Mai 2012
Rektor der West-Universität Temeswar
6

LAUDATIO
în onoarea
Excelenței Sale, Domnul Ambasador dr. Martin Eichtinger,
Coordonatorul Secției de Politici Culturale
Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale
al Republicii Austria
Excelenţa Sa, Domnul Martin Eichtinger, s-a născut în 5 aprilie 1961, la Graz, în
Stiria, și este fiul lui Christian și al Helgăi Eichtinger, ambii doctori în științe. Încă de copil a
moștenit de la ei entuziasmul pentru istorie și interesul pentru știința organizării și tehnologia
informației: Mama, dr. Helga Eichtinger, și-a susținut o teză de doctorat din istorie austriacă și
despre istoricul și profesorul universitar Franz Krones, cavaler de Marchland. Tatăl, dr.
Christian Eichtinger, a avut funcții de conducere în organizare și logistică în economia privată
și a introdus sistemul de prelucrare a datelor în landul Stiria. De timpuriu, domnul Eichtinger
a cunoscut alte țări, datorită călătoriilor făcute împreună cu părinții săi, ceea ce i-a trezit
curiozitatea de a pătrunde şi de a înţelege alte culturi și popoare.
După școala primară, pe care a făcut-o în Graz, la Sacré Coeur, dr. Eichtinger s-a
hotărît să urmeze gimnaziul cu profil uman, unde putea studia, pe lângă latină și engleză, și
limba franceză. O dovadă a interesului său entuziast pentru studiul limbilor a fost obținerea
medaliei de aur la concursul de traduceri din latină din cadrul olimpiadei școlare. În 1979 și-a
încheiat studiile liceale cu nota maximă la bacalaureat.
Încă din ultimii ani de liceu Excelenţa Sa, Domnul Ambasador Eichtinger s-a decis să
urmeze o carieră diplomatică. Studiile de bază ale tuturor diplomaților de atunci erau cele
juridice. Prin urmare, viitorul ambasador Eichtinger a urmat dreptul la Universitatea Karl-
Franzens și l-a încheiat în cel mai scurt timp posibil, adică după 8 semestre. În paralel a
învățat limba rusă și a susținut toate examenele necesare până la acela de translator. În anul
1983 domnul Eichtinger a primit titlul de doctor în drept.
După stagiul militar, dr. Eichtinger s-a înscris la studii postdoctorale la Bologna
Center al School of Advanced International Studies, din cadrul Universității Johns Hopkins
din Bologna, Italia, studii pe care le-a terminat în mai 1984, obținând Diploma in International
Affairs. Accentul studiilor sale s-a concentrat pe științele economice internaționale și dreptul
european. În același timp, a absolvit și o serie de examene de competență lingvistică în
engleză, franceză, italiană.
În vara aceluiași an, a absolvit un studiu de câteva săptămâni la Universitatea din
Cracovia, Polonia.
În august 1985, domnul Eichtinger s-a mutat la Paris, unde, datorită profesorului
Alfred Grosser, pe care l-a cunoscut în calitate de lector invitat la Universitatea Johns
Hopkins, a făcut cercetări asupra dreptului european la Institut d'études politiques (IEP) din
7

Paris. Cercetările s-au putut efectua datorită unei burse a Ministerului de Științe al Austriei
obținută de dr. Eichtinger.
În mai 1986, domnul Eichtinger a susținut cu succes examenul de admitere în serviciul
extern (Examen préalable), iar din august 1986 a devenit diplomat, în cadrul Ministerului
Austriac de Externe.
Din iulie până în decembrie 1987, domnul Eichtinger s-a aflat ca atașat al Ambasadei
Austriei în Mexic. După revenirea sa la Viena și o scurtă perioadă la Secția de Afaceri a
Asociației Europene de Comerț Liber a fost numit secretar personal al ministrului, în
cabinetul vicecancelarului și al ministrului afacerilor externe, domnul dr. Alois Mock. Sfera
atribuțiilor sale cuprindea probleme parlamentare, coordonarea activităţii culturale austriece
în străinătate, corespondența personală a vicecancelarului, precum și aspecte ce țineau de
deplasările diplomatice.
Aceasta nu era doar o poziție-cheie în politica externă austriacă, ci reprezenta și o ocazie
de a trăi momente esențiale ale istoriei contemporane din imediata apropiere, printre care:
- pregătirea cererii austriece de aderare la Uniunea Europeană, pe care, în final,
vicecancelarul Alois Mock i-a înmânat-o președintelui de consiliu de atunci,
ministrul francez de externe Roland Dumas, la 17 iulie 1989;
- dezintegrarea Iugoslaviei, unde Alois Mock a fost o figură centrală în eforturile,
din păcate eșuate, de găsire a unei soluții pașnice a conflictelor din republicile
Federației de atunci. După ce dizolvarea Iugoslaviei a devenit însă inevitabilă,
domnul Mock a susținut independența Sloveniei și pe cea a Croației;
- încheierea celor 32 de ani de tensiuni permanente cu Italia, cu privire la autonomia
Tirolului de Sud, printr-o declarație de soluționare a conflictelor în fața Națiunilor
Unite;
- anul de grație 1989 și prăbușirea comunismului, proces în cadrul căruia Alois
Mock și omologul său maghiar Gyula Horn au tăiat sârma ghimpată a Cortinei de
Fier de la granița cu Ungaria, ceea ce a rămas în memoria colectivă ca o imagine și
un act simbolic pentru schimbarea de paradigmă din Europa;
- diversele activități, mai ales în domeniile culturii și științei, pe care Alois Mock lea
inițiat în Europa Centrală și de Est după căderea Cortinei de Fier.
Excelenţa Sa, Domnul Ambasador Eichtinger a fost de față atât la căderea Cortinei de
Fier, cât și la vizita ministrului Alois Mock în republicile independente Slovenia și Croația, în
18 ianuarie 1992, prima vizită a ministrului de externe în noile state independente.
În februarie 1992, ministrul Mock l-a trimis pe dr. Eichtinger la Washington, cu
însărcinarea de a muta acolo Serviciul de Presă și Informații Austriac, ce exista din 1948 la
New York, și de a-l reorganiza totodată. Prin urmare, dr. Eichtinger și-a petrecut următorii
aproape opt ani la Washington, D.C., unde a activat ca purtător de cuvânt în SUA al
președinției austriece a Uniunii Europene, din anul 1998. Ambasadorul Eichtinger a reușit în
această perioadă de timp să asigure Austriei o poziție proeminentă în Statele Unite printr-o
serie de manifestări de succes.
Domnia Sa a fost persoana care a deschis primul website austriac în internet în 1994, site
care există și azi ca website al Serviciului Austriac de Presă și Informații, prin care domnul
Eichtinger a putut răspândi publicații austriece pe cale electronică. Printre importantele sale
8

succese publice se numără de asemenea organizarea a două baluri ale Operei vieneze, la
pregătirea cărora a participat şi Chelsea Clinton, fiica președintelui american, participarea la
cunoscuta emisiune „Good Morning America“, dar și strângerea de fonduri pentru acțiunea
umanitară austriacă „Nachbar in Not“ („Vecinul în nevoie“) din Bosnia-Herţegovina.
Domnul Eichtinger a ținut și organizat, de asemenea, o serie de conferințe, prelegeri și
manifestări menite să intensifice relațiile bilaterale culturale și economice.
La revenirea sa în Austria, ambasadorul Eichtinger a fost invitat de către Uniunea
Industriașilor Austrieci să preia funcția de director de relații internaționale. Datorită acestei
poziții, a urmat o pauză de opt ani în activitatea domnului Eichtinger în cadrul Ministerului de
Externe al Austriei, pauză pe care acesta a dedicat-o unei intense preocupări cu probleme de
politică economică, industrială și socială.
Apoi domnul Eichtinger și-a continuat activitatea pentru o scurtă perioadă la Cancelaria
Federală, unde a fost numit de către cancelarul federal de atunci, dr. Wolfgang Schüssel, la
conducerea Biroului Însărcinatului cu Afaceri Guvernamentale pentru Reabilitarea Victimelor
Regimului Nazist pe Teritoriul Actual al Austriei, dr. Maria Schaumayer, fosta preşedintă a
Băncii Naţionale a Austriei. Din februarie până în noiembrie 2000, a sprijinit-o pe însărcinata
cu afaceri guvernamentale în negocierile privitoare la încheierea a șapte acorduri între țările
de origine ale sclavilor și ale celor supuși la muncă silnică și Statele Unite. În tot acest timp
domnul Eichtinger a făcut și o intensă muncă de cercetare referitoare la situația sclavilor și a
celor supuși la muncă forțată. După terminarea procesului de negociere domnul dr. Eichtinger
a publicat o cronologie cuprinzătoare a negocierilor, care a servit ca bază a numeroase alte
lucrări științifice pe această temă.
În cadrul activității sale de la Uniunea Industriașilor, dr. Eichtinger a acumulat variate
cunoștințe despre politica internațională în comerț, economie și industrie. Aceste cunoștințe
au fost completate de experiența câștigată în activitatea sa de jumătate de an în economia
privată. În prima jumătate a anului 2002, a activat ca manager de proiect al firmelor
producătoare de hârtie și articole din celuloză Frantschach și Neusiedler. A fost mai întâi
auditor intern al firmelor amintite în Slovenia, Polonia, Belgia și Slovacia, apoi a condus
proiecte în fabrica de hârtie și celuloză a firmei Neusiedler, în localitatea Syktyvkar din
republica rusă Komi.
După încheierea activității din economia privată, ambasadorul Eichtinger a fost numit Şef
de Cabinet în Ministerul Economiei și Muncii de către ministrul de resort, Martin Bartenstein.
Domnul Eichtinger a ocupat această funcție timp de patru ani. În această perioadă (2003-
2007) s-au concretizat importante reforme ale politicii austriece a muncii și economiei, ca de
exemplu, reorganizarea cercetării, dar și o reformă cuprinzătoare a pensiilor. Ambasadorul
Eichtinger a fost însărcinat în timpul celei de a doua președinții austriece a UE, în anul 2006,
cu coordonarea politică a agendelor Ministerelor Economiei și Muncii și a condus negocierile
pentru o directivă europeană în domeniul serviciilor. Aceste negocieri au fost încheiate cu
succes în mai 2006 de ministrul federal Bartenstein, ceea ce a constituit cel mai important
succes al președinției austriece a UE. Ca urmare, domnul Eichtinger a fost numit secretar
general al Ministerului Economiei și Muncii. După un an în această funcție domnul Eichtinger
s-a reîntors în Ministerul de Externe, unde a fost numit de ministrul federal Ursula Plassnik
ambasador al Austriei în România și Republica Moldova.
În perioada septembrie 2007 - iulie 2010, ambasadorul Eichtinger a condus misiunea
diplomatică din România și Republica Moldova, gestionând relațiile bilaterale între cele două
9

țări și Austria. Cu această ocazie, și-a putut valorifica vasta sa experiență economică. În
timpul mandatului său, investițiile austriece în România au crescut continuu. Cu mai mult de
6000 de firme austriece în România, Austria se situa pe primul loc al investitorilor străini.
Ambasadorul Eichtinger, care se preocupa cu intensitate și de învățarea limbii române, a
acordat o atenție deosebită și relațiilor din domeniile cultural și economic.
Astfel, în timpul mandatului său, au avut loc două manifestări științifice româno-austriece.
Unul din momentele culminante ale angajamentului său cultural a fost prezentarea expoziției
„Dracula - voievod şi vampir“ la Muzeul Naţional de Artă al României, în cadrul căreia a fost
expus pentru prima dată în România originalul portretului voievodului Vlad Ţepeş, tablou
care se află de 400 de ani în Austria, în colecția castelului Ambras. Ambasadorul Eichtinger a
răspuns și de pregătirile în vederea deschiderii unui nou Consulat Onorific al Republicii
Austria la Sibiu. Acesta s-a deschis în iunie al anului precedent, având în conducerea sa
persoana propusă de dr. Eichtinger pentru acest post.
Domnul dr. Eichtinger a vizitat de mai multe ori Timișoara și Banatul, în timpul celor trei
ani de mandat în calitate de ambasador în România. La doar câteva zile de la instalarea sa la
București, a făcut primul său drum la Timișoara, în 18 și 19 septembrie 2007, dând curs astfel
invitației medicului primar dr. Johannes Poigenfürst de a vizita Casa Austria, spitalul de
urgență fondat de Austria. Domnul Eichtinger a vizitat cu această ocazie și a sprijinit constant
și Biblioteca Austria din Timișoara, care serbează azi 20 de ani de existență.
La București, Excelanţa Sa, Domnul Ambasador Eichtinger, s-a ocupat și de editarea unei
biografii științifice despre fostul vicecancelar și ministru de externe al Republicii Austria, dr.
Alois Mock, al cărui secretar a fost între 1988-1992. Rezultatul cercetărilor sale a fost cartea
publicată împreună cu dr. Helmut Wohnout, „Alois Mock – ein Politiker schreibt Geschichte“
(„Alois Mock – un politician scrie istorie“), care a apărut în 2008 la editura Styria. Biografia
acestui mare politician austriac, cunoscut în Austria ca „Mr. Europe“ datorită angajamentului
său pentru integrarea Austriei în Uniunea Europeană și cunoscut și în Timișoara datorită
primirii titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA al Universității de Vest în 1995, a apărut
între timp nu doar în limba germană, ci și în română, croată și slovenă.
Excelenţa Sa, Domnul Ambasador Eichtinger, a fost numit de Vicecancelarul şi Ministrul
de Externe dr. Michael Spindelegger, coordonator al Secției de Politici Culturale a
Ministerului Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale, începând cu data de 1 iulie
2010. O dată cu prezentarea, în septembrie 2011, a noului concept de coordonare a culturii
austriece în străinătate domnul Eichtinger a așezat întreaga activitate din acest domeniu pe
baze noi. Secția de Politici Culturale a Ministerului Federal pentru Relaţii Europene şi
Internaţionale al Republicii Austria se axează pe trei mari sfere tematice: prezentarea creației
culturale actuale din Austria în străinătate pe baza bogăției sale istorice, culturale și științifice,
coordonarea relațiilor științifice ale Austriei cu străinătatea și activitățile tot mai importante în
ultimul timp privitoare la dialogul dintre culturi. Un succes deosebit pentru Excelenţa Sa,
Domnul Ambasador Eichtinger, l-a constituit campania condusă de el pentru candidatura
Austriei la un loc în consiliul executiv al UNESCO: În noiembrie 2011 Austria a fost aleasă
cu cel mai bun rezultat din istoria sa în conducerea acestei organizații. O provocare deosebită
o reprezintă acum pentru Domnia Sa pregătirea celui de Al Cincilea Forum Anual al Alianței
Civilizațiilor, o conferință mondială a dialogului culturilor, care va avea loc la sfârșitul lui
februarie 2013, la Viena.
10

Excelenţa Sa, Domnul Ambasador dr. Eichtinger, este căsătorit și are doi copii. Este
vicepreședintele Societății Austro-Americane, vicepreședintele Fundației Dr. Alois Mock-
Europa și membru al Vienna Chapters al American-Austrian Foundation. În iulie 2010 a
obținut titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA al Universității Pitești. Este purtătorul
Distincției pentru Merite deosebite aduse Republicii Austria și al unor înalte distincții ale mai
multor state.
Astfel Excelenţa Sa, Domnul Ambasador dr. Eichtinger, are merite deosebite în domeniul
academic atât în calitate de diplomat, prin angajamentul său pentru conviețuirea pașnică a
popoarelor și națiunilor, precum și pentru cooperarea internațională, cât și în calitate de om de
știință, prin activitatea sa științifică și publicațiile Domniei Sale.
Comisia de decernare a titlului:
Preşedinte:
Lector univ. dr. Codruţa Goşa
Universitatea de Vest din Timişoara
Membri:
Profesor dr. Roxana Nubert
Universitatea de Vest din Timişoara
Profesor dr. Radu Motica
Universitatea de Vest din Timişoara
Profesor dr. Radu Bufan
Universitatea de Vest din Timişoara
Profesor dr. Rudolf Gräf
Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca
Conferenţiar dr. Vasile Docea
Universitatea de Vest din Timişoara
Conferenţiar dr. Lavinia Tec
Universitatea de Vest din Timişoara
11

LAUDATIO
zu Ehren
Seiner Exzellenz, des Botschafters Dr. Martin Eichtinger,
Leiter der Kulturpolitischen Sektion im
Bundesministerium für europäische und internatonale Angelegenheiten der Republik
Österreich
Seine Exzellenz, Herr Botschafter Dr. Martin Eichtinger, wurde am 5. April 1961 in
Graz, Steiermark, als Kind von Dr. Christian und Dr. Helga Eichtinger geboren. In die Wiege
gelegt wurden ihm die große Begeisterung für Geschichte und das Interesse für Organisation
und Informationstechnologie: Dr. Helga Eichtinger ist promovierte Historikerin und hat ihre
Dissertation zur österreichischen Geschichte und zur Person des Grazer Historikers und
Hochschulprofessors Franz Krones, Ritter von Marchland, verfasst; Dr. Christian Eichtinger
war in der Privatwirtschaft Organisations- und Logistikleiter und hat in der Steiermärkischen
Landesregierung landesweit die Datenverarbeitung eingeführt. Die Eltern brachten
Botschafter Eichtinger schon in jungen Jahren im Zuge einer intensiven Reisetätigkeit mit
anderen Ländern in Kontakt und weckten in ihm eine Neugierde für andere Kulturen und
Völker.
Nach der Volksschule, die er im Sacré Coeur Graz besuchte, entschied sich Dr.
Eichtinger in der Gymnasialzeit für den neusprachigen Unterrichtszweig, der ihm neben
Latein und Englisch das Studium der französischen Sprache ermöglichte. Bei der
Mittelschulolympiade stellte er sein großes Engagement für Sprachen unter Beweis und
errang die Goldmedaille im Übersetzerwettbewerb Latein. Im Jahre 1979 schloss er die
Gymnasiumszeit mit der Matura mit ausgezeichnetem Erfolg ab.
Schon in der Oberstufe des Gymansiums hatte sich Botschafter Eichtinger für eine
Berufslaufbahn im internationalen Bereich entschieden und strebte eine diplomatische
Karriere an. Das damalige Basisstudium aller Diplomaten war das Studium der
Rechtswissenschaften, das Botschafter Eichtinger an der Karl-Franzens-Universität in der
kürzest möglichen Zeit von acht Semestern beendete. Daneben legte er in seinem
Zweitstudium der russischen Sprache alle bis zur Dolmetschprüfung notwendigen Prüfungen
ab. Im Jahre 1983 wurde Botschafter Eichtinger zum Doctor iuris promoviert.
Nach Ableistung des Wehrdienstes begann Dr. Eichtinger seine Postgraduate-Studien
am Bologna Center der School of Advanced International Studies der Johns Hopkins
University in Bologna, Italien, die er mit einem Diploma in International Affairs im Mai 1984
beendete. Der Fokus seiner Studien lag auf den internationalen Wirtschaftswissenschaften
sowie auf dem Europarecht. Im Zuge der Studien legte er Sprachbeherrschungsprüfungen in
Englisch, Französisch und Italienisch ab.
Im Sommer desselben Jahres absolvierte er ein mehrwöchiges Sommerstudium an der
Jagiellonen-Universität in Krakau, Polen.
Mit August 1985 übersiedelte Botschafter Eichtinger nach Paris, wo er dank Professor
Alfred Grosser, den er als Gastlektor an der Johns Hopkins University kennen gelernt hatte,
die Universitätseinrichtungen des Sciences Po - L'Institut d'études politiques (IEP) de Paris –
für seine Forschungsarbeit zum Europarecht benutzen durfte. Für diese Forschungsarbeit
13

erhielt Botschafter Eichtinger ein Stipendium des österreichischen
Wissenschaftsministeriums.
Im Mai 1986 absolvierte Botschafter Eichtinger die Aufnahmsprüfung für den
österreichischen auswärtigen Dienst (Examen préalable) und trat im August 1986 in das
österreichische Außenministerium ein.
Von Juli 1987 bis Dezember 1987 war Botschafter Eichtinger als Attaché an der
österreichischen Botschaft in Mexiko tätig. Nach seiner Rückkehr nach Wien und einer
kurzen Zuteilung an die Abteilung für EG-EFTA-Angelegenheiten wurde er im März 1988 als
persönlicher Sekretär des Ministers in das Kabinett des Vizekanzlers und Außenministers Dr.
Alois Mock berufen. Seine Zuständigkeiten im Kabinett umfassten die parlamentarischen
Angelegenheiten, die Betreuung der Auslandskultur, die persönliche Korrespondenz des
Vizekanzlers und die Reisevorbereitung und -begleitung.
Damit befand sich Botschafter Eichtinger nicht nur an der Schlüsselstelle der
österreichischen Außenpolitik, sondern konnte aus nächster Nähe historische Momente der
Zeitgeschichte erleben. Zu diesen Meilensteinen des letzten Viertels des vorigen Jahrhunderts
gehörten:
- die Vorbereitung des österreichischen Beitrittsantrages zur EG (heute EU), der
schließlich von Vizekanzler Alois Mock am 17. Juli 1989 an den damaligen
Ratsvorsitzenden, den französischen Außenminister Roland Dumas, überreicht
wurde,
- der Zerfall Jugoslawiens, bei dem Alois Mock im Zentrum der leider erfolglosen
Bemühungen um eine friedliche Lösung der Konflikte in den ehemaligen
Teilrepubliken stand und sich, nach der Unausweichlichkeit der Auflösung
Jugoslawiens, für die Unabhängigkeit Sloweniens und Kroatiens einsetzte;
- die Beendigung des 32 Jahre dauernden Konflikts mit Italien betreffend die
Südtiroler Autonomie in Form der Streitbeilegungserklärung vor den Vereinten
Nationen;
- das Annus mirabilis 1989 und der Zusammenbruch des Kommunsimus, bei dem
Alois Mock mit dem Durchschneiden des Stacheldrahts am Eisernen Vorhang zu
Ungarn gemeinsam mit seinem ungarischen Amtskollegen Gyula Horn einen
symbolträchtigen Akt setzen konnte, dessen Foto um die Welt ging und den
Paradigmenwechsel in Europa widerspiegelte;
- die vielfältigen Aktivitäten, vor allem auch im Kultur- und Wissenschaftsbereich,
die Alois Mock nach dem Fall des Eisernen Vorhangs in Zentral- und Osteuropa
initiierte.
So war Botschafter Eichtinger z. B. beim Durchschneiden des Eisernen Vorhangs ebenso
anwesend, wie beim Besuch von Außenminister Alois Mock im unabhängigen Slowenien und
Kroatien am 18. Jänner 1992, dem ersten Besuch eines Außenministers in den neuen,
unabhängigen Staaten.
Im Februar 1992 entsandte Außenminister Mock Dr. Eichtinger nach Washington mit dem
Auftrag, den seit 1948 bestehenden und bis dahin in New York angesiedelten
Österreichischen Presse- und Informationsdienst nach Washington, D.C. zu übersiedeln und
neu zu organisieren. Dr. Eichtinger blieb in der Folge fast acht Jahre in Washington, D.C. und
fungierte während der ersten österreichischen EU-Präsidentschaft im Jahre 1998 als
14

Pressesprecher der österreichischen EU-Präsidentschaft in den USA. Boschafter Eichtinger
gelang es in dieser Zeit, Österreich in den Vereinigten Staaten durch eine Vielzahl
erfolgreicher Veranstaltungen prominent zu positionieren.
Er startete 1994 die erste österreichische Website im Internet, die auch heute noch als
Website des Österreichischen Presse- und Informationsdienstes besteht und mit der er
Österreich-Publikationen elektronisch verbreiten konnte. Zwei große Wiener Opernbälle, die
er organisierte und bei deren Vorbereitungen auch die Präsidententochter Chelsea Clinton im
Weißen Haus im Walzertanzen unterrichtet wurde, eine an mehreren Tagen stattfindende
Live-Sendung der bekannten amerikanischen TV-Sendung „Good Morning America“ aus
Österreich, aber auch große Fundraising-Aktivitäten für die österreichische humanitäre
Hilfsaktion „Nachbar in Not“ in Bosnien-Herzegowina gehörten zu den größten
Öffentlichkeitserfolgen seiner Tätigkeit. Daneben widmete er sich einer umfangreichen
Vortragstätigkeit, wie auch der Intensivierung der kulturellen und wissenschaftlichen
Beziehungen durch die Organisation einer Vielzahl von Veranstaltungen und Konferenzen.
Bei seiner Rückkehr nach Österreich wurde Botschafter Eichtinger von der Vereinigung
der Österreichischen Industrie eingeladen, die Position eines Direktors für Internationale
Beziehungen zu übernehmen. Damit begann eine achtjährige Karenz vom Außenministerium,
die Botschafter Eichtinger eine intensive Beschäftigung mit Fragen der Wirtschafts-,
Industrie-, aber auch Sozialpolitik ermöglichte.
Zunächst wechselte Botschafter Eichtinger nach kurzer Zeit in das österreichische
Bundeskanzleramt, wo er vom damaligen österreichischen Bundeskanzler Dr. Wolfgang
Schüssel mit der Leitung des Büros der Regierungsbeauftragten für österreichische
Leistungen an ehemalige Sklaven- und Zwangsarbeiter des Nazi-Regimes auf dem Gebiet des
heutigen Österreich, Dr. Maria Schaumayer, der ehemaligen Präsidentin der Österreichischen
Nationalbank, betraut wurde. Von Februar bis November 2000 unterstützte er die
Regierungsbeauftragte in den Verhandlungen zum Abschluss von insgesamt sieben
Abkommen mit den Hauptherkunftsländern der Sklaven- und Zwangsarbeiter und den
Vereinigten Staaten. In diese Zeit fiel auch seine intensive wissenschaftliche Recherche zur
Situation der Sklaven- und Zwangsarbeiter. Nach Abschluss des Verhandlungsprozesses
publizierte Dr. Eichtinger eine umfassende Chronologie der Verhandlungen, die als
Grundlage vieler weiterer wissenschaftlicher Arbeiten zu diesem Thema diente.
Im Rahmen seiner Tätigkeit in der Industriellenvereinigung erwarb Dr. Eichtinger ein
umfassendes Wissen über internationale Handels-, Wirtschafts- und Industriepolitik, die er im
Rahmen einer halbjährlichen Tätigkeit in der Privatwirtschaft auch mit Erfahrung in der
Realität des wirtschaftlichen Handelns ergänzen konnte. Im ersten Halbjahr 2002 war er als
Projektmanager der beiden österreichischen Papier- und Zellstoffunternehmen Frantschach
und Neusiedler tätig, und zwar zunächst als Interner Auditor bei Unternehmensprüfungen in
Slowenien, Polen, Belgien und der Slowakei, ehe er mehrere Monate lang Projektarbeit in
dem von der Firma Neusiedler in Syktyvkar in der russischen Republik Komi erworbenen
Papier- und Zellstoffwerk leistete.
Nach Abschluss der Arbeit in der Privatwirtschaft wurde Botschafter Eichtinger vom
österreichischen Wirtschafts- und Arbeitsminister Dr. Martin Bartenstein zum Kabinettschef
im Bundesministerium für Wirtschaft und Arbeit ernannt. Diese Funktion hatte er vier Jahre
lang inne. In diese Zeit (2003 bis 2007) fielen wichtige Reformen der österreichischen
Wirtschafts- und Arbeitspolitik, wie die Neuordnung der Forschungslandschaft, aber auch
15

eine umfassende Pensionsreform. Botschafter Eichtinger war während der zweiten
österreichischen EU-Präsidentschaft im Jahre 2006 mit der politischen Koordinierung der
Agenden des Wirtschafts- und Arbeitsministeriums betraut und war federführend in die
Verhandlungen für eine europäische Dienstleistungsrichtlinie involviert, die Bundesminister
Bartenstein im Mai 2006 erfolgreich abschließen und damit den wichtigsten Erfolg der
österreichischen EU-Präsidentschaft sicherstellen konnte. In der Folge wurde Botschafter
Eichtinger zum Generalsekretär des Bundesministeriums für Wirtschaft und Arbeit ernannt.
Nach einem Jahr in dieser Position kehrte er in das Außenministerium zurück und wurde von
Bundesministerin Ursula Plassnik zum Österreichischen Botschafter in Rumänien und der
Republik Moldau ernannt.
Im Zeitraum von September 2007 bis Juli 2010 war Botschafter Eichtinger als
Missionschef in Rumänien und der Republik Moldau für die bilateralen Beziehungen
zwischen diesen Ländern und Österreich zuständig. Dabei konnte er seine große Erfahrung in
der Wirtschaft zur Geltung bringen. In seiner Zeit wuchsen die österreichischen Investitionen
in Rumänien kontinuierlich. Mit mehr als 6000 österreichischen Unternehmen in Rumänien
hielt Österreich den ersten Platz als ausländischer Investor. Besonderes Augenmerk richtete
Botschafter Eichtinger, der sich auch intensiv mit der rumänischen Sprache beschäftigte, auf
die Beziehungen im kulturellen und wissenschaftlichen Bereich.
So fanden in seiner Zeit zwei österreichisch-rumänische Wissenschaftstage statt. Einer der
Höhepunkte seines kulturellen Engagements war die Präsentation der Ausstellung „Dracula -
voievod şi vampir“ im Muzeul Naţional de Artă al României, bei dem zum ersten Mal das
Original des bekannten Porträts des Wojewoden Vlad Ţepeş in Rumänien gezeigt wurde, das
sich seit vierhundert Jahren in Österreich in der Sammlung des Schlosses Ambras befindet.
Botschafter Eichtinger war auch für die Vorbereitung der Eröffnung eines neuen
österreichischen Honorarkonsulats in Hermannstadt/Sibiu, das im Juni des vorigen Jahres
eröffnet wurde, verantwortlich, dessen Amtsträger noch von Botschafter Eichtinger
vorgeschlagen wurde.
Dr. Eichtinger war in den drei Jahren seiner Amtszeit als österreichischer Botschafter in
Rumänien mehrmals in Temeswar und im Banat zu Besuch. Nur wenige Tage nach seiner
Ankunft in Bukarest führte ihn seine erste Reise am 18. und 19. September 2007 nach
Temeswar, wo er auf Einladung von Primar Dr. Johannes Poigenfürst die Casa Austria, das
von Österreich gestiftete Unfallkrankenhaus, besichtigte. Auch die Österreich-Bibliothek in
Temeswar, die heute ihr 20-jähriges Bestandsjubiläum feiert, hat Botschafter Eichtinger
besucht und stets unterstützt.
In Bukarest begann Botschafter Eichtinger mit seinen Arbeiten zur Herausgabe einer
wissenschaftlichen Biografie über den früheren Vizekanzler und Außenminister der Republik
Österreich, Dr. Alois Mock, als dessen Sekretär er von 1988 bis 1992 tätig war. Das Ergebnis
dieser Forschungen war das gemeinsam mit Dr. Helmut Wohnout verfasste Buch „Alois
Mock – ein Politiker schreibt Geschichte“, das im Jahre 2008 im Styria-Verlag erschien. Die
Biografie dieses großen österreichischen Staatsmannes und Politikers, der in Österreich
wegen seines Einsatzes für die österreichische Mitgliedschaft in der Europäischen Union „Mr.
Europe“ tituliert wird und 1995 die Würde eines Ehrendoktors der Universität Temeswar
erhielt, ist mittlerweile neben der deutschen Originalausgabe in drei weiteren Sprachen
erschienen, nämlich Rumänisch, Kroatisch und Slowenisch.
16

Botschafter Eichtinger wurde von Vizekanzler und Außenminister Dr. Michael
Spindelegger mit 1. Juli 2010 an die Spitze der Kulturpolitischen Sektion des
Bundesministeriums für europäische und internationale Angelegenheiten berufen. Mit dem im
September 2011 präsentierten, neuen Auslandskulturkonzept hat Botschafter Eichtinger die
österreichische Kulturarbeit im Ausland auf eine neue Grundlage gestellt. Die
Kulturpolitische Sektion des österreichischen Außenministeriums bearbeitet drei große
Themenbereiche: die Präsentation des zeitgenössischen, kulturellen Schaffens Österreichs im
Ausland auf der Basis seines vielfältigen, historisch gewachsenen kulturellen und
wissenschaftlichen Reichtums, die Betreuung der Wissenschaftsbeziehungen Österreichs mit
dem Ausland und die in den letzten Jahren zunehmend wichtiger gewordenen Aktivitäten im
Bereich des Dialogs der Kulturen. Ein besonderer Erfolg war für Botschafter Eichtinger die
von ihm geleitete Kampagne für die Bewerbung Österreichs für einen Sitz im Exekutivrat der
UNESCO: im November 2011 wurde Österreich mit dem besten Resultat in der Geschichte
dieser Organisation in ihr Führungsgremium gewählt. Eine besondere Herausforderung stellt
für Botschafter Eichtinger die Vorbereitung des Fünften Jahresforums der Allianz der
Zivilisationen dar, einer Weltkonferenz des Dialogs der Kulturen, die Ende Februar 2013 in
Wien stattfinden wird.
Botschafter Dr. Martin Eichtinger ist verheiratet und hat zwei Kinder. Er ist Vizepräsident
der Österreichisch-Amerikanischen Gesellschaft, Vizepräsident der Dr. Alois Mock-Europa-
Stiftung und Mitglied des Vienna Chapters der American-Austrian Foundation. Im Juli 2010
erhielt er das Ehrendoktorat der Univesität Piteşti. Er ist Träger des Großes Ehrenzeichens für
Verdienste um die Republik Österreich und von hohen Auszeichnungen mehrerer Staaten.
Botschafter Dr. Eichtinger hat sich sowohl als Diplomat durch seinen Einsatz für das
friedvolle Zusammenleben der Völker und Nationen und sein Engagement für die
internationale Kooperation, als auch durch seine wissenschaftliche Tätigkeit und seine
Publikationen große Verdienste im akademischen Bereich erworben.
Wissenschaftlicher Rat zur Verleihung der Ehrendoktorwürde
Vorsitzende:
Univ.-Lektorin Dr. Codruţa Goşa
West-Universität Temeswar
Mitglieder:
Professor Dr. Roxana Nubert
West-Universität Temeswar
Professor Dr. Radu Motica
West-Universität Temeswar
Professor Dr. Radu Bufan
West-Universität Temeswar
Professor Dr. Rudolf Gräf
Babes-Bolyai Universität Klausenburg
Dozent Dr. Vasile Docea
West-Universität Temeswar
Dozentin Dr. Lavinia Tec
West-Universität Temeswar
17

Excelenţa Sa, Domnul Ambasador dr. Martin Eichtinger,
Coordonatorul Secției de Politici Culturale
Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale
PRELEGERE
cu prilejul decernării titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA
al Universității de Vest din Timișoara
Stimate Domnule Rector,
Stimate Doamne, Stimați Domni,
În 2 mai 1995, fostul ministru de externe al Republicii Austria și de asemenea fostul
vicecancelar Alois Mock a primit, în penultima sa zi de serviciu și în ultima sa călătorie în
străinătate ca ministru de externe, titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA al prestigioasei dvs.
Universități.
Ca biograf al acestui mare politician, care a susținut România și pe cetățenii săi în cele
mai grele momente, mă simt copleșit de bucurie dar și de respect și umilință pentru faptul de a
fi inclus azi în cercul iluștrilor purtători ai titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA al
Universității de Vest din Timişoara. Cu mai mult de 100 de parteneriate, printre care și cu
universități austriece, Universitatea de Vest din Timişoara, așa cum se numește această
instituție din 1990, în conformitate cu planurile fondatoare inițiale, este unul din cele mai
importante centre ale formării academice din România și se bucură de un mare prestigiu
internațional.
Stimate Doamne, Stimați Domni,
Selma Lagerlöf, prima femeie care în 1909 a primit premiul Nobel pentru literatură,
spunea: „Cultura este ceea ce rămâne când tot restul e pierdut“. Aș dori ca, în acest loc al
înaltei culturi, să vorbesc despre importanța crescândă a culturii în relațiile internaționale.
Pornesc de la o definiție largă a culturii, așa cum apare ea în raportul final al Conferinței
Mondiale despre Politici Culturale a UNESCO, ținută în Mexico City, în 1982:
„Cultura poate fi interpretată în sensul cel mai larg ca fiind totalitatea aspectelor spirituale,
materiale, intelectuale și emoționale unice, care caracterizează o societate sau un grup social.
Aceasta nu include doar arta și literatura, ci și moduri de existență, drepturile fundamentale
ale omului, sisteme de valori, tradiții și confesiuni religioase.“ 1
Epoca globalizării a pus omenirea în fața unor noi provocări. Tendințe pozitive dar și
negative s-au răspândit datorită unei împletiri nemaivăzute până acum de societăți, economii,
culturi și care a devenit posibilă datorită revoluției comunicației din anii 80 și 90. Crizele
dintr-o regiune capătă dimensiuni mondiale; evoluții greșite sau catastrofe într-o anume
regiune duc la fenomene de migrație în toate continentele. Globalizarea ne-a dat însă și
instrumentele de a răspunde noilor provocări prin cooperarea internațională. Sărăciei,
1 Weltkonferenz über Kulturpolitik. Schlussbericht der von der UNESCO vom 26. Juli bis 6. August 1982 in
Mexiko-Stadt veranstalteten internationalen Konferenz. Editat de Deutsche UNESCO-Kommission. München:
K. G. Saur 1983, (UNESCO-Konferenzberichte, nr. 5), p. 121.
19

foametei, schimbărilor climatice, lipsei de apă și energie – tuturor acestor probleme li se pot
găsi soluții prin cooperarea internațională.
Cultura joacă în acest context un rol esențial din mai multe puncte de vedere: cultura
ca fenomen generator de identitate, ca element de dezvoltare, ca factor de inovație și
creativitate iar, sub forma dialogului culturilor, în baza drepturilor fundamentale și ale
libertății, ca o posibilitate de prevenție a conflictelor, ca element pacificator, ce contribuie la
deconstrucția prejudecăților, la protecția minorităților și la dezvoltarea democratică a
societăților noastre.
Politica culturală a Austriei în străinătate, la conturarea căreia particip și eu în funcția
mea actuală de coordonator al Secției de Politici Culturale a Ministerului Federal pentru
Afaceri Europene și Internaționale funcționează de anul trecut în baza unui nou concept. 2
În ciuda necesității de austeritate în sectorul public, pe plan european rețeaua
reprezentanțelor culturale austriece în străinătate s-a mărit continuu în ultimii ani. Este vorba
mai ales de puncte mai mici de contact, care au îmbogățit această rețea oferind spații de
desfășurare pentru activități culturale. Pe lângă programele culturale ale celor 91 de ambasade
si consulate generale austriece și a celor 30 de forumuri culturale din întreaga lume, la
sporirea vizibilității și accesibilității acestei rețele au contribuit esențial și inițiativele culturale
de mare calitate ale celor 61 de Biblioteci Austria (în anul 2010 au fost organizate 860 de
manifestări), precum și cele aproximativ 120 de lectorate austriece. În afară de acestea cele
nouă Institute Austria, dedicate în special studierii limbii austriece, au oferit nu doar
cunoștiințe de limbă, ci și informații despre cultura și civilizația austriacă.
Biblioteca Austria creată la această universitate, în Timișoara, în 1992, are o
importanță deosebită în acest oraș și în această regiune. Banatul are o lungă și semnificativă
tradiție istorică și culturală și este legat în multiple feluri de Austria. Tocmai în privința
dialogului dintre culturi, despre care voi vorbi și mai încolo, Timișoara are caracter de model
și poate servi ca exemplu pentru Europa, fiind patria unei populații multietnice și
multireligioase.
Stimate Doamne, Stimați Domni,
Noul concept, deja amintit, al promovării culturii austriece în străinătate, concept
aprobat de vicecancelarul și ministrul de externe Michael Spindelegger, ține cont de
dezvoltarea actuală a diplomației culturale internaționale. Scopul clasic și de prim-plan al
politicii culturale austriece în străinătate este mijlocirea potențialului creativ-inovativ al
Austriei. Acesta se referă la facilitarea accesului creatorilor culturali de azi la discursul
cultural internațional pe baza bogăției culturale și științifice acumulate în decursul istoriei.
Perspectivele culturale austriece trebuie să se regăsească în peisajul artistic și cultural
internațional, marcat de revoluția informației și comunicării. De acest discurs cultural
internațional profită toate societățile erei științifice, deoarece creatorii de cultură au o
sensibilitate specială pentru problemele sociale și sunt în măsură să impulsioneze dezvoltarea
societății.
2 http://www.bmeia.gv.at/aussenministerium/aussenpolitik/auslandskultur/auslandskulturkonzept; vezi și: Martin
Eichtinger, Kultur – ein Kernelement internationaler Beziehungen, în: AFA-Magazin Global View, în curs de
publicare.
20

O a doua țintă a noului concept de promovare a culturii austriece în străinătate rezultă
din misiunea europeană, căreia politica culturală austriacă i se simte îndatorată. În acest sens
ne axăm pe principiul european al „unității în diversitate“ și dorim să participăm activ la
continuarea procesului de integrare europeană. În definitiv nu există nici o îndoială asupra
faptului că unirea Europei este mai ales un proiect cultural.
La ultima noastră întâlnire dedicată promovării culturii austriece în străinătate acest
gând a fost formulat de către directorul general pe probleme de cultură și educație al Comisiei
Europene, domnul Jan Truszczyński, după cum urmează: „I believe that Europe has been a
cultural project since its very beginning. Let me remind you of what Jean Monnet famously
said: we are not creating a coalition of States, we are uniting people. Building Europe has
always meant bringing together different value systems and world views recognizing our
common history, and creating, by our common efforts, a new narrative for our project – all of
which has a clear cultural dimension.” 3 („Cred că Europa a existat ca proiect cultural încă de
la începuturile sale. Permiteți-mi să vă amintesc ceea ce Jean Monnet a evocat cum nu se
poate mai bine și anume faptul că noi nu creăm o coaliție a Statelor, ci unim popoare.
Ctitorirea Europei a însemnat întotdeauna aducerea laolaltă a diferitelor sisteme de valori și
opinii de pretutindeni care identifică istoria noastră comună și creează, prin efortul nostru
colectiv, o expunere inedită a proiectului avut în vedere – toate acestea aflându-se sub o
dimensiune culturală de netăgăduit”. - tr.n.)
În Uniunea Europeană cultura este în mare măsură o competență a statelor membre.
Dați-mi voie însă să amintesc că acordul despre modul de funcționare a Uniunii Europene
prevede în așa numitul articol cultural (articolul 167) următoarele: „Uniunea Europeană
contribuie la dezvoltarea culturilor statelor membre, respectând diversitatea lor națională și
regională și reliefând totodată moștenirea culturală comună“. 4 Uniunea are în acest sens
sarcina de a promova, sprijini și completa, putând lua măsuri de promovare și putând face
recomandări.
Dar, chiar în ultimul timp, se poate observa o dezvoltare nouă și interesantă în acest
domeniu: Pe de o parte, institutele culturale europene s-au organizat într-o structură
instituționalizată de cooperare internațională în cadrul EUNIC (European Union National
Institutes for Culture) și proiectează tot mai mult activități culturale comune, mai ales în țări
din afara Uniunii Europene, unde festivalurile de film european și „Nopțile lungi ale literaturii
europene“ au devenit manifestări cu succes la public.
Pe de altă parte există o tendință la nivelul Uniunii Europene de a implica mai mult
cultura în activitățile de politică externă ale Uniunii. Astfel Parlamentul European
accentuează în decizia sa din 12 mai 2011 5 importanța diplomației culturale și a colaborării
culturale, atunci când este vorba despre dezvoltarea și comunicarea intereselor și valorilor UE
și a statelor membre în lume. Parlamentul solicită insistent ca o persoană din fiecare
reprezentanță a UE în străinătate să răspundă de coordonarea relațiilor culturale și de
3
Jan Truszczyński, Director general pe probleme de cultură și educație al Comisiei Europene, cu ocazia Sesiunii
de promovare a culturii austriece în străinătate a Ministerului Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale ,
Viena, MAK, 5 septembrie 2011.
4
Vertrag über die Arbeitsweise der Europäischen Union, Dritter Teil – Die internen Politiken und Maßnahmen
der Union, Artikel 167 (sog. Kulturartikel), Amtsblatt der Europäischen Union, C 115/47 din 9 mai 2008.
5
Entschließung des Europäischen Parlaments vom 12. Mai 2011 zu der kulturellen Dimensionen der
auswärtigen Politik der EU (2010/2161(INI).
21

interacțiunea dintre UE și statele din afara UE, precum și de promovarea culturii europene
prin strânsă colaborare cu actorii culturali și rețelele culturale ca EUNIC. Parlamentul
European susține deasemenea crearea unei direcții generale pentru cultură în cadrul noului
Serviciu European de Externe. 6
În acest context aș dori să amintesc una din cele mai importante inițiative diplomatice
comune ale României și Austriei din ultimii ani, și anume strategia spațiului dunărean. Ca
ambasador al Austriei în România am fost prezent la propunerea făcută de fostul primministru
român, Călin Popescu-Tăriceanu, în timpul vizitei ministrului federal austriac, Alfred
Gusenbauer, la București, în 6 martie 2008, cu privire la o inițiativă comună de a crea un
centru de interes al UE referitor la dezvoltarea spațiului dunărean. 7
Propunerea românească a condus în final la un document comun al celor doi șefi de
guvern, adresat președintelui Comisiei Europene, domnul José Manuel Barroso. Apoi a fost
meritul ministrului de externe Michael Spindelegger și al colegului său român Cristian
Diaconescu faptul de a convinge toate celelalte state-membre ale UE, mai ales pe cele
nouăsprezece, care nu sunt țări riverane Dunării, de necesitatea și importanța unei strategii a
spațiului dunărean pentru dezvoltarea întregii Europe.
În iunie 2009, Consiliul Europei, aflat sub președinția Cehiei, a hotărât să însărcineze
Comisia Europeană cu elaborarea unei strategii a spațiului dunărean, aceasta fiind a doua
strategie macroeconomică a Uniunii Europene după cea a Mării Baltice. 8 La finele lui iunie
2011, aceasta a fost acceptată și formal de Consiliul European, aflat sub președinția Ungariei.
Mă bucură îndeosebi faptul că strategia spațiului dunărean pune un accent propriu pe
domeniile culturii și turismului, pe care România și Bulgaria le coordonează și de la care ne
putem aștepta în următorii ani la importante impulsuri culturale pentru spațiul dunărean.
Strategia spațiului dunărean are potențialul de a fi un model regional pentru o politică
culturală transfrontalieră.
Cu permisiunea Dumneavoastră, voi face aici o mică paranteză cu privire la relațiile
bilaterale dintre România și Austria. În 2010 am sărbătorit aniversarea a 90 de ani de relații
diplomatice dintre Regatul României și Republica Austria. Ne-am amintit cu această ocazie că
în urmă cu 134 de ani au început relațiile bilaterale dintre Regatul României și Monarhia
chezaro-crăiască Austro-Ungaria: la 21 septembrie 1878 prima reprezentanță a României a
fost ridicată la rang de legație. Aceasta a fost prima misiune diplomatică românească în
străinătate și Austro-Ungaria a fost prin aceasta prima mare putere care a recunoscut de facto
independența României.
Aceste relații au avut mereu o importanță deosebită pentru România și Austria, nu
doar pentru că o parte din România de azi, și anume Bucovina, Transilvania și Banatul, a
6
Vezi nota 2.
7
Cf. Martin Eichtinger, „Donauraumstrategie - Welche Rolle spielt die Kultur? “, în: Europäische Rundschau,
anul 40, 1/2012, Wien, p. 23-30.
8
Cf. Martin Eichtinger, „Strategies for European Macroeconomic Regions as a New Policy Instrument of the
European Union – The Case of the European Union Strategy for the Danube Region“, în: University of Piteşti,
Conference Documentation „European Union’s History, Culture and Citizenship – 3rd edition“, 15./16. Mai
2010, University of Piteşti Publishing House, Piteşti 2010, p. 38-45.
22

aparținut timp îndelungat monarhiei austro-ungare, ci pentru că a existat o istorie comună, din
care rezultă până azi un număr însemnat de puncte de contact.
Dar și, mai ales, datorită faptului că Viena a fost timp de secole un punct de atracție
pentru artiștii și intelectualii români. Doresc să amintesc doar câteva nume, cum ar fi Iancu
Văcărescu, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Asachi (pe care îl omagiază și scriitorul austriac Karl-
Markus Gauß în eseul său „În pădurea metropolelor“), Eminescu, Lucian Blaga sau George
Enescu, pe care l-am sărbătorit anul trecut la 130 de ani de la naștere. Pe această bază relațiile
culturale și științifice dintre țările noastre s-au dezvoltat extrem de pozitiv tocmai în ultimii
cinci ani, de când România este membră a Uniunii Europene, și ele vor continua să se
dezvolte și în viitor. Mihai Eminescu a formulat aceasta după cum urmează: „Nivelul culturii
generale a nației nu-l poate ridica nimeni cu umărul, timpul și munca umplu neajunsurile.“
Stimate Doamne, Stimați Domni,
În încheiere aș dori să amintesc încă un nou și important domeniu al diplomației
culturale, și anume dialogul culturilor și religiilor, ca o contribuție la creșterea încrederii și
asigurarea păcii globale, idee care corespunde celei de a treia ținte a conceptului austriac de
promovare a culturii în străinătate. Datorită convingerii că în epoca interconectării globale
dialogul culturii joacă un rol decisiv pentru conviețuirea pașnică a popoarelor, fiind totodată
soluția la provocările mondiale care vor veni, Austria alocă fonduri substanțiale pentru
activități în acest domeniu pe plan intern (pentru așa-numita „Integrare“, de exemplu pentru
programe de predare a culturii și civilizației profesorilor de religie islamică sau imami) și
extern (de exemplu organizația „Arab-European Young Leaders Forum“).
Punctul culminant al acestor activități va fi cel de Al Cincilea Forum Anual al Alianței
Civilizațiilor, care va avea loc la Viena, la finele lui februarie 2013. Această organizație
internațională, creată în 2005 sub egida secretarului general al Națiunilor Unite, și din care fac
parte în prezent mai mult de 130 de state și organizații internaționale, se dedică eforturilor
mondiale în domeniul dialogului culturilor, implicând în mare măsură societatea civilă.
Selectarea Vienei ca loc de manifestare a celui de Al Cincilea Forum Anual al Alianței
Civilizațiilor înseamnă o recunoaștere a realizărilor austriece în acest sector tot mai important
al diplomației culturale internaționale.
Stimate Doamne, Stimați Domni,
Varietatea formelor de exprimare culturală este considerată de UNESCO drept un bun,
care ar trebui protejat. Ea este totodată element constitutiv al societăților noastre și motorul
dezvoltării sociale. Este deci firesc, ca politica culturală să constituie o parte esențială a
relațiilor internaționale. Răspunsurile la întrebările stringente și arzătoare despre viitorul
omenirii vor trebui să vină și vor veni de la realizările culturale, cele artistice și științifice. De
această importantă funcție a culturii trebuie să ne amintim tocmai în aceste timpuri marcate de
greutăți economice și bugetare. Este interesul nostru, al tuturor, să sprijinim aceste realizări și
să la promovăm. Președintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, de care
mă leagă o frumoasă prietenie, a formulat acest deziderat foarte potrivit: „Cultura nu e scopul
culturii, ci cultura e modalitatea lui a fi uman.”
Doresc să mulțumesc Universității de Vest încă o dată pentru importanta distincție, pe
care mi-o acordă azi prin ceremonia de decernare a titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA
și pe care mă voi strădui să îl onorez cât voi putea mai bine. Vă mulțumesc pentru atenție!
23

Seine Exzellenz, Herr Botschafter Dr. Martin Eichtinger,
Leiter der Kulturpolitischen Sektion im
Bundesministerium für europäische und internationale Angelegenheiten
VORTRAG
anlässlich derVerleihung der Ehrendoktorwürde
der West-Universität Temeswar
Magnifizenz, sehr geehrter Herr Rektor,
meine sehr geehrten Damen und Herrn,
Am 2. Mai 1995 hat der damalige Außenminister der Republik Österreich und frühere
Vizekanzler Alois Mock an seinem vorletzten Arbeitstag und auf seiner letzten Auslandsreise
als Außenminister das Ehrendoktorat Ihrer prestigereichen Universität erhalten.
Als Biograf dieses großen Staatsmannes und Politikers, der in den schwierigsten
Zeiten Rumäniens für dieses Land und seine Menschen eintrat, erfüllt es mich mit besonderer
Freude, aber auch mit Respekt und Demut, dass ich heute in den Kreis der illustren Träger der
Ehrendoktorwürde der West-Universität Temeswar aufgenommen werden soll. Mit mehr als
100 Partnerschaften, darunter auch solchen mit österreichischen Universitäten ist die West-
Universität Temeswar, wie sie seit 1990 gemäß den ursprünglichen Gründungsplänen heißt,
eines der bedeutendsten Zentren der tertiären Ausbildung Rumäniens und hat sich großes
internationales Ansehen erworben.
Meine sehr geehrten Damen und Herrn,
Selma Lagerlöf, die im Jahre 1909 als erste Frau den Literaturnobelpreis erhielt, wird
mit den Worten zitiert: „Kultur ist das, was bleibt, wenn alles andere verloren ist.“ An diesem
Ort der Hochkultur möchte ich über die wachsende Bedeutung der Kultur in den
internationalen Beziehungen sprechen. Dabei folge ich der bekannten, weitreichenden
Definition der Kultur, wie sie im Schlussbericht der Weltkonferenz über der Kulturpolitik der
UNESCO in Mexiko-Stadt im Jahre 1982 festgehalten ist:
„Die Kultur kann in ihrem weitesten Sinne als die Gesamtheit der einzigartigen geistigen,
materiellen, intellektuellen und emotionalen Aspekte angesehen werden, die eine Gesellschaft
oder eine soziale Gruppe kennzeichnen. Dies schliesst nicht nur Kunst und Literatur ein,
sondern auch Lebensformen, die Grundrechte des Menschen, Wertsysteme, Traditionen und
Glaubensrichtungen.“ 9
Das Zeitalter der Globalisierung hat die Menschheit vor neue Herausforderungen
gestellt. Durch eine niemals zuvor dagewesene Verschränkung der Gesellschaften,
Wirtschaften und Kulturen, die durch die Kommunikationsrevolution der 80er und 90er-Jahre
möglich geworden ist, haben sich positive wie negative Trends globalisiert. Krisen in einer
9 Weltkonferenz über Kulturpolitik. Schlussbericht der von der UNESCO vom 26. Juli bis 6. August 1982 in
Mexiko-Stadt veranstalteten internationalen Konferenz. Hrsg. von der Deutschen UNESCO-Kommission.
München: K. G. Saur 1983, (UNESCO-Konferenzberichte, Nr. 5), S. 121.
25

Region werden zur weltweiten Krise; Fehlentwicklungen oder Katastrophen in einer Region
führen zu Migration in alle Kontinente. Die Globalisierung hat uns aber auch die Werkzeuge
in die Hand gegeben, den neuen Herausforderungen durch internationale Kooperation zu
begegnen. Armut und Hunger, Klimaveränderung, Mangel an Wasser und Energie – allen
diesen Problemen der Menschheit kann nur durch internationale Kooperation begegnet
werden.
Kultur spielt hier in mehrfacher Hinsicht eine essentielle Rolle: Kultur als
Identitätsstifter, als Element der Entwicklung, als Faktor der Innovation und Kreativität und in
der Form des Dialogs der Kulturen auf der Basis der Grund- und Freiheitsrechte als
Konfliktprävention und friedensstiftender Faktor zum Abbau von Vorurteilen, zum Schutz
von Minderheiten und zur demokratischen Entwicklung unserer Gesellschaften.
Die österreichische Auslandskulturpolitik, die ich in meiner derzeitigen Funktion als
Sektionsleiter der Kulturpolitischen Sektion im Bundesministerium für europäische und
internationale Angelegenheiten mit gestalten darf, hat sich im vergangenen Jahr ein neues
Konzept gegeben. 10
Trotz der europaweiten Notwendigkeit von Sparmaßnahmen im öffentlichen Sektor,
hat sich das Netz der österreichischen Auslandskulturvertretungen in den letzten Jahren
kontinuierlich erweitert. Es sind vor allem kleinere Kontaktpunkte, die das Netz als
Anlaufstellen für kulturelle Aktivitäten bereichert haben. Neben den Kulturprogrammen der
91 österreichischen Botschaften und Generalkonsulate und der 30 Kulturforen weltweit,
haben die qualitativ hochstehenden, kulturellen Initiativen an den 61 Österreich-Bibliotheken
(im Jahr 2010 waren dies 860 Veranstaltungen) und an den Standorten der etwa 120
Österreich-LektorInnen wesentlich zu einer größeren Visibilität und Reichweite des Netzes
beigetragen. Daneben haben neun Österreich-Institute, das sind unsere Sprachinstitute, nicht
nur Sprache, sondern auch österreichisches Landes- und Kulturwissen vermittelt.
Die an dieser Universität in Temeswar im Jahre 1992 gegründete Österreich-
Bibliothek hat einen ganz besonderen Stellenwert für die Stadt und die Region. Das Banat
verfügt über eine bedeutende, lange historische und kulturgeschichtliche Tradition und ist auf
so mannigfache Weise mit Österreich verknüpft. Gerade wenn es um die Frage des Dialogs
der Kulturen geht, auf die ich später noch eingehen möchte, hat Temeswar als Heimat einer
multiethnischen und multireligiösen Bevölkerung Modellcharakter und kann als Vorbild für
Europa dienen.
Meine sehr geehrten Damen und Herrn,
Das schon erwähnte, 2011 von Vizekanzler und Außenminister Michael Spindelegger
verabschiedete, neue österreichische Auslandskulturkonzept soll der gegenwärtigen
Entwicklung der internationalen Kulturdiplomatie Rechnung tragen. Als klassisches Ziel der
Auslandskulturarbeit steht die Aufgabe eines Vermittelns des innovativ-kreativen Potentials
Österreichs an der Spitze. Auf der Basis des historisch gewachsenen kulturellen und
wissenschaftlichen Reichtums soll den zeitgenössischen Kulturschaffenden der Einstieg in
den internationalen Kulturdiskurs ermöglicht werden. Österreichische kulturelle Positionen
10 http://www.bmeia.gv.at/aussenministerium/aussenpolitik/auslandskultur/auslandskulturkonzept; vgl. auch
Martin Eichtinger, Kultur – ein Kernelement internationaler Beziehungen, in: AFA-Magazin Global View,
bislang unveröffentlicht.
26

sollen Eingang in eine durch die Informations- und Kommunikationsrevolution geprägte,
internationale Kunst- und Kulturlandschaft finden. Von diesem internationalen Kulturdiskurs
profitieren alle Gesellschaften des Wissenszeitalters, weil Kulturschaffende ein spezielles
Sensorium für gesellschaftliche Problemfelder entwickeln und in der Lage sind, wichtige
Impulse für die gesellschaftliche Entwicklung zu geben.
Ein zweites Ziel des neuen Auslandskulturkonzepts ergibt sich aus der europäischen
Mission, der sich auch die österreichische Auslandskulturpolitik verpflichtet fühlt. Dabei
folgen wir dem europäischen Grundsatz der „Einheit in der Vielfalt“ und wollen aktiv an der
Weiterentwicklung der europäischen Integration mitwirken. Schließlich besteht kein Zweifel
daran, dass die Europäische Einigung auch, ja vor allem ein kulturelles Projekt ist.
Bei unserer letzten Auslandskulturtagung in Wien hat dies der für Bildung und Kultur
zuständige Generaldirektor der Europäischen Kommission, Jan Truszczyński in folgende
Worte gekleidet: “I believe that Europe has been a cultural project since its very beginning.
Let me remind you of what Jean Monnet famously said: we are not creating a coalition of
States, we are uniting people. Building Europe has always meant bringing together different
value systems and world views recognizing our common history, and creating, by our
common efforts, a new narrative for our project – all of which has a clear cultural
dimension.” 11
Kultur ist in der Europäischen Union eine weitgehend bei den Mitgliedstaaten
angesiedelte Kompetenz. Ich darf Sie nur daran erinnern, dass der Vertrag über die
Arbeitsweise der Europäischen Union im sogenannten Kulturartikel (Artikel 167) festhält,
dass „die Union einen Beitrag zur Entfaltung der Kulturen der Mitgliedstaaten unter Wahrung
ihrer nationalen und regionalen Vielfalt sowie gleichzeitiger Hervorhebung des gemeinsamen
kulturellen Erbes leistet“. 12 Die Union hat hier eine fördernde, unterstützende und ergänzende
Aufgabe, wobei sie nur Fördermaßnahmen und Empfehlungen erlassen kann.
Aber gerade in der jüngsten Zeit ist in diesem Bereich eine spannende neue
Entwicklung zu verzeichnen: zum einen haben sich die europäischen Kulturinstitute in einer
institutionalisierten Kooperation im Rahmen von EUNIC (European Union National Institutes
for Culture) organisiert und setzen in zunehmendem Maße gemeinsame, europäische
Kulturaktivitäten, insbesondere auch in Drittstaaten, wo Europäische Filmfestivals und
„Lange Nächte der europäischen Literatur“ zu vielbesuchten Veranstaltungen geworden sind.
Zum anderen geht der Trend innerhalb der Europäischen Union zu einer stärkeren
Einbindung der Kultur in die außenpolitischen Aktivitäten der Union. So betont das
Europäische Parlament in einer Entschließung vom 12 Mai. 2011 13 die Bedeutung der
Kulturdiplomatie und der kulturellen Zusammenarbeit, wenn es darum geht, die Interessen
und Werte der EU und der Mitgliedstaaten, die die europäische Kultur ausmachen, in der
Welt voranzubringen und zu kommunizieren. Das Parlament fordert nachdrücklich, dass eine
Person in jeder EU-Vertretung im Ausland für die Koordinierung kultureller Beziehungen und
11
Jan Truszczyński, Generaldirektor für Bildung und Kultur, Europäische Kommission, anlässlich der
Auslandskulturtagung des BMeiA, Wien, MAK, 5. September 2011.
12
Vertrag über die Arbeitsweise der Europäischen Union, Dritter Teil – Die internen Politiken und Maßnahmen
der Union, Artikel 167 (sog. Kulturartikel), Amtsblatt der Europäischen Union, C 115/47 vom 9. Mai 2008.
13
Entschließung des Europäischen Parlaments vom 12. Mai 2011 zu der kulturellen Dimensionen der
auswärtigen Politik der EU (2010/2161(INI).
27

Interaktion zwischen der EU und Drittländern sowie für die Förderung der europäischen
Kultur in enger Zusammenarbeit mit kulturellen Akteuren und netzgestützten Organisationen,
wie z.B. EUNIC, zuständig sein sollte, und spricht sich für die Schaffung einer
Generaldirektion für Kultur im Rahmen des neuen Europäischen Auswärtigen Dienstes
(EAD) aus. 14
In diesem Zusammenhang möchte ich auf eine der wichtigsten gemeinsamen,
diplomatischen Initiativen Rumäniens und Österreichs der letzten Jahre hinweisen, nämlich
auf die Donauraumstrategie. Als österreichischer Botschafter in Rumänien war ich zugegen,
als der rumänische Premierminister Călin Popescu-Tăriceanu beim Besuch des
österreichischen Bundeskanzlers Alfred Gusenbauer in Bukarest am 6. März 2008 eine
gemeinsame Initiative für einen Fokus der EU auf die Entwicklung des Donauraumes
vorschlug. 15
Der rumänische Vorschlag führte schließlich zu einem gemeinsamen Schreiben der
beiden Regierungschefs an EU-Kommissionspräsident José Manuel Barroso. Es war dann das
große Verdienst von Außenminister Michael Spindelegger und seines rumänischen Kollegen
Cristian Diaconescu die anderen EU-Mitgliedstaaten, vor allem jene neunzehn, die keine
Donauanrainerstaaten sind, von der Notwendigkeit und Sinnhaftigkeit einer
Donauraumstrategie für die gesamteuropäische Entwicklung zu überzeugen.
Die Beauftragung der Kommission mit der Erarbeitung einer Donauraumstrategie, die
nach der Ostseestrategie die zweite Strategie der Europäischen Union für eine
makroökonomische Strategie darstellt 16 , wurde vom Europäischen Rat im Juni 2009 unter
tschechischem Vorsitz beschlossen. Ende Juni 2011 wurde sie unter ungarischer
Präsidentschaft vom Europäischen Rat formell angenommen.
Ich freue mich ganz besonders darüber, dass die Donauraumstrategie einen eigenen
Schwerpunktbereich für Kultur und Tourismus eingerichtet hat, den Rumänien und Bulgarien
koordinieren und von dem wir in den nächsten Jahren wichtige kulturelle Impulse für den
Donauraum erwarten dürfen. Die Donauraumstrategie hat das Potential, auch ein Modell für
regionale, grenzüberschreitende Kulturpolitik zu werden.
Erlauben Sie mir an dieser Stelle einen kurzen Exkurs zu den bilateralen Beziehungen
zwischen Rumänien und Österreich: 2010 haben wir das 90-Jahr-Jubiläum der diplomatischen
Beziehungen zwischen dem Königreich Rumänien und der Republik Österreich gefeiert. Wir
haben uns daran erinnert, dass vor nunmehr 134 Jahren die bilateralen Beziehungen zwischen
dem Königreich Rumänien und der k. u. k. Monarchie Österreich-Ungarn aufgenommen
wurden: am 21. September 1878 wurde die diplomatische Vertretung Rumäniens in den Rang
einer Gesandtschaft erhoben. Es war dies die erste rumänische Gesandtschaft im Ausland und
Österreich-Ungarn war damit die erste Großmacht, die de facto die Unabhängigkeit
Rumäniens anerkannte.
14 Vgl. FN 2.
15 Vgl. dazu: Martin Eichtinger, „Donauraumstrategie - Welche Rolle spielt die Kultur?“, in: Europäische
Rundschau, 40. Jahrgang, 1/2012, Wien, S. 23-30.
16 Vgl. Martin Eichtinger, „Strategies for European Macroeconomic Regions as a New Policy Instrument of the
European Union – The Case of the European Union Strategy for the Danube Region”, in: University of Piteşti,
Conference Documentation „European Union’s History, Culture and Citizenship – 3rd edition”, 15./16. Mai
2010, University of Piteşti Publishing House, Piteşti, 2010, S. 38-45.
28

Diese Beziehungen waren für Rumänien und Österreich stets von besonderer
Bedeutung: nicht nur, weil ein guter Teil des heutigen Rumänien, und zwar die Bukowina,
Siebenbürgen und das Banat über lange Zeit Teil der Monarchie waren und es aus der
gemeinsamen Geschichte eine Fülle von Berührungspunkten gab und gibt.
Vor allem auch deshalb, weil Wien über Jahrhunderte ein Anziehungspunkt für
rumänische Künstler und Intellektuelle war. Ich erinnere nur an Namen wie Iancu Văcărescu,
Gheorghe Lazăr, Gheorghe Asachi (dem erst jüngst der österreichische Schriftsteller Karl-
Markus Gauß in seinem Essay „Im Wald der Metropolen“ ein Denkmal gesetzt hat), Mihail
Eminescu, Lucian Blaga oder George Enescu, dessen Geburstag sich letztes Jahr zum 130.
Mal gejährt hat. Auf dieser Basis haben sich die kulturellen und wissenschaftlichen
Beziehungen zwischen unseren Ländern gerade in den letzten fünf Jahren, seit Rumänien
Mitglied der Europäischen Union geworden ist, äußerst positiv gestaltet und sie werden sich
in der Zukunft kontinuierlich entwickeln. Mihail Eminescu hat dies wie folgt formuliert:
„Nivelul culturii generale a natiei nu-l poate ridica nimeni cu umarul, timpul si munca umplu
neajunsurile.“
Meine sehr geehrten Damen und Herrn,
Lassen Sie mich abschließend auf ein wichtiges neues Betätigungsfeld der
Kulturdiplomatie hinweisen, den Dialog der Kulturen und Religionen als Beitrag zur globalen
Vertrauensbildung und Friedenssicherung, dem sich das dritte Ziel des österreichischen
Auslandskulturkonzepts verpflichtet sieht. Aus der Überzeugung, dass der Dialog der
Kulturen in Zeiten der globalen Vernetzung eine entscheidende Rolle für das friedvolle
Zusammenleben der Völker und die Lösung der vor uns stehenden, weltweiten
Herausforderungen spielt, wendet die österreichische Auslandskulturarbeit nicht
unwesentliche Mittel für Aktivitäten in diesem Bereich auf, die sich sowohl nach innen
(Stichwort „Integration“; als Beispiel seien die landeskundlichen Schulungen für islamische
Religionslehrer und Imame genannt), als auch nach außen (z.B. die Organisation des „Arab-
European Young Leaders Forum“) richten.
Höhepunkt dieser Aktivitäten ist die Abhaltung des Fünften Jahresforums der Allianz
der Zivilisationen in Wien Ende Februar 2013. Die 2005 unter der Schirmherrschaft des
Generalsekretärs der Vereinten Nationen gegründete internationale Organisation, der
gegenwärtig mehr als 130 Staaten und internationale Organisationen angehören, widmet sich
den weltweiten Bemühungen im Bereich des Dialogs der Kulturen unter starker Einbeziehung
der Zivilgesellschaft. Die Wahl Österreichs als Austragungsort des Fünften Jahresforums der
Allianz der Zivilisationen ist auch eine Anerkennung der österreichischen Leistungen in
diesem ständig wichtiger werdenden Bereich der internationalen Kulturdiplomatie.
Meine sehr geehrten Damen und Herrn,
Die Vielfalt kultureller Ausdrucksformen wird nicht nur von der UNESCO als
schützenswertes Gut betrachtet. Sie ist zugleich konstituierendes Element unserer
Gesellschaften, wie auch Motor gesellschaftlicher Entwicklung. Es ist selbstverständlich, dass
daher die Kulturpolitik einen essentiellen Bestandteil der internationalen Beziehungen
darstellt. Von den kulturellen Leistungen, also von künstlerischen und wissenschaftlichen
Leistungen müssen und werden die Antworten auf die dringenden und brennenden Fragen der
Zukunft der Menschheit gegeben werden. An diese wichtige Funktion der Kultur müssen wir
29

uns gerade in Zeiten schwieriger Wirtschafts- und Budgetsituationen erinnern. Es liegt in
unser aller Interesse, diese Leistungen weiter bestmöglich zu unterstützen und zu fördern. Wie
hat es der Präsident des Rumänischen Kulturinstituts, Horia-Roman Patapievici, dem ich mich
freundschaftlich verbunden fühle, so treffend ausgedrückt:
„Cultura nu e scopul culturii, ci cultura e modalitatea lui a fi uman.“
Ich möchte mich bei der West-Universität Temeswar nochmals sehr herzlich für die
große Auszeichnung bedanken, die sie mir mit der heutigen Verleihung der Würde eines
DOCTOR HONORIS CAUSA zuteil werden lässt, und werde mich stets bemühen, dieser
großen Ehre gerecht zu werden.
Ich danke für Ihre Aufmerksamkeit!
30

Data naşterii: 5 aprilie 1961 la Graz
Studii gimnaziale şi liceale în oraşul natal
CURRICULUM VITAE
1979 – 1983 Studii universitare la Universitatea din Graz
1983 Doctor în drept
1984 – 1985 Studii postuniversitare la Centrul Bologna al Universităţii „Johns Hopkins”
1985 Şcoala de vară la Universitatea Jagiellonă din Cracovia
1985 – 1986 Activitate de cercetare în cadrul Institutului de Ştiinţe Politice respectiv la
Universitatea Sorbona, Paris
1986 Începutul carierei diplomatice în cadrul Ministerului Federal pentru Afaceri
Externe al Republicii Austria
1986 – 1987 Consilier în cadrul Secţiei Politice a Ministerului Federal pentru Afaceri
Externe al Republicii Austria (responsabil, printre altele, pentru SUA, America
Latină şi Europa de Vest)
1987 Ataşat al Ambasadei Austriei în Mexic
1988 Consilier în cadrul Compartimentului pentru Comunitatea Europeană,
Ministerul Federal pentru Afaceri Externe al Republicii Austria
1988 – 1992 Secretar personal al vicecancelarului şi ministrului de externe al Austriei dr.
Alois Mock
1990 – 1992 Secretar al Ambasadei Austriei la Vaduz/ Principatul Liechtenstein
1992 – 1999 Director al Serviciului Austriac de Presă şi Informaţii din Washington
1999 – 2000 Colaborator al Secretarului General al Asociaţiei Industriei din Austria,
responsabil pentru relaţii externe
2000 Cancelaria Federală a Republicii Austria, Şef de cabinet al consilierei
guvernamentale în Departamentul pentru despăgubirea foştilor condamnaţi la
muncă silnică ai regimului nazist, dr. Maria Schaumayer
2000 – 2002 Director pentru Afaceri Internaţionale, Asociaţia Industriei din Austria
2002 Neusiedler AG, manager de proiect pentru integrarea fabricii de hârtie şi
celuloză Syktyvkar (Republica Komi/ Federaţia Rusă) în Neusiedler AG
2003 – 2007 Şef de cabinet al Ministrului Federal al Economiei şi Muncii, Ministerul
Federal al Economiei şi Muncii din Austria
2006 – 2007 Secretar General al Ministerului Federal al Economiei şi Muncii din Austria
2007 – 2010 Ambasador al Austriei pentru România şi Republica Moldova
2010 –
în prezent Coordonatorul Secţiei de Politici Culturale din cadrul Ministerului Federal
pentru Relaţii Europene şi Internaţionale al Republicii Austria
Limbi străine cunoscute: engleză, franceză, română, italiană, spaniolă, rusă
31

LEBENSLAUF
geboren am 5. April 1961 in Graz, Volksschule und Mittelschule in Graz
1979 – 1983 Studium an der Universität Graz
1983 Promotion zum Dr. iur.
1984 – 1985 Postgraduate Studium am Bologna Center der Johns Hopkins University
1985 Sommerstudium an der Jagellonen Universität in Krakau
1985 – 1986 Forschungstätigkeit am Institut d'études politiques bzw. an der Sorbonne in
Paris
1986 Examen préalable/Aufnahme in das Bundesministerium für auswärtige
Angelegenheiten (BMaA)
1986 – 1987 Referent in der Politischen Sektion des BMaA (zuständig u.a. für die USA,
Lateinamerika und Westeuropa)
1987 Attaché an der österr. Bot. in Mexiko
1988 Referent in der EG-Abteilung des BMaA
1988 – 1992 Persönlicher Sekretär von Vizekanzler und Außenministers Dr. Alois Mock
gleichzeitig:
1990 – 1992 Botschaftssekretär an der Österreichischen Botschaft Vaduz/Fürstentum
Liechtenstein
1992 – 1999 Leiter des Österreichischen Presse- und Informationsdienstes in Washington
1999-2000 Mitarbeiter des Generalsekretärs der Vereinigung der
Österreichischen Industrie, zuständig für internationale Beziehungen
2000 Büroleiter der Regierungsbeauftragten für Leistungen an ehemalige
Sklaven- und Zwangsarbeiter des NS Regimes, Dr. Maria
Schaumayer, Bundeskanzleramt
2000-2002 Bereichsleiter für Internationale Beziehungen, Vereinigung der
Österreichischen Industrie
in dieser Zeit:
2002 Neusiedler AG, Projektmanager für die Integration des Papier- und
Zellstoffwerkes Syktyvkar (Republik Komi/Russische Föderation) in
die Neusiedler AG
2003-2007 Kabinettschef des Bundesministers für Wirtschaft und Arbeit,
Bundesministerium für Wirtschaft und Arbeit
2006-2007 Generalsekretär des Bundesministeriums für Wirtschaft und Arbeit
2007-2010 Österreichischer Botschafter in Rumänien und Moldau
seit 2010 Leiter der Kulturpolitischen Sektion im Bundesministerium für europäische
und internationale Angelegenheiten
Sprachen: Englisch, Französisch, Rumänisch, Italienisch, Spanisch, Russisch
33

LISTA PUBLICAŢIILOR
Martin Eichtinger, „Donauraumstrategie - Welche Rolle spielt die Kultur?“, în: Europäische
Rundschau, 40. Jahrgang, Nummer 1/2012, Wien, p. 23-30.
Martin Eichtinger, „Culture – A Core Element of Austrian Foreign Policy”, în: Austrian
Information, Newsletter of the Austrian Press and Information Service, Washington, D.C.,
Volume 64, Fall 2011, p. 12-14.
Martin Eichtinger, „Österreichische Auslandskulturpolitik“, în: Conturen der Zeitenwende &
Wendezeiten, Heft 1/2011, p. 56-69.
Martin Eichtinger, „Strategies for European Macroeconomic Regions as a New Policy
Instrument of the European Union – The Case of the European Union Strategy for the
Danube Region“, în: University of Piteşti, Conference Documentation „European Union’s
History, Culture and Citizenship – 3 rd edition“, May 15-16, 2010, University of Piteşti
Publishing House, Piteşti 2010, p. 38-45.
Martin Eichtinger, „The European Union in times of the current global economic crisis“, în:
University of Piteşti, Conference Documentation „European Union’s History, Culture and
Citizenship – Current Problems of European Integration – 2 nd edition“, April 17-18, 2009,
Publishing House of the University of Piteşti, Piteşti 2009, p. 41-46.
Martin Eichtinger, Helmut Wohnout: Alois Mock – Ein Politiker schreibt Geschichte. Styria,
Wien, Graz, Klagenfurt, 2008.
Martin Eichtinger, „The Lisbon Treaty and its significance for the future of Europe“, în:
University of Piteşti, Conference Documentation “European Union’s History, Culture and
Citizenship“, April 19-20, 2008, University of Piteşti Publishing House, Piteşti, 2008, p.
16-20.
Martin Eichtinger: „Indien – Markt der Chancen“, în: iv-positionen, Wien, April 2005, p. 5.
35

Martin Eichtinger: „Europa und die USA – Werte und Identität: Gibt es eine transatlantische
Wertegemeinschaft?“, în: Conturen 3/04, Buchverlag Kremayr & Scheriau/Orac Wien,
2004, p. 36-51 .
Martin Eichtinger: „Was die Welt von uns erwartet“, în: Die Fesseln der Republik – Ist
Österreich reformierbar?; Alfred Payrleitner (Hg.), Molden Verlag Wien, 2002, p. 41-60.
Martin Eichtinger: „Der Einsatz von Sklaven- und Zwangsarbeitern durch das NS-Regime auf
dem Gebiet des heutigen Österreich – Österreichs Leistungen an die überlebenden Opfer“,
în: Kalter Krieg – Beiträge zur Ost-West-Konfrontation 1945 bis 1990, Stefan Karner –
Erich Reiter – Gerald Schöpfer (Hg.); Leykam Buchverlagsgesellschaft Graz, 2002, p.
257-292.
Martin Eichtinger: „Der Versöhnungsfonds. Österreichs Leistungen an ehemalige Sklaven-
und Zwangsarbeiter des NS-Regimes“, în: Österreichisches Jahrbuch für Politik 2000,
Andreas Khol, Günther Ofner, Günther Burkert-Dottolo und Stefan Karner (Hg.); Verlag
für Geschichte und Politik, Wien; Oldenbourg Wissenschaftsverlag, München, 2001, p.
193-242.
Martin Eichtinger: „Eklat, Junktim, Akkord – Die Treffen mit Stuart E. Eizenstat, dem USamerikanischen
Sonderbeauftragten für Holocaust-Angelegenheiten, waren stets
konstruktiv. Er schätzte offensichtlich das wenig kontroversielle Gesprächsklima und die
raschen österreichischen Fortschritte. Die Verhandlungen zur Errichtung des
Versöhnungsfonds: Erinnerungen eines Insiders“, în: Spectrum der „Presse“, Ausgabe
vom 19./20. Mai 2001, p. IV.
Martin Eichtinger (Hg.): „Austria’s European Union Presidency in the United States (July 1 to
December 31, 1998)“, verlegt vom Österreichischen Presse- und Informationsdienst in
Washington, D.C., 1999.
Martin Eichtinger: „Österreichs Außenpolitik in Zentral- und Osteuropa nach dem Annus
mirabilis 1989 – Das Engagement des österreichischen Vizekanzlers und Außenministers
Alois Mock nach dem Zusammenbruch des Kommunismus“, în: „Viribus Unitis“,
Festschrift für Bernhard Stillfried aus Anlaß seines 70. Geburtstages; Verlag Peter Lang,
1996.
M. Eichtinger/M. Meyenburg: „Investitionsschutzabkommen: Neue Wege zur Förderung
wirtschaftlicher Interessen Österreichs im Ausland“, Economy 5/1990.
36

PUBLIKATIONEN
Martin Eichtinger, „Donauraumstrategie - Welche Rolle spielt die Kultur?“, in: Europäische
Rundschau, 40. Jg, Nr. 1/2012, Wien, 23-30.
Martin Eichtinger, „Culture – A Core Element of Austrian Foreign Policy”, in: Austrian
Information, Newsletter of the Austrian Press and Information Service, Washington, D.C.,
Vol. 64, Fall 2011, 12-14.
Martin Eichtinger, „Österreichische Auslandskulturpolitik“, in: Conturen der Zeitenwende &
Wendezeiten, H. 1/2011, 56-69.
Martin Eichtinger, „Strategies for European Macroeconomic Regions as a New Policy
Instrument of the European Union – The Case of the European Union Strategy for the
Danube Region“, in: University of Piteşti, Conference Documentation „European Union’s
History, Culture and Citizenship – 3 rd edition“, May 15-16, 2010, University of Piteşti
Publishing House, Piteşti 2010, 38-45.
Martin Eichtinger, „The European Union in times of the current global economic crisis“, in:
University of Piteşti, Conference Documentation „European Union’s History, Culture and
Citizenship – Current Problems of European Integration – 2 nd edition“, April 17-18, 2009,
Publishing House of the University of Piteşti, Piteşti 2009, 41-46.
Martin Eichtinger, Helmut Wohnout: Alois Mock – Ein Politiker schreibt Geschichte. Styria,
Wien, Graz, Klagenfurt 2008 (Biographie).
Martin Eichtinger, „The Lisbon Treaty and its significance for the future of Europe“, in:
University of Piteşti, Conference Documentation „European Union’s History, Culture and
Citizenship“, April 19-20, 2008, University of Piteşti Publishing House, Piteşti 2008, 16-
20.
Martin Eichtinger: „Indien – Markt der Chancen“, in: iv-positionen, Wien, April 2005, 5.
37

Martin Eichtinger: „Europa und die USA – Werte und Identität: Gibt es eine transatlantische
Wertegemeinschaft?“, in: Conturen 3/04, Buchverlag Kremayr & Scheriau/Orac Wien,
2004, 36-51.
Martin Eichtinger: „Was die Welt von uns erwartet“, in: Die Fesseln der Republik – Ist
Österreich reformierbar?; Alfred Payrleitner (Hg.), Molden Verlag Wien, 2002, 41-60.
Martin Eichtinger: „Der Einsatz von Sklaven- und Zwangsarbeitern durch das NS-Regime auf
dem Gebiet des heutigen Österreich – Österreichs Leistungen an die überlebenden Opfer“,
in: Kalter Krieg – Beiträge zur Ost-West-Konfrontation 1945 bis 1990, Stefan Karner –
Erich Reiter – Gerald Schöpfer (Hg.); Leykam Buchverlagsgesellschaft Graz, 2002, 257-
292.
Martin Eichtinger: „Der Versöhnungsfonds. Österreichs Leistungen an ehemalige Sklaven-
und Zwangsarbeiter des NS-Regimes“, in: Österreichisches Jahrbuch für Politik 2000,
Andreas Khol, Günther Ofner, Günther Burkert-Dottolo und Stefan Karner (Hg.); Verlag
für Geschichte und Politik, Wien; Oldenbourg Wissenschaftsverlag, München, 2001, 193-
242.
Martin Eichtinger: „Eklat, Junktim, Akkord – Die Treffen mit Stuart E. Eizenstat, dem USamerikanischen
Sonderbeauftragten für Holocaust-Angelegenheiten, waren stets
konstruktiv. Er schätzte offensichtlich das wenig kontroversielle Gesprächsklima und die
raschen österreichischen Fortschritte. Die Verhandlungen zur Errichtung des
Versöhnungsfonds: Erinnerungen eines Insiders“, in: Spectrum der „Presse“, Ausgabe
vom 19./20. Mai 2001, IV.
Martin Eichtinger (Hg.): „Austria’s European Union Presidency in the United States (July 1 to
December 31, 1998)“, verlegt vom Österreichischen Presse- und Informationsdienst in
Washington, D.C., 1999.
Martin Eichtinger: „Österreichs Außenpolitik in Zentral- und Osteuropa nach dem Annus
mirabilis 1989 – Das Engagement des österreichischen Vizekanzlers und Außenministers
Alois Mock nach dem Zusammenbruch des Kommunismus“, in: „Viribus Unitis“,
Festschrift für Bernhard Stillfried aus Anlaß seines 70. Geburtstages; Verlag Peter Lang
Frankfurt/Main [u. a.] 1996.
M. Eichtinger/M. Meyenburg: „Investitionsschutzabkommen: Neue Wege zur Förderung
wirtschaftlicher Interessen Österreichs im Ausland“, Economy H. 5/1990.
38